Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Masterat
Facultatea: Contabilitate și Audit

REFERAT
Tema: REGIMUL VAMAL
DE PERFECŢIONARE ACTIVĂ

Conducător științific:
Iuliana Țugulschi
Dr., conf. univ.
Prodecan al Facultății ,, Contabilitate

Realizat: Calistru Olga,

gr. CA 191 fr.-Cl. II

Chișinău 2020
 CUPRINS:

Capitolul I: Caracteristica regimului de perfecționare activă

..............................................3

1.1 Conceptul de perfecţionare activă………….................................................3

1.2 Autorizaţia de perfecţionare activă ………………..………………............4
1.3 Particularităţile regimului vamal de perfecționare activă………………….5

Capitolul II: Fenomenul de lhon în Republica

Moldova...................................................................6

2.1 Dezvoltarea operaţiunilor de perfecţionare activă ( prelucrarea în lhon)......7

2.2 Contractul de prelucrare în lhon...................................................................8
2.3 Regimului vamal de perfecţionare activă: avantaje şi limite.......................9

Capitolul III Concluzii Si recomandări..........10

Bibliografie..........................................................11

2
 I Caracteristica regimului vamal de
perfecționare activă

1.1 Conceptul de perfecţionare activă

Regimul vamal de perfecționare activă este o practică utilizată de toate statele Uniunii Europene,
fiind reglementată de Codul Comunitar. Acest regim a fost adoptat și de alte țări din afară UE, inclusiv
Moldova in contextul alinierii legislației noastre la cea comunitară.

Regimul de perfecționare activă este un regim vamal care permite importul temporar de mărfuri din
terțe țări fără achitarea taxelor vamale și a drepturilor aferente acestora, adică fără ca aceste mărfuri să
fie supuse măsurilor de politică comercială, dacă acestea sunt prelucrate si reexportate în întregime sub
forma produselor finite.

Regimul de perfecționare activă face parte din regimurile vamale suspensive. Regimurile vamale
suspensive sunt operațiuni cu titlu temporar care au drept efect suspendarea plății taxelor vamale în
anumite condiții si termene prestabilite. Regimul vamal suspensiv crează posibilitatea ca mărfurile care
nu sunt destinate consumului intern să circule liber pe teritoriul țării respective. De asemenea prin
acest regim se atrag mărfuri pentru a fi utilizate temporar sau pentru a fi prelucrate. Regimul vamal
suspensiv se solicită de către titularul operațiunii comerciale. Autoritatea vamală aprobă cererea doar
dacă poate asigura supravegherea și controlul regimului vamal suspensiv.

Analiza fenomenului de perfecţionare activă (PA), în contextul globalizării, trebuie să plece de la

concretizarea sferei de cuprindere a operaţiunilor de outsourcing care se referă, în general, la
procurarea de materiale sau servicii din afara ţării de reşedinţă a firmei care efectuează operaţiunea.
Outsourcing-ul, ca metodă de lucru, oferă scurtarea perioadei de timp pentru lansarea unui nou produs,
optimizarea costurilor de producţie, exploatarea rapidă a resurselor necesare, accesul la forţa de muncă
specializată. După unele aprecieri, se consideră că în comerţul mondial, schimbul comercial în regim
de perfecţionare activă reprezintă circa 40 %.
Companiile din statele dezvoltate au elaborat şi aplicat strategii şi politici economice şi comerciale
pentru delocalizarea, (transferul în statele în curs de dezvoltare) a unor activităţi productive sau
segmente ale acestora, în scopul valorificării oportunităţilor ce derivă din avantajele comparative la
nivel mondial, desigur, din raţiuni de eficienţă economico-socială şi de sporire a competivităţii pe
pieţele externe, care pentru acestea reprezintă operaţiuni de prelucrare pasivă.

În acelaşi timp ţările în curs de dezvoltare, prin preluarea acestor segmente, au beneficiat atât de
materii prime, materiale, semifabricate, cât şi de documentaţia tehnologică şi know-how-ul necesare
realizării produselor şi serviciilor contractate. Astfel oferta făcută de ţările dezvoltate ţărilor în curs de
dezvoltare, a reprezentat pentru acestea din urmă o oportunitate, contribuind în acelaşi timp atât la
folosirea mai eficientă a forţei de muncă cât şi la ridicarea nivelului de trai din aceste ţări.

