Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Farmacologie Generala Prof. Maria Cotae Competenta 1 PDF
Farmacologie Generala Prof. Maria Cotae Competenta 1 PDF
6
EFECT TERAPEUTIC _ este consecinta interactiunii dintre medicament si organism
cu producerea unui stimul care determina un efect biologic care este actiunea
terapeutica sau efectul farmacodinamic.
B - BIOFARMACIE GENERALA
BIODISPONIBILITATEA si BIOECHIVALENTA
BIODISPONIBILITATEA MEDICAMENTELOR
7
a) absorbtie incompleta datorita;
• proprietatilor fizico-chimice ale moleculei de medicament
• formei farmaceutice necorespunzatoare
• tranzitul intestinal prea rapid
• modificarilor patologice din organism
b) inactivarea medicamentului in tubul digestiv, sau la prima trecere prin ficat.
BIOECHIVALENTA MEDICAMENTELOR
http://www.terapia.ro/bioechivalenta/voluntari.html#
Actiunea farmacoterapeutica optima a unei substante medicamentoase depinde de
eliberarea sa la locul actiunii intr-o concentratie eficienta, pe durata de timp necesara.
In acest scop, forma farmaceutica in care se gaseste substanta medicamentoasa trebuie
sa aiba o biodisponibilitate cunoscuta si care sa poata fi determinata.
Punerea pe piata a unui medicament, este aprobata de catre Agentia Nationala a
Medicamentului( A.N.M.) pe baza unui dosar farmaceutic cu studii preclinice si clinice,
prin care se garanteaza calitatea si performantele medicamentului.
8
Aparitia unor copii ale medicamentelor originale, numite medicamente generice,
fabricate de alti producatori, impune stabilirea echivalentei cu medicamentul original.
In acest scop , determinarile de bioechivalenta prin care se compara medicamentul
generic cu medicamentul original care contin aceeasi substanta activa, reprezinta o parte
importanta a dosarului farmaceutic al noului medicament care va fi aprobat de ANM.
Doua medicamente sunt bioechivalente, daca sunt echivalente, au biodisponibilitate
identica si efecte terapeutice similare.
Metodologia unui studiu de bioechivalenta se bazeaza pe compararea biodisponibilitatii
a doua medicamente care contin acelasi principiu activ, dintre care unul este
medicamentul original, al doilea este medicamentul de testat( generic),
Studiul se efectueaza pe subiecti umani, voluntari sanatosi, cu virsta cuprinsa intre 18-
55 ani in loturi de minim 12( 6 vor primi medicamentul testat, 6 vor primi placebo).
Dozarea substantelor medicamentoase se face asupra probelor de singe total, plasma,
urina, in faza de absorbtie si in faza de eliminare a medicamentului.
Analiza farmacocinetica se bazeaza pe concentratiile substantei medicamentoase in
singele circulant si se pot calcula, marimea si viteza absorbtiei medicamentului in singe.
Daca doua medicamente( unul original si celalalt generic) nu difera cu mai mult de
20%, sunt considerate bioechivalente.
Bioechivalenta are ca scop protejarea pacientului prin garantarea calitatii
medicamentului.
C - NOTIUNI DE FARMACOCINETICA
TRECEREA MEDICAMENTELOR PRIN MEMBRANELE BIOLOGICE
(M.B.)
Traversarea M.B.de catre medicament reprezinta o etapa importanta a farmacocineticii.
Considerind organismul uman ca un sistem multicompartimental, locurile prin care
substanta medicamentoasa circula, actioneaza si se transforma, sunt separate prin
membrane.
Membranele biologice sunt structuri foarte subtiri, semipermiabile, formate din
complexe lipoproteice.
Desi asemanatoare prin structura generala, membranele biologice pot fi diferite prin
grosime, densitate, compozitie, ceea ce explica unele particularitati de absorbtie,
difuziune si eliminare.
Trecerea medicamentelor prin membranele biologice se poate face prin:
a) TRANSPORT PASIV (fara consum de energie) si se realizeaza prin:
• prin filtrare( se face prin trecerea prin porii membranelor celulare).
• prin difuziune simpla( trecerea prin membrana celulara a medicamentului de la
concentratie mare la concentratie mica).
