Subiecte de evaluare la disciplina Istoria Administraiei Publice.........................................

1
1. Statul geto-dacilor pn n anul 106. Structuri administrative centrale i locale.....................2
2. nfiinarea provinciei romane Dacia. Structurile administrative ale provinciei.......................2
3. Administrarea localitilor urbane i rurale n Dacia................................................................2
4. Instituia domniei n ara Moldovei.........................................................................................2
5. Sfatul domnesc i atribuiile lui n Moldova medieval...........................................................2
6. Principalele dregtorii civile n ara Moldovei........................................................................2
7. Principalele dregtorii militare n ara Moldovei....................................................................2
8. Tradiia instituional bizantin n ara Moldovei...................................................................2
9. Instituia lociitorilor domneti.................................................................................................2
10. Organizarea administrativ-teritorial a rii Moldovei n epoca medieval. inuturile i
administrarea lor..............................................................................................................................2
11. Sistemul de administrare al oraelor n Moldova medieval....................................................2
12. Administrarea satelor n Moldova medieval...........................................................................2
13. Instituiile statului n perioada regimului turco-fanariot...........................................................2
14. Reformele lui Constantin Mavrocordat i impactul lor asupra sistemului administrativ.......14
15. Domniile pmntene. Organele centrale ale statului conform Regulamentului Organic.......19
16. Organizarea administrativ teritorial a Moldovei conform Regulamentului Organic............23
17. Funciile i mecanismele statului n Evul mediu....................................................................38
18. Organizarea administrativ autonom a Basarabiei n a.1812-1828......................................38
19. mprirea administrativ a Basarabiei dup anul 1812.........................................................43
20. Transformarea Basarabiei n gubernie. Schimbrile n sistemul administrativ......................54
21. Sistemul administrativ n Basarabia n anii 1918-1940..........................................................54
22. Sistemul organizrii puterii centrale i locale n RSSM n a. 1944- 1964..............................54
23. Sistemul organizrii puterii centrale i locale n RSSM n a. 1964- 1989..............................54
REFERINE BIBLIOGRAFICE..............................................................................................54

Subiecte de evaluare la disciplina Istoria Administraiei Publice

1. Statul geto-dacilor pn n anul 106. Structuri administrative centrale i

locale
2. nfiinarea provinciei romane Dacia. Structurile administrative ale
provinciei
3. Administrarea localitilor urbane i rurale n Dacia
4. Instituia domniei n ara Moldovei
5. Sfatul domnesc i atribuiile lui n Moldova medieval
6. Principalele dregtorii civile n ara Moldovei
7. Principalele dregtorii militare n ara Moldovei
8. Tradiia instituional bizantin n ara Moldovei
9. Instituia lociitorilor domneti
10.Organizarea administrativ-teritorial a rii Moldovei n epoca
medieval. inuturile i administrarea lor
11.Sistemul de administrare al oraelor n Moldova medieval
12.Administrarea satelor n Moldova medieval
13.Instituiile statului n perioada regimului turco-fanariot
Sectiunea I. Contextul politic international
La 1683, Turcia a inregistrat un esec la asediul Vienei. Din acel moment, raportul de
forte dintre Turcia si Rusia in sud-estul Europei s-a schimbat in favoarea Austriei,
dovada ca Transilvania a trecut de sub suzeranitate otomana sub cea habsburgica. In
noile conditii, Turcia a inasprit regimul de exploatare a tarilor romane, incat acestea
s-au apropiat de Rusia, dovada ca Dimitrie Cantemir s-a aliat cu Petru cel Mare.
Pentru a curma aceasta tendinta, Turcia a introdus in tarile romane regimul turcofanariot, caracterizat, in primul rand, prin faptul ca domnii nu mai erau alesi si
confirmati, ci erau numiti de catre Turcia, de regula, din randul grecilor din Fanar,
iar, in al doilea rand, prin faptul ca autonomia tarilor romane a fost grav incalcata. Cu
toate acestea, tarile romane nu au fost pasalacuri turcesti, ci au avut legi si institutii
proprii.
In Moldova regimul turco-fanariot a fost instaurat in anul 1711, iar in Tara
Romaneasca in anul 1716. A durat pana la 1821.
A evoluat in doua faze:
- 1711 (1716) 1774 (Pacea de la Kuciuk-Kainardji);
- 1774 1821.
Sectiunea a II-a. Organizarea de stat in prima faza a regimului turco-fanariot
In prima parte a acestui regim a avut loc o serie de transformari in organizarea
statului, atat la nivel central, cat si la nivel local.
Astfel, la nivel central institutia domniei s-a transformat, in sensul ca domnul era
numit de catre Turcia, ocazie cu care domnii tarilor romane, la investitura, plateau

sume mari de bani; de asemenea, sume mari de bani trebuiau platite si cu ocazia
reinvestirii, astfel incat domnii fanarioti devenisera agenti fiscali ai Portii. Datorita
acestor interese, domniile ere 838j92i au foarte scurte, media fiind, de regula, de doi
ani si jumatate. Sistemul a avut insa si aspecte pozitive, deoarece domnii fanariotii
ereau frecvent mutati dintr-o tara in alta. Aceasta practica atesta faptul ca Turcia
recunostea identitatea institutionala a tarilor romane. In al doilea rand, in baza acestei
practici, domnii fanarioti, in special Constantin Mavrocordat, fiul lui Nicolae
Mavrocordat (primul domn fanariot), au promovat aceleasi reforme in tarile romane,
contribuind la pregatirea terenului in vederea unirii Principatelor romane.
Cu privire la Sfatul domnesc, noua denumire a acestui organ al statului era
de Divan domnesc. Numarul membrilor sai s-a restrans, odata cu atributiile sale, de
aceea domnii fanarioti nu se sprijineau pe elementul politic local, ci pe clientela lor
politica.
Dregatoriile au ramas aceleasi, pastrandu-si vechile competente, insa numarul
dregatorilor a sporit, deoarece domnii fanarioti erau constransi sa satisfaca
interesele clientelei lor politice prin acordarea de dregatorii, incat s-a ajuns la
dublarea sau triplarea unor dregatorii. Spre exemplu, in anul 1802 erau 8 comisi
in Tara Romaneasca. De asemenea, s-au creat si noi dregatorii. Spre exemplu, in
Tara Romaneasca s-a creat vornicia de sus, iar in Moldova a fost introdusa
bania. Pe de alta parte, s-au facut unii pasi importanti inainte in sensul
specializarii dregatoriilor, o mai buna fixare a competentelor, precum si
introducerea sistemului remunerarii dregatorilor.
Sectiunea a III-a. Dreptul in prima faza a regimului turco-fanariot
Alte transformari au fost introduse prin reformele realizatre de catre Constantin
Mavrocordat, caci prin asezaminte succesive acesta a reorganizat administratia
locala, administrarea bisericii, a modificat sistemul fiscal si a adus modificari
statutului juridic al boierilor. Aceste reforme au fost codificate in Asezamantul
din 1740, al carui text a fost publicat in 1742 in Franta.
In cea ce priveste reforma administratiei locale, Constantin Mavrocordat a numit
la conducerea fiecarui judet si, ulterior, la conducerea fiecarui tinut cate doi
ispravnici, care erau subordonati marelui vistiernic si domnului; unul dintre cei
doi ispravnici exercita atributiuni administrative, iar celalalt atributiuni judiciare.
De aceea, s-a afirmat ca in vremea lui Constantin Mavrocordat s-au facut primii
pasi in directia separarii puterilor in stat, asa cum aceasta a fost conceputa in
Occident, in sensul ca prin numirea celor doi ispravnici cu competente diferite sa realizat separarea puterii administrative de cea judecatoreasca.
In ce priveste reforma din domeniul bisericesc, Mavrocordat a
introdus epitropiile manastiresti (cuvantul epitropie isi are originea in
grecescul epitrop, care are intelesul de administrator) care, sub autoritate

domneasca, administrau patrimoniul bisericii. Atributiunile jurisdictionale ale

clerului au fost restranse pana la desfiintare si s-a hotarat ca preotii sa fie
recrutati doar din randul stiutorilor de carte; in schimb, clerul a fost scutit de
plata impozitelor.
Pe plan fiscal, unele dintre nenumaratele impozite percepute au fost suprimate, pe
cand altele au fost unificate intr-unul singur, numit sama obsteasca, impozit repartizat
pe familii sau pe localitati tidule de bir. Acest impozit consta din 10 taleri, care
trebuiau platiti in patru sferturi, adica in patru rate. In zece ani, impozitele au crescut
vertiginos, ajungandu-se la plata acestora in 12 sferturi. Functionarii publici ce erau
imputerniciti a strange impozitele erau platiti dintr-un fond special, numit casa
rasurilor.
S-a modificat si statutul boierilor.
Existau doua categorii de boieri:
- boierii veliti erau marii dregatori, ce nu plateau impozite; cuvantul veliti isi
are originea in slavonescul vel, care are intelesul de mare;
- boierii mazili erau boieri mai putin importanti, scutiti de plata unor impozite;
cuvantul mazili vine de la turcescul mazur, care are intelesul de scos din functie.
Ulterior, boierii veliti erau de doua feluri.
In prim afaza a regimului turco-fanariot nu s-au elaborat coduri de legi, datorita
opozitiei Turciei, care nu vedea cu ochi buni elaborarea unui sistem juridic
modern in tarile romane. Iata de ce izvoarele dreptului din prima faza a
regimului turco-fanariot si-au gasit expresia in reformele lui Constantin
Mavrocordat.
In Asezamantul din 1740 nu se vorbeste despre favorizarea taranilor aserviti, ci
se spune ca ispravnicii si boierii trebuie sa aiba grija ca taranii aserviti sa isi
indeplineasca obligatiile, in sensul inaspririi exploatarii taranilor aserviti prin
interzicerea stramutarii de pe mosii, precum si din introducerea unor noi prestatii
in munca, fara stabilirea vreunei limite.
Rezultatele recensamantului realizat in 1746 au demonstrat ca in perioada 17411746 jumatate din taranii aserviti au fugit din tara, neputand plati birurile, fie in
sudul Dunarii, mai exact in Timoc, fie in Transilvania, astfel incat economia
agrara era amenintata cu falimentul.
Atunci, in perioada in care domnea in Tara Romaneasca, la 1 martie 1746,
Constantin Mavrocordat a dat un asezamant (hrisov), prin care a decis ca toti taranii
aserviti care se vor intoarce in tara vor fi eliberati din rumanie, urmand ca taranii
intorsi in tara sa primeasca o carte (un document) de eliberare din rumanie pe baza
careia se puteau aseza pe orice mosie doreau, iar fostii stapani nu aveau dreptul sa-i
urmareasca; de asemenea, in urmatoarele sase luni dupa intoarcere erau scutiti de
plata oricaror impozite. Dar acest asezamant a fost prost redactat, intrucat nu s-a

precizat pana la ce data pot reveni in tara taranii fugari si, in al doilea rand, pentru
ca nu s-a precizat care va fi statutul celor ramasi in tara, astfel incat efectul
asezamantului a fost in sens invers, deoarece si cei ramasi au inceput a fugi pentru a
se bucura de iertarea de rumanie.
Atunci, constrans de imprejurari, la 5 august 1746 Constantin Mavrocordat a dat un
nou asezamant prin care a desfiintat rumania, Prin al doilea asezamant, Constantin
Mavrocordat le-a recomandat boierilor sa ii ierte pe taranii intorsi in tara de
rumanie. Daca boierii nu dadeau curs acestei recomandari, taranii isi puteau
rascumpara libertatea prin plata sumei de 10 taleri.
O reforma similara a initiat Constantin Mavrocordat si in Moldova in anul 1749, pe
cand era domn al Moldovei, numai ca dispozitia avea caracter imperativ, in sensul
ca boierii erau obligati a elibera taranii din vecinie. Dupa reformele lui Constantin
Mavrocordat, in documentele redactate, taranii aserviti erau numiti tarani
clacasi sau lacuitori pe mosii.
Relatiile dintre boieri si clacasi se stabileau pe baze contractuale, in sensul
ca, cel putin teoretic, clacasul putea incheia cu orice boier pe mosia caruia se
aseza o tocmeala (un contract). Prin contractele incheiate, boierii se obligau a
atribui spre folosinta clacasilor anumite suprafete de pamant pana la un anumit
termen, iar clacasii se obligau sa plateasca anumite sume de bani. Dupa executarea
acelor obligatii, clacasii, daca doreau, se puteau muta pe alte mosii. Fata de aceasta
transformare a raportului juridic tarani-boieri, s-a constratat ca boierii impuneau
clacasilor conditii mult mai grele decat cele ce decurgeau din Legea tarii, caci pana
in momentul realizarii reformelor lui Constantin Mavrocordat, relatiile boieritarani aserviti se stabileau pe baze legale, in sensul ca, in virtutea Legii tarii,
boierul trebuia sa puna la dispozitia taranilor aserviti doua treimi din mosie, iar
taranul aservit trebuia sa plateasca zeciuiala. In noua situatie, profitand de starea de
constrangere in care se aflau clacasii, boierii le impuneau orice conditii. Asa se
explica faptul ca domnii fanarioti au curmat intr-o oarecare masura abuzurile
boieresti prin anumite hrisoave, denumite ponturi si urbarii, prin intermediul carora
s-au fixat obligatiile minime ale boierilor si obligatiile maxime ale clacasilor.
Taranii clacasi stapaneau pamanturile boieresti cu titlu de detentiune, titlu
juridic transmis prin contractul de arendare. De aceea, la 1862, tentativa lui Mihail
Kogalniceanu de a-i improprietari pe taranii clacasi sub cuvant ca ei ar fi uzucapat
pamanturile boieresti a fost dejucata de catre Barbu Catargiu, deoarece clacasii nu
puteau uzucapa aceste pamanturi, intrucat prima conditie a uzucapiunii era posesia,
or taranii aserviti, ca si clacasii, erau simpli detentori precari. In 1864 a fost lansata
teoria conform careia boierii si taranii stapaneau pamantul in indiviziune, iar plata
pamanturilor imbraca forma platii zilelor de claca.
Sectiunea a IV-a. Organizarea de stat in a doua faza a regimului turco-fanariot

Dupa 1774 au avut loc unele transformari in planul organizarii de stat pentru
stabilizarea domniei, in scopul consolidarii autonomiei tarilor romane, caci, daca in
prima faza a regimului turco-fanariot domnii tarilor romane au promovat cu
docilitate politica Turciei, in cea de a doua faza domnii fanarioti ai tarilor romane au
promovat o politica proprie, promovand o diplomatie oculta, de pendulare intre
Turcia si Rusia, fiindca dupa 1774 raportul de forte dintre Turcia si Rusia tinde sa se
schimbe in favoarea Rusiei, mai ales in timpul domniei Ecaterinei a II-a. De aceea,
domnii fanarioti promovau in secret interesele Greciei, cu sprijinul Rusiei, pentru
emanciparea grecilor de sub turci, iar tarile romane trebuiau sa fie o trambulina
greceasca.
Prin tratatele de la Kuciuk-Kainardji (1774) si de la Iasi (ianuarie 1792), precum
si prin hatiserifuri, s-a decis ca durata domniei sa fie de 7 ani, iar domnii sa fie
inlaturati doar pentru abuzuri grave, constatate de catre Turcia. De aceea, la
presiunea Rusiei, in 1802 s-a dat un nou hatiserif prin care s-a consacrat inca
odata durata de 7 ani a domniei, iar abuzurile domnilor puteau fi constatate doar
de catre Rusia, care dobandise un drept de intercesiune (un drept de interventie)
in sprijinul tarilor romane, deoarece Rusia se erija in aparatoarea ortodoxiei in
Balcani. Asa se face ca, ulterior, rolul domniei tinde sa sporeasca, domnii
exercitand atributii legislative, executive si judiciare intr-un climat de autonomie
sporita.
Pe plan legislativ, domnii erau cei care promulgau izvoarele dreptului scris,
stabileau ierarhia izvoarelor de drept, precum si care dintre dispozitiile Legii
tarii se aplicau alaturi de dispozitiile dreptului scris.
Pe plan executiv, domnul numea si revoca inaltii dregatori, fonda noi asezari
urbane sau rurale si elibera pasapoarte. Fireste, desi in acea perioada nu erau
pasalacuri, tarile romane nu eliberau pasapoarte proprii, acestea se eliberau de
abia din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, dar, ca o expresie a recunoasterii
autonomiei, pasapoartele din tarile romane erau eliberate de catre domn, nu de
catre functionarii turci, si aveau rubrici distincte, fiind eliberate intr-o forma
proprie.
Pe plan judiciar, domnul este presedintele Divanului domnesc, in calitate de
instanta suprema.
Inaltul divan exercita si el atributii legislative, administrative si judiciare.
Toate asezamintele domnesti intrau in vigoare dupa ratificarea Divanului domnesc.
Pe plan administrativ, Divanul asigura aplicarea in practica a dispozitiilor legale,
infiinta serviciile publice, aproba impozitele fixate de catre domnie.
Pe plan judiciar, Divanul domnesc, in frunte dcu domnul, era instanta suprema.
S-au infiintat epitropii ale obstirilor, ce isi desfasurau activitatea in capitale si in
orasele din judete si tinuturi si exercitau, dupa model francez, atributii