Regimul vamal de perfecţionare activă permite ca următoarele mărfuri să fie utilizate pe teritoriul
Republicii Moldova în una sau mai multe operaţiuni de prelucrare:
a) mărfurile străine destinate scoaterii de pe teritoriul vamal sub formă de produse compensatoare
- fără încasarea drepturilor de import (cu excepţia taxei pentru proceduri vamale) şi fără aplicarea
măsurilor de politică economică, dacă legislaţia nu prevede altfel;
b) mărfurile importate şi puse în liberă circulaţie - dacă sânt scoase de pe teritoriul vamal sub
formă de produse compensatoare. În acest caz, regimul vamal de perfecţionare activă se
efectuează cu încasarea drepturilor de import şi restituirea acestora la realizarea exportului.

3
    În sensul regimului vamal de perfecţionare activă, se folosesc următorii termeni:
    1) sistem cu suspendare - regimul vamal de perfecţionare activă aşa cum este prevăzut la art.57
lit.a);
    2) sistem cu restituire - regimul vamal de perfecţionare activă aşa cum este prevăzut la art.57 lit.b);
    3) operaţiuni de perfecţionare:
    a) prelucrarea mărfurilor, inclusiv montarea, asamblarea sau fixarea lor la alte mărfuri;
    b) transformarea mărfurilor;
    c) repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea acestora, înlăturarea defectelor, reglarea;
c) utilizarea, în conformitate cu reglementările vamale, a anumitor mărfuri care nu se regăsesc
printre produsele compensatoare, dar care permit sau facilitează fabricarea acestor produse, chiar
dacă ele se consumă complet sau parţial în procesul de perfecţionare.

În regimul de perfecționare activă se pot face următoarele operațiuni:

 prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea si adaptarea lor la alte mărfuri;
 transformarea mărfurilor;

 repararea mărfurilor, inclusiv remontarea în forma ințtială;

 utilizarea unor mărfuri, care, deși nu se regasesc în produsele compensatoare, permit sau
faciliteaza obținerea acestor produse, chiar dacă ele dispar total sau parțial în timpul folosirii lor.

1.2 Autorizaţia de perfecţionare activă

  Autorizaţia de perfecţionare activă se eliberează la solicitarea persoanei care efectuează

perfecţionarea activă sau care este responsabilă de efectuarea acesteia. Autorizaţia de perfecţionare
activă se eliberează numai persoanelor juridice din Republica Moldova, în condiţiile legii. Organele
vamale specifică în autorizaţie termenul în care produsele compensatoare trebuie să fie exportate sau
reexportate ori să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. La stabilirea acestui termen se va
ţine seama de timpul necesar îndeplinirii operaţiunilor de perfecţionare şi de export al produselor
compensatoare. Termenul menţionat începe să curgă la data când mărfurile sunt plasate sub regimul
vamal de perfecţionare activă. Organele vamale pot prelungi acest termen în baza unei cereri
argumentate a titularului autorizaţiei
Rezulta că desfășurarea acestor activiățti este condiționată de obținerea de către agentul
economic a unei autorizțtii de perfecționare activă. Aceasta autoritate vamală, fixează condițiile în care
trebuie să se desfășoare operațiunea pentru care se eliberează autorizația de perfecționare activă,
stabilind în mod special termenele pentru operațiunile de import și export. Această cerere este insoțită
de următoarele anexe: Consum, Natura procesului de perfecționare, Produse compensatoare și exportul
prevăzut și Mijloace de identificare preconizate. Toate acestea sunt prezentate alături de cerere ca
anexe la lucrare.
Dacă cererea este aprobată se eliberează: Autorizația de perfecționare activă, care cuprinde:
1. Denumirea, actul constitutiv și sediul;
2. Sistemul autorizat;
3. Modalități speciale solicitate;
4. Mărfuri destinate a suferi operațiuni de perfecționare;
5. Produse compensatoare;
6. Rata de randament;
7. Felul perfecționă;rii
8. Locul unde se efectuează operațiunea de perfecționare;

4
9. Termenul de reexport;
10. Termenul de plasare a mărfurilor de import sub regim;
11. Mijloace de identificare stabilite;
12. Unități vamale desemnate;
13. Termen de valabilitate a autorizației.

