Constantin Mavrocordat (1711 – 1769) – a fost domnitor (1730-1769) de șase ori în Țara
Românească și de patru ori în Țara Moldovei .
Rolul personalității:
1. A promovat un amplu
program de reforme în
ambele țări (În Țara
Românească începând
cu 1735, în Moldova – cu
1741):
1. A lichidat serbia în Țările
Române:
2. A contribuit substanțial
la dezvoltarea
învăţămîntului:
Argumente:
Prin reforma fiscală - a desființat impozitile indirecte ca ”văcăritul” și
”pogonăritul” și introduce taxa generală de 10 lei pe an, care putea
fi plătită în patru rate.
Prin reforma administrativă, boierii (dregători) sînt împărțiți în trei
ranguri și sînt salarizați de vistierie în funcție de rang; s-au redus
dregătoriile, iar cele mai multe titluri boierești au rămas onorifice;
la conducerea ținuturilor au fost numiți ispravnici cu un rol
judecătoresc și administrativ foarte întins.
În urma reformei judecătorești au fost create instanțe de judecată
în ținuturi și s-a extins procedura scrisă în detrimentul celei orale.
Eliberează țăranii din șerbie în Țara Românească în 1746 și Țara
Moldovei în 1749. Eliberează țăranii dându-le dreptul să se mute de
pe o moșie pe alta, libertatea țăranii și-o puteau cumpăra cu 10 lei
care trebuiau plătiți boierului. Pe țăranii boieresti îi obligă la dijmă și
12 zile de lucru pe an în Muntenia și 24 în Moldova. Țăranii
deveneau liberi ca persoană dar nu au fost împroprietăriți și au
rămas dependenți economic de boieri.
Pentru a spori sursele de venit ale Academiei Domneşti din Iaşi, a
trecut întreţinerea ei pe seama vistieriei. Cronicarul Ion
Neculce scria că acest domn "Mai socotit-au... pentru şcoli de
învăţătură... şi au dat ştire tuturor mazililor în toată ţara ca să-şi
aducă copiii la învăţătură la şcoală, ca să-şi înveţe orice limbă le-ar fi
voia, pentru ca să se afle oameni învăţaţi în pămîntul nostru al
Moldovei, precum sînt şi prin alte ţări". Pentru a avea oameni
cărturari la curte, C. Mavrocordat a trimis 15 fii de boieri pe trei ani
la Veneţia. Din porunca domnului este tipărită prima colecţie de
documente istorice din Moldova (Ocolnica). Domnul i-a cerut lui Ion
Neculce să întocmească un tratat despre istoria fiscalităţii, pe care
bătrînul cronicar n-a reuşit să-l realizeze.: A sprijinit câteva școli și a
cerut preoților să știe româna. A obligat să fie tipărite cărți
bisericești în limba română.