Facultatea de Medicină și Farmacie Galați

ROLUL EXPLORĂRILOR IMAGISTICE ÎN

PATOLOGIA APARATULUI URINAR

Student: Vlaicu Andreea-Nicoleta

Specializare: AMG

An II, Grupa 5
Facultatea de Medicină și Farmacie Galați

CUPRINS

CAPITOLUL I. INTRODUCERE...................................................................................................................3
I.1 ECOGRAFIA....................................................................................................................................3
Tipuri de ecografie:.........................................................................................................................5
CAPITOLUL II. ECOGRAFIE ÎN PATOLOGIE RENALĂ.................................................................................6
II.1 Ecografia reno-ureterală...............................................................................................................6
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................................7
Facultatea de Medicină și Farmacie Galați

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

I.1 ECOGRAFIA
ECOGRAFIA este metoda de diagnostic şi terapeutic imagistic ce utilizează ca
substrat radiaţiile ultrasonore.

Principiul metodei principiul de funcţionare al ecografiei este derivat din cel al

sonarului, dispozitiv utilizat pentru prima dată în primul război mondial la
detectarea submarinelor.

Ecografia se ocupă de studiul modificărilor suferite de un fascicol de ultrasunete

care traversează medii cu proprietăţi acustice diferite.

La zona de contact dintre două medii diferite din punct de vedere acustic apar
fenomene de refracţie, reflexive şi absorbţie ale undelor incidente.

Undele reflectate, numite ecouri sunt recepţionate şi decodate.

Dacă se cunoaşte viteza de propagare şi timpul scurs între emisia fascicolului

incident şi receptarea ecoulului se poate aprecia distanţa dintre sursa de US şi
obiectul ţintă, apreciindu-se poziţia acestuia.

Apariţia ecoului – ecoul apare dacă o parte din energia fascicolului incident se
întoarce la emiţător sub formă de fascicul reflectat.

Interfaţa dintre aer cu oricare altă structură determină reflexie totală a

fasciculului incident cu apariţia fenomenului de reverberaţie pentru a împedica
acest fenomen se interpune gelul ultrasonografic între tegument şi sondă.

Din acest motiv nu se pot examina organele ce conţin aer –plămân, structuri
digestive (pot fi examinate prin administrare de apă).

Traversarea unor medii cu un coeficent de atenuare foarte mare –os, calcificări,

determină absorbţia totală a fascicului incident- consecinţa este lipsa ecourilor
crearea unui fenomen de umbră acustică posterioară sau con de umbră –semn
semiologic.

Transductorul – în ecografie sursa de ultrasunete poartă numele de transductor,

aceştia sunt emiţători şi receptori de ultrasunete.

Transductorul este construit din blocuri de cristale ceramice sintetice,care au

proprietăţi speciale şi funcţionează utilizând un fenomen fizic numit efect
piezoelectric.
Facultatea de Medicină și Farmacie Galați

Intr-o prima etapa sub actiunea de potential aplicate alternativ la nivelul fetelor
cristalelor, acestea isi modifica dimensiunile, particulelor lor generand oscilatii
mecanice. Aceste oscilatii se propaga in mediul din jur sub forma de unde
ultrasonore (fascicul incident).

In a doua etapa, daca asupra aceluiasi cristal se aplica un fascicul de ultrasunete

– fascicul reflectant, acesta genereaza o diferenta de potential proportionala cu
energia acustica a ecoului.

Acest potential electric rezulta in urma interactiunii fasciculului ultrasonor

incident cu mediile prin care ultrasunetele se propaga si va constitui un „cod de
descifrare” al informatiilor continute in zonele strabatute de ultrasunete.

Alegerea transductorului se face in functie de regiunea explorata, tipul de

pacient si organul tinta.

In functie de forma sondei, acestea pot fi :

- convexe – cel mai frecvent tip utilizat;

- liniare – utilizate mai frecvent : pediatrie, obstetrica ginecologie
intraoperator;
- radiare – utilizate in cardiologie.

Dupa frecventa – exista un raport invers intre valoarea frecventei nominative si

penetrabilitatea fascicolului ultrasonor.

Cele mai folosite sunt de 3,5 – 5 MHz - folosit in explorarea organelor

abdominale.

Trasductorul de 5 MHz utilizat in pediatrie.

Cele de 5 – 7 MHz utilizate in explorarea organelor superficiale – regiunea

cervicala, pediatrie, san, testicol, a tubului digestiv si explorarea endocavitara.

Transductorele moderne au banda de frecventa variabila in care opereaza de

exemplu: 3,5 – 5 MHz.

In functie de zona explorata sunt sonde de suprafata sau endocavitare –

endorectale, endovaginale.
Facultatea de Medicină și Farmacie Galați

In gastroenterologie sunt transductori miniaturali pentru endoscopie,

ecoendoscopie si exista transductori pentru explorarea cardiovasculara.

Tipuri de ecografie:
 primul mod a fost modul A (Amplitudine) – se obtine un grafic cu variatii
de amplitudine;

 modul M de miscare – pentru evaluarea miscarilor valvulare;

 modul B se asociaza luminozitatii cu o scala de gri si se obtine imagine

bidimensionala

Figura 1.

Figura 2.
Facultatea de Medicină și Farmacie Galați

CAPITOLUL II. ECOGRAFIE ÎN PATOLOGIE RENALĂ

II.1 Ecografia reno-ureterală

Examenul ecografic al rinichiului se execută cu un ecograf standard pentru
examenul abdomenului, poziţia ascunsă a rinichiului sub grilajul costal face însă
examinarea mai dificilă, ce impune pentru examen unul sau mai multe inspiruri
profunde, prelungite.

Anatomia ecografică a rinichiului evidenţiază un organ ovoid, pereche situat în

retroperitoneu, între fascia Gerota şi fascia Zukerkandl, de-o parte şi de alta a
coloanei vertebrale toraco-lombare, cu axul mare 10-12 cm, axul mic
(lateromedial) 5-7 cm, şi grosime 4-6 cm.

Conturul rinichiului este intens ecogen, parenchimul renal se evidențiază în

interiorul conturului ca o zonă sono-lucentă, iar în centru apare o zonă ecogenă
semitranssonică ce corespunde bazinetului renal, și care se prelungeşte
ramificat, radiar, către calicele renale.

În mod normal (când nu sunt procese patologice difuze care să producă

modificări de ecodensitate), cortexul renal este uşor mai hipoecogen decât
parenchimul hepatic.

Cursa respiratorie a rinichilor, de circa 2-3 cm, face ca uneori polul superior al
ambilor să se vizualizeze ecografic doar în inspir forţat.

Rinichiul situat în poziţie normală prezintă convexitatea maximă lateral şi o

uşoară convexitate a feţei anterioare şi posterioare. Medial, rinichiul are un
contur concav, aici fiind vizualizate elementele hilului.

Ecografie renala este recomandată în:

 confirmarea unor malformatii renale
 pentru urmarirea transplantului renal si a bolnavilor cu dializa
 pentru evaluarea aparatului renal la copii si gravide
 pentru a depista tumorile renale
 pentru a identifica prezenta pietrelor la rinichi
 pentru traumatismele renale
Facultatea de Medicină și Farmacie Galați

BIBLIOGRAFIE
Curs de Radologie si Imagistică Medicală, Conf. UNIV. Dr. STEFĂNESCU
VICTORIA.

http://medicina.san.ro/cursuri/Bolile_urologice.pdf

http://www.alphaclinic.ro/ecografie-renala.html