    În cazul când se aplică sistemul compensării prin echivalenţă şi export anticipat, organele vamale
specifică termenul în care mărfurile străine trebuie importate. Acest termen începe să curgă la data
acceptării declaraţiei de export pentru produsele compensatoare obţinute din mărfurile echivalente.
Rata de randament a operaţiunii de perfecţionare activă se stabileşte de titularul operaţiunii pe baza
documentelor corespunzătoare.
    În cazul regimului vamal de perfecţionare activă cu restituire nu se aplică prevederile referitoare la
produsele compensatoare obţinute din mărfuri echivalente. Titularul autorizaţiei de perfecţionare activă
poate cere restituirea drepturilor de import, cu excepţia taxei pentru proceduri vamale, în măsura în
care dovedeşte că produsele compensatoare au fost exportate. Termenul în care poate fi solicitată
restituirea se stabileşte în conformitate cu legislaţia. Părțile: Persoane juridice – denumire, sediul,
număr de înregistrare la Registrul Comerțului, cod fiscal, cont bancar si sucursala, reprezentant,
calitatea contractual (producător/beneficiar).

1.3 Particularităţile regimului vamal de perfecționare activă (prelucrarea în lohn):

     Prelucrarea in lohn constă într-o afacere economică internațională desfășurată pe baza contractuală
între două firme din țări diferite în care una execută contra  unei retribuții în bani sau natură, un produs
la comandă după modelele, desenele și, de regula cu materiile prime și materialele celeilalte firme,care
își păstrează dreptul de a comercializa produsul respectiv sub marca proprie.
  Firma care lanseaza comanda se numește ordonator (importator sau beneficiar) iar firma care
realizează produsul, indeplinește rolul de executant și în mod convențional, este numit exportator sau
operator .Diferențierea față de operațiunile clasice de import - export se realizează chiar prin obiectul
operațiunii, care îl constituie prelucrarea materiilor prime, materialelor, semifabricatelor , aparținând ,
de regulă , importatorului , de către exportator. Prelucrarea in lohn îmbină caracteristicile operațiunilor
comerciale cu cele ale producției, și într-o anumită măsură, cu cele ale cooperării industriale. Din
perspectiva comercială se numește și ,,export de manopera.,, deoarece obiectul operațiunii este, în
principal, utilizarea forței de muncă din întreprinderea operatoare.
Din perspectiva cooperării industriale internaționale se mai numește și producție la comandă . În
acest caz producția este realizată de către operator în numele și pe contul ordonatorului, care desface
produsul finit pe piața externă prin propriile rețele de comercializare și sub marca sa. Caracterul de
cooperare este dat de faptul că întreprinderea care dă comanda, acordă operatorului asistenta tehnică
pentru producție , contribuind la dezvoltarea și perfecționarea tehnologiei respective.

  Lohn-ul se bazează pe un mecanism de contrapartidă, deoarece valoarea produselor finite reexportate

compensează valoarea importurilor de la beneficiar, diferența, constând în costul manoperei, fiind
încasată în valută de către producător . Lohn-ul este un reexport cu prelucrare, în măsura în care
producătorul importă de la beneficiar anumiți factori de producție, pe care îi supune prelucrării,
urmând să reexporte produsele finite către partenerul său. Totodată, contribuie la promovarea
tranzacțiilor de reexport, deoarece beneficiarul vinde produsele respective pe piețe străine.

Ceeea ce distinge  operațiunea de prelucrare în lohn față de formele clasice de import – export este
faptul că obiectul operanțiunii constă în prelucrarea materiilor prime, materialelor, produselor
semifinite aparținând uneia din părți (importatorul) de către cealaltă parte (exportatorul) . Aceasta

5
forma contractuală este larg răspandită în sfera afacerilor internaționale , fiind adesea întâlnită ca o
practică curentă în industria confecțiilor,industria mobilei,industria auto într-o anumită măsură, lohn-ul
constituie o sursă de promovare a reexporturilor, deoarece importatorul, de regulă, vinde produsele
respective în principal pe piețe străine. În practica afacerilor economice, firma care lansează comanda
se numește “ordonator”, “importator” sau “beneficiar”, iar cea care realizează produsul
“executant”sau“exportator”. Executanții prin prelucrarea în lohn sunt firme care dispun de factori de
productțe, clădiri, mașini, utilități, forța de muncă, dar nu au produse de marcă, prezintă slăbiciuni în
activitatea de management și marketing în afacerile economice în general, în cele internaționale în
special.

