III Luni ,0 4.05.

2020
Miercuri 06.05.2020

Personajele operei
Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica.
Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana.
Ele epartin viziunii clasice pentru ca se incadreaza intr-o tipologie comica,
avand o dominanta de caracter si un repertoriu fix de trasaturi. Pompiliu
Constantinescu precizeaza in articolul Comediile lui Caragiale noua clase
tipologice, dintre care urmatoarele sunt identificate si in O scrisoare pierduta:
tipul incornoratului (Trahanache), tipul primului-amorez si al donjuanului
(Tipatescu), tipul cochetei si al adulterinei (Zoe), tipul politic si al demagogului
(Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache),
tipul cetateanului (Cetateanul turmentat), tipul functionarului (Pristanda), tipul
confidentului (Pristanda, Tipatescu, Branzovenescu), tipul raisoneurului
(Pristanda).
Dar scriitorul depaseste cadrul comediei clasice, avand capacitatea de a
individualiza personajele, prin comportament, particularitati de limbaj, nume,
dar si prin combinarea elementelor de statut social si psihologic. De exemplu,
Trahanache este incornoratul simpatic, dar si vanitosul inselat si ticaitul, Zoe
reprezinta tipul cochetei, dar si al femeii voluntare.

Tipuri de comic + exemple

Mijloacele de realizare a comicului sunt cele ilustrate in comedia clasica.
Comicul de situatie in care modalitatile de realizare sunt incurcatura,
coincidenta, echivocul, evolutia inversa, interferenta si confuzia. Are loc
pierderea scrisorii in momentele-cheie. Catavencu si Dandanache ajung
candidati prin aceleasi mijloace. Situatiile in care apare cetateanul turmentat pot
fi interpretate in mai multe feluri. Se refera in special la personajele Zoe si
Catavencu, iar Farfuridi si Branzovenescu trec in tabara cealalta, cetateanul
duce scrisoarea de la unii la altii. Dandanache ii confunda pe Tipatescu si
Trahanache.
Comicul de limbaj cuprinde greseli de vocabular, incalcarea regulilor
gramaticale si ticurile verbale, iar modalitatile de realizare sunt pronuntarile
gresite, etimologie populara (atribuirea de sensuri inexistente unor cuvinte
necunoscute), lipsa de proprietate a termenilor (folosirea lor incorecta),
contradictia in termeni, nonsensul, truismele (adevaruri evidente) si proxilitatea.
Ca si exemple avem “famelie”, “renumeratie”, “andrisant”, “plebicist”.
“Capitalist” semnifica locuitor din capitala, iar “scrofulos” care isi face datoria
scrupulos. “Manopera” inseamna lucru falsificat, liber-schimbist, un om cu idei
foarte flexibile. “Lupte seculare care au dura aproape treizeci de ani”, “12
trecute fix”, ïndustria romaneasca e sublima, dar lipseste cu desavarsire”, “din
III Luni ,0 4.05.2020
Miercuri 06.05.2020
doua una, dati-mi voie, ori sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe
nimica…”, “un popor care nu merge inainte sta pe loc”, “eu, care familia mea
de la patuzsopt in camera si eu ca rumanul impartial, care va sa zica, cum am
zite, sa traiasca”, “aveti putintica rabdare” (Trahanache), “curat…” (Pristanda),
“n-ai idee, conita mea” (Dandanache).
Comicul de nume (Garabet Ibraileanu) arata semnificatia numelui fiecarui
personaj. Zaharia Trahanache sugereaza zahariseala, ramolismentul, caracterul
maleabil, trahanaua fiind o coca usor de modelat. Agamita Dandanache are un
prenume infantil, un fel de diminutiv al faimosului nume Agamemnon,
cuceritorul Troiei. “Dandanache” este format de la “dandana” (incurcatura),
ceea ce se potriveste cu rolul sau in piesa. Catavencu are un nume explicabil in
mai multe feluri: terminatia este usor straina, de nume cosmopolit, iar prima
parte trimite fie la interjectia “cat”, sugerand caracterul sau demagogic, fie la
substantivul “cata” (carlig), care arata predispozitia sa de a profita de orice
prilej pentru a-si realiza ambitiile politice, chiar si la substantivul “cataveica”,
haina cu doua fete, ideea releanta pentru firea sa “liber-schimbista”. Farfuridi si
Branzovenescu au un nume care trimit la domeniul culinar, deci fara legatura cu
politica, ei fiind niste impostori, profitori, politicieni de joasa speta. Pristanda
are un nume relevant pentru faptul ca slujeste dupa interesul personal,
“pristandaua” fiind numele unui joc popular, care se danseaza cand la stanga,
cand la dreapta.
Comicul de caracter (Pompiliu Constantinescu) se desfasoara astfel:
demagogul fiind Catavencu, Dandanache si Farfuridi, femeia cocheta duce la
Zoe, primul amorez fiind Tipatescu, incornoratul (barbatul inselat) are pe
Trahanache, functionarul servil este Pristanda, iar raisonneur-ul este
Branzovenescu.
Comicul de intentie arata atitudinea scriitorului fata de evenimente si fata de
personaje – satira virulenta, tenta moralizatoare, obiectivitatea. Totodata,
dincolo de comic se ascunde tragedia acestei lumi. De astfel, comedia a fost
sursa declarata a teatrului absurdului reprezentat de Eugen Lovinescu, in special
prin limbaj.

Conflicte
Intriga piesei (elementul care declanseaza desfasurarea actiunii si efectul de
ansamblu al textului) porneste de la o intamplare banala: pierdea unei scrisori
intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere
si gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj. Acest
fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare
generala si neasteptata.