administrative privind invatamantul, sanatatea, industria, comertul si lucrarile

publice.
In ceea ce priveste dregatoriile, apare o inovatie. Aceasta inovatie consta din
introducerea dregatoriilor fara slujbe. De aici rezulta ca titlul de boier echivala
cu cel de dregator si ca dregatoria se putea cumpara, chiar daca nu avea obiect.
Pe aceasta cale, o serie de persoane se innobilau, desi nu exercitau functii in stat,
cum a fost cazul caminarului G. Iminovici.
Cu privire la sistemul fiscal, existau doua tipuri de impozite:
- directe, care cuprindeau la randul lor capitatia (impozitul pe persoane)
si ajutorintele(impozitele cu caracter exceptional);
- indirecte, care proveneau din taxe pe comertul intern si extern.
Contribuabilii erau de doua feluri:
- bresle;
- birnici, care puteau fi tarani liberi, tarani clacasi, etc.
In domeniul organizarii bisericii au aparut reglementari noi, biserica aflandu-se
sub autoritatea domnului, din punct de vedere administrativ, si sub autoritatea
Patriarhiei de la Constantinopol, din punct de vedere spiritual. Mitropolitul
trebuia confirmat de catre domn si ocupa cel mai de seama loc in cadrul
Divanului Domnesc. Episcopii care aveau eparhii primeau carja episcopala de la
domn si aveau unele atributiii judiciare in eparhiile lor. Din punct de vedere
ierarhic, sub episcopi se aflau protopopii, staretii si preotii. Existau episcopii in
Moldova la Roman, Radauti si Husi, iar in Tara Romaneasca la Ramnic, Buzau
si Arges.
Foarte importanta a fost reforma judiciara. Aceasta a fost realizata de Alexandru
Ipsilanti, mai intai in Tara Romaneasca, iar apoi, usor modificat, in Moldova.
Prima instanta era judecatoria dupa la judet (judecatoria de judet), care solutiona
litigiile dintre tarani, precum si unele pricini penale mai marunte. Apoi
erau departamenturile, care erau in numar de trei, dintre care doua erau civile si
unul criminalicesc. Urmatorul nivel era ocupat de departamentul velitilor boieri,
care judeca in prima instanta litigiile dintre boieri si in apel hotararile celor trei
departamenturi. Instanta suprema era Divanul domnesc, care judeca orice
pricina civila sau penala fie in prima instanta, fie in apel.
Sectiunea a V-a. Dreptul in a doua faza a regimului turco-fanariot
In domeniul dreptului, autonomia dobandita de tarile romane s-a oglindit si in elaborarea
unor coduri de lege, desemnate prin termenii cod, codica, condica. Aparitia acestor
coduri marcheaza inceputul modernizarii dreptului nostru si, totodata, inceputul
sistematizarii sale pe ramuri de drept, in principal sub influenta franceza si austriaca.
La 1775 s-a adoptat Pravilniceasca condica, la 1806 Pandectele paharnicului Toma
Carra, la 1814 Manualul juridic al lui Andronache Donici, la 1817 Codul Calimah

(Condica tivila a Moldovei), la 1818, in Tara Romaneasca, Legiuirea (Codul)

Caragea.
Pravilniceasca condica a fost nemijlocit expresia tendintei tarilor romane spre
autonomie juridica, pentru ca la acea epoca, in momentul intensificarii relatiilor cu
cetatenii din vestul Europei, Turcia pretindea ca acelor straini sa li se aplice regimul
capitulatiilor, dupa cum pretindea ca acelasi regim al capitulatiilor sa se aplice si in
tarile romane. Dupa o serie de dispute s-a decis ca, deopotriva, cetatenii statelor din
vestul Europei sa se bucure de regimul capitulatiilor in Imperiul Otoman, adica sa
fie judecati pe teritoriul Imperiului Otoman dupa legile lor, sub motivul ca
principalul izvor de drept era Coranul, pe cand ei aveau alta religie. Dar cetatenii
din Occident au pretins ca regimul capitulatiilor sa se aplice si in tarile romane.
Alexandru Ipsilanti, in replica, a raspuns ca in tarile romane nu se aplica Coranul,
deoarece, in primul rand, au alte izvoare de drept si nu sunt incluse in Imperiul
Otoman, ci sunt doar vasale acestuia. La acest raspuns, reprezentantii statelor
occidentale au pretins aplicarea regimului capitulatiilor, pe motiv ca procedura de
judecata era inapoiata. Atunci, Alexandru Ipsilanti a modificat organizarea
instantelor si procedura de judecata dupa model european.
La 1775, in Tara Romaneasca, a fost adoptata si promulgata Pravilniceasca
Condica, intrata in vigoare abia in 1780, datorita opozitiei Turciei. Prin aceasta
s-a organizat sistemul judiciar in patru trepte si s-a introdus o procedura de
judecata moderna sub influenta austriaca. De asemenea, Pravilniceasca condica
cuprindea si dispozitii in domeniul dreptului civil si al dreptului administrativ,
precum si reglementari cu privire la relatiile dintre boieri si tarani. Denumirea de
Pravilniceasca condica este conventionala. In fapt, se numea Mica randuiala
juridica; a fost redactata in limba romana si in limba greaca.
Dar este de retinut ca editia in limba greaca abunda in termeni juridici
romanesti, de unde s-a tras concluzia ca autorii au fost romani.
Pravilniceasca condica a fost elaborata pe baza Legii tarii, a basilicalelor, a
practicii judiciare interne si externe si a doctrinei juridice occidentale. Se pare ca
autorul a fost Ienachita Vacarescu.
Pandectele paharnicului Toma Carra, redactate in 1806, imbracau forma un
proiect de Cod civil structurat in trei parti: persoane, lucruri si actiuni, numai ca
a fost elaborata doar prima parte, privind persoanele, dupa modelul Codului civil
francez (1804), ramasa insa in manuscris.
Manualul juridic al lui Andronache Donici a aparut in 1814. Cel mai mare
pravilist (jurist) moldovean, Andronache Donici, a alcatuit un Cod civil dupa
modelul Codului civil francez din 1804 si al Codului civil austriac din 1811.
Desi acest cod a fost foarte apreciat, el nu a fost niciodata promulgat de catre

domnie. Totusi, datorita valorii sale, el a fost aplicat in practica instantelor de

judecata.
Codul Calimah a fost elaborat in 1817, in Moldova, din ordinul domnitorului
Scarlat Calimah, ordin ce fusese dat inca de la 1813. A fost publicat in doua
editii. Editia din1817 a fost redactata in limba greaca, iar cea din 1833 in limba
romana. Principalii autori ai editiei in limba greaca au fost: Andronache Donici,
Anania Cuzanos si Cristian Flechtenmacher. Autorii versiunii in limba romana
au fost: Cristian Flechtenmacher, Damaschin Bojinca si Petrache Asachi. Acest
cod cuprinde doar dispozitii de drept civil. Autorii s-au inspirat din Legea tarii,
din basilicale, din Codul civil francez si din Codul civil austriac. Cu privire la
dispozitiile din Legea tarii, ele nu s-au mai aplicat in forma traditionala in care
se aflau, ci au fost integrate expres in dispozitiile Codului. Codul Calimah este
format dintr-o prefata, trei parti si doua anexe. Mai mult chiar, in prefata se
mentioneaza ca ori de cate ori judecatorul constata o lacuna a Codului, va aplica
dispozitiile Legii tarii, ce continua a fi in continuare dreptul nostru comun, chiar
si in acea perioada.
Prima
parte se refera la Dritul persoanelor, partea a doua se
refera la Dritul lucrurilor, iar partea a treia la Inmarginiri ce privesc dritul
persoanelor dimpreuna cu cel al lucrurilor. Cele doua anexe cuprind dispozitii de
drept comercial, referitoare la licitatie si faliment.
Legiuirea Caragea s-a publicat in Tara Romaneasca in 1818. Este denumita
si Codul Caragea, deoarece a fost elaborata din ordinul domnitorului Ioan
Gheorghe Caragea. Principalii autori au fost: logofatul Nestor, care a fost primul
profesor ce a predat dreptul in limba romana, Athanasie Hristopol si stolnicii
Constantin si Ionita Balaceanu. Cuprinde dispozitii de drept civil in primele
patru parti, dispozitii de drept penal in partea a cincea si dispozitii de drept
procesual in partea a sasea.
Cele sase parti ale Codului Caragea erau astfel intitulate:
- Partea intaia Pentru obraze (persoane);
- Partea a doua Pentru lucruri;
- Partea a treia Pentru tocmeli (contracte);
- Partea a patra Pentru daruri (donatii) si mosteniri;
- Partea a cincea Pentru vini;
- Partea a sasea Despre ale judecatilor.
Observam ca primele patru parti ale Codului Caragea formeaza un adevarat cod
civil, partea a cincea un cod penal, iar partea a sasea un cod de procedura.
Pravilniceasca condica, Codul Calimah si Legiuirea Caragea au fost abrogate in
1865, moment in care a intrat in vigoare Codul civil roman.

Aceste coduri cuprind dispozitii referitoare la: proprietate, persoane, organizarea

familiei, rudenie, succesiuni, obligatiuni, dreptul penal si dreptul procesual.
Cu privire la dreptul de proprietate codurile mentionate au consacrat dreptul absolut de
proprietate, facand distinctie intre proprietatea absoluta si proprietatea divizata.
In cazul proprietatii absolute, numita si desavarsita sau neimpartita, toate
atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de catre aceeasi persoana.
In cazul proprietatii divizate, atributiile dreptului de proprietate se impart intre
doua persoane distincte, si anume o persoana care exercita dritul fiintei lucrului,
care se numeste nud proprietar, si o alta persoana care exercita dritul folosului
lucrului.
Codurile in cauza stabilesc ca raporturile dintre boieri si tarani se stabilesc in
baza contractului de arendare.
Unii dintre domnii fanarioti si-au propus sa desfiinteze drepturile stravechi de
proprietate ale boierilor si taranilor prin interpretarea tendentioasa a unor
institutii juridice din aceste coduri. Astfel, Scarlat Calimah, domnul Moldovei, a
sustinut ca, la origine, toate pamanturile ar fi apartinut domnului si, ca atare, nu
poate exista proprietate privata asupra pamantului fara hrisov de danie
domneasca, iar pamanturile stapanite fara un asemenea hrisov urmau a trece in
stapanirea domnului in calitate de titular al lui dominium eminens. Aceasta
interpretare a fost respinsa de Sfatul de obste, argumentandu-se ca, potrivit
basilicalelor opereaza prescriptia achizitiva, adica uzucapiunea de 40 de ani,
care se aplica si imobilelor domnesti. Astfel, chiar daca s-ar admite ca initial toate
pamanturile au fost domnesti si ca ele au ajuns in stapanirea boierilor sau taranilor fara
hrisov domnesc, totusi, nu puteau fi preluate de catre domn, intrucat fusesera
dobandite prin uzucapiune.
In materia persoanelor, oamenii erau clasificati in liberi, robi si dezrobiti. In
categoria oamenilor liberi erau inclusi si taranii clacasi. Era stabilit numarul
minim al zilelor de claca la sase, iar maxim la doisprezece in Pravilniceasca
condica, pe cand Legiuirea Caragea prevedea numarul minim al zilelor de claca
la doisprezece. In perioada in care au fost in vigoare aceste coduri a crescut
numarul poslusnicilor si al scutelnicilor, care se aflau in dependenta personala
fata de boieri, dar care nu aveau obligatii fata de stat.
Dintre tarani, aproximativ jumatate se aflau in stare de dependenta directa fata
de boieri in calitate de scutelnici sau de poslusnici, pe cand ceilalti depindeau de
boieri in mod indirect, in calitate de clacasi.
Robii erau asimilati lucrurilor. Totusi, li s-a recunoscut o anumita capacitate
juridica, putand reprezenta pe stapanii lor in relatiile cu terte persoane.
Persoanele juridice sunt desemnate prin termenul de tovarasie in Pravilniceasca
condica si in Legiuirea Caragea, si prin sintagma persoane moralicesti in

Codul Calimah. Se prevad reglementari amanuntite cu privire la administrarea,

infiintarea, raspunderea si stingerea persoanei juridice, precum si privitoare la
formarea capitalului si impartirea castigului.
Reglementarile privind familia, rudenia si casatoria sunt, in general, conforme
dispozitiilor din pravilele anterioare. Se consacra principiul raspunderii
personale. Astfel, se precizeaza ca sotia nu raspunde pentru faptele sotului si ca
nici parintii nu raspund pentru faptele copiilor lor majori.
Sunt interzise casatoriile intre crestini si necrestini, precum si cele intre oamenii
liberi si robi.
Copilul rezultat din unirea unei persoane libere cu una aflata in robie este
intotdeauna un om liber.
Obligatia de inzestrare a fetelor la maritat revine parintilor si fratilor, in virtutea
dispozitiilor din Pravilniceasca condica si Legiuirea Caragea, pe cand Codul
Calimah o prevede doar in sarcina parintilor. Zestrea fetelor trebuia apreciata in
bani in momentul constituirii ei, pentru ca, la un eventual divort din vina
barbatului, femeia sa dobandeasca bunuri in aceeasi valoare cu zestrea avuta.
Divortul datorat adulterului sotiei avea ca efect pierderea zestrei, ce trecea in
proprietatea barbatului.
Sunt reglementate si adoptia, tutela si curatela dupa modelul legiuirilor europene.
Rudenia putea fi de sange sau duhovniceasca. Rudenia de sange era in linie
dreapta suitoare si coboratoare, precum si in linie laturalnica sau de alaturi.
Fiecare generatie insemna un grad de rudenie.
In materie succesorala, sunt reglementate atat mostenirea legala, cat si
mostenirea testamentara.
Se precizeaza care este rezerva succesorala, adica partea din mostenire care poate fi
dobandita doar de catre membrii familiei, si care este cota disponibila, adica partea
din mostenire care putea fi dobandita si de catre persoanele straine de familie.
Vocatia succesorala apartine celor trei categorii de rude de sange: ascendenti,
descendenti si colaterali. Copiii naturali veneau la mostenire in concurs cu cei
legitimi, in virtutea dispozitiilor Codului Calimah, pe cand in virtutea dispozitiilor
Codului Caragea veneau doar la succesiunea mamei. Sotul supravietuitor dobandea
uzufructul unei parti din bunuri cand venea in concurs cu copiii, adica primea spre
folosinta si culegerea fructelor o parte din mostenire egala cu cea care revenea unui
copil, urmand ca la moarte acele bunuri sa intre in proprietatea efectiva a copiilor.
Sotul supravietuitor dobandea in deplina proprietate o cota variind intre o sesime si o
treime cand venea in concurs cu copii dintr-o alta casatorie a sotului defunct sau cand
nu existau copii. Sotul supravietuitor dobandea intreaga mostenire in lipsa rudelor
succesibile. In lipsa oricarui mostenitor, mostenirea era declarata vacanta si culeasa
de catre stat.

Reglementarile in cauza consacrau si trimiria, care reprezenta o treime din masa

succesorala, destinata cheltuielilor de inmormantare si de pomenire a celui decedat.
In materia obligatiilor, in cele trei legiuiri sunt cuprinse reglementari moderne. Este
definit conceptul de obligatie, sunt aratate izvoarele obligatiilor, este definit
contractul, sunt aratate elementele esentiuale ale contractului, sunt reglementate
transferul si stingerea obligatiilor, precum si garantiile reale si personale.
Ca izvoare ale obligatiilor, cele trei legiuiri prevad legea, contractul si delictul.
Contractele sunt clasificate dupa forma in contracte scrise si contracte nescrise, iar dupa
efecte in contracte unilaterale si bilaterale. Se precizeaza ca un contract, pentru a fi valabil
incheiat, trebuie sa fie conform cu dispozitiile legii si bunelor moravuri. Consimtamantul,
ca element esential al contractului, pentru a fi valabil, trebuie sa fie lipsit de sila (violenta)
sau de viclesug (dol). Obiectul contractului, ca element esential al acestuia, trebuie sa fie
un lucru aflat in comert, adica sa fie un lucru ce poate face parte din patrimoniul unei
persoane. Capacitatea juridica, prevazuta pentru prima data ca element esential al
contractului, este mentionata ca fiind egala pentru toti, aratandu-se in Codul Calimah, in
mod expres, ca tot omul se socoteste a fi vrednic de a-si castiga drituri in conditiile
legii.
In cele trei legiuiri, sunt reglementate amanuntit contractele de vanzarecumparare, inchiriere, arendare, schimb si comodat.
Dintre acestea, cel mai in detaliu reglementat este contractul de vanzarecumparare. Se preciza ca un asemenea contract putea fi incheiat fie in forma scrisa,
fie in forma orala. Cand obiectul contractului era format din bunuri imobile sau
robi, se cerea forma scrisa a contractului. In cazul pamantului, trebuiau respectate
regulile cu privire la dreptul de protimis. Totodata, era admisa stricarea vanzarii,
adica anularea contractului, cand se constata ca ulterior incheierii contractului,
pretul reprezenta mai putin de jumatate din valoarea reala a lucrului, fapta ce era
denumita leziune.
Contractul de imprumut putea fi incheiat doar in forma scrisa si in prezenta a cel
putin trei martori.
Zalogul putea fi scos la vanzare doar la cererea creditorului prin hotarare judecatoreasca.
Chezasii se bucurau de beneficiul de discutiune. Conform acestui beneficiu,
garantul urmarit in justitie de catre creditor putea cere acestuia sa se indrepte
mai intai asupra debitorului principal si numai daca debitorul principal se
dovedeste a fi insolvabil sa se indrepte asupra sa.
Dobanda legala a fost fixata in cele trei legiuri la 10% cu interzicerea
antocismului, precum si prin interzicerea cametei.
In domeniul dreptului penal, cele trei legiuiri preiau in linii mari dispozitiile din
pravilele
anterioare,
indeosebi
din Cartea
romaneasca
de
invatatura si Indreptarea legii. Infractiunile sunt numite in cele trei