II. Fenomenul de lohn în R.Moldova

2.1 Dezvoltarea operaţiunilor de perfecţionare activă ( prelucrarea în lhon):

Lohn-ul este o specie pe cale de dispariție în structura economiei moldoveneşti. Statistica privind
evoluția comerțului exterior al Moldovei în primele 11 luni ale anului trecut relevă două rocade
semnificative. Prima privește structura exporturilor , iar cea de-a doua , clasamentul statelor partenere
din punctul de vedere al comerțului exterior. Ambele sunt efecte inevitabile, dar de bun augur, ale
creșterii salariilor și ale scăderii drastice a șomajului.

Potrivit Departamentului Național de Statistică (DNS), Republica Moldova a exportat în prima

jumătate a anului 2018 bunuri în valoare de 621 milioane de dolari SUA, în creştere cu 6,9% faţă de
perioada similară a anului precedent. Primele 25 de ţări-partenere în derularea exporturilor, au
deţinut 96,3% din volumul total, potrivit Biroului Naţional de Statistică. Livrările spre multe din
aceste ţări a fost în ianuarie-iunie sub zece milioane de dolari. Partea leului (84.4% din total
exporturi) din fluxul de mărfuri din Moldova a fost orientat cu predilecţie spre ţările din TOP-
10.Ţările Uniunii Europene îşi menţin poziţia de cea mai mare piaţă de desfacere a mărfurilor din
Republica Moldova, însă cota acesteia a scăzut la 48,8% din total livrări pe pieţele externe de la
54,1% în şase luni 2009. Valoarea exporturilor pe destinaţia vestică a însumat 303,2 mil. USD, în
scădere cu 3.4%, în timp ce exporturile în ţările CSI a constituit 238,1 mil. USD, cu 14,8% peste
nivelul din perioada similară a anului precedent.  Piaţa estică deţine o cotă de 38,3%, faţă de 35.7%
în ianuarie-iunie 2009.În alte ţări, decât CSI şi UE, au fost exportate mărfuri în valoare de 79,7 mil.
USD, cu 34,33% mai mult decât în anul precedent. Exporturile de bunuri după prelucrare în lohn s-
au majorat cu 26.7 la sută, însumând 344.8 mil. USD, ponderea lor în totalul exporturilor de bunuri
fiind de 25.7 la sută. Bunurile exportate după prelucrare sunt preponderent materiale textile şi
articole din acestea – 233.4 mil. USD, încălţăminte şi părţi de încălţăminte – 38.9 mil. USD,
principalele ţări importatoare fiind Italia.
Astfel , după o foarte indelungată perioadă de timp, exporturile din grupa mașini și dispozitive
mecanice, mașini, aparate și echipamente electrice, aparate de înregistrat sunetul și imaginile le-au
devansat pe cele de articole de îmbrăcăminte, așezându-se în topul încasărilor cu un total de 4,856
miliarde de euro. Și din punctul de vedere al ritmului de creștere, evoluția este net în favoarea grupei
de mașini și utilaje , cu o majorare de 34 de procente in comparație cu primele 11 luni din 2005 , față
de un regres înregistrat de mărfurile textile . Produsele la care s-au consemnat cele mai accelerate
ritmuri de creștere la exportul cumulat pe 11 luni 2010 , față de intervalul corespunzator al anului
anterior , provin din: industria producătoare de autovehicule și componente pentru acestea +53,5%
industria producătoare de mașini și aparate, echipamente electrice si părți ale acestora +28,3%.
Inversarea produsă în topul exporturilor este explicată, printre altele, de scăderea producției in lohn ,
fapt care a condus și la modificări în top zece al partenerilor comerciali ai Moldovei. Tendința actuală
de diminuare a exportului de produse rezultate din prelucrare activă (lohn) s-a reflectat în schimbarea
poziției între principalii parteneri la import. Prelucrarea în lohn se bazează pe forța de muncă ieftină,
produsele rezultate fiind competitive pe piețele externe datorită diferenței de salarii. Valoarea adaugată