9
b) TRANSPORT ACTIV (cu consum de energie)- se realizeaza cu ajutorul
moleculelor transportoare.
10
Tesuturi epiteliale
Epiderma pielii
_ membrana celulara
_ membrana organitelor celulare (ribozomi, aparat Golgi, vacuole, mitocondrii
_ endoteliile capilarelor
_ epiteliile mucoaselor
_ epiderma pielii
11
- la nivel tisular :- caile extravasculare care pot fi : subcutanata,
intramusculara
-calea intraosoasa,
- la nivelul seroaselor : caile intraseroase : intraperitoneala,
intrapleurala, intrapericardica, intraarticulara, intrarahidiana,
intraventriculara.
1) Calea ORALA
2) Calea PARENTERALA
3) Calea TRANSMUCOZALA
4) Calea CUTANATA
AVANTAJE
• automedicatia, administrare usoara
• posibiltatea repetarii medicatiei
• realizeaza o absorbtie fiziologica
• este acceptata de majoritatea pacientilor
• poate fi repetata de cite ori este nevoie
DEZAVANTAJE
• riscul alterarii substantei medicamentoase de secretiile tubului digestiv la diferite
pH-uri ( 1,5-7,5)
• posibilitatea iritarii tractului gastro-intestinal
• probleme de absorbtie a substantei medicamentoase
12
• prezenta sau nu a alimentelor in tractul digestiv
AVANTAJE
• se evita contactul substantelor medicamentoase cu sucul gastric
• se evita interactiunile posibile
• se evita metabolizarea hepatica
• absorbtia substantei medicamentoase, trecerea ei in organism este foarte rapida( mai
ales I.V.), deoarece medicamentul este plasat direct in circulatia sanguina.
13
• calea intraarteriala- este mai rar folosita. Se injecteaza substante vasodilatatoare
in arterite, insulina in gangrene diabetice, in cazul stopului cardiac, pentru
arteriografii ale membrelor periferice cu substante de contrast in artere.
b) calea intramusculara- se pot administra medicamente in solutii sau suspensii
apoase si uleioase, preparate injectabile de depozit( procain-penicilina, benzatin-
penicilina, hormoni).
c) caile subcutanate-
• calea intradermica- se foloseste pentru testarea sensibilitatii la medicamente sau
pentru imunizari.
• calea subcutanata- se administreaza medicamente hidrosolubile in solutii neutre
sau izotone in cantitati mici de 1-2 ml, substante greu solubile, care se dizolva
lent in lichidul interstitial.
Se pot administra hormoni sexuali ( se pot implanta subcutanat),
protamin-zinc-insulina.
d) calea intracardiaca- se administreaza prin injectare direct in miocard.
e) calea intraventriculara- se administreaza prin injectare direct in ventricul.
f) calea intraarticulara si intrasinoviala- se administreaza prin injectare direct in
articulatii si in sinovia.
g) calea intramedulara- se administreaza prin injectare direct in maduva osoasa.
h) calea seroasa- seroasele sunt membrane care captusesc cavitatile inchise ale
organelor si sunt formate din doua foite( ex.: pleura, pericardul, peritoneul).
Se administreaza numai pentru tratament local( antibiotice, enzime).
i) caile intraspinale- este o injectare directa in spatiul subarahnoidian. Cuprinde:
• calea intrarahidiana (i.r.)- permite injectarea in spatiul situat intre maduva
spinarii si coloana vertebrala.
• calea intradurala- permite injectarea in spatial epidural( peridural)
• calea subarahnoidiana- permite injectarea in spatiul subarahnoidian.
Este folosit pentru efectuarea anesteziei peridurale cu xilina 2% sau procaina 1%.
Mucoasele sunt tesuturi care limiteaza unele cavitati ale organismului, deschise spre
exterior, bogat vascularizate, sensibile, fragile, usor iritabile.
Administrarea este direct pe mucoasa( nas, ureche, ochi), sau prin absorbtia
substantei medicamentoase prin peretii mucoaselor( calea rectala, perilinguala ).
Folosirea acestor cai sunt pentru actiune sistemica(generala)- ( calea vaginala, calea
uretrala).
a) caile mucoaselor buco-faringiene
14
• calea sublinguala (perilinguala)- medicamentele se plaseaza sub limba.
