Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Doc.8. „… Pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, otomanii au încasat sume
de bani de la majoritatea statelor creştine din centrul şi sud-estul Europei. De regulă, acest
tribut era consemnat în tratatele de pace, încheiate în urma unor războaie relativ
victorioase ale otomanilor. Obligaţia fundamentală a voievozilor români faţă de poartă, era
plata la timp a tributului. (…)
Semnificaţiile tributului plătit Porţii de către Ţările Române au depins direct de raporturile
de forţe, ele schimbîndu-se către mijlocul secolului XVI-lea, odată cu întărirea controlului
otoman la nord de Dunăre. O invariabilă rămâne, însă:tributul achitat însemna, atît pentru
otomani, cît şi pentru creştini, instaurarea stării de pace()fie ea temporară sau permanentă.”
V. Panainte, Pace, război şi comerţ în islam. Ţările Române şi dreptul otoman al popoarelor,
secolele XV-XVII.
Tribut - obligație în bani sau în bunuri, pe care o putere cuceritoare o impunea unui popor
învins și care se platea la date fixe. În cazul Țarilor Române – haraci - tribut anual pe care țările
vasale îl plăteau Imperiului Otoman.
Poarta (Poarta Otomană) - denumire dată curții sultanului și prin extensiune Imperiului
Otoman. Provine de la titulara Sublima Poartă, cum iși spunea cancelaria sultanului în relațiile
diplomatice și în tratatele oficiale.
2. Enunțuri care conțin un adevăr istoric cu privire la tema la care se referă documentul.
După revenirea la cea dea doua domnie a lui Petru Rareș cu ajutor turcesc (1541-1546),
tributul plătit de Țara Moldovei Porții Otomane sporește la 12.000 mii de galbeni.
Începînd cu mij.sec.XVI – Poarta întarește și mai mult controlul la Nord de Dunăre, iar domnii
care încercau sa se abată de la prescripțiile impuse de regimul de suzeranitate restrictivă, se
pomeneau în fața unei eminente intervenții otomane , cum s-a întimplat în scurta domnie a lui
Ioan Vodă cel Viteaz (1572-1574), intervenție care a avut consecințe extrem de grave.
A. 1462 - după înlăturarea de la putere a lui Vlad Țepeș, are loc modificarea statutului Țării
Românești, domnia – a fost trecută sub controlul sultanului, suzeranitatea protectoare a
evoluat spre suzeranitate efectivă restrictivă.
B. 1456 –Țara Moldovei acceptă plata tributului (2000 de galbeni).
C. 1486 - semnarea tratatului moldo-otoman , prin care Ștefan cel Mare recunoștea
suzeranitatea protectoare a Porții Otomane și plății tributului, dar această pace asigura
Moldovei cel mai favorabil statut fată de Poartă, fără a leza independența.
D. 1527-1538 - prima domnie a lui Petru Rareș.
E. 1541-1546 - a doua domnie a lui Petru Rareș. Venirea la cea dea doua domnie a lui Petru
Rareș cu ajutor turcesc, prin cumpărarea scaunului de la sultan, a pus începutul practicii
de scoatere a lui la mezat, sporirii tributului și stabilirii unor plăți suplimentare
(peșcheșuri sau dări sub formă de cadouri, oferite înalților demnitari din Imperiul
Otoman, mituirea etc.).
În sec. XIV-XVI relațiile dintre Imperiul Otoman și țările creștine, printre care și Țările Române,
s-au manifestat îndeosebi în plata tributului față de Poartă. Deși au fost întreprinse un șir de
războaie împotriva Țărilor Române, ele nu au putut fi cucerite, obligația fundamentală a
voievozilor români fiind obligația de a plati la timp tribut Porții.
Chiar și atunci cînd otomanii reușeau să ocupe un teritoriu românesc (cazul Moldovei de la
1538), sau încercau să instituie parțial și temporar administrația turcească (Tara Românească
în 1522 si 1595), ei întotdeauna au fost forțați să trateze cu domnii români și să confirme
statutul de And al Țărilor Române.
!!! Otomanii, nu au transformat Țările Române în pașalîcuri, findca nu le-au cucerit, dar nu le-
au cucerit, fiindcă nu au putut sa o facă!
6. Harta. Țările Române în sec. XIV-XVI.
7. Harta. Imperiul Otoman în sec. al XVI-lea.