6
astfel în exporturile Moldovei este mică, produsele vândute la extern având un grad de prelucrare
redus.
Analiștii economici sunt de părere că apusul industriei lohn-ului era previzibil și este inevitabil.
Migrația moldovenilor la muncă în străinătate, șomajul foarte scăzut din țară și majorarea salariilor fac
improprie dezvoltarea în continuare a producției în lohn, care are ca premisă costul scăzut al forței de
muncă. 'Aderarea ulterioară la Uniunea Europeana va stimula mult mai puternic creșterea salariilor
decât se crede în prezent, din punctul meu de vedere este de nestopat. Industriile în care este prezent
lohn-ul, nu numai cea textila, dar și cea de mobilă sau de încălțăminte vor avea de suferit. Era de
așteptat scăderea ponderii lohn-ului în total exporturi și este și de preferat să exportăm mult mai
degrabă produse care să încorporeze progres tehnic, mai ales în condițiile în care ne confruntăm deja
cu un deficit de forță de muncă. Faptul că mașinile și utilajele au trecut pe primul loc ca valoare a
exporturilor poate semnala o tendință de salutat, de început al integrării economiei românești in rețelele
industriale europene.
Aprecierea monedei naționale, care are ca efect o ieftinire a produselor importate, nu a afectat
foarte mult creșterea exporturilor, una dintre explicații fiind aceea de modificare a structurii mărfurilor
vândute pe piețele externe în favoarea celor din industriile de medie și înaltă tehnologie. Dintre
acestea, produsele industriei auto și ale celei de componente pentru aceasta au avut cea mai dinamică
creștere.

Ritmul de creștere a deficitului comercial s-a diminuat la 42,2% in primele 11 luni ale anului
trecut, de la 45% după primele zece luni, după ce exporturile au urcat mai rapid decât importurile în
luna noiembrie, potrivit datelor publicate, de Departamentul Național de Statistică (DNS). Exporturile
FOB s-au majorat în noiembrie cu 9% față de octombrie 2006, la 2,453 miliarde de euro, cea mai mare
valoare lunară înregistrată după 1990, iar importurile au crescut cu 5,2%, la 4,08 miliarde de euro.
Analizat, dinamica importurilor se menține peste cea a exporturilor, dar diferența este în scădere.
Exporturile au avansat cu 20,9% față de noiembrie 2005 , iar importurile cu 23,1%.

Lista agenţilor economici-prestatori de servicii în baza contractelor de prelucrare în lohn a

materiilor prime (mărfurilor), primite spre prelucrare de la agenţii economici din Republica Moldova,
care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar:
1. S.A. "Făurarul", or.Chişinău
2. S.A. "Flautex", or.Bălţi
3. S.A. "Mioara", or.Bălţi
4. S.A. "Stil", or.Soroca
5. S.A. "Galanta", or.Orhei
6. S.A. "Succes", or.Basarabeasca
7. S.A. "Modern", or.Edineţ
8. S.A. "Tricon", or.Cahul
9. S.A. "Cicec", or.Comrat
10. S.A. "Mărfconsum", or.Rezina
11. S.A. "Fantezie", or.Rîşcani
12. S.A. "Speranţa", or.Taraclia
13. S.A. "Floreşteanca", or.Floreşti
14. S.A. "Diana", or.Făleşti
15. S.A. "Scop", or.Ceadîr-Lunga
16. S.A. "Stil", or.Vulcăneşti
17. S.A. "Codreanca", or.Călăraşi
18. S.A. "Tezaur", or.Ungheni
19. S.A. "Mărfconsum-SUD", or.Taraclia

Potrivit unor date preliminare a Băncii Naționale, în 2009, ponderea produselor fabricate în lohn în
totalul exporturilor de bunuri a constituit 25.7%. Dacă analizăm principalele grupe de mărfuri exportate

7
din R. Moldova vom vedea ca ponderea cea mai mare în totalul exporturilor îl dețin materialele textile
și articolele din acestea, înregistrând în perioada ianuarie-februarie 2009 o valoare de 49,7 milioane
dolari SUA, ceea ce consittuie 23,3% din totalul exporturilor. Anume mărfurile textile sunt exportate de
cele mai deseori în cadrul operațiunilor lohn. Respectiv, R. Moldova este utilizată drept atelier de
prelucrare a materiei prime, inițial importate, iar ulterior exportate preponderent în Italia și Germania.
Astfel, țara noastră, în realitate, nu exporta produse textile, ci mai cu seama servicii de
prelucrare a materialelor textile.

2.2 Contractul de prelucrare în lohn

În comerțul internațional, contractul de vânzare-cumparăre, cu aspectele lui juridice si economice,

este reglementat prin “Convenția Națiunilor Unite privind contractele pentru vânzarea internațională de
mărfuri” din anul 1974, cu amendamentele aduse prin Protocolul din anul 1980, adoptate la Viena
(“The United Nations Convention on Contracts for the International Sale of Goods of 1974, and The
Amending Protocol of 1980 – Adopted in Viena”).

