Sunt organisme unicelulare cu o structura complexa care au un metobolism

propriu datorita unui aparat enzimatic complex ce le asigura desfasurarea

proceselor vitale. In linii generale bacteriile au o serie de caractere generale ce
pot fi sistematizate astfel:

Nucleul celulei bacteriene este de tip procariot, adica lipsit de membrana, iar
afinitatile tinctoriale nu sunt deosebite fata de citoplasma.
Bacteriile au un polimorfism accentuat, putand imbraca mai multe aspecte
morfologice ca forme sferice, cilindrice, spiralate sau helicoidale, filamentoase si
patrate.
Miscarea la speciile mobile este asigurata de organite speciale, numite cili sau
flageli.
Bacteriile sunt lipsite de clorofila, dar unele grupe au pigmenti sintetizanti si ca
atare pot folosi energia luminoasa.
Altele isi procura energia necesara sintezelor celulare si altor manifestari vitale,
dezintegrand diverse substante chimice prin intermediul proceselor fermentative,
fiind din acest punct de vedere, organisme chimiosintetizante (Chemotrofe).
Se inmultesc prin aciziparitate, dar se cunosc la unele grupe si forme de
conjugare de tip parasexuat, cu formare de celule sexuate de sens diferit; forma
de sciziparitate ramane insa forma esentiala de reproducere.
Bacteriile pot forma spori, ce constituie un mijloc de conservare a speciei, la unele
grupe.
Morfologia bacteriilor
Din punct de vedere al formei exterioare se disting cinci tipuri:
de baza, dupa cum urmeaza:
- bacterii sferice denumite coci, cu genul principal Coccus;
- bacterii cilindrice sub forma de bastonas drept sau usor curbat din care face
parte genul Bacillus;
- bacterii spiralate sau elicoidale, in care se cuprind trei categorii de germeni si
anume: vibrionii, spirilii si spirocheta;
- bacterii filamentoase, cu celule alungite in care se cuprind actinomicetele;
- bacterii patrate, sunt foarte rare, intalnite in apele saline.
Dupa forma celulelor si modul de grupare in urma procesului de diviziune,
bacteriile se impart in urmatoarele tipuri si subtipuri morfologice:
Bacteriile sferice sau cocii, au forma sferica, ovoidala, sau elipsoidala, cu cele
doua diametre aproximativ egale. In functie de pozitia celulelor fiice dupa
diviziune, cocii prezinta urmatoarele moduri de grupare:
Cocul simplu, izolat, la care celulele raman independente dupa diviziune
(ex. Micrococcus ureae).
Diplococul, la care diviziunea se face dupa planuri succesive paralele, celulele
rezultate ramanand grupate cate doua (ex. Diplococcus pneumoniae).
Streptococul, la care diviziunea se face dupa planuri succesive paralele, iar
celulele rezultate formeaza lanturi de lungimi variabile (ex. Streptococcus lactis).
Tetracocul, la care planurile de diviziune sunt perpendiculare unele fata de altele,
iar celulele rezultate sunt dispuse cate 4 la un loc (ex. genul Gafkia).
Sarcina, la care planurile de diviziune sunt orientate dupa cele trei directii ale
spatiului si reciproc perpendiculare unul pe altul, rezultand o grupare de celule
sub forma de cub (ex. Sporosarcina ureae).
Stafilococul, la care planurile succesive de diviziune sunt dispuse in mai multe
directii, iar celulele rezultate se grupeaza ca un ciorchine (ex. Staphyllococcus
aureus.
Bacteriile cilindrice, cunoscute sub denumirea de bacili au forma de bastonase,
cu raportul intre cele doua axe foarte diferit, de la forme cu aspect filamentoase,
pana la unele cu aspect aproape sferic. Unele dintre bacteriile cilindrice au
proprietatea de a forma spori.
Bacteriile spiralate, sunt elicoidale cuprind trei subtipuri morfologice:
Vibrionul, in forma curbata, cu un singur tur de spira.
Spirilul, in forma de spirala cu mai multe ture de spira, rigide ca un baston.
Spirocheta, sub forma de spirala cu mai multe ture de spira dar flexibile, care se
poate strange si relaxa.
Bacteriile filamentoase, au ca prototip actinomicetele, microorganisme cu
asemanari morfologice cu fungii, cu particularitatea de a forma hife, cu tendinta
de ramificare, de unde si aspectul lor de miceliu.
In unele cazuri, spre exemplu la Sphaerotilus nutans aspectul filamentos este
determinat de asezarea celulelor individuale in lanturi de celule reunite printr-o
teaca delicata, cu perete neted.
Bacteriile patrate, evidentiate in apa hipersalina din peninsula Sinai, au forma
unor patrate cu latura de 1,5-11 mm si o grosime de 0,1 mm. Formeaza placarde
de 8-16 celule patrate rezultate in urma diviziunii.

Structura celulei bacteriene

Celula bacteriana este o entitate morfologica si functionala echivalenta cu celulele
organismelor superioare, cu o structura complexa formata din urmatoarele
componente, de la exterior catre interior, luand ca reper peretele celular:
Structura extraparietala formata din: capsula; cilii sau flagelii; aparatul fimbrial si
pilii de sex.
Peretele celular.
Structura intraparietala compusa din: membrana citoplasmatica, mezozomii,
citoplasma, aparatul nuclear, incluziunile, ribozomii, vacuolele, sporul bacterian.
Capsula  este o secretie care apare la unele bacterii, ce se fixeaza la exteriorul
celulei si constituie un invelis in jurul acesteia. In functie de raportul fata de
celula bacteriana capsula este de mai multe feluri:
microcapsula, cu grosimea fina de 0,2 mm, ce se pune in evidenta prin metode
imunologice;
mm;
stratul mucos caracterizat prin prezenta unei mase amorfe neorganizate in jurul
celulei;
zooglea ce se prezinta ca un strat mucos neorganizat care inglobeaza mai multe
celule microbiene.
Compozitia chimica a capsulei difera in functie de specia bacteriana la care apare
si de conditiile de mediu, fiind formata din 98 % apa, alti constituienti ca
polizaharidele si polipeptide.