legiuiri vini si sunt clasificate dupa gravitatea lor in vini mari si vini mici.
Observam din reglementarile in cauza ca notiunea de infractiune nu se desprinde
inca de persoana infractorului. Astfel, nu sunt aratate elementele constitutive ale
infractiunii, ci se fac referiri doar la categoriile de infractori, precum ucigasi,
talhari, hoti, plastografi, etc.
Pentru prima data in legislatia noastra sunt incriminate faptele slujbasilor si
dregatorilor, precum abuzurile judecatorilor fata de parti, abuzurile ispravnicilor
fata de cetateni, nedreapta luare din partea agentilor executori si nedreapta luare
de catre vornici a amenzilor de la tarani.
Avand in vedere noul sistem de probatiune bazat in justitie pe inscrisuri si
marturii, erau aspru pedepsiti plastografii (falsificatorii de acte), precum si
martorii mincinosi. Plastografii erau pedepsiti cu taierea mainii, iar martorii
mincinosi cu amenzi si cu trecerea in Condica siretilor, care constituia un
inceput de cazier judiciar, pentru a nu mai fi chemati a depune marturie in viitor.
In vederea consolidarii economiei de schimb erau pedepsiti cei care, in mod
fraudulos, declarau ca sunt in stare de incetare a platilor pentru a nu-si plati
datoriile. Acesti faliti fraudulosi erau numiti in legiuirile de referinta mofluzi
mincinosi. Termenul mofluz este de origine turceasca, avand intelesul de a da
faliment. Mofluzii mincinosi erau condamnati impreuna cu cei care au tainuit
bunurile lor sau care au pretins in mod fals ca sunt si ei creditori ai acestora.
In sistemul pedepselor mentionam pedeapsa capitala pentru hiclenie, omor si
talharie. Avem si mutilarea, ce se putea realiza prin taierea mainii pentru
plastografie sau pentru furt, bataia cu nuiele la spate, biciuirea in targ a
infractorului. Existau si pedepse infamante, precum darea infractorului prin targ,
tunsoarea, taierea nasului pentru incest, expunerea femeii vinovate de adulter in
piata publica. De asemenea, existau si pedepse privative de libertate, precum ocna,
temnita si surghiunul la manastire. Existau si amenzile penale si despagubirile.
In domeniul dreptului procesual, prevederile celor trei coduri in cauza au urmarit
modernizarea organizarii instantelor si a procedurii de judecata.
In acest sens mentionam:
- introducerea condicelor de judecata la toate instantele;
- formularea in scris a hotararilor judecatoresti si motivarea lor in scris cu
aratarea capului de pravila;
- introducerea reprezentarii in justitie prin mandatari numiti vechili si prin
avocati, numiti vechili de judecati;
- ierarhizarea probelor in justitie cu accent pe probele scrise, declaratiile
martorilor si cercetarile instantei, numite dovezi cu mestesug;

- introducerea publicitatii tranzactiilor imobiliare, prin tinerea la judecatoriile de

la judete de condici speciale pentru vanzarile de pamant si cladiri, precum si
pentru testamente si foile de zestre.
Totodata intalnim reglementari speciale cu privire la licitatie, cunoscuta sub
denumirea de vanzare la mezat, procedura falimentului si judecarea
comerciantilor de catre arbitri.
14.Reformele lui Constantin Mavrocordat i impactul lor asupra
sistemului administrativ
2. Constantin Mavrocordat
Regimul turco-fanariot a fost instaurat n Moldova n anul 1711, iar n
Muntenia n 1716. Timp de un secol (revoluia lui Tudor Vladimirescu, n 1821, a
pus capt domniilor fanariote) celor dou principate li s-a luat de ctre imperiul
otoman, dreptul de a-i numii principii. A fost o perioad dificil din toate
punctele de vedere, rile romne fiind la un pas de a se transforma n provincii
otomane. Noii domnitori, sunt simpli funcionari turci, executani ai ordinelor
sultanului, strini de aspiraiile i nevoile lumii romneti pe care o guvernau. n
acelai timp, principatele pierd orice iniiativ politic extern iar instituiile
interne romneti (armata, sfatul domnesc), dispar sau se pstreaz sub aspect
decorativ ; teritoriile sunt considerate parte integrant a Imperiului Otoman. Un alt
obiectiv al prezenei fanariote n scaunele Moldovei i Munteniei este limitarea
puterii clasei boiereti1.
Totui, n aceast perioad apar n spaiul romnesc, coli i spitale,
tipografii, iau fiin primele manufacturi de mari proporii.
Domniile se schimb cu repeziciune, n medie la trei ani (36 n ara
Romneasc, 34 n Moldova), cresc obligaiile fa de sultan sub forma sumelor cu
care fanarioii cumpr tronul ; aceste dese schimbri erau prilejul unor noi
cheltuieli, de sume n bani, obinute prin dri impuse contribuabililor (rani i
boieri de rang inferior) ; pentru rennoirea domniei (mandatului), se pltea o sum
considerabil, numit mucarer2.
Printre cele mai importante familii fanariote, domnitoare n ara
Romneasc i Moldova au fost de origine greac, Mavrocordaii (ns, rude prin
alian cu fostul domn pmntean Alexandru Ilia) i familiile Moruzi, Sturza,
Caragea, Ipsilanti ; de origine albanez, Ghica (nrudii cu Sturza) i chiar de
origine romn, familiile Callimachi (foti Calmul) i Racovi ; familii
importante, care au promulgat nsemnate coduri de legi cum ar fi : Pravilniceasca
1

Florin Constantiniu, O istorie sincer a poporului romn, Editura Univers enciclopedic, Bucureti, 1999, pag.
171
2
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Op.cit. , pag. 496

Condic (Al. Ipsilanti, 1780), Legiuirea Caragea (1818, cu influene franceze),

Codul (Scarlat Callimachi, 1816-1817, cu influene austriece)3.
Dar unul din cei mai importani domnitori, dac nu cel mai important, din
perioada regimului turco-fanariot, a fost Constantin Mavrocordat, cu domnii
succesive, att n Moldova ct i n ara Romneasc.
Fiul lui Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot, ctitor al mnstirii
Vcreti, crturar i posesor al unei din vaste biblioteci cuprinznd cri i
manuscrise rare i valoroase), Constantin Mavrocordat, dovedete nclinaie spre
cultur, urmeaz coli superioare, este cunosctor a mai multor limbi strine :
turca, persana, greaca modern i clasic, italiana, franceza.
Corespondeaz cu personalitile culturale ale vremii, de peste hotare fiind
apreciat de acetia, Constituia sa cu 13 articole datat la 7 februarie 1740 (fiind
domnitor al Munteniei n aceast perioad), a fost publicat cu laude, n Mercure
de France, numrul din iulie, 17424. n acest act se regsesc principiile generale
ale reformelor aplicate n cele dou principate, pe parcursul perioadelor sale, ca
principe. Din nefericire, realizrile sale, nu au corespuns ntotdeauna inteniilor
sale5.
Are domnii succesive n ara Romneasc i Moldova, unde promoveaz
procesul de modernizare al societii romneti prin reforme de tip social,
administrativ, juridic, fiscal, judectoresc, bisericesc.
Domnete n ara Romneasc de ase ori : septembrie - octombrie 1730,
octombrie 1731 - aprilie 1733, noiembrie 1735 - septembrie 1741, iulie 1744 aprilie 1748, februarie 1756 - august 1758 i iunie 1761-martie 1763 ; n Moldova,
de patru ori : aprilie 1733 - noiembrie 1735, septembrie 1741 - iulie 1743, aprilie
1748 - august 1749 i iunie - decembrie 1769. Nu face excepie de la regula
vremurilor, referitor la durata n care se afl pe tron.
ntre 1741 i 1742, creeaz dregtoria (instituii ai cror reprezentani
aveau atribuii administrative, politice, militare juridice, economice ) 6.
Se pstreaz, rapoartele capuchehailelor sale (reprezentani, ambasadori), la
nalta Poart, din perioada august 1741 i decembrie 1742, care artau c acetia
practicau o adevrat ,,diplomaie a baciului pentru a putea ctiga bunvoina
nalilor dregtori otomani, prin cadouri constnd n bani, blnuri, bijuterii 7 ;
practici necesare la acea vreme, innd seama c secolul XVIII marcheaz unul
din vrfurile exploatrii otomane fa de spaiul romnesc, prin preteniile bneti
3

Florin Constantiniu, Op. cit. , pag. 175

Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Op.cit. , pag. 498
5
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Op.cit. , pag. 499
6
Mihail M. Andreescu, Instituii medievale n spaiul romnesc, Editura fundaiei Romnia de mine, Bucureti,
2003, pag. 133
7
Florin Constantiniu, Op. cit. , pag. 171
4

sau de produse (gru, lemne, oi), la care se adugau sumele uriae, pltite de
fanarioi pentru rennoirea domniei.
Situaia ranilor erbi i liberi (ale cror obligaii se stabileau prin nvoial
cu stpnul moiei), era deosebit de grea, acetia fiind copleii de numrul foarte
mare de biruri, dar nu numai stabilite de fanarioi, ci i de domniile pmntene
anterioare acestora : de exemplu, vdrnitul, impus de Eustratie Dabija, ca tax
pentru cultivatorii de vi-de-vie, vcritul stabilit de Constantin Brncoveanu sau
fumritul introdus de Antioh, fratele lui Dimitrie Cantemir.
Domnitorul (ca i tatl su), ncearc reorganizarea sistemului fiscal, prin
generalizarea ruptei, adic introducerea unei dri globale, pltibil n patru
termene precum i abolirea rspunderii fiscale colective (cauza principal a fugii
contribuabililor, fenomen general, caracteristic secolului 18 n Moldova i ara
Romneasc, cnd multe sate se risipesc) ; de asemenea, s-a redus drastic categoria
celor scutii sau privilegiai fiscali, pentru a spori astfel numrul birnicilor.
Raportul fiscal desfiineaz drile personale i unele pe avere care sunt nlocuite
cu una singur de zece lei pltibil n patru sferturi.
Reorganizarea sistemului fiscal a generat declanarea n lan a reformelor.
Predecesorul lui Constantin Mavrocordat n Muntenia, Mihai Racovi
(octombrie 1730 - octombrie 1731), provocase o adevrat criz demofiscal prin
drile cu care i strivise pe contribuabili, obligndu-i s fug 8. erbii, (denumii n
Muntenia rumni, iar n Moldova, vecini) se aflau sub autoritatea direct a
stpnului ; n cazul unui litigiu ntre cele dou pri, domnia nu putea interveni.
Pentru a pune capt deplasrii rurale (fugii), domnia a uniformizat
ndatoririle ranilor fa de stpnii de moii, viznd n prima etap desfiinarea
erbiei.
La 1 martie 1746, principele hotrte ca rumnii fugii care vor reveni n
ara Romneasc vor deveni oameni liberi, pentru ca la 5 august, acelai an,
actul desfiinrii erbiei s fie definitivat prin condamnare canonic ; aceasta
consta n incompatibilitatea dintre morala cretin i instituia erbiei (potrivit
moralei cretine ,,un cretin nu poate ine n robie pe fratele su) ; astfel, pentru
a-i mntui sufletele, seniorii erau poftii s-i elibereze erbii de bun voie, sau s
primeasc rscumprarea acestora n suma de zece taleri9. n Moldova, prin actul
Adunrii Obteti de la 1749, vecinia a fost desfiinat n aceleai condiii.
Astfel au fost unificate cele dou populaii domaniale10 (rumni i oameni
liberi), devenind toi clcai, ndatorai cu 12 zile de clac pe an ; munca de clac a
fost ns mai puin utilizat n agricultur i mai mult n activitile gospodreti ;
8

Ibidem, pag. 174

Florin Constantiniu, Op. cit. , pag. 174
10
Ibidem
9

dijma (dare reprezentnd a zecea parte din produse, perceput de stpnii feudali
de la productorii direci11) a rmas cea mai important form a rentei feudale.
n domeniul administraiei i justiiei, Constantin Mavrocordat desfiineaz
cpitanii i prclabii (dregtori publici cu atribuii administrative i fiscale) din
fruntea judeelor (n ara Romneasc) i inuturilor (n Moldova), numind n
locul acestora cte doi ispravnici, cu competene administrative, fiscale i
judiciare, fixndu-le lefuri din visteria rii, pentru a proteja contribuabilii de
abuzurile dregtorilor, retribuii pn atunci pe seama supuilor i introducnd
condici unde se consemnau toate aceste date12.
Criteriul de acordare al rangului de boier, era stabilit anterior prin posesia
pmntului, dar Mavrocordat hotrte c ,,e boier acela care are o slujb
domneasc i i mparte pe categorii : de la ban (unul din cei mai importani
dregtori ai curii, n general, foarte apropiai de domnitor) la clucerul de arie
(responsabil cu beciurile, cmrile i aprovizionarea curii domneti 13), devin
boieri de rang superior, mari sau velii ; restul, rmn boieri de rang inferior.
Urmaii veliilor au fost numii neamuri, ai celorlali mazili. Veliii i neamurile
erau scutii de orice obligaii fiscale, mazilii i naintaii lor numai de unele 14. De
asemenea sunt scutite de dri mnstirile i preoii.
Aadar, o adevrat reorganizare a boierimii, o reform administrativ.
n domeniul militar, principele desfiineaz otirea slujitorilor i curtenilor,
aeznd n fiecare unitate administrativ cte un corp de oaste cu rol de aprare a
ordinii publice.
n timpul domniilor lui Constantin Mavrocordat, s-au fcut i unele
rnduieli edilitare, iar pentru biseric s-au recrutat preoi numai din rndul
tiutorilor de carte15.
La ndemnul su, un profesor al colii romneti
din cheii Braovului, Dimitrie Eustatievici, a redactat prima gramatic a limbii
romne, rmas sub forma unui manuscris.
Deci, Constantin Mavrocordat (i n general regimul fanariot), nu a urmrit
grecizarea romnilor, desfiinarea lor ca naiune, ci numai un control strict al
societii din punct de vedere administrativ, economic, politic i militar. Astfel,
domnitorul se adresa cu asprime, vel cpitanului de Soroca : ,,pentru ce ne scrii
grecete ? au ateptai s- dm noi logoft s scrie rumnete ? s- caui
logofel s ne scrii rumneti ! s nu ne mai scrii grecete.16

11

Vasile Breban, Dicionar al limbii romne contemporane, Editura tiinific i enciclopedic, Bucureti 1980,
pag.163
12
Florin Constantiniu, Op. cit. , pag. 174-175
13
Mihail M. Andreescu, Op.cit. , pag. 128
14
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Op.cit. , pag. 499
15
Ibidem
16
Florin Constantiniu, Op.cit., pag. 181

3.Concluzii
Reformele lui Constantin Mavrocordat au avut o importan deosebit,
implicaiile lor manifestndu-se pe mai multe planuri : restrngerea autoritii
boierilor i reorganizarea clasei acestora, acordndu-se drepturi contribuabililor i
o oarecare reducere (aezare) fiscal ; a existat un progres nsemnat i ncercri de
modernizare a societii, pentru optimizarea activitilor desfurate de instituiile
existente i crearea cadrului de funcionare pentru cele nou nfiinate.
Multe din birurile i drile reduse sau desfiinate n timpul domniilor celui
amintit mai sus [ca de exemplu vcritul i pogonritul (darea n vin), iertate de
domn pentru c ,,aduceau stricciune ari i pagub pmntenilor], au reaprut
i s-au nmulit, din pcate, dup ce mai trziu, n scaunele Moldovei i rii
Romneti au urcat ali fanarioi cu vederi mai puin progresiste, interesai mai
mult de pstrarea postului i de aciuni care s nu deranjeze nalta Poart (spectrul
firmanului mazilirii i al nframei negre de mtase, fiind o ameninare
permanent) .
Domnitorul se stinge din via la 4 decembrie 1769, pe cnd domnea n
Moldova, rmnnd ns una din figurile cele mai nsemnate ale epocii fanariote,
atrgnd asupra sa atenia cercurilor din apusul Europei17.
n anii ce au urmat domniilor sale, boierimea moldo-muntean s-a alturat
curentului de eliberare naional ce strbtea sud-estul Europei ncercnd o nou
ieire de sub influena Porii i implicit, desfiinarea regimului fanariot, cruia i
erau ostili. Reorientarea ctre Rusia, a fcut ca avntul acestor revendicri s fie i
mai mare, sperndu-se ca principatele s intre n sfera de protectorat a acesteia.
n Muntenia, conducerea aciunilor armate anti-otomane ulterioare, a fost
ncredinat lui Tudor Vladimirescu, a crui revoluie, coroborat cu presiunile
Marilor Puteri asupra imperiului otoman, a readus (printre altele) domniile
pmntene i a nlturat definitiv regimul turco-fanariot.
O parte a istoricilor apreciaz ns, c epoca fanariot poate fi caracterizat,
pe bun dreptate i ca fiind o perioad a progresului, aa-numitul secol al
reformelor, n sprijinul acestei afirmaii venind, firete, aportul adus de o parte a
domnitorilor fanarioi care i-au pus amprenta n dezvoltarea societii (s mai
spunem c abolirea erbiei la 5 august 1746, a avut loc Moldova i Muntenia cu
patru decenii nainte de msura similar a lui Iosif al II-lea n Transilvania, la 22

17

Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Op.cit. , pag. 499

august 178518) ; iar contribuia lui Constantin Mavrocordat, prin reformele sale i
modul cum a administrat cele dou principate n vremea mandatelor sale este, de
asemenea, semnificativ n acest sens.