Pornind de la prevederile Convenției amintite, orice întreprinzător pe piața externă trebuie să-și
consolideze nivelul cunoștiințelor și acuratețea informațiilor de piață, pentru a fi un negociator
competent, capabil să încheie contracte cu limitarea maximă a riscurilor și capcanelor. Încheierea
fructuoasă a negocierilor se materializează în contractul extern. Contractul este un acord între vânzător
ăi cumpărător, care se bazează pe ofertă și acceptarea ei.

Contractul extern de vânzare-cumpărare este un acord de voință prin care una din părți, denumită
vânzător, dintr-o anumită țară, se angajează să livreze celeilalte părți, dintr-o altă țară, denumită
cumpărător, un bun material al sau, determinat cantitativ și calitativ, într-un anumit loc și la o anumită
dată, în condițiile convenite, contra unui preț. Contractul de prelucrare în lohn cuprinde patru părți
mari: părțile, temei legal, clauze obligatorii și clauze opționale.

2.3 Regimului vamal de perfecţionare activă: avantaje şi limite:

Firmele executante în lohn se caracterizează prin următoarele aspecte :

-dispun de factori de producție – clădiri, mașini, utilități și cu deosebire;
-forța de munca ieftină și care are o bună calificare ;
-nu au mărci proprii sau dacă nu le-au introdus pe piețele externe ;
-nu dispun sau nu valorifică în mod performant mg și mk mai ales cel al afacerilor etc;
-cel mai adesea nu au fondurile necesare pentru a se lansa în programe relevante de export sub
propria marcă;
-se mulțumesc cu puțin ,au devenit victemele rutinei.

Firmele cordonatoare în lohn  cele care lansează comandă se caracterizează prin următoarele:
-dețin mărci de prestigiu bine introduce pe piața mondială ;
-desfășoară un mg-mk de export de calitate superioară;
-coordonatorii în lohn valorifică la maximum avantajele care decurg din poziția bună pe care o dețin
pe piața vănzând mai mult decăt producția în proprile fabrici;
-nu dispun de forța de muncă ieftină;
-nu au baza materială  la care oferta lor de mărfuri este solicitata pe piață.
Afacerile economice prin prelucrarea în lohn pot avea diferite motivații, care în general sunt
avantaje pentru partenerii de afaceri.

8
 Avantajele executantului (exportatorului):

 Își folosește surplusul capacităților de producție pe seama unor piețe externe în condițiile
specifice acestei operațiuni, adică exportând manopera, utilități, într-un fel și amortizarea
mașinilor, a clădirilor etc .
 Își menține producția la un nivel cantitativ acceptabil sau chiar ridicat, chiar dacă nu dispune de
materiile prime si materialele care sa corespunda din punct de vedere calitativ cerintelor pietei
contemporane, procurându-le de la ordonator.
 Are posibilitatea să-și modernizeze o serie de activități din domeniul proiectării de produs și al
tehnologiei executării acestuia, primind odată cu comenzile și o serie de modele, desene, uneori și
asistenta tehnică, deci un veritabil “know-how” de fabricație.
 Își menține la un nivel relativ ridicat gradul de ocupare a forței de muncă, iar impactul
conoștințelor dobândite de la partenerul extern se răsfrânge favorabil asupra calității acesteia.
 Executarea unor produse în lohn reprezintă o dovadă a competitivității întreprinderii sub
aspectul producției, ceea ce pentru managerii competenți poate constitui o premisă de trecere la
fabricarea unor produse sub marca proprie (subproducție,coproducție).                                                

Avantajele ordonatorului (importatorului):

 Își mărește volumul afacerilor economice (venituri, profituri) fără investiții în producție,
deoarece sunt folosite capacitățile de producție ale partenerului.
 Obține o rată înaltă a profiturilor datorită diferențelor mari care există, de regulă, între nivelul
salariilor din țara sa și țara executantului, unde acestea sunt reduse, precum și faptului că își
valorifică din plin avantajele comercializării sub marca proprie.
 Își consolidează poziția pe piață, dezvoltarea și menținerea unei cote ridicate din vânzările pe
piață prezentând efecte favorabile de durată în lupta de concurență. Prelucrarea în lohn prezintă și
o serie de limite și riscuri, unele comune oricărei afaceri economice internatțonale, alte
caracteristice acestei operațiuni comerciale:

Limite si riscuri pentru executanții în lohn.