Are avantajul :
- se evita primul pasaj, evitindu-se degradarea medicamentului
- se evita gustul neplacut al medicamentului
- forme farmaceutice administrate: solutii, comprimate
retard(Nitroglicerina), granule, globule homeopate.
• calea bucofaringiana- se foloseste pentru actiune locala, pentru spalarea gurii, a
gitului sau pentru badijonare in cazul unor infectii microbiene.
- forme farmaceutice administrate: gargarisme, solutii, comprimate.
• calea gingivala- se foloseste pentru actiune locala. Este destinata administrarii,
aplicarii de preparate viscoase(pe baza de glicerina).
- forme farmaceutice administrate: comprimate.
• calea buco-dentara- se foloseste pentru actiune locala cit si sistemica. Se
foloseste in tratamentul infectiilor stomatologice.
Preparatele sunt aplicate direct in alveola dentara, care este bogat vascularizata.
- forme farmaceutice administrate: solutii, geluri, unguente,
pudre,alveoconuri, microcomprimate.
b) calea rectala.
Aceasta cale este folosita pentru actiune locala si sistemica. Este o zona puternic
vascularizata.
Avantaje:
- se pot administra medicamente cu miros si gust neplacut
- se foloseste aceasta cale in caz de greata ,vomismente si intoleranta
gastrica.
- aplicarea in rect total vid, altfel absorbtia este incompleta.
- forme farmaceutice: spalaturi, microclisme, supozitoare, capsule rectale,
unguente, aerosoli.
c) calea vaginala.
Aceasta cale este folosita pentru administrarea medicamentelor direct in vagin.
Este o cale mai putin folosita, pentru actiune locala si sistemica.
- forme farmaceutice administrate: - spalaturi, ovule, comprimate, capsule
gelatinoase, unguente, aerosoli.
d) calea uretrala
Se administreaza solutii sterile pentru instilatii, hidrogeluri.
e) calea nazala
Este destinata tratarii afectiunilor sferei nazale, deci pentru actiune locala, dar si
generala.
- forme farmaceutice- erine, spray-uri, unguente, pudre.
f) calea oftalmica
Este destinata actiunii locale si generale. Se administreaza medicamente sterile.
15
- forme farmaceutice- colire, inserte, minipompe, latexuri.
g) calea auriculara
Mucoasa otica este destinata administrarii de medicamente in ureche, pentru o
actiune locala.
- forme farmaceutice- solutii viscoase pe baza de glicerina sau forme solide
(pudre, otoconuri).
g) calea pulmonara
Administrare se face in tractul pulmonar prin calea nazala( fose nazale, faringe,
laringe, trahee, bronhii, bronhiole, alveole pulmonare).
Administrarea se realizeaza cu dispozitive speciale, permitind generarea de
particule numite aerosoli.
- forme farmaceutice- inhalatii, pulverizatii, aerosoli,spray-uri.
16
FAZELE EVOLUTIEI MEDICAMENTULUI IN ORGANISM DE
LA LOCUL DE ADMINISTRARE PINA LA APARITIA
EFECTULUI TERAPEUTIC
FAZA BIOFARMACEUTICA
FAZA FARMACOCINETICA
ABSORBTIA
DISTRIBUTIA - TRANSPORTUL
- DIFUZIUNEA IN TESUT
- DISTRIBUIREA PROPRIU-ZISA
- STOCAREA
FAZA FARMACODINAMICA
Medicament disponibil pentru
ACTIUNE
(disponibilitate biologica )
FIXAREA moleculei de substanta
activa de substanta reactiva
INTERACTIUNEA
MEDICAMENT- RECEPTOR
in tesut EFECT
DECLANSAREA ACTIUNII ------------------ FARMACODINAMIC
FARMACODINAMICE ( efect terapeutic )
17
FAZA BIOFARMACEUTICA
18
medicamentoasa trebuie sa fie dispersata in stare moleculara in lichidele
biologice de absorbtie. Viteza de dizolvare a substantei medicamentoase este in
functie de caracteristicile fizico-chimice si de PH-ul mediului de absorbtie.