15.Domniile pmntene. Organele centrale ale statului conform

Regulamentului Organic
Opera de reformare a lui Constantin Mavrocordat si incercarile de formulare a
unei legi fundamentale (Cererile norodului romanesc, Constitutia carvunarilor) siau gasit implinirea in adoptarea Regulamentelor Organice, prima lege
fundamentala a Principatelor. Regulamentele au fost redactate de doua comisii
speciale care au functionat la Bucuresti si Iasi, au fost aprobate de puterea
protectoare si puterea suzerana si au servit drept constitutie a Tarilor Romane pana
in anul 1858 (cu intrerupere in Tara Romaneasca in perioada iunie-septembrie
1848).
Prevederile acestei legi fundamentale pot fi nominalizate succint:
1. separarea puterilor in stat (puterea executiva detinuta de domn ales pe viata
de Adunarea Obsteasca Extraordinara; avea initiativa legislativa si guverna prin
decrete-legi; puterea legislativa detinuta de Adunarea obsteasca care elabo
333e49d ra legi si prezenta rapoarte domnului; sistemul judecatoresc reprezentat
prin tribunale judetene, instantele de apel si instanta suprema Inaltul divan
domnesc; s-a infiintat corpul de avocati si procuratura); regulamentele au prevazut
organizarea administratiei (crearea departamentelor), modernizarea sistemului
fiscal si instituirea bugetului, reorganizarea armatei, reorganizarea scolilor, crearea
arhivelor.
Regulamentele Organice. Organizarea centrala, in conformitate cu
principiul separarii puterilor in stat
Adunarea Obsteasca Ordinara. Compunere si activitate
In Valahia (Muntenia) Obisnuita Obsteasca Adunare se compune din 42 de
membri, iar aceea a Moldovei din 35 de membri. In adunari erau membri de drept,
datorita functiunii pe care o detineau, mitropoliti si episcopi. Ceilalti deputati erau
alesi dintre boieri, iar corpul electoral era alcatuit numai din boieri, dupa cum arata
art. 45 si art. 46 din Regulamentul Organic al Valahiei, ca si art. 48 si 49 din
Regulamentul Organic al Moldovei. Alegatorii deputati de judete erau boierii si
feciorii de boieri, in varsta de cel puti 25 de ani, proprietari de mosie si domiciliati
in judetul respectiv. Presedintele Adunarii era Mitropolitul tarii. Membrii erau: 1)
episcopii; 2) 20 de boieri de treapta I in Muntenia si 6 de treapta I si a II-a in
Moldova, in varsta de 30 de ani, pamanteni sau impamanteniti, dupa vechiul obicei
18

Florin Constantiniu, Op. cit. , pag. 175

si alesi numai in capitala de semenii lor; 3) 19 deputati ai judetelor in Muntenia

(cate unul de judet si unul al Craiovei), 16 in Moldova, boieri proprietari, feciori de
boieri, in varsta de cel putin 30 de ani. Adunarea isi constiutia biroul alegand dintre
membri sai doi secretari si doi secretari supleanti. Ministri nu puteau fi membri ai
adunarii. Deputatii puteau fi numiti in orice alte slujbe ale statului, fara sa-si piarda
mandatul.
Domunul avea initiativa legilor, el trimite Adunarii proiectele de legi
prin pitac domnesc (art. 48 lit. e Regulamentul Organic al Valahiei) sau tidula
domneasca in Moldova (art. 51 lit. a).
Proiectele de lege se votau in intregime sau cu modificari, Adunarea putand
sa respinga proiectul. Hotararile Obisnuitei Obstesti Adunari nu aveau insa putere
de lege decat prin intarirea domnului (sanctionare), care ramanea liber de a le
intari, fara aratarea de motive (art. 49 Regulamentul Organic al Valahiei si art. 51
lit. a Regulamentul Organic al Moldovei). Amendamentele la diverse articole
trebuiau sa fie sprijine de cel putin 6 membri ai Adunarii (art. 48 lit. b
Regulamentul Organic al Valahiei si art. 51 lit. b Regulamentul Organic al
Moldovei).
Adunarea avea dreptul sa atraga atentiunea domnului prin anaforale asupra
chestiunilor de interes obstesc, asupra nedreptatilor si plangerilor locuitorilor,
putea sa le faca cunoscutte doar celor doua Curti. Sintetizand atributiile Adunarii
obstesti, am putea reliefa cea dintai atributie, si anume aceea de a aviza proiectele
de legi care se trimiteau spre dezbatere la Domn, prin mesaj contrasemnat de
secretarul statului. Legile se votau cu majoritate absoluta. Rezultatul votului era
comunicat Domnului prin adresa semnata de toti deputatii care participasera la
sedinta. Nici o lege nu putea intra in vigoare fara sanctiune domneasca. Adunarea
nu avea initiativa legilor. Ea putea numai sa exprime domnului deziderate.
Adunarea era aleasa pe 5 ani. Domnul putea sa o dizolve, raportand celor doua
Curti motivele dizolvarii si cerandu-le autorizatia de a realege o noua adunare, ceea
ce era, evident, o incalcare a autonomiei tarii, pe care tratatele o consacrasera.
Domnul era obligat sa convoace Adunarea in fiecare an la 1 decembrie.
Sesiunea ordinara era de doua luni, iar domnul o putea prelungi. La inceputul
fiecarei sesiuni se cita ofisul domnesc de deschidere; se numea apoi comisia
pentru cercetarea titlurilor deputatilor alesi, se fixa numarul sedintelor pe
saptamana, se alegeau comisiunile: financiara, administrativa, bisericeasca,
judecatoreasca. In fine, Adunarea raspundea ofisului domnesc de deschidere.
Pentru validarea dezbaterilor, prezenta a 2/3 din numarul membrilor
Adunarii era necesara. Dreptul recunoscut adunarilor de a se tangui celor doua
Curti era insa o usa deschisa, mai ales Rusiei, pentru a interveni in afacerile

noastre, intretinea intrigile in interiorul clasei conducatoare si slabea autoritatea

domneasca.
Alegerea domnului era incredintata Adunarii Extraordinare compusa din
mitropolit (presedinte), episcopi (3 in Muntenia, 2 in Moldova); 50 de boieri de
rangul I in Muntenia si 45 in Moldova, luati din arhondologie in ordine ierarhica,
de la vel ban la vel camaras, de la vel logofat la vel aga, nascuti romani si locuitori
in tara; 73 de boieri de treapta a II-a, de la clucer la comis in Muntenia, 30 de la
aga la ban, in Moldova, feciori de boieri si proprietari de mosii; 36 de deputati ai
judetelor boieri proprietari in Muntenia; 32 de boieri proprietari, feciori de boieri
in Moldova, 27 de deputati ai isnafurilor orasenesti in Muntenia, 21 in Moldova.
Domnia
Prin Regulamentel Organice, alegerea domnilor se facea in fiecare principat
de catre Obsteasca Adunare Extraordinara, avand in Muntenia 190 de membri (art.
2), iar in Moldova 132 de membri (art. 2 si 3). Prezenta a 3/4 din membrii Adunarii
era necesara pentru a se putea proceda la alegerea domnului. Inainte de a pasi la
alegere, deputatii depuneau urmatorul juramant: Jur ca la alegerea ce voi face nu
voi fi amagit de vreun interes in parte, sau de vreo imbulzire straina, nici de vreo
alta cugetare, ci de binele si fericirea obstii imi va fi cel dintai scop. Domnul se
alegea la primul tur de scrutin daca intrunea 2/3 din voturi sau cu majoritate simpla
din cei zece candidati mai favorizati, in caz de balotaj. Dupa alegere se faceau in
aceeasi sedinta un arzcatre Poarta, certandu-se confirmarea domniei, cat si o nota
oficiala de informatiune catre Curtea proteguitoare. Ambele adrese se iscaleau de
toti membrii Adunarii (art. 42 Regulamentul Organic al Valahiei), care se dizolva
imediat.
Domnul era uns la Curtea Veche din Bucuresti, la Sf. Nicolae din iasi si
jura pe Evanghelie in numele Prea Sfintei si nedespartitei Treimi, de a pazi cu
sfintenie atat legile, cat si asezamintele Principatului dupa Regulamentul
statornicit. Domnul era ales pe viata, el putea fi destituit de Curtile suzerana si
protectoare, in urma unei anchete. Putea abdica, dar abdicarea trebuia primita de
cele doua curti. La orice vacanta de domnie, puterea domneasca era imediat
exercitata de Vremelnica Ocarmuire a caimacamilor. Candidatii la domnie trebuiau
sa aiba varsta de cel putin 40 de ani impliniti, sa fie dintr-o familie boiereasca a
carei notabilitate sa suie cel putin la mosul sau. Caimacamii prezidau alegerile;
votarea candidatilor se facea cu bile. Dupa numirea in scaun a Domnului,
caimacamii trebuiau sa dea socoteala domnului si Obisnuitei Obstesti Adunari.
Dupa confirmare, domnul depunea juramantul cerut de art. 44 al Regulamentului
Organic al Valahiei si art. 48 Regulamentul Organic al Moldovei. Domnul ava
dreptul de initiativa legislativa. Trimitea prevederile de legi cu pitacuri domnesti
(art. 39 Regulamentul Organic al Valahiei), in terminologia moderna, mesaje.

Adunarea avea dreptul de a aproba proiectul, a-l modifica sau a-l respinge. Dupa ce
era votat, proiectul se supunea Domnului spre intrare (art. 40 Regulamentul
Organic al Valahiei), care echivala sanctionarea. Daca refuzaintarirea, domnul
putea sa trimita proiectul Adunarii spre o noua chibzuinta. Daca il sanctiona, dadea
ordin de executare, ceea ce echivala cu promulgarea. Sub noua asezare, Domnul nu
mai avea drept decat la lista civila, care era fixata la 1,2 milioane pe an (art. 65
Regulamentul Organic al Moldovei).
Organele puterii executive
Ministrii. Prin noua organizare, intalnim pentru prima data numele de
ministri (art. 46, art. 147-150 Regulamentul Organic al Valahiei). In sistemul
regulamentar, domul numea si revoca pe colaboratorii sai, fara sa tina seama de
alte considerente decat acelea care-l interesau pe el. Ministrii nu puteau urmari o
alta politicadecat aceea a domnitorului, care dadea directivele si impulsurile
necesare.
Ministrii facand parte din Adunare, aceasta nu le putea da vot de blam,
putea insa prin anaforale adresate catre domn sa arate reaua administratie, marile
nedreptati infaptuite de anumiti ministri; Adunarea avea posibilitatea legala de a
comunica aceste aratari si celor doua Curti, care puteau ordona o ancheta, al
carei rezultat putea fi destituirea domnului, cum s-a intamplat in 1841 cu
domnitorul Alexandru Ghica. Dupa Regulamentul Organic al Valahiei, ministrii
erau: Ministrul Trebilor din Launtru sau Marele Vornic, Ministrul Finantelor sau
Vistierul, Marele Postelnic sau Secretarul de Stat, Logofatul sau Ministrul dreptatii,
Logofatul (ministrul) trebilor bisericesti, Spatarul sau Ministrul ostirii (art. 149
Regulamentul Organic al Valahiei).
Literatura istorico juridica si aprecierile asupra Regulamentelor
Organice
Juristi, istorici si cercetatori stiintifici au comentat Regulamentele Organice
si contextul international din prima jumatate a secolului al XIX-lea in care au
aparut. Opiniile lor au fost diferite in privinta rolului si a insemnatatii
Regulamentelor Organice, a cauzelor si consecintelor adoptarii acestor acte de
importanta majora pentru viata politica, economica si juridica a Principatelor
Romane. Unii le-au tratat drept constitutie, altii drept lege fundamentala, iar o
a treia categorie le-a etichetat drept cod de legi. In fine, a mai fost si o a patra
categorie, care n-a tras o linie clara si ferma intre constitutie, lege fundamentala si
cod de legi, imbinand elemente fie din prima si a doua categorie, fie din a doua si a
treia.
Astfel, ideea de constitutie a Regulamentelor Organice o intalnim la
istoricii Nicolae Iorga, Constantin C. Giurescu, Dinu Giurescu, N. Balcescu si
juristii Andrei Radulescu, Paul Negulescu, C. Dissescu, A. Iorgovan.

Regulamentul Organic inmanunchiaza atribute de lege juridica

fundamentala atunci cand se ocupa de problema organizarii de stat subliniaza
Dumitru D. Firoiu. Acest atribut este sustinut de juristii Ion Deleanu, Tudor
Draganu, Liviu P. Marcu, Cristian Ionescu etc. si de istoricii Vlad Georgescu, Emil
Cioran, Emil Molcut.
Atributul de Cod de legi este sustinut de istoricii A. D. Xenopol, Gh. I.
bratianu, I. C. Filitti, V. Sotropa, de K. Marx, Septimiu Albani etc.
In fine, o serie de personalitati care cumuleaza pregatirea juridica cu cea de
istoric gasesc trasaturi comune fie de constitutie si lege fundamentala, fie de lege
fundamentala si cod de legi. Remarcam, in acest cadru, pe Dumitru Firoiu, Antonie
Iorgovan, C. Dissescu, Ion Deleanu, Emil Cernea si Emil Molcut.
Regulamentle Organice prefateaza organizarea viitoarelor structuri ale
statului roman modern. Ele reprezinta o veriga in tranzitia de la feudalism la
capitalism, un proces in care aportul elementului autohton la elaborarea
Regulamentelor Organice este evident si preganant. In linii generale
Regulamentele Organice au oferit un camp larg de afirmare a relatiilor capitaliste,
au stimulat dezvoltarea acestora, au pus bazele unor noi relatii ce au determinat
schimbari de mentalitate, au reusit sa creeze cadrul ideologic si institutional
necesar formarii statului national modern. Cu toate acestea, Regulamentele
organice au avut un caracter contradictoriu deoarece, pe de o parte au permis
modernizarea societatii romanesti, iar pe de alta parte au consolidat puterea
economica si apolitica a marii boierimi si a protectoratului apasator al Rusiei. In
anul 1834, Rusia a introdus un articol aditional prin care orice modificare a
regulamentului nu se putea face decat cu aprobarea ei si a Turciei
16.Organizarea administrativ teritorial a Moldovei conform
Regulamentului Organic
Un nou rzboi ruso-turc nceput n 1828 se ncheie victorios pentru armata rus.
nc din timpul desfurrii ostilitilor la sudul Dunrii, Principatul Moldovei a
fost pus sub controlul unui aparat birocratic rusesc, a crui principal grij a fost
s asigure buna funcionare a administraiei pentru a putea aproviziona armata.
Administraia ruseasc a cutat s profite ns la maxim de valul de simpatie cu
care fusese primit de ctre boierimea autohton, urmrind i, n cele din urm,
reuind s introduc un set de norme juridice care s permit pe viitor un control
politic eficient asupra celor dou Principate. n acest scop, conductorul
administraiei ruseti, contele Pavel Kiseleff, a iniiat redactarea unor legi cu
caracter organic prin care administraia s se reorganizeze n conformitate cu
principiul autonomiei interne recunoscut n tratatele ruso-turce. Administraia
ruseasc a colaborat cu o comisie format din opt mari boieri, avnd ns i o serie

de instruciuni venite de la Peterburg. Dup terminarea procesului de redactare

Regulamentul Organic a fost supus aprobrii guvernului rus, iar apoi votului
Adunrii Obteti extraordinare. Astfel, Regulamentul Organic a intrat n vigoare
la 1 ianuarie1832.
Regulamentul Organic reprezint prima ncercare de reorganizare politic prin
instituirea de instane legislative, executive i judectoreti distincte, dup secolul
fanariot. Introducerea Regulamentului Organic este rezultatul unei nevoi de
restructurare instituional n sensul unei modernizri politice. Contribuia acestui
moment legislislativ const n principal n ncercarea de separare a puterilor n
stat.
Regulamentul creeaz ceea ce n termeni moderni s-ar putea numi Parlament
unicameral. Este vorba despre un Parlament de structur aristocratic. Separarea
puterilor n stat schiat de Regulamentul Organic se materializeaz n faptul c
puterea legislativ aparine unei Obteti Adunri care se ocup de proiecte-legi,
toate izvoarele de pravil i regulamentele noi care trec peste marginile unei
porunci slobozite de Domn pentru mplinirea legiuirilor n fiin.
Domnul are putere executiv: mplinirea legiuirilor nfiinate. El se alege
dup obiceiul rii i se ornduie pe toat viaa lui. S fie trecut de 40 de ani i s
fie de vi nobil.
Adunarea Obteasc are puteri legiuitoare, iar instituia Domniei are putere
executiv.
Articolul 62 al Regulamentul Organic, prevede c n Moldova Adunarea nu se va
mai ocupa i de probleme de natur judectoreasc, pentru c acestea pentru
vremea viitoare, se vor da asupra unui osebit Divan sau asupra unei nalte Curi.
Potrivit aceluiai articol, puterea judectoreasc este executat de ctre tribunalele
de inuturi; pricinele nerezolvate de ctre tribunalele de inut vor fi judecate de
Divanul cel mai nalt al Principatului Moldova.
Legtura dintre legislativ, judectoresc i executiv este fcut de Consiliul
Administrativ. Domnul este ns investit cu puteri foarte largi. Puterea cea mai
mare de care dispune Domnul este dreptul de veto absolut. Domnul semneaz
toate hotrrile Adunrii Obteti alctuit din 35 de deputai. Domnul numea n
dregtorii avnd putere executiv. Prerogativele sale n materie financiar au fost
restrnse, deoarece fixarea impozitelor i controlul veniturilor i cheltuielilor
ineau de competena Adunrii Obteti. A fost suprimat cmara domneasc n
calitate de vistierie personal a domnului, toate veniturile venind n vistieria
statului.
Dei n linii mari dregtoriile i-au pstrat vechile trsturi, au aprut elemente
noi. Regulamentul Organic a interzis cumulul atribuiilor administrative i
judectoreti, promovnd principiul separaiei puterilor n stat.