 Lohn-ul este o producție la comandă, un export de manopera și de utilități de producție care,

așa cum s-a arătat , îi conferă executantului avantaje financiare mici, o rată financiară modestă a
profitului , “partea dolarului” revenind ordonatorului.
 Riscul ca ordonatorul sa renunțe la afacerea economică în lohn, în cazul unei conjuncturi
nefavorabile ce se poate manifesta pe piața produselor respective, poate avea urmări catastrofale
pentru executant, care și-a pregătit forța de muncă și intreaga organizare a producției pentru
fabricarea produselor comandate în lohn.
 Producția în lohn, deci sub marca străină, amână, pe perioade îndelungate acțiunile de
promovare și comercializare în nume și pe cont propriu, de fapt îl menține pe executant în
anonimat, cu consecințe nefavorabile asupra prestigiului firmei sale pe piața internațională.
Prelungirea pe termene foarte lungi a lohn-ului condamna intreprinderea executantă la stagnare
comercială și  într-o anumită măsură fiind la discreția altor firme, pot ajunge în pragul
falimentului.
 Riscuri legate de intârzierile ce pot să apară în transportul și aprovizionarea cu materii prime și
materiale, care pot să influențeze negativ continuitatea și ritmicitatea producției, cu toate
consecințele negative care decurg din aceasta situație .
 Riscul de preț care se manifestă pentru exportator, în sensul ca prețul la produsul finit realizat
de acesta poate deveni nerentabil în raport cu prețul factorilor de producție proprii utilizați pentru
producerea lui, care după semnarea contractului pot crește semnificativ (forța de muncă, energia,
apa etc).

9
  Lohn-ul asigură exportatorului un venit în devize mai redus decât în cazul în care ar exporta
produse finite de proveniență integrală din producție proprie, sub marca proprie, evident cu un
management adecvat.

 Limite si riscuri pentru ordonatorul in lohn

 Este posibil ca executantul produselor în lohn să nu respecte întocmai prescripțiile privind

calitatea produselor, să inregistreze procente ridicate de rebuturi. Evident ca ordonatorul se asigură
prin contract pentru aceste situații, dar problema devine delicată când se irosesc materii prime și
semifabricate valoroase. Ca urmare a unei eventuale nerespectări a unor cerințe de calitate, cât și a
termenelor de livrare, ordonatorul riscă să piardă momente conjuncturale favorabile sau chiar
afaceri economice deja contractate.
 Ordonatorul “preia” indirect unele riscuri, care apar la executant datorită unui management
uneori de calitate redusă, unor dereglări sociale și politice, calamități naturale, etc.

Privind cu obiectivitate avantajele comparative între cele două părți, trebuie să menționăm că
operațiunile de prelucrare în lohn rezolva sau conciliaza discrepanțele ce se manifestă din punct de
vedere calitativ și sortimental între posibilitățile interne ale intreprinderii executante a produsului și
cerințele pieței externe, stimulând un anumit spirit de cooperare între partenerii de afaceri .

Pentru respectarea pe deplin a adevărului trebuie însă subliniat ca ordonatorul obține avantaje mult mai
mari decât executantul, atât pe termen scurt cât, mai ales, pe termen lung . În fond, ordonatorul obține,
analizând efectele economice în cumul, o rată a profitului de zeci de ori mai ridicată decât executantul,
își consolidează poziția pe piața mondială, prospera, în timp ce executantul produselor în lohn
supraviețuiește. Contractul de prelucrare în lohn se particularizează printr-o serie de elemente specifice
acestei tehnici de afaceri economice internaționale.

Astfel, acest contract prevede următoarele drepturi și obligații:

Pentru executant :
Obligații :
- să execute produsul în condițiile de calitate convenite;
- să respecte termenele de livrare;
- să asigure pregătirea pentru vânzare, stocare, ambalare , etc.
- să asigure condiții pentru recepția cantitativă și calitativă.
Drepturi
- să încaseze prețul convenit;
- să beneficieze de avansuri, materii prime, modele, desene.
- uneori să indice denumirea fabricii sub marca ordonatorului.
Pentru ordonator
 Obligații :
-   să asigure modele, desene, consultanță tehnică, materii prime și materiale în totalitate sau parțial;
-   să preia produsele finite în condițiile în care acestea corespund standardelor convenite;
-   să plătească prețul convenit și eventual un avans pentru lansarea produsului în fabricație.
Drepturi:
- să controleze procesul de fabricație și  să efectueze recepția produsului direct sau printr-o
instituție abilitată în controlul calității;
- să valorifice marca proprie și să comercializeze produsul fără nici o opunere din partea
executantului;
- să perceapă penalizări pentru nerespectarea de către executant a condițiilor de calitate și
termene de livrare.

