Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Endoscopie Digestiva PDF
Endoscopie Digestiva PDF
ENDOSCOPIA DIGESTIVĂ,
DIAGNOSTICĂ ŞI TERAPEUTICĂ
2011
PREFAŢĂ
5.1.Complicaţiile endoscopiei
5.2.Complicaţiile colonoscopiei
7.1. Echipament
Periuţele de citologie (Fig.5) sunt de fapt nişte perii ataşate unui tub
de inserţie şi protejate cu un tub de teflon.
7.3. Examinarea
Fig.16. Duodenul
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
Fig.18 Varicele esofagiene
A. Tumori epiteliale
Tumorile epiteliale esofagiene benigne au ca tip reprezentativ
papilomul scuamos care este o proiecţie în deget de mănuşă a laminei
propria acoperită de epiteliu scuamos. Este frecvent la bărbaţi vârstnici şi la
cei cu iritaţie cronică a mucoasei. Nu evoluiază spre malignitate.
Tumorile epiteliale esofagiene maligne au ca tip reprezentativ
cancerul scuamos. Acesta afectează mai frecvent bărbaţii peste 50 ani,
alcoolici şi fumători. Leziunea este situată în esofagul mediu sau inferior.
Poate fi bine diferenţiat, moderat diferenţiat sau nediferenţiat, gradul de
malignitate fiind mai mare la ultimul tip. Aspectul endoscopic poate fi de
tumoră polipoidă, vegetantă, verucoasă, ulcerată sau infiltrativă.
Diagnosticul trebuie confirmat prin examen histologic. Simptomele sunt
tardive şi diagnosticul se pune în stadiul avansat, incurabil. Condiţiile de risc
pentru cancerul scuamos sunt: anemia feriprivă, tiloza, leziunile caustice
esofagiene mai vechi de 20 ani, acalazia cardiei, antecedente de malignitate.
Adenocarcinomul esofagian este tumora care se dezvoltă din
epiteliul de tip Barrett. Este deci recomandabil ca pacienţii cu esofag Barrett
să fie supraveghiaţi endoscopic şi să se preleveze câte o biopsie din fiecare
cadran. În cazul unui esofag Barrett fără displazie se recomandă EDS cu
biopsii la 2 ani; în cazul unei displazii moderate, se recomandă tratament cu
IIP cu doză maximală şi repetarea EDS cu biopsii la fiecare 3 luni iar dacă
aspectul se menţine – repetarea EDS cu biopsii la 6 luni.
Tumori epiteliale rare: adenocarcinom chistic, carcinom
mucoepidermoid, tumoră cu celule mici, carcinosarcom.
Aspectul endoscopic al cancerului esofagian precoce.
Aproape orice modificare de detaliu a mucoasei (mucoasă fragilă
sângerând uşor, pete erozive, eritem cu distribuţie geografică, aspect de
placă uşor elevată, mai multe plăci confluente, mucoasă îngroşată, pete roşii,
leziune polipoidă) poate fi un cancer precoce, de aceea biopsierea oricărei
anomalii, poate contribui la diagnosticarea cancerului esofagian în stadii
curabile.
Cancerul esofagian precoce se clasifică în:
- tip I – polipoid (formaţiune protruzivă, 0,5-1cm, cu bază largă de
implantare);
- tip II – superficial: supradenivelat (cu 1-2mm peste planul
mucoasei), plat (mai roşie sau mai albicioasă), subdenivelat (eroziv);
- tip III – ulcerat.
Aspectul endoscopic al cancerului esofagian avansat.
Diagnosticul este de obicei foare uşor, dar de utilitate redusă. Se
descriu trei forme macroscopice majore:
1) cancer polipoid – formaţiune protruzivă cu bază largă, polilobată,
conopidiformă, cu suprafaţa nodulară acoperită de eroziuni, sângerândă, care
obturează lumenul în proporţie variabilă;
2) cancer ulcerat;
3) cancer infiltrativ difuz – îngroşare şi rigiditate pe o porţiune a
peretelui, mucosă nodulară, ulcerată, sângerândă, fixată la straturile
profunde şi îngustarea lumenului.
B. Tumori non-epiteliale
Tumorile non-epiteliale benigne cu localizare esofagiană sunt:
leiomiomul (cea mai frecventă tumoră benignă esofagiană, 60-80%),
lipomul (tumoră rară), fibromiomul, neurofibromul, tumora granulară şi
hemangiomul (tumoră foarte rară, 2%, nu se admite biopsia).