Divanul domnesc a suferit transformri importante, cci atribuiile sale

administrative au fost preluate de Sfatul Administrativ, iar cele legislative de
Adunarea Obteasc.
n componena Sfatului Administrativ au intrat vornicul (ministru de interne),
postelnicul (ministru de externe) i vistiernicul (ministrul finanelor). Sfatul era
convocat de domn pentru dezbaterea problemelor importante i elaborarea
proiectelor de legi.
Conform prevederilor Regulamentului Organic n fruntea inuturilor snt numii
ispravnicii-administratori pe un termen de 3 ani. Domnul este cel care nume te
ispravnicii pe un termen de 3 ani dintre candidaturile propuse de Sfatul
Administrativ. Ispravnicilor li s-au retras funciile judectoreti, deinnd doar
atribuii administrative.
Prin Regulamentul Organic oraele au cptat personalitate juridic i dreptul de a
se autoadministra printr-un Consiliu orenesc ales de notabilii orasului, dar
preedintele era numit de guvern, ceea ce limita principiul autoconducerii.
Regulamentul face un pas n direcia laicizrii statului, prin separarea par ial a
bisericii de stat, i n acelai timp scade influena acesteia n administra ie i
justiie.
O schimbare radicala are loc i n sistemul fiscal prin renunarea la impozitele
indirecte, nlocuite cu impozitul pe cap de familie. Regulamentul introduce i un
sistem nou de contabilizare a veniturilor i cheltuielilor - sistemul dublei evidene.
Regulamentul Organic a reorganizat armata, stabilind obligativitatea serviciului
militar pentru toi tinerii cu vrsta cuprins ntre 20-30 de ani.
Importana istoric a Regulamentului Organic rezid n faptul c graie acestei
legiuiri, n Principatul Moldova au aprut elemente noi n organizarea statal, au
fost introduse unele principii progresiste moderne ca separarea puterilor n stat,
alegerea unor organe, ceea ce i face pe istorici s aprecieze Regulamentul Organic
ca prima constituie a Principatului Moldova care a pregtit reformele de mai
trziu.
Regulamentul organic a fost o lege fundamental, care a modernizat unele instituii
ale Moldovei i rii Romneti. El a reorganizat vechile servicii publice i a creat
i altele noi, a determinat componena i competena lor, a organizat un corp de
funcionari permaneni, a fixat condiiile de numire, de salarizare i de pensionare,
a constituit miliia naional, a simplificat i modernizat sistemul financiar,
bazndu-l pe concepia raional a echilibrrii cheltuielilor i veniturilor, a abolit
venalitatea funciilor, a format o adunare legislativ, a introdus domnia pe via i a
reglementat raporturile dintre proprietari i clcai. ntr-un cuvnt, Regulamentul
organic a nzestrat Principatele romne cu o serie de instituii susceptibile de a
favoriza dezvoltarea capitalismului i, organizndu-le n form aproape identic, a

pregtit unirea lor ntr-un stat modern i centralizat. Regulamentul le-a pus n
situaia de a profita de avantajele tratatului de la Adrianopol, care limita amestecul
Porii n afacerile noastre interne i garanta libertatea comerului. Dar, n acelai
timp, a pus la dispoziia marilor proprietari instrumentul de represiune capabil s
frng rezistena ranilor, care pn atunci se mpotriviser cu succes la nmulirea
zilelor de clac.

Rusia, nc din 1826 a inserat n actul adiional al conveniei de la Akkerman un

articol prevznd ntocmirea unui regulament general, pentru a ameliora
organizarea i situaia Principatelor romne, i care elaborase un asemenea
regulament i pentru Polonia. Dar cele dou comisii constituite nc din 1827
pentru elaborarea regulamentului nu i-au ndeplinit misiunea, fiindc nici Poarta,
nici boierii nu nelegeau s contribuie la un act, care ar fi putut mri influena
Rusiei i ngrdi privilegiile boiereti. Problema a fost reluat de administraia rus
n timpul rzboiului din 1828-1829 i rezolvat n anii urmtori. Consilierul de stat
D.B. Dakov a fost nsrcinat, n 1828, s ntreprind o anchet n ar i, pe baza
informaiilor culese, s-au ntocmit instruciunile care aveau s cluzeasc lucrrile
comisiei de redactare a proiectului regulamentului. Comisia de reform, format
din patru boieri munteni i patru moldoveni, desemnai n pri egale de
preedintele plenipoteniar i de divanele celor dou ri, funcionnd ca dou
subcomisii, a lucrat sub preedinia consulului general rus, L.M. Minciaky.
La elaborarea regulamentului s-a inut seama, n afar de informaiile i de
sugestiile culese de Dakov i de rapoartele foarte bine informate ale consulilor
rui de la Bucureti i Iai, i de diferitele proiecte de reforme prezentate Curii de
la Petersburg de ctre boierii emigrai dup rscoala din 1821. Aceste memorii
fuseser redactate sub efectul rscoalei, care distrusese n popor supunerea pe care
o avea mai nainte i sub impresia ocupaiei turceti, care ruinase ara. Tot ceea ce
avea s se realizeze prin i dup tratatul de la Adrianopol se cuprinde n aceste
memorii: desfiinarea raialelor de pe Dunre, libertatea comerului, reorganizarea
sistemului vamal, nscrierea negustorilor i meseriailor strini n breslele rii,
nlocuirea ludelor i cislei cu capitaia fix, miliia naional, cordonul sanitar care
s mpiedice ptrunderea turcilor n ar, abolirea havaieturilor, chiriarhi pmnteni
alei pe via i fr mit, coli pentru limba naional i nfiinarea de fabrici
aprate de concurena strin prin taxe prohibitive, ncoronarea tuturor acestor
reforme avea s fie realizarea vechiului lor deziderat: zeciuiala zilelor de clac,
adic 36 zile pe ari n locul celor 12, hotrte prin lege.

Autorii memoriilor, mari boieri angajai n producia de cereale pentru pia,

recunosc c fr aceste reforme nu mai pot face fa nici cheltuielilor statului, nici
nevoilor lor sporite. Dar i-au dat n acelai timp seama c, pentru a nfrnge
opoziia Porii i rezistena maselor populare, era nevoie de un nou rzboi ruso-turc
n cursul cruia, ara urma s fie ocupat de o otire regulat pentru un anume
timp... fiind asigurat viaa i fiina ndeobte a tuturor locuitorilor rii
Romneti i astfel s scape odat de crmuirea sa (a Porii) fr de ornduial i
nedreapt, obinnd alta care s-i dea o organizare legiuit i temeinic. Aceste
condiii au fost realizate n urma tratatului de la Adrianopol, sub administraia
generalului Pavel Kiselev.
Instruciunile Curii imperiale ruse
Instruciunile Curii imperiale, trimise la 6 iulie 1829, sunt o critic a instituiilor i
practicilor rii Romneti i Moldovei i un plan general, menit s le reformeze
fr s rstoarne legile fundamentale. Acest principiu definete exact sensul i
limitele reformelor. Ele aveau s amelioreze organizarea societii, fr s schimbe
ornduirea feudal. Al doilea principiu general, menit s cluzeasc activitatea
comisiilor de redactare, era unificarea ct mai complet a instituiilor celor dou
ri. Curtea imperial a vzut totdeauna cu durere rceala i nenelegerea dintre
unii domni. De aceea instruciunile recomand ca instituiile ambelor principate s
fie organizate ct mai uniform. Aceast uniformitate poate servi s apropie unul
de altul dou popoare pe care identitatea de religie, de origine i de poziie ar trebui
s le in strns unite n orice mprejurare. Domnul va fi ales de o adunare de
boieri, creia e obligat s-i prezinte la nceputul fiecrei sesiuni o dare de seam
asupra gestiunii finanelor, dar care nu poate impieta asupra puterii suverane a
domnului n materie de administraie public i de aprare a ordinii legale,
mpotriva oricrei ncercri de rsturnare.

O serie de msuri tind s nlture abuzurile n nsui interesul claselor stpnitoare.

Cabinetul imperial n-are prere bun despre boieri, tiind c opoziia lor fa de
domni nu a fost dect efortul unui partid ambiios nlturat de la putere i care
poart pecetea intrigii i relei credine. Dar, ei fiind stlpii regimului pe care voia
s-l consolideze, prin instruciunile date a aprobat scutirea personal a boierilor de
orice stare de impozitele directe, nu i a proprietii funciare. Boierii ar trebui
impui mcar la impozitele indirecte. Pentru a ameliora sistemul de repartiie i de

percepere a impozitelor care au ruinat principatele, instruciunile preconizeaz

abolirea diferitelor categorii de privilegiai din punct de vedere fiscal (scutelnici,
poslunici, breslai, slujitori), dar nu pentru a institui egalitatea n faa impozitelor,
ci pentru a uura sarcinile fiscale ale birnicilor i a permite o nou repartiie, n
folosul boierilor, a rentei centralizate de stat. Pentru unificarea organizrii celor
dou principate, se recomand ca aceleai impozite s fie introduse n acelai timp
n amndou principatele.
Furniturile ctre Poart vor fi abolite, ca i prestaiile n munc i produse ctre
domn i marii dregtori. Venalitatea funciilor i traficul ruinos al tuturor
slujbailor, precum i tlhria exercitat cu impunitate asupra nenorociilor
rani, vor trebui n sfrit reprimate. Pentru dezvoltarea industriei i comerului,
instruciunile prevd abolirea monopolurilor, vmilor i taxelor pe circulaia
mrfurilor i organizarea uniform a vmilor externe n cele dou principate. n
acelai scop se recomand ca sarcinile statului s fie acoperite fr s sectuiasc
sursele economiei naionale. Se propune de asemenea instituirea unei linii de
carantin comune pe malul stng al Dunrii - i, n consecin, se anun restituirea
raialelor -, pentru a pune principatele la adpostul incursiunilor turceti i pentru a
nlesni comunicaiile lor cu Rusia.
Instruciunile recomand separarea justiiei de administraie - principiu de baz n
organizarea statului burghez - i mai mult ordine i stabilitate n distribuia
justiiei, autoritatea lucrului judecat i organizarea unor instane judectoreti care
s pun capt confuziei de atribuii de care au profitat slujbaii de sus pn jos
pentru a jecmni populaia. Instruciunile se ocup i de constituirea unei armate
naionale organizate, instruite i disciplinate la fel n ambele principate.
Preocuparea pentru o organizare identic merge att de departe, nct se prevede
principiul indigenatului i conceteniei ntre cele dou ri, orice moldovean
putnd astfel s dobndeasc proprieti i s ocupe funcii n ara Romneasc i
reciproc; calitatea de supui i proprietari n ambele ri s fie admis; convenii de
ntreinere a carantinelor, convenii de extrdare a celor urmrii pentru datorii i
delicte, tarife vamale comune, cursul monedelor stabilit prin nelegere ntre cele
dou guverne, abolirea taxelor pe mrfurile circulnd ntre cele dou principate.
Preocuparea de a organiza principatele n cadrul relaiilor feudale dominante, aa
nct s se poat dezvolta sub raport att economic, ct i cultural (se recomand o
grij deosebit i pentru coli i spitale), se mpletete cu tendina de a da celor
dou principate o organizare ct mai uniform, care avea s se exprime n
articolele 371 (ara Romneasc) i 425 (Moldova). Minciaky, care a condus

lucrrile Comisiei de redactare, a aplicat literal instruciunile. Totui, Doierii au

izbutit s resping impozitul funciar, s reduc numrul deputailor judeeni n
Adunarea obteasc, nct s asigure marii boierimi majoritatea i s reglementeze
raporturile dintre clcai i stpnii de moie dup interesele proprietii. Legea
clcii a fost n ntregime opera boierilor, cum a remarcat-o i Karl Marx; codicele
clcii proclamat n 1831 de generalul rus Kiselev, a fost, bineneles, dictat de
nii boierii.
Proiectul de regulament a fost dus la Petersburg, unde a fost examinat de o
comisie, care i-a adus unele modificri. Adunarea obteasc a obinut dreptul de
adres, dar a pierdut dreptul de a ntocmi listele electorale. Domnul nu putea
dizolva Adunarea dect cu aprobarea celor dou Curi, suzeran i protectoare.
Comisia a impus ca eliberarea ranilor prin reforma lui Constantin Mavrocordat s
fie nscris n regulament i a redus numrul zilelor de clac de la 24 la 12, dar i
suprafeele de pmnt pe care ranii aveau s le primeasc. Textul astfel revizuit i
aprobat de guvernul rus a fost supus unor Obteti Adunri extraordinare, care leau adoptat n mai 1831 la Bucureti i n octombrie 1831 la Iai.
Coninutul Regulamentului. Instituiile politice
Regulamentul organic a ntemeiat organizarea statului pe principiul separrii
puterilor. Puterea legislativ a fost ncredinat unei Adunri obteti, care vota
legile i ngrdea puterea executiv. Ea avea dreptul s arate domnului, prin adrese,
plngerile i dorinele rii i, n caz de nevoie, s le fac cunoscute Porii i puterii
protectoare. eful puterii executive era domnul, ales pe via dintre marii boieri
care mpliniser vrst de 40 de ani. El numea i revoca minitrii i funcionarii
publici i participa mpreun cu Adunarea la ntocmirea legilor. El avea iniiativa n
materie de legiferare i el sanciona legile. Puterea judectoreasc era exercitat de
tribunale, independente de Adunare i de domn. Regulamentul a concentrat puterea
politic n minile marii boierimi, care era stpn pe Adunare i pe administraie.
Domnul nsui, ales din snul ei, era reprezentantul intereselor sale. Regulamentul
organic era o legiuire oligarhic i avea s se dovedeasc un instrument de
dominaie a marii boierimi.
Obinuita Obteasc Adunare se alegea pe cinci ani i se compunea, n ara
Romneasc, din mitropolit, care era prezidentul de drept al Adunrii, din cei trei
episcopi de Rmnic, Buzu i Arge, din 20 de boieri de treapta nti i din 18
deputai alei dintre boierii din judee, n total 42 de deputai. n felul acesta, 70 de
boieri mari alegeau 20 de deputai, iar 3.000 de boieri de treapta a doua i a treia

erau reprezentai de 18 deputai. Adunarea Moldovei se compunea din 35 de

membri: mitropolitul, cei doi episcopi, de Roman i de Hui, 16 boieri de rangul
nti i 16 deputai alei de cele 16 inuturi. Cmara domneasc i veniturile care o
alimentau au fost suprimate. Domnul nu mai era stpn pe veniturile rii, ci
primea o list civil, fixat n ara Romneasc la 1.200.000 de lei, iar n Moldova
la 800.000 de lei. Conform instruciunilor, organele administrative, fiscale i
poliieneti au fost despuiate de atribuiile lor judectoreti.
Organizarea judectoreasc
Justiia era exercitat de tribunalele judeene, cte unul de fiecare jude, ca foruri
de prim instan. Regulamentul Moldovei a redus competena acestor tribunale la
pricini pn la o valoare de 500 de lei. mpotriva sentinelor tribunalelor judeene
se putea face apel la divanurile judectoreti (unul la Bucureti i altul la Craiova).
n Moldova, ca instan de apel era un singur divan de apelaie, la Iai. naltul
divan sau Divanul domnesc era instana suprem, care judeca apelurile contra
hotrrilor divanurilor judectoreti i judectoriilor de comer. Regulamentul
organic confer cauzei hotrte de naltul divan autoritatea lucrului judecat. Prin
aceasta, s-a pus capt nestatorniciei rezultate din dreptul justiiabilului care
pierduse procesul sub un domn de a-l redeschide sub domnul urmtor, s-au
consolidat proprietatea i tranzaciile i s-a favorizat dezvoltarea relaiilor
capitaliste.
Regulamentul organic a creat corpul avocailor pentru aprarea mpricinailor i
instituia procurorilor pentru paza legii i a ordinii publice. Judectorii erau numii
pe trei ani, dar puteau fi reconfirmai. Regulamentul n-a stabilit inamovibilitatea
magistraturii, dar a declarat-o de dorit i de realizat dup zece ani de la punerea n
aplicare a Regulamentului. n procedur i n sistemul penal mutilarea i tortura au
fost suprimate. Pentru aplanarea micilor conflicte locale, provocate mai ales de
stricciunile vitelor de pripas, s-au nfiinat la sate judectoriile de mpciuire,
compuse din preot i din trei jurai. Cauzele comerciale erau tratate de instane
formate din judectori numii i din judectori alei de bresle. Instituia reflect
dezvoltarea noilor relaii sociale.
Organizarea administrativ
n exercitarea puterii executive, domnul era ajutat de ase minitri (interne, finane,
externe, justiie, culte i armat), care formau Sfatul administrativ extraordinar,
adic Consiliul de Minitri. Marele vornic (marele logoft n Moldova) sau