10
 III. Concluzii

În prezent industria uşoară joacă un rol important în economia Moldovei, efectuând  un sfert din
volumul  exportului total pe ţară. Deşi  soldul comerţului exterior pe a.2010 a fost negativ, în industria
uşoară exportul prevalează asupra  importului cu  12,6 % . 

În ianuarie – iulie 2010 exporturile materialelor textile şi articolelor din acestea au totalizat 151,2
mln.dolari SUA, volum superior celui realizat în perioada corespunzătoare din anul 2006 cu 23,4% (în
structura exportului total aceste mărfuri ocupă 21,5%, cel mai mare indicator), încălţăminte, pălării,
umbrele etc. – 23,3 mln.dolari SUA , creşterea cu 34,8% (în structura exportului ocupă 3,3%). Gradul
de acoperire a importurilor cu exporturi în perioada ianuarie-iulie a a.2019 pe aceste grupuri de
mărfuri constituie 11,6 % şi 11,1% respectiv. Însă, din cauza situaţiei economico-financiare create,
lipsei pieţei de desfacere interne dezvoltate şi a materiei prime proprii, insuficienţei mijloacelor
circulante proprii, cea mai mare parte din întreprinderile de confecţii, tricotaje, marochinărie şi
încălţăminte activează în regim vamal de perfecţionare activă, prelucrând materia primă a clientului.
Printre cei  mai mari importatori de servicii pot fi numiţi: Germania, Italia şi SUA. În afară de 
aceasta, exportul serviciilor se efectuează în Austria, Anglia, România, Olanda, Belgia etc. Producţia
din materia primă proprie  (covoarele fabricate de către SA „Floare-Carpet”, SA „Moldabela”, piei
tăbăcite – SA „Piele” şi articole flauşate – SA „Flautex”) se exportă în România, SUA, Anglia,
Polonia, Austria, Lituania etc. Concomitent, producţia sus-numită se livrează în ţările CSI.
Analiza exportului demonstrează, că activitatea în regimul vamal de perfecţionare activă
prevalează  fabricarea producţiei din materia primă proprie.  Rezultatul pozitiv al acestui gen de
activitate a fost că  întreprinderile mari şi mijlocii, actualmente, au posibilitate să investească
mijloacele circulante proprii în reutilarea tehnică şi însuşirea tehnologiilor noi. Însă, trebuie de
menţionat, că situaţia creată în urma modificărilor structurale în Uniunea Europeană, desigur, va
atrage asupra sa şi modificări pe piaţa serviciilor. Şi din această cauză, deja la momentul actual, în 
faţa întreprinderilor stă  sarcina de a majora volumul de fabricare a producţiei din materia primă
proprie pentru livrarea ei atît pe pieţele pierdute anterior (ale ţărilor CSI), cât şi pe noile pieţe, în
special, ale celor europene, fără a micşora volumele serviciilor. 

Este necesar de remarcat, că, în prezent, în condiţiile insuficienţei mijloacelor circulante proprii şi
existenţei creditelor bancare cu rata dobînzii care  depăşeşte cu mult norma de profit, pentru reutilarea
tehnică integrală,  implementarea tehnologiilor performante şi, ca urmare, majorarea competitivităţii

11
mărfurilor moldoveneşti, volumele investiţiilor efectuate  sunt nesatisfăcătoare.  În structura
investiţiilor pe ţară  sectorul  industrial alcătuieşte numai 30 %  şi este necesar  să se  lucreze mai
eficient  pentru atragerea investiţiilor, atât a celor  locale, cît şi  străine. În anii 2002-2005 volumul
investiţiilor în capitalul fix din industria uşoară a fost în creştere de la 47,1 mln.lei  pînă la 131,4
mln.lei, dar, totuşi, aceste creşteri sunt foarte neînsemnate. 

Bibliografie

1. Codul vamal al Republicii Moldova, Nr.1149-XIV din 20.07.2000/ în vigoare 23.12.2000

2. Teorii si modele privind relațiile economice internaționale, Ovidiu RUJAN

3. Tranzacții comerciale internaționale – Aurel Burciu (coord. ), Rozalia Iuliana Kicsi, Irina
Stefana Cibotariu, Marcela Cristina Hurjui

4. Contabilitatea în comerţul exterior, Dumitru Vişan

Surse internet

www.europa.md

www.iabp.moldova.org

www.mii.gov.md

www.moldvama.md

www.mec.gov.md

www.vama.md

www.businessportal.md

12