Tumorile non-epiteliale maligne sunt: leiomiosarcomul, melanomul,
sarcom Kaposi, tumoră carcinoidă, tumoră secundară metastazică.
f) Esofagitele:
- Fungice (candida). În acest caz, endoscopia evidenţiază o mucoasă
hiperemică acoperită de plăci albicioase de exudat vâscos, brânzos,
pseudomembrane. Stadiile evolutive ale esofagitei candidozice sunt:
1) câteva plăci albicioase de diametru mai mic de 2mm, asociate cu
hiperemia mucoasei, fără ulceraţii sau edem;
2) plăci multiple mai mari de 2mm, asociate cu hiperemia mucoasei,
fără ulceraţii sau edem;
3) plăci confluente, mucoasă cu aspect nodular cu hiperemie, edem,
ulceraţii;
4) la aspectul anterior se adaugă friabilitatea, organizarea de pseudo-
membrane şi infiltrarea mucoasei.
Biopsia şi citologia pun diagnosticul suspicionat endoscopic.
- Virale, pot fi:
• Esofagita herpetică, la care endoscopia pune în evidenţă papile
sau vezicule de circa 5mm, cu tendinţa de erodare şi cu halou
intens eritematos. În evoluţie apar ulcere rotunde cu margini
distincte, de dimensiuni mari, cu aspect de vulcan, cu baza
albicioasă şi cu tendinţă de confluere;
• Esofagita cu cytomegalovirus, la care endoscopia evidenţiază
ulcere mari, cu localizare în esofagul inferior, margini elevate,
fără semne de inflamaţie a mucoasei vecine;
• Esofagita cu virusul HIV, la care EDS evidenţiază fie ulcere
mici, multiple, fie leziuni ulceroase de mari dimensiuni,
profunde, care pot atinge musculara propria. Diagnosticul se
face serologic.
- Bacteriene, pot fi:
• Esofagita streptococică, caracterizată EDS prin esofagită
flegmonoasă cu inflamaţie extinsă, difuză, cu exudat purulent,
formare de pseudomembrane;
• Esofagita tuberculoasă, caracterizată EDS prin mai multe
tipuri de leziuni: ulcer neregulat cu baza gri şi marginile
elevate, fibroză extensivă, margini nodulare chiar hipertrofice.
- Postcaustică (corozivă), care este rezultatul ingerării unei substanţe
corozive, caustice (sodă, KOH, NaOH, produse de albire) ce dizolvă
ţesuturile producând necroze de lichefiere sau a unor acizi (apă tare, HCl),
care produc necroză de coagulare. Leziunile produse se clasifică în trei stadii
I Hiperemie + edem, pot fi prezente câteva eroziuni, nu sângerează;
II Leziuni inflamatorii extinse cu eroziuni, exudate, friabilitate,
sângerare spontană, ulcere, mucoasă necrotică;
III Leziunile de la II + semne de mediastinită, peritonită, fistule
traheo-bronşice.
- Postmedicamentoasă, datorată medicamentelor (KCl, tetraciclina,
doxicilina, chinidina, fosamax, vitamina C ş.a) care produc fenomene de
esofagită. EDS evidenţiază o arie focală de hiperemie, edem, eroziuni uneori
cu pseudomembrane. Pot evolua spre stenoză inflamatorie sau stricturi care
necesită dilatare.
- Radică, care este consecinţa tratamentelor prin iradiere pentru
cancere de sân, bronho-pulmonare, esofagiene, limfoame. EDS evidenţiază
hiperemie, friabilitatea mucoasei, eroziuni, fenomene care se remit dar la 6-
12 luni reapare disfagia şi EDS evidenţiază strictura dură.
- De stază (acalazia cardiei) când mucoasa prezintă hiperemie
parcelată cu sau fără eroziuni, epiteliu gros cu aspect de „piele de elefant”.
- Eozinofilică, apare la gastroenterita eozinofilică şi se manifestă la
nivelul esofagului cu leziuni infiltrative, perete rigid, îngroşat.
- În boli dermatologice:
• Boala Behcet, determină în esofagul mediu ulcere de mari
dimensiuni, care se pot complica cu stricturi şi fistule;
• Pemfigus vulgaris, bulos şi epidermolysis, produc leziuni
esofagiene sub formă de bule hemoragice, friabilitate, uneori
aspect de esofagită discretă.
- Boala Crohn afectează rar esofagul, mai frecvent în porţiunea
distală. Aspectul EDS este de „piatră de pavaj”.
- Melanocitoza esofagiană este rară, mai frecvent la indieni. EDS apar
pigmentări difuze ale mucoasei în esofagul mediu şi distal, datorate
depunerii de melanină.
8. Tehnica colonoscopiei
8.1. Echipament
b) cu creştere orizontală (faţă de mucoasa din jur), care pot fi: plate,
uşor sub- sau supradenivelate.