ministrul de interne, marele vistier (ministrul de finane) i secretarul de stat

(ministrul de externe) formau Sfatul administrativ, care rezolva afacerile
importante i urgente. Competena organelor centrale era general, adic ea se
aplica ntregului teritoriu al rii. Se pune astfel capt marilor dregtorii cu
competen teritorial mrginit la o parte a rii (banul Craiovei, marele vornic i
marele logoft de ara de Sus i de ara de Jos). Judeele (inuturile n Moldova)
erau administrate de ocrmuitori n ara Romneasc i de ispravnici n Moldova,
iar plile (ocoalele n Moldova) de subocrmuitori (privighetori n Moldova).
Regulamentul a declarat vtmtoare schimbarea funcionarilor n fiecare an, cum
se obinuia nainte, dar nici n privina lor n-a aplicat principiul inamovibilitii: ca
i judectorii, ei erau numii pe trei ani, cu facultatea de a fi confirmai pentru noi
perioade. Regulamentul organic a realizat un progres nsemnat, stabilind
competena general a organelor centrale, crend servicii publice specializate, cu
atribuii bine determinate, i cutnd s le asigure stabilitate. El a fcut un pas
decisiv spre unitatea administrativ a rii.
Regulamentul organic a creat n toate oraele cte un sfat orenesc, compus din
cinci membri alei de starostii tuturor corporaiilor. Preedintele sfatului era
desemnat de Adunarea obteasc. Guvernul numea pe lng fiecare sfat un
comisar, pentru a apra interesele statului boieresc. Atribuiile sfatului erau de
ordin administrativ i economic. Sfatul trebuia s ntocmeasc planul amnunit al
oraului, s-i delimiteze hotarul, pentru a-l mpiedica s se ntind prea mult, s se
ngrijeasc de alinierea i pavarea strzilor, de curenia, Salubritatea i iluminatul
oraului. Regulamentul hotrte ca industriile insalubre i cimitirele s fie aezate
n afara razei oraului, ia msuri contra incendiilor, att de frecvente i de
pustiitoare n trecut, organiznd un serviciu de pompieri i unul pentru alimentarea
oraului cu ap, instituie un serviciu medical i farmaceutic, precum i un serviciu
de poliie, pentru securitatea i ordinea public. n sfrit, sfatul administreaz
veniturile oraului, care se compun din accize - asupra buturilor alcoolice i
asupra pcurei -, dintr-un impozit asupra birjelor, cruelor i crilor de joc, dintr-o
zecime care se aduga la capitaia pltit de oreni. Regulamentul organic
instituia deci un nceput de autonomie urban, dar sub controlul comisarului
guvernamental i al marilor boieri.
Organizarea finanelor
Capitolul al III-lea, pentru reglementarea finanelor, desfiineaz rusumaturile i
huzmeturile (impozitele indirecte), furniturile i rechiziiile, iraturile i havaietele
spoliatoare ale dregtorilor (scutelnici i poslunici). Impozitele directe i indirecte

sunt nlocuite cu o capitaie unic de 30 de lei pe cap de familie, la care se adaug

capitaia mazililor de 50 de lei (30 de lei n Moldova), patenta negustorilor i
meseriailor, parte din venitul net al mnstirilor i produsul ocnelor i al vmilor
externe. Tot acest capitol prevede i efectuarea unor catagrafii (recensminte)
septenale ale tuturor categoriilor de contribuabili. n sfrit, spre a favoriza
dezvoltarea schimbului de mrfuri, Regulamentul organic desfiineaz vmile
interne i prevede crearea unei Bnci naionale. Dar inovaia cea mai important
din punct de vedere financiar este adoptarea principiului modern al bugetului
statului, bazat, pentru prima dat, pe ajustarea cheltuielilor publice la veniturile
fiscului, pe aprobarea lui de ctre Adunarea obteasc i pe controlul veniturilor i
cheltuielilor de ctre un organ special.
Regulamentul organic crea deci un sistem fiscal mai modern. Dar n acelai timp el
scutea boierimea i clerul de impozite. mbinarea inovaiilor de tip burghez cu
elemente ale ornduirii feudale constituie tocmai trstura esenial a acestei
perioade de tranziie. Regulamentul organic a cutat s pun ordine n sistemul
monetar. Neputnd, din cauza suzeranitii otomane, s creeze o moned
naional, a adoptat ca etalon oficial dou monede strine: ducatul imperial austriac
de aur i zwanzig-ul sau sorocovul de argint i a decretat ntre ele un raport de
valoare constant, conform raportului comercial dintre valoarea aurului i aceea a
argintului. Leul a fost pstrat ca moned de calcul. Sistemul n-a putut fi meninut,
fiindc aurul fcea mereu prim, i a dat loc la speculaii din partea elementelor
burgheziei care se ocupau cu comerul: mari negustori, bancheri, zarafi, cmtari.
Cursul ducatului, care fusese fixat n 1831 la 31 de lei, a atins 47-48 de lei n 1848.
Deci, n privina sistemului monetar, ncercarea de a pune la dispoziia economiei o
moned real i stabil a euat, din cauza suzeranitii otomane.
Alte reforme
Regulamentul organic organizeaz oficiul strii civile, stabilete hotrnicirea
tuturor moiilor i introduce registrele pentru nscrierea drepturilor de proprietate,
spre a pune capt nenumratelor procese, i ia msuri pentru nfiinarea unor arhive
care s pstreze documentele publice i actele de stare civil. Pentru dezvoltarea
industriei, se preconizeaz msuri de protecie i premii de nsufleire.
Regulamentul organic menine Epitropia colilor i dispune s se nfiineze coli
primare n capitala fiecrui jude, iar la Bucureti i Iai cte un colegiu, pentru a
forma, n limba rii, cadrele noii administraii. Regulamentul organic a creat,
pentru paza granielor i a ordinii interne, n ambele principate o miliie, care a
constituit cadrele viitoarei armate naionale. El a prevzut, n sfrit, mbuntirea

soartei iganilor, pentru a-i scoate din plcerea de a vieui ntru rtcire, n
realitate pentru a-i ncadra i pe ei n sistemul clcii.
Dei s-a elaborat un Regulament organic pentru Moldova i unul pentru ara
Romneasc, Kiselev a vegheat, conform instruciunilor de la Petersburg, ca
dispoziiile lor s fie ct mai identice. De aceea i noi le-am putut analiza ca pe o
singur lege. Regulamentul a acordat moldovenilor din ara Romneasc i
locuitorilor acesteia din Moldova un fel de concetenie. Mai mult, art. 371 din
Regulamentul rii Romneti i 425 din Regulamentul Moldovei - n virtutea
comunitii de limb, religie, obiceiuri i interese ale locuitorilor din ambele
principate - proclam nedesprita lor unire, ca fiind o necesitate mntuitoare.
Raporturile dintre proprietari i rani
nainte de Regulamentul organic, raporturile dintre stplxui de moie i clcai
erau reglementate de obiceiul pmntului i de aezmintele domnilor fanarioi. n
virtutea obiceiului, n ara Romneasc, ranii aveau un drept de folosin
nelimitat asupra locurilor necultivate, cu singura rezerv de a da proprietarului
nominal a zecea parte din produse. De la 1744 (aezmntul lui Constantin
Mavrocordat) i pn la legiuirea lui Caragea, claca legal era de 12 zile pe an. Dar
clcaii beneficiau de raritatea braelor de munc i de uurina de a emigra n
rile vecine, pentru a rezista impunerii celor 12 zile de clac. De aceea, n judeele
de la margine, claca era i mai redus. n general, boierii din ara Romneasc nau izbutit, pn la Regulamentul organic, s impun clcailor claca de 12 zile,
dovad hotrrea lui Caragea ca nici un stpn s nu poat acorda mai puin de 12
zile la clac.
n Moldova, prin sistemul nartului, boierii au izbutit s dubleze cele 12 zile de
clac, nct Costachi Conachi a putut declara n faa comisiei de redactare a
Regulamentului organic c n Moldova claca era de 24 de zile, cu nart. Sub
imboldul cererii tot mai imperioase de cereale pentru export, boierii au restrns
treptat dreptul de folosin al ranilor asupra pmntului, au confiscat curaturile
ranilor, au eliberat moia de drepturile colective ale satului (de exemplu, de
dreptul de punat dup strngerea recoltei) i s-au strduit s transforme dreptul
de stpnire asupra moiei n drept de proprietate absolut. Toate aceste fenomene
sunt semne caracteristice ale adncirii destrmrii feudalismului. Dar cum nu
existau la noi orae cu o puternic producie industrial i cu o populaie urban
numeroas, care s rstoarne prin revoluie relaiile de producie feudal, ele au

provocat aici, ca i n Rusia, o serie de reforme menite nu s schimbe ordinea

social n fiin, ci doar s ngrdeasc abuzurile.
Regulamentul organic aeaz raporturile dintre proprietari i clcai pe o pretins
reciprocitate de drepturi i de ndatoriri. ntinderea pmntului care trebuia cedat
locuitorilor moiei avea s fie pe msura trebuinelor lor, iar munca acestora
trebuia s corespund valorii concesiunii de pmnt. Regulamentul recunoate
stpnului de moie dreptul de proprietate deplin i absolut asupra unei treimi din
moie, consacrnd astfel transformarea domeniului feudal, asupra cruia locuitorii
aveau diferite drepturi de folosin, n proprietate de tip burghez. Textele oficiale
nu mai vorbesc de stpni de moie, ci de proprietari i de dreptul proprietii.
Dreptul de posesiune al stenilor asupra celorlalte dou treimi e nlocuit cu acela
de simpli chiriai. Lipsa braelor de munc mpiedic nc pe proprietari s
revendice dreptul de a alunga n mas pe locuitorii unei moii. Izgonirea rmne o
pedeaps individual, subordonat autorizaiei statului i unui preaviz de 6 sau de
12 luni. n sfrit, legea asigur ranului alungat dreptul la o despgubire pentru
casa, curtea, grdina i pometul su.
n ciuda principiului unei echitabile reciprociti de drepturi i datorii,
Regulamentul organic stabilete suprafaa de pmnt atribuit unei familii de
clcai nu dup nevoile de subzisten ale unei familii, ci dup inventarul viu pe
care-l posed, deci dup fora de munc de care putea beneficia proprietarul. Pe
baza acestui principiu, ranii au fost mprii n trei categorii: fruntaii care aveau
patru vite de munc (boi, bivoli sau cai) i o vac, mijlocaii care aveau dou vite
de munc i o vac i codaii care n-aveau dect braele lor de munc. Proprietarul
era obligat s dea fiecrui locuitor de pe moia sa loc de cas i grdin, 400 de
stnjeni la cmpie (20 de ari) i 300 la munte, pmnt de arat i de fna i izlaz
pentru cel mult patru boi i o vac de lapte (sau n loc de vac pentru 10 oi sau
capre). Cu alte cuvinte, fruntaul care avea cinci vite mari primea 3 ha, 20 de ari (4
ha i un sfert, dac socotim i izlazul pentru cele cinci vite mari) n ara
Romneasc i trei flci sau 4 ha i jumtate n Moldova, plus o falce i jumtate
de izlaz, adic ceva mai mult dect n ara Romneasc, dar abia o treime sau
jumtate din pmntul aflat n posesia stenilor nainte de Regulament. Mijlocaii
cu dou vite de munc i o vac primeau mai puin, n raport cu numrul vitelor de
munc, iar codaii care n-aveau vite de munc nu primeau nici fna, nici izlaz.
Clcaul care avea mai mult de cinci vite mari, i nu puini erau n aceast situaie,
sau care voia s cultive mai mult pmnt dect i atribuia Regulamentul, era nevoit
s se neleag de bun voie cu proprietarul, care n asemenea cazuri era obligat

prin lege s prefere pe ranii de pe moia sa. Aceast dispoziie avea s devin
instrumentul aservirii i exploatrii ranilor care, la ncepul epocii regulamentare,
creteau, n general, mai multe vite dect cele de traciune prevzute de
Regulament. Noua legiuire lovea, prin urmare, n creterea vitelor, care constituia
nc principala surs de venit a ranilor. Prin nsei dispoziiile sale, Regulamentul
a operat o expropriere general a ranilor, reducnd la o treime sau la jumtate
pmntul care anterior era n stpnirea lor. Dac un ha i jumtate de artur
putea, la rigoare, s asigure hrana unei familii de clcai, aceast ntindere nu-i
ajungea pentru achitarea sarcinilor publice, iar o jumtate de pogon de izlaz pentru
punatul unei vite mari era de-a dreptul insuficient. Proprietarul mai avea
dreptul, dup Regulament (art. 140 ara Romneasc), s stabileasc el singur
terenurile concedate clcaului pentru cas i grdin, pentru artur, fna i izlaz,
i tot el avea dreptul s le msoare. Aceast libertate avea s permit proprietarilor
s opereze o nou deposedare, msurnd strimb lotul i atribuind stenilor
pmntul cel mai sterp.
n schimbul acestor concesiuni, pe care Regulamentul le numete avantaje,
stpnii de moie au impus clcailor n afara dijmei, obligaii de clac sporite. Ei
trebuiau s fac pe rezerva proprietarului 12 zile de clac pe an, dup vechiul
obicei, i anume cte patru primvara, vara i toamna, cu toate vitele pentru care
primiser fna i izlaz i cu propriile lor unelte de munc. Acei care n-aveau vite
trebuiau s lucreze cu braele. Zilele nu se numrau calendaristic, ci dup cantitatea
(norma) de munc prescris de Regulament. Dar norma zilnic de munc era
determinat n aa fel, nct nu putea fi mplinit dect n dou sau trei zile. Nu
numai cele mai bune zile din an vor fi ale proprietarului, dar prin sistemul
nvoielilor i al avansurilor cmtreti, munca clcaului va fi acaparat de
proprietar din primvar pn n iarn.
Pe baza calculelor agronomului Ion Ionescu de la Brad, Nicolae Blcescu a stabilit
c numrul efectiv al zilelor de clac, pe care proprietarii l impuneau clcailor,
era de 56 n ara Romneasc i de 84 n Moldova. Karl Marx ajunge la aceeai
concluzie. Din cauza climei nefavorabile, anul agricol numr n ara
Romneasc numai 210 zile, din care se scad 40 de duminici i zile de srbtoare
i, n medie, 30 de zile cu vreme nefavorabil, n total 70 de zile. Rmn 140 de
zile de munc. Scznd din acestea 56, i rmn clcaului din- ara. Romneasc
84 de zile, iar celui din Moldova 66 de zile pentru ntreinerea familiei sale.
Aceasta nu este ns dect munca de clac stipulat de lege - continu Karl Marx.
Regulamentul organic a tiut s faciliteze eludarea propriilor sale dispoziii...
Pentru anumite lucrri agricole, ziua legal de munc poate fi astfel interpretat,

nct ziua ncepe n luna mai i se termin n luna octombrie. Pentru Moldova,
dispoziiile sunt i mai grele.
Prin aceste dispoziii, stpnii de pmnt i-au eliberat a treia parte din moie de
orice servitute feudal, au transformat-o n proprietate absolut i i-au asigurat
mna de lucru necesar exploatrii ei directe. i, pentru ca ranii s nu poat
utiliza n folosul lor raritatea braelor de munc i concurena proprietarilor,
libertatea lor de micare a fost att de riguros ngrdit, nct ei au fost transformai
n adevrai iobagi, legai pmntului. Punnd cu strnicie n lucrare o ntocmire
care schimb temeiurile ornduielii lucrurilor ce au fost pn astzi,
Regulamentul organic a instituit ceea ce ranii au numit cu drept cuvnt robia
clcii.
n sfrit, art. 143 acord stpnilor de moie dreptul la un numr de slujbai
volnici, dei instruciunile s-au pronunat categoric mpotriva scutelnicilor i
poslunicilor i dei, n prima redactare a proiectului, acest articol nu figura. El a
fost introdus la struina boierilor. ranii au numit aceast obligaie iobgie i
cele mai multe sate au rscumprat-o cu un numr de zile de clac suplimentar.
Realiznd reforma administrativ, judiciar i fiscal, organiznd puterea
legislativ i o serie de instituii moderne, Regulamentul organic a introdus la noi
unele organe eseniale ale statului modern. Dar, n acelai timp, a ntrit baza
economic i politic a proprietarilor de pmnt, realiznd astfel obiectivul, n
aparen paradoxal, de a consolida baza economic a statului feudal i de a asigura
evoluia societii spre capitalism.
Aplicarea legii clcii i rezistena rnimii (1831-1834)
n ara Romneasc, legea clcii a fost adus la cunotina locuitorilor printr-o
circular a marelui vistier Al. Vilara din 20 septembrie 1831, pentru a fi pus n
lucrare primvara urmtoare. Circulara reproducea art. 138-146 ale seciei a VII-a,
care reglementau raporturile dintre proprietari i clcai, dar cu unele omisiuni i
numerotate nu de la 138 la 146, ca n textul original, ci de la 1 la 9, evident pentru
ca stenii s nu poat invoca textul original n contestaiile lor cu proprietarii. Cu
toata grija guvernului de a scoate n eviden binefacerile noii legiuiri, mai ales
reducerea vechilor impozite la o capitaie de 30 de lei i desfiinarea scutelnicilor,
ranii nu s-au lsat amgii. n multe pri, ei au refuzat s recunoasc noua lege i
s se nvo-iasc pentru prisoase cu proprietarii. Obinuii s se foloseasc de toat
ntinderea de pmnt de care aveau nevoie, oamenii nu puteau accepta fr murmur
condiiile asupritoare ale Regulamentului. Agitaia ranilor s-a manifestat foarte

puternic n toat ara nc din 1830, nainte de promulgarea Regulamentului,

dovad c, pe ci nc imposibil de stabilit, ranii au fost informai de ceea ce li se
pregtea. Kiselev a izbutit s previn transformarea agitaiei rneti ntr-o
rscoal general, ncurajnd exprimarea nemulumirilor prin jalbe. n cursul
inspeciei ntreprinse n majoritatea judeelor, el a primit mii de jalbe i, n
naivitatea lor, ranii i-au nchipuit c doleanele lor vor fi satisfcute.
n Moldova, nemulumirea a luat n primvara anului 1831 forma unei rscoale
generale, care a cuprins inuturile Bacu, Roman, Suceava, Neam, Hera, Hrlu,
Hui, Vaslui, Iai i Covurlui. Centrul cel mai activ a fost Sboanii (Roman), unde
s-au concentrat ntre 5.000 i 8.000 de rani, care s-au pus n legtur cu alte
centre, n special cu Hrlul i cu Hera. Rsculaii au artat ca principal motiv al
nemulumirii lor recrutarea pentru straja pmnteasc, cum numeau ei otirea. Dar
n cursul anchetei efectuate dup reprimarea rscoalei au ieit la iveal alte motive,
mai profunde. La interogatoriu, ranii au rspuns: Gndul nostru au fost s nu ne
supunem ntru nimica stpnirii i hotrrea s ne mpotrivim cu toate chipurile i
cu toat virtutea noastr, iar ntmplndu-se i moartea unui boier sau ghinerariu
sau alti ucideri s rspundem toate satele. Era vorba deci de o rscoal mpotriva
ntregii ornduiri feudale. O alt particularitate a acestei rscoale e un remarcabil
efort de organizare i de cooperare ntre diferitele centre. Locuitorii satelor
rsculate se legar prin acte scrise, semnate de toi, s nu dea oameni la oaste, s
in unul cu altul i, la orice ntmplare sau cheltuial, s rspund solidar cu toii.
Treisprezece sate din judeul Roman se legar la fel i declarar c vor sri
mpotriva satului care va clca legmntul i-i vor da foc. Astfel de legturi existau
i ntre centre ndeprtate, ca Sboanii (Roman), Trnauca (Hera) i Hrlu.
Aceast organizare indic intervenia unor elemente oreneti i, poate, a unor
mici boieri. Sameul inutului Hrlu raporteaz divanului c toi trgoveii de
aicea au dat nscris lcuitorilor de prin sate c vor ine cu dnii. Interesant e c
printre cpeteniile micrii a fost i un evreu, mil, i un turc, Osman, ceea ce a
strnit bnuiala c Austria i Turcia n-au rmas indiferente fa de micarea din
1831. Pentru a reprima rscoala, Kiselev a trimis escadroane de cazaci i baterii de
tunuri. La Sboani ar fi czut 300 de oameni din rndul rsculailor. Fore militare
au intervenit i n inuturile Hera i Hrlu. Cu toat represiunea rscoalei, lupta
ranilor n-a ncetat, ci a luat alte forme. Satele de pe malul Prutului ncep s se
sparg i s se strmute n Basarabia, din cauza agravrii obligaiilor de clac i a
strmtorii locurilor de hran. Pentru a opri emigraia, guvernul a trebuit s
suspende n satele de margine ale inuturilor Dorohoi, Iai i Flciu aplicarea legii
clcii mai nti pn n 1844, apoi pn n 1848.

17.Funciile i mecanismele statului n Evul mediu

18.Organizarea administrativ autonom a Basarabiei n a.1812-1828
Domniile pamntene. Rscoala condus de Tudor Vladimirescu a avut ca
consecin schimbarea regimului de guvernare n Moldova i Valahia: din 1822,
nemaiavnd ncredere n greci, sultanul a numit n cele dou ri domni pmnteni,
punnd capt regimului fanariot. Astfel, ncepe n istoria celor dou Principate o
perioad nou, numit perioada domniilor pmntene (1822 -1828), ntrerupte n
1828 ca urmare a rzboiului ruso-turc, ncheiat prin pacea de la Adrianopol
(1829). Primii domni pmnteni au fost numii de turci. n Moldova astfel ajunge
domn Ioni Sandu Sturdza (1822-1828).
Ioni Sandu Sturdza n-a fcut parte din categoria boierilor nstrii, stpnind
proprieti modeste n inutul Neam. La Iai avea vie n Copou i o cas. Era
cstorit cu Ecaterina fiica marelui logoft Neculai Rosetti-Roznovanu. Ioni
Sandu Sturdza a domnit 6 ani, ducnd un mod de via modest, la masa domneasc
ne lipsind tradiionala mmlig, deoarece, spunea el, de la masa domnului
Moldovei nu trebuie s lipseasc hrana de temei a moldoveanului.
Perioada domniilor pmntene (naionale) a constituit tranziia spre organizarea
modern a societii, dar Ioni Sandu Sturdza nu au avut nici timpul, nici
mijloacele necesare, pentru a profita de un climat de stabilitate politic pentru a
realiza reformele menite s rennoiasc structurile societii, s reformeze
instituiile statului. Prin msuri administrative el a reuit doar s diminueze
abuzurile, n condiiile cnd boierimea, aflat n refugiu, a uneltit permanent
mpotriva domnului.
Ioni Sandu Sturza a fost nevoit s fac fa epidemiilor de cium, foametei
cronice provocate de recoltele proaste, epizootiilor, marelui incendiu din iulie
1827, care a mistuit n flcri trei sferturi din capitala Moldovei. Boierimea mare
se afla n conflict cu cea mic i mijlocie, care doreau s participe la guvernarea
rii.
Boierimea mic i mijlocie i-a formulat propriile aspiraii ntr-unul din cele mai
radicale documente politice ale vremii Constituia crvunarilor, avndu-l ca
autor pe Ionic Tutul. Documentul proclama drepturile ceteneti fundamentale
libertatea individual, a presei, cuvntului, adunrilor, egalitatea n faa legii,
respectul proprietii, libertatea muncii i a comerului. Se preconiza, de
asemenea, un transfer de putere de la domn ctre un organ reprezentativ al ntregii
boierimi

Sfatul
obtesc.

Ioni Sandu Sturdza n-a reuit s-i vad realizat ntregul program de reforme din
cauza regimului politic absolutist oriental, care se va menine i dup suprimarea
regimului fanariot.
Relaiile lui cu autoritile ruse erau destul de tensionate, deoarece Imperiul Rus
considera c domnul moldovean fusese numit fr consimmntul su.
n aprilie 1828, cnd armatele ruse trecuser Prutul pentru confruntarea cu trupele
otomane, domnul moldovean a fost arestat din porunca arului i exilat n Moldova
de Est (Basarabia). Domnul Moldovei a fost trimis la Chiinu, unde urma s se
afle sub supravegherea autoritilor locale, pn la o ulterioar decizie a guvernului
rus
n
aceast
problem.
Ioni Sandu Sturdza s-a stabilit la Visterniceni (n preajma Chiinului), care era
proprietatea boierului Dimitrie Rcanu, rud cu Ioni Sandu Sturza. Aici el a
petrecut ase ani. Exilul lui Ioni Sandu Sturdza a luat sfrit abia atunci cnd
noul domn al Moldovei, Mihail Sturdza intr n ar, n iulie 1834.
Organizarea politico-administrativ a Moldovei de Est (Basarabia). Prin
ucazul Imperial din7 august 1812, n fruntea noii provincii a fost numit boierul
moldovean Scarlat Sturdza, refugiat n Rusia dup pacea de la Iai (1792). Scarlat
Sturdza , fost vornic i vistiernic al Moldovei, n 1792 i-a vndut moiile i s-a
stabilit cu traiul la nceput n Belorusia, iar apoi n Rusia, unde dobndise rangul
de general de brigad. S. Sturdza a intrat n exerciiul funciunii n octombrie
1812 i nu a funcionat dect un an (1812-1813), iar guvernarea lui, a fost una
nominal. Scarlat Sturdza a fost singurul guvernator moldovean al Basarabiei n
perioada 1812 - 1917.
Guvernator general al Basarabiei este numit n 1812 amiralul Pavel V.Ciciagov. A
condus ntr-o perioad tulbure, mrginindu-se la pstrarea ordinii existente n
Moldova de Est (Basarabia) nainte de 1812.. Proiectul legii referitor la
administrarea noului teritoriu a fost semnat de ctre P. V. Ciceagov la 23
iulie 1812 avnd denumirea de nfiinarea administrrii provizorii n oblastia
Basarabiei. La 2 august 1812, legea este semnat de arul Alexandru I.
Autoritile din regiune au fost divizate n civile i militare. Autoritile i
instituiile civile erau conduse de guvernatorul civil, iar trupele militare i
garnizoanele cetilor se aflau n subordinea comandantului militar al Basarabiei.
Particularitatea principal a noii organizri administrative consta n faptul c
guvernatorul civil i comandantul militar al regiunii se aflau n subordinea direct
a comandantului armatei dunrene, care era reprezentantul administraiei centrale
n regiune i prin intermediul cruia se lua legtura cu guvernul central i arul.
Comandantul militar al regiunii a fost numit general-maiorul rus I.M.Hartingh,
comandantul cetii Hotin. n decursul primului an de la ncheierea pcii, inutul a

fost administrat conform vechilor obiceiuri i legi ale Moldovei. S-a declarat
meninerea n Basarabia a legilor locale i a limbii moldoveneti, care putea fi
folosit n administraie i justiie de rnd cu cea rus.
La 2 februarie 1813, intr n vigoare un nou act normativ referitor la administrarea
Basarabiei, conform cruia Cancelaria administraiei civile a fost reorganizat,
fiind instituit Guvernul regional al Basarabiei.
n perioada administraiei provizorii, n Basarabia au fost meninute instituiile
administrative de nivel local i vechea divizare administrativ-teritorial n
inuturi, care, iniial erau 12 la numr. Pe parcursul anului 1813 divizarea
administrativ-teritorial a Basarabiei a suferit modificri. Numrul inuturilor a
fost redus la nou: Orhei, Hotin, Soroca, Iai, Bender, Hotrniceni, Codru,
Greceni, Tomarov. inuturile continuau s fie administrate de ctreispravnici, care
erau numii n funcie de guvernatorul civil pe un termen de un an cu ndeplinirea
atribuiilor fiscale, administrative, judectoreti i de asigurare a ordinii publice.
Un rol aparte n organizarea administrativ a Basarabiei l-a avut contele
I.Capodistrias promotor al politicii liberale i unul dintre cei mai aprigi
susintori ai orientrii constituionale. Anume lui, arul i-a ncredinat s-l
informeze n problemele Basarabiei i a ordonat, ca toate documentele referitoare
la Basarabia s-i fie adresate, de asemenea, lui I.Capodistrias.
n februarie 1815, a fost creat un comitet pentru alctuirea de noi reguli de
administrare a Basarabiei, subordonat contelui I.Capodistrias. Analiznd situaia
existent, el ajunge la concluzia c situaia poate fi ameliorat numai prin numirea
n regiune a unui funcionar de rang superior, mputernicit cu largi competene i
care s-ar bucura de ncrederea arului.
La 21 mai 1816, rezident plenipoteniar n Basarabia a fost numit generallocotenentul A.N. Bahmetiev, care deinea i funcia de guvernator general al
Podoliei. n sarcina acestuia revenea organizarea administraiei basarabene n baza
regulamentelor existente; elaborarea unui nou regulament de administrare a
regiunii; reglementarea modului de colectare a impozitelor; organizarea pazei
frontierei etc.
Rezidentul plenipoteniar era investit cu putere nelimitat. Toate autoritile i
instituiile administrative ale regiunii i erau subordonate, inclusiv i cetile, care
anterior se aflau n subordinea autoritilor militare. Introducerea instituiei
rezidentului plenipoteniar i investirea lui cu puteri nelimitate a diminuat
substanial rolul i influena guvernatorului civil n administrarea regiunii.
Pentru a administra mai eficient regiunea a fost constituit un Comitet Provizoriu al
Basarabiei, care i-a nceput activitatea la 4 iulie 1816. n Comitet au intrat boierii
moldoveni P.Catargi, A. Ghica, Gh. Millo, I. Bucenescu, P. Cazimir, M.Rcanu,
I. Pruncul, M.E.Krupenschi i A.P. Iunevski. Comitetul se subordona rezidentului

plenipoteniar i era ierarhic superior guvernului regional. Obiectivele strategice

ale Comitetului erau: de a face ordine n administraia regiunii i de a elabora un
nou regulament de administrare a Basarabiei n concordan cu tradiiile locale.
La 2 august 1817, la Chiinu se nfiineaz Duma oreneasc. Duma era un
organ electiv, care se ocupa de treburile administrative i gospodreti ale oraului:
comerul, meteugurile i industria, concesionrile, terenurile agricole oreneti,
amenajarea i salubritatea oraului. Pn la instituirea Dumei din Chiinu oraul
era administrat de organele de poliie oreneti, aflate n subordinea
guvernatorului i a primului departament al guvernului. n Consiliul Dumei au fost
alei cinci consilieri dintre negustorii locali. Primul primar al Chiinului a fost
ales A.Nour. Bugetul oraului era alctuit de Dum i aprobat de guvernator.
Sistemul de administrare a Moldovei de Est (Basarabia), implementat n regiune n
primii ani dup incorporarea la Imperiul Rus se caracteriza prin:
- a fost constituit inndu-se cont de particularitile locale;
- modul deosebit de subordonare al administraiei basarabene fa de autoritile
centrale ruseti (n Basarabia instituiile administrative regionale erau subordonate
guvernatorului);
- purta un caracter provizoriu;
- meninerea unor similitudini cu sistemul administrativ moldovenesc era dictat
de un alt deziderat al politicii expansioniste ruseti. Avnd drept scop imediat
dominarea n Balcani, Rusia preconiza ca prin demonstrarea avantajelor stpnirii
ruseti s atrag simpatia popoarelor vecine de partea sa.
Perioada anilor 1818-1828 reprezint o etap deosebit n procesul organizrii
administrative a Basarabiei perioada autonomiei administrative limitate.
nceputul perioadei autonomiei Basarabiei a fost marcat de promulgarea la 29
aprilie 1818 laChiinu, de ctre arul Rusiei Alexandru I, a unui nou regulament
privind reorganizarea sistemului de administraie n Basarabia Aezmntul
obrazovaniei oblastei Basarabiei. Acest document constituie suportul juridic
principal, n baza cruia au fost constituite i au funcionat instituiile
administrative n perioada 1818-1828.
n rescriptul su din 1818, arul Alexandru I scrie ...Basarabia i pstreaz
specificul su naional i, ca urmare, primete o form deosebit de administrare.
Am vzut aceast ar i, dac Atotputernicul va binevoi, am s-o mai vd. Cred c
am s gsesc n ea, n fiecare pas, roadele instituiilor mele i, mpreun cu
aceasta, probele zelului i srguinei funcionarilor, care vor fi nsrcinai cu
conducerea acestei instituii.
Noul regulament prevedea, n principiu, recunoaterea particularitilor naionale
privind organizarea i funcionarea administraiei n Basarabia. Prin meninerea
unor particulariti locale, Basarabiei i-a fost acordat statutul de autonomie

administrativ n cadrul Imperiului rus. Autoritile ruse contientizau necesitatea

aplicrii fa de teritoriul anexat a unor metode mai subtile pentru a ctiga
sprijinul nobilimii locale.
Aezmntul de la 1818 prevedea i unele modificri ale structurii administrativteritoriale ale Basarabiei. Astfel, numrul inuturilor din teritoriul regiunii este
micorat pn la ase: Hotin, Iai, Orhei, Bender, Akkerman, Ismail. inutul Iai i
avea centrul de reedin n oraul Bli, inutul Orhei i avea reedina n
oraul Chiinu, spre deosebire de celelalte inuturi care i aveau reedin n
oraele cu aceeai denumire ca i a initurilor.
n conformitate cu Aezmntul din 1818 este nfiinat Consiliului Regional
Suprem al Basarabiei ca organ suprem executiv, administrativ i judectoresc al
regiunii. n componena Consiliului Suprem intrau unsprezece membri. Cinci
membri erau numii, iar ceilali ase membri erau alei de ctre nobilimea local
pe un termen de trei ani cu confirmarea rezidentului. n numrul acestora era
inclus Marealul regional al nobilimii. Calitatea de preedinte al Consiliului era
exercitat de rezident crmuitorul principal al regiunii , care la acel moment
era A.N. Bahmetiev.
ns Consiliul Suprem, datorit atitudinii ostile a autoritilor ruse, nu i-a realizat
pe deplin competenele care i-au fost atribuite. Oficialitile ruse regionale i
centrale, chiar de la constituirea Consiliului, au depus eforturi de a-i minimaliza
rolul n procesul de administrare a Basarabiei. Treptat, n urma diferitor intervenii
a autoritilor centrale i cu sprijinul funcionrimii ruse din regiune, Consiliul
Suprem a fost transformat ntr-un organ consultativ.
La 28 februarie 1828 a fost publicat proiectul Legiuirea relativ la administrarea
Basarabiei, lege care a luat locul Aezmntului. La 1818 adoptarea
regulamentului a avut loc n condiii solemne, la care a participat nsui arul
Alexandru I. La 1828 a fost cu totul altceva. Proiectul s-a elaborat n biroul de la
Petersburg, a fost revizuit de Consiliul de Stat i cnd a fost gata, a nlocuit
Aezmntul din 1818. Prin Legea din 1828, i mai ales dup aceea, n Basarabia
au fost introduse instituiile ruseti guberniale, sistemul de impozite, justiia, i-a
fost lsat ns o parte din codul civil. Referitor la limba de comunicare n cadrul
instituiilor administrative se meniona c toate afacerile se lucrau n limba rus.
u toate acestea, imediat dup 1812, mitropolitul G.Bnulescu-Bodoni se gndea
serios la reluarea tradiiilor moldoveneti n nvmntul public. La Chiinu a
fost nfiinat un Seminar duhovnicesc, unde pe lng limba rus ca limb a statului
se nva i limba moldoveneasc. Aezmntul din 1818 prevedea aezarea de
coli pentru norod. n 1819 s-au i deschis coli la Hotin, Cetatea Alb, Chiinu,
Briceni, Bli. colile moldoveneti realizeaz predarea n limba naional, ns
ncetul cu ncetul ctre 1842, cnd expir termenul n care se mai puteau primi

