ACCESUL ILEGAL LA UN SISTEM INFORMATIC

NORMA DE INCRIMINARE – ART.360 C.PEN.

(1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită în scopul obţinerii de
date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită cu privire la
un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri,
dispozitive sau programe specializate, accesul este restricţionat sau
interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Infracţiunea privind accesul ilegal la un sistem informatic,
prevăzută de art. 360 C.pen. are 3 forme:
Forma tip presupune accesul fără drept, la un sistem informatic
(alin.1).
Forma agravată I – există dacă accesul fără drept, la un sistem
informatic, se face în scopul obţinerii de date informatice.
Forma agravată II – se realizează dacă fapta prevăzută la alin.(1)
a fost săvârşită cu privire la un sistem informatic la care, prin
intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate,
accesul este restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de
utilizatori (alin. 3).
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic este constituit din acele relaţii sociale care
reglementează şi protejează sistemele şi datele informatice precum şi
autoritatea/instituţia care le are în proprietate.
 De pildă, în literatura juridică1 se apreciază că există două sau mai
multe obiecte juridice, opinie la care achiesăm şi noi.
Primul obiect juridic se referă la categoria de informaţii care este
stocată de autoritatea statală, iar cel de-al doilea este dat de acele relaţii
care protejează sistemul informatic al persoanei, care efectiv îl utlizează
(operatorul de date).
Obiectul material este reprezentat de chiar acele sisteme
informatice, precum şi de datele informatice însăşi pe care le stochează
(baze de date, programe, servere, etc.)
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ
Din economia textului incriminator nu rezultă că subiectul activ
este circumstanţiat. Totuşi, apreciem că accesul la un sistem informatic,
nu-l poate avea decât persoana care are cunoştinţele şi aptitudinile
necesare penetrării respectivului sistem informatic. De pildă, acei
hackeri care, fără să deţină un înscris oficial în domeniul IT, reuşesc să
penetreze sistemele diferitelor structuri interne sau internaţionale, care
deţin sisteme informatice şi unde parolele de acces sunt dintre cele mai
performante (securizate) din lumea informatică. Probabil că, neavând un
document oficial atestator, nu pot să aibă nici o calitate, în sensul
dreptului penal.
Subiectul pasiv este autoritatea publică sau privată care este
deţinătorul sau proprietarul sistemului informatic sau, aşa cum am arătat
la subiectul activ, pot fi acele persoane care efectiv opereză în acel
sistem şi care au fost prejudiciate de făptuitor, mai ales în cazul în care
pericolul social este mai mare, dată fiind restricţionarea sau interzicerea
accesului, mai ales în situaţia în care informaţiile stocate provin din
categoria informaţiilor de stat de importanţă deosebită, prevăzute de
Legea nr.182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.
Latura obiectivă a infracţiunii

1
I. Vasiu, Informatica Juridică şi Dreptul informatic, Ed. Albastră, Cluj – Napoca, pag. 166, Ilie Pascu , M.
Dobrinoiu, op.cit., pag. 885
 Elementul material este dat de acele acţiuni menite să “spargă”
sistemele informatice şi să se obţină datele informatice necesare, care
interesează subiectul activ.
Putem evidenţia în acest sens, fără a-l comenta, ultimul caz larg
mediatizat al acelui tânăr român care a spart căsuţa de e-mail a şefului
Serviciului Român de Informaţii, după ce anterior a comis şi alte
asemenea “accesări” ilegale ale unor structuri militare internaţionale.
Urmarea imediată –  Urmarea imediată constă într-o stare de
pericol cu privire la siguranţa sistemului informatic şi/sau a resurselor
sale.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă
Scopul obţinerii de date informatice, este prevăzut în alin.2 al
art.360 C.pen.

Actele preparatorii – nu sunt incriminate.

Tentativa – este prevăzută în mod expres de legiuitor în art. 366
C.pen.
 INTERCEPTAREA ILEGALĂ A UNEI TRANSMISII DE DATE
INFORMATICE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.361 C.PEN.

(1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice
care nu este publică şi care este destinată unui sistem informatic,
provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui
sistem informatic se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi interceptarea, fără
drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem
informatic, ce conţine date informatice care nu sunt publice.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Este lesne de observat că această infracţiune este prevăzută în 2
forme:
Forma tip presupune interceptarea, fără drept, a unei transmisii de
date informatice care nu este publică şi care este destinată unui sistem
informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul
unui sistem informatic (alin.1).
Forma asimilată constă în interceptarea, fără drept, a unei emisii
electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce conţine date
informatice care nu sunt publice (alin.2).
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic este constituit din acele relaţii sociale privitoare la
securizarea datelor informatice, a căror interceptare sau transmisie
trebuie făcută doar în mod legal.
Obiectul material este reprezentat chiar de acele date informatice
interceptate fără drept sau emisiile electromagnetice provenite de la un
sistem informatic ce conţine astfel de date.
Subiecţii infracţiunii
 Subiectul activ
Apreciem şi noi că subiectul activ poate fi orice persoană, dar
considerăm că trebuie să aibă cunoştinţele, aptitudinile, dar şi mijloacele
necesare interceptării unei transmisii de date informatice.
Subiectul pasiv poate fi persoana fizică sau persoana juridică,
proprietara sistemului informatic, ce are abilitatea tehnică să transmită
date informatice sau persoana prejudiciată în orice mod prin
interceptarea datelor informatice.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material presupune acţiunea de interceptare fără drept,
cu ajutorul unor dispozitive electronice speciale2 a datelor informatice
care nu sunt publice sau a unor emisii electromagnetice provenite tot de
la sisteme informatice..
Urmarea imediată –  Urmarea imediată constă într-o stare de
pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin reglementarea art.361 C.pen.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunilor prevăzute de art.361
C.pen. este intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii – nu sunt incriminate.

Tentativa este posibilă, dar şi incriminată de dispoziţiile art.366
C.pen.

2
M. Dobrinoiu ş.a., Op.cit., pag.893
 ALTERAREA INTEGRITĂŢII DATELOR INFORMATICE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.362 C.PEN.

Fapta de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a
restricţiona accesul la aceste date, fără drept, se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani.

STRUCTURA INFRACŢIUNII
Aşadar, fapta incriminată de art.362 C.pen. este prevăzută într-o
singură formă infracţională - forma tip - care constă în fapta de a
modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona
accesul la aceste date, fără drept.
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic îl constituie acele relaţii sociale care
reglementează integritatea, realitatea, credibilitatea, legalitatea datelor
informatice.
Obiectul material – este reprezentat chiar de acele date informatice
modificate sau deteriorate.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană care are cunoştinţele şi
aptitudinile tehnico-informatice necesare pentru a modifica sau deteriora
aceste date sau să restricţioneze fără drept accesul la aceste date
informatice.
Subiectul pasiv este orice persoană fizică sau juridică prejudiciată
prin fapta subiectului activ al infracţiunii.
Latura obiectivă a infracţiunii
 Elementul material – îl constituie acele acţiuni privitoare la
modificarea, deteriorarea, ştergerea datelor informatice sau acţiunea de
restricţionare a accesului fără drept la aceste date.
Urmarea imediată –  constă într-o stare de pericol pentru relaţiile
sociale ocrotite prin reglementarea art.362 C.pen.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce
constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii nu sunt incriminate.

Tentativa este posibilă, fiind incriminată, la finele acestui capitol,
respectiv în art. 366 C.pen.