FAZA FARMACOCINETICA
19
DISTRIBUTIA
20
Distributia TIOPENTALULUI in diferite compartimente tisulare ale organismului
21
a) Substantele cu molecula mare, care ramin in spatiul intravascular (ex:
dextranii )
b) Substantele care difuzeaza in apa extracelulara (ex: manitol, sodium, clor)
c) Substantele care se distribuie uniform in toata apa din organism (ex: saruri
de litiu, uree, alcool)
d) La gravide, distributia medicamentelor se modifica in functie de starea de
hidremie si de cresterea spatiului extravascular.
e) La virstnici apar modificari in marimea compartimentelor organismului
comparativ cu adultul, si de aceea concentratiile sanguine ale
medicamentelor ating valori mai mari (ex: diazepamul are un volum de
distributie la virstnici si se elimina mai lent decat la tineri)
Cand medicamentele sunt distribuite in organism, unele dintre ele pot fi retinute in
ficat. O substanta medicamentoasa care ajunge la nivel hepatic poate fi excretata in
bila, ajungind in intestine, de unde substanta respectiva poate urma doua cai:
- Se elimina prin scaun
- Este reabsorbita prin mucoasa intestinala si trece din nou in circulatie,
realizindu-se astfel circuitul enterohepatic al substantei respective.
Unele substante trec din hepatocit in limfa sau in singe, reluind
circuitul in sistemul vascular.
22
IV. STOCAREA
V. EPURAREA
23
nivelul tubului digestiv daca ar fi administrate pe cale orala.
Inactivarea medicamentelor ca rezultat al biotransformarii poate fi totala
sau partiala. In majoritatea cazurilor, ca rezultat al biotransformarii se obtin
produsi cu toxicitate redusa sau care se elimina mai usor.
Biotransformarea se poate realiza la nivele diferite :
a) Unele medicamente sunt transformate la locul de administrare , mai ales la
nivelul tubului digestiv, avind ca rezultat :
Ø Activarea medicamentului
Ø Neutralizarea (ex: substantele alcalinizante)
Ø Solubilizarea
Ø Descompunerea medicamentului (ex: Insulina, Penicilina G, Adrenalina
daca ar fi administrate pe cale orala)
b) in singe
c) in tesuturi au loc majoritatea biotransformarilor
Ø principalul organ cu rol in detoxifiere este ficatul
Ø biotransformari au loc la nivelul rinichiului, plaminilor, intestinului
Importanta mai mica in procesul biotransformarii medicamentului au
glandele suprarenale, creierul, muschii, splina, tegumentul.
24
ELIMINAREA medicamentelor
25
Prezenta medicamentelor in bila are importanta terapeutica in special in cazul infectiilor
biliare.
PARAMETRI FARMACEUTICI
1. Clearance-ul medicamentelor
Arata raportul dintre viteza de epurare si concentratia unei substante in lichidele
biologice.
Astfel, cunoscind clearance-ul si concentratia plasmatica a substantei se poate calcula
doza necesara mentinerii efectului terapeutic al substantei respective.
2. Timpul de injumatatire (T ½ )
Reprezinta timpul necesar scaderii cu 50% a concentratiei plasmatice a
medicamentului.T ½ depinde de volumul de distributie si de procesul de epurare a
medicamentului.
Cunoasterea T ½ are urmatoarele consecinte:
26
Ø Permite aprecierea timpului cand se realizeaza o concentratie constanta a
medicamentului, dupa administrari repetate;
Ø Permite aprecierea timpului cand concentratia plasmatica a medicamantului scade,
odata cu oprirea administrarii medicamentului.
Ø Este util pentru stabilirea dozelor si a intervalului dintre doze.
3. Concentratia plasmatica
Exprima disponibilul de medicament pentru actiune. Efectul biologic depinde de
concentratia medicamentului la nivelul tesutului tinta. Monitorizarea concentratiei
plasmatice a medicamentelor este necesara pentru medicamentele cu indici
terapeutici cu valori mici sau cu variatii mari de disponibilitate, ca si in cazul cand
exista riscul acumularii medicamentelor (ex: - in caz de insuficienta hepatica sau
renala).
Cele mai cunoscute cazuri de medicamente la care determinarea concentratiei
plasmatice este utila sunt antibioticele aminoglicozidice, antiepilepticele in special
Fenitoina si Digoxina.
27