cereri scrise n limba moldoveneasc, colile se rusific. n cele din urm, n

1867, limba moldoveneasc fu scoas din toate colile publice din Basarabia.
Pentru nvtura mai nalt s-a deschis la Chiinu n 1833 un liceu rusesc cu
apte clase, la care pn n 1873 s-a predat facultativ i limba moldoveneasc. Cu
timpul s-au deschis n Basarabia gimnazii i licee de biei i fete n toate ora ele
i trgurile. Ctre 1912 n Basarabia erau 56 de coli secundare de bie i i fete. n
nici una dintre aceste instituii nu se mai nva limba moldoveneasca, nici chiar ca
obiect facultativ. Absolvenii i continuau, de obicei, studiile la universitile din
Odesa, Harkov, Dorpat.
19.mprirea administrativ a Basarabiei dup anul 1812
Diviziunea inutal (judeean). De la bun nceput este oportun s precizm c, un
timp, instituiile autocraiei ariste din Basarabia au ntrebuinat n actele emise,
redactate n rusete, cuvntul romnesc inut, paralel cu termenul rusesc uezd.
Bunoar, Regulamentul privind administrarea Basarabiei din 1828 conine n
aceast ordine de idei urmtoarea stipulaie: ,,Administraia regiunii Basarabia se
mparte n cea regional, judeean (uzdnoe) sau inutal i oreneasc[8].
Oficialitile imperiale ruse au fcut uz de cuvntul inut, deoarece ele, n faza
iniial ce a urmat dup anexare, au pstrat n provincia romneasc dintre Prut i
Nistru structurile administrativ-teritoriale caracteristice Principatului Moldovei, iar
ulterior le-au introdus pe cele ruseti. Prin urmare, atunci cnd ne referim la
unitile administrative ale Basarabiei de pn n anii 30 ai secolului al XIX-lea,
este necesar s folosim termenul inut, iar n cazul celor existente n continuare
vom ntrebuina termenul jude (traducnd din rusete cuvntul uezd), prezent,
actualmente, n terminologia administraiei publice.
n acest context este cazul s relevm c nu este recomandabil termenul inut,
utilizat n istoriografie, cu sensul de regiunea Basarabiei, ntruct se isc o oarecare
confuzie.
Reprezentnd o unitate administrativ-teritorial specific Principatului Moldovei,
termenul inut are urmtoarea accepie, conform unui dicionar referitor la
instituiile feudale din rile romne: ,,Circumscripie administrativ
moldoveneasc, corespunztoare judeului din ara Romneasc. Diferenierea
etimologic e semnificativ, n ara Romneasc punndu-se accentul pe unitatea
local de jurisdicie, iar n Moldova pe ideea implantrii unor organe ale puterii
domneti ntr-o regiune inut pentru domnie, mai ales prin cetatea local[9].
La 1812, teritoriul Principatului Moldovei de la est de Prut, ncorporat n Imperiul
Rus, era divizat sub raport administrativ-teritorial n nou inuturi: Hotin, Soroca,
Iai (sectorul rsritean, situat n stnga Prutului), Orhei, Hotrniceni, Bender,
Codru, Greceni i Tomarova[10].

Din cauza ciumei care bntuia n oraul Hotin, conducerea Basarabiei a luat decizia
de a muta reedina Prclbiei inutului Hotin n trgul Briceni. n luna octombrie
1813, prclabul acestui inut, stolnicul Manolache Vrnav, raporta forurilor
superioare din acest trg[11]. Reedina prclbiei s-a aflat la Briceni pn la 25
iulie 1816, cnd rezidentul plenipoteniar al Basarabiei, A.N. Bahmetev, a ordonat
Departamentului al II-lea al Guvernului provinciei Basarabia s dea dispoziie n
vederea transferrii ei n oraul Hotin, unde a fost odinioar, ca urmare a dispariiei
ciumei[12].
Concomitent, se produce nc o schimbare de acest gen. La 21 septembrie 1813,
ispravnicii inutului Bender au naintat Departamentului al II-lea al Guvernului
provinciei Basarabia un memoriu n care artau c este nepotrivit aflarea sediului
isprvniciei n oraul Bender (Tighina), din motivul siturii lui la marginea
inutului. Acest fapt creeaz incomoditi att isprvniciei n administrarea
inutului, ct i populaiei din localitile ndeprtate, care este nevoit s se
deplaseze la mari distane pentru a-i soluiona problemele n centrul inutal.
Atrgnd atenia autoritilor chiinuene asupra acestor dezavantaje, semnatarii
memoriului au propus ca reedina isprvniciei s fie mutat n trgul Cueni,
aezat mai aproape de zona central a inutului[13]. Raportndu-i-se n privina
acestei propuneri, guvernatorul civil interimar al Basarabiei, generalul-maior I.M.
Harting, i-a dat acordul la 18 octombrie 1813[14].
Pe data de 23 iulie 1816, rezidentul plenipoteniar al Basarabiei, A.N. Bahmetev, a
dispus Comitetului Provizoriu al Basarabiei s emit dispoziia de rigoare n
privina unirii inuturilor Codru i Hotrniceni spre a forma un singur inut, cu
denumirea de Codru, de asemenea n privina trecerii din componena inutului
Bender n cea a inutului Tomarova a ntregului spaiu situat de partea dreapt a
Valului lui Traian, precum i n privina modificrii denumirii inutului Tomarova
n Ismail i transferrii sediului isprvniciei al acestui din urm inut n oraul
Ismail. Lund cunotin de acest ordin n cadrul edinei din 24 iulie 1816,
membrii Comitetului Provizoriu al Basarabiei au decis s comunice
Departamentului al II-lea al Guvernului provinciei Basarabia despre executarea lui
cu exactitate[15].
Drept motiv de suprimare a inutului Hotrniceni a servit, credem, ntinderea
nensemnat al acestuia, comparativ cu al celorlalte inuturi, dar, mai cu seam,
faptul c toat proprietatea funciar din cadrul lui i aparinea unei singure
persoane, i anume comisului Ioan (Iancu) Bal.
n conformitate cu prevederile Regulamentului privind organizarea administrativ
a Basarabiei, promulgat de mpratul Alexandru I la 29 aprilie 1818, au fost
desfiinate inuturile Codru, Greceni i Soroca i creat inutul Akkerman. Astfel,
din acest an, teritoriul Basarabiei devine mprit n ase inuturi: Hotin (constituit

din 176 de localiti ale fostului inut Hotin + 30 de localiti ale fostului inut
Soroca + 12 localiti ale fostului inut Iai), Iai (constituit din 130 de localiti ale
fostului inut Iai + 25 de localiti ale fostului inut Orhei + 142 localiti ale
fostului inut Soroca), Orhei (constituit din 262 de localiti ale fostului inut
Orhei+ 30 de localiti ale fostului inut Iai + 13 localiti ale fostului inut
Soroca), Bender (format din 33 de localiti ale fostului inut Bender + 40 de
localiti ale fostului inut Codru + 11 localiti ale fostului inut Orhei), Akkerman
(alctuit din 37 de localiti ale fostului inut Bender + 16 localiti ale fostului
inut Ismail) i Ismail, care ntrunea 54 de localiti ale fostului inut Ismail + 32 de
localiti ale fostului inut Greceni + 15 localiti ale fostului inut Bender + 3
localiti ale fostului inut Codru[16].
Prin adresa din 2 ianuarie 1819, guvernatorul civil al Basarabiei, Constantin
Catacazi, i-a comunicat mitropolitului Gavriil Bnulescu-Bodoni c a poruncit
Guvernului provinciei Basarabia s pun la dispoziia Dicasteriei Duhovniceti
Exarhale de la Chiinu noua mprire administrativ-teritorial[17]. Executnd
ordinul n cauz, Guvernul provinciei Basarabia i-a prezentat instituiei ecleziastice
lista localitilor repartizate pe inuturi[18].
Analiznd n linii generale diviziunea administrativ-teritorial din 1818, constatm
c factorii de decizie de la Chiinu au realizat transformri n zona de nord i de
sud a provinciei. n privina prefacerilor intervenite n partea de nord este
inexplicabil motivul desfiinrii inutului Soroca, ca acesta, peste un timp, s fie
restabilit. Era ns de ateptat s fie micorate dimensiunile inutului Bender (care
cuprindea, n cea mai mare parte, fostul teritoriu al Basarabiei propriu-zise sau
Bugeacului), deoarece era cel mai ntins dintre inuturile basarabene (includea i
oraele Akkerman, Ismail i Chilia), ceea ce crea dificulti n activitatea de
administrare. Iar inuturile Codru i Greceni cele mai mici dup suprafa au
fost comasate cu scopul, evident, de a forma o unitate administrativ-teritorial mai
mare. Realmente, inutul Codru nu era pn ntr-att de mic, ct avea o
configuraie dezavantajoas, sub form de potcoav, fiind alctuit din dou fii:
una situat de-a lungul Prutului (fostul inut Codru) i alta (fostul inut
Hotrniceni) de-a lungul Valului lui Traian, cu direcia spre est.
Privind n ansamblu mprirea administrativ-teritorial adoptat n 1818, deducem
c diriguitorii de atunci ai Basarabiei au tins s uniformizeze dimensiunile
inuturilor, fr s se abat prea mult de la vechea organizare administrativteritorial.
Acest aranjament administrativ-teritorial a fost meninut pn la 26 septembrie
1830, cnd, prin decret imperial, conducerea de la Sankt Petersburg a introdus n
Basarabia o structur administrativ deosebit, i anume: Administraia oraului
Ismail (Izmailskoe Gradonacialstvo). n subordinea instituiei respective au fost

trecute 11[19] localiti din preajma oraului Ismail: oraele Chilia i Reni i nou
sate. Concomitent, inutului Ismail i-a fost schimbat denumirea n Leova, n
cadrul lui fiind inclus un sector din perimetrul inutului Bender mpreun cu trgul
Leova. Acordndu-i-se statut de ora, localitatea Leova este desemnat n calitate
de centru judeean[20].
Instituind aceast administraie special n zona Dunrii, puterea central a urmrit
obiectivul de a-i atribui portului Ismail o importan strategic, spre a-l integra n
circuitul comercial i a concura cu porturile nvecinate Galai i Brila.
Administraia oraului Ismail a ncetat s existe odat cu trecerea teritoriului din
sudul Basarabiei, la 1857, n componena Principatului Moldovei.
n virtutea decretului imperial din 18 decembrie 1835, dat publicitii la 14 ianuarie
1836, n Basarabia au intervenit noi modificri de ordin administrativ-teritorial,
aplicate, dup cum se menioneaz n decizie, cu scopul ,,de a exclude dificultile
pe care le creeaz proporiile nepotrivit de mari ale suprafeelor i numrului
populaiei unor judee din regiunea Basarabia comparativ cu celelalte. Din acest
motiv s-a decis: ,,1. Pe lng cele ase judee existente n provincia Basarabia, s
fie instituite dou judee noi: Orhei i Soroca, acestea fiind constituite din pri ale
judeelor Hotin, Iai i actualul jude Orhei, celui din urm schimbndu-i-se
denumirea n Chiinu. 2. n concordan cu proiectul conducerii locale, hotarele
judeelor Hotin, Soroca, Orhei, Iai i Chiinu vor fi trasate astfel. a). Cel al
judeului Hotin: la vest de-a lungul frontierei cu Austria, pe prul Rchitna i
rul Ramena; la nord i est de-a lungul granielor cu Austria i gubernia Podolia,
pe rul Nistru, pn la hotarul satului Naslavcea; la sud-est linie de demarcaie
comun cu judeul Soroca, de la hotarul satului Naslavcea, de-a lungul hotarelor
ale satelor Brnova, Paustova, Lipnic i Ocnia pn la rul Ciuhur, apoi pe cursul
acestui ru pn la hotarul satului Ruseni; la sud se va mrgini cu posesiunile
turceti[21] i cu judeul Iai, de prima vecintate fiind separat de rul Prut, pn la
vrsarea n el a rului Racov, iar de a doua de rul Racov i hotarul satului
Edine, pn la satul Ruseni. b). Cel al judeului Iai: la vest de-a lungul
posesiunilor turceti, pe rul Prut, de la vrsarea n el a rului Racov pn la
hotarul existent dintre acest jude i fostul jude Orhei, n prezent judeul Chiinu;
la nord va avea grani comun cu judeul Hotin, dup cum este indicat mai sus, pe
rul Racov i pe marginea moiei satului Edine, pn la hotarul satului Ruseni;
la est se va nvecina cu judeul Soroca, pe rul Rut, pn la hotarul satului Pelinia,
dup care va continua de-a lungul hotarului acestui sat pn la rul Cubolta i, pe
cursul acestui ru, pn la hotarul satului ipleti, apoi, traversnd rul Cubolta, va
trece pe marginea moiilor satelor Heciu Vechi, Heciu Nou, Redi i Sngerei pn
la rul Ciuluc i, n josul acestei ape, pn la hotarul satului Bneti; la sud
grani comun cu judeul Orhei i Chiinu, de la hotarul satului Bneti, de-a

lungul hotarelor ale satelor Ciurcani (corect: Ciulucani D.P.), Manureti (corect:
Mndreti D.P.) i Beeni, iar de aici, pe linia de demarcaie dintre judeul Iai i
fostul jude Orhei, actualmente judeul Chiinu, pn la rul Prut. c). Cel al
judeului Soroca: la vest se va mrgini cu judeul Iai, pe linia ce l separ de
judeul Soroca, descris mai sus; la nord-vest grani comun cu judeul Hotin,
de la hotarul satului Naslavcea, de-a lungul hotarelor ale satelor Brnova,
Paustova, Lipnic i Ocnia, pn la rul Ciuhur, apoi, pe cursul acestui ru, pn la
satul Ruseni; la nord i est grani comun cu gubernia Podolia, pe rul Nistru,
de la satul Naslavcea pn la hotarul existent ntre satele Socola i Poiana; la sud
se va nvecina cu noul jude Orhei care se instituie, de la rul Ciuluc, pe limitele
satelor Prepelia, Rzli, Blneti (corect: Bleti D.P.), Prodneti i
Cpreti, unde se va uni cu linia de demarcaie, existent n prezent, ntre judeul
Iai i fostul jude Orhei, actualmente judeul Chiinu, pn la rul Nistru. d). Cel
al judeului Chiinu: la vest pe frontiera cu posesiunile turceti, de-a lungul
Prutului, de la grania judeului Iai, n aval, pn hotarul existent cu judeul
Leova, adic pn la hotarul satului Pogneti; la nord pe grania existent ntre
judeul Iai i fostul jude Orhei, pn la prul Pojreni; la nord-est hotar comun
cu judeul Orhei, pe prul Pojreni pn la vrsarea lui n rul Bc, apoi n josul
acestui ru pn la hotarul satului Ttreti, continund pn la rul Ichel, dup
care urmeaz pe cursul acestui ru pn la confluena lui cu rul Nistru; la est un
segment comun cu gubernia Herson, pe rul Nistru, de la gura rului Ichel pn la
grania judeului Bender, stabilit ntre acest din urm jude i fostul jude Orhei; la
sud pe linia de demarcaie, nemodificat, ale judeelor Bender i Leova. e). Cel al
judeului Orhei: la est n vecintate cu guberniile Podolia i Herson, pe rul
Nistru, de la linia ce separ acest jude de judeul Soroca pn la gura rului Ichel;
la sud i sud-vest, precum este consemnat anterior, este situat judeul Chiinu; la
nord hotar comun cu judeele Iai i Soroca, de-a lungul limitelor acestor judee,
descrise deja. 3. Hotarele judeelor Bender, Leova i Akkerman rmn
neschimbate, cu excepia trecerii din cuprinsul ultimului jude n subordinea
Administraiei oraului Ismail a ctorva sate aezate pe spaiul dintre lacurile
Chitai i Sasc. 4. Reedinele autoritilor judeene ale noilor judee Orhei i
Soroca se vor afla n trgurile Orhei i Soroca, crora li se acord statut de ora.
[] 6. Pentru a facilita legtura dintre locuitorii judeului Leova cu instituiile
administrative ale judeului i judectoria, precum i n vederea crerii unor
condiii mai optime pentru poliia judeean de a-i exercita obligaiile,
Administraia Judeean Leova i Judectoria Judeean s fie transferate n trgul
Frumoasa, cruia s i se schimbe denumirea n oraul Cahul, la fel i judeul s se
numeasc Cahul n loc de Leova, pe cnd oraului Leova s i se acorde, ca mai
nainte, statut de trg[22].

Astfel, n temeiul decretului n cauz au fost realizate dou modificri eseniale: a

fost renfiinat judeul Soroca i divizat n dou judeul Orhei, care era cel mai vast.
De fapt, prin divizarea judeului Orhei s-a revenit la o situaie administrativteritorial mai veche: configuraia noului jude Chiinu coincidea, n mare
msur, cu cea a inutului Lpuna, care a existat n cadrul Principatului Moldovei
pn n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea, cnd a fost contopit cu inutul
Orhei, noua formaie administrativ-teritorial numindu-se un timp inutul OrheiLpuna, iar la nceputul secolului al XIX-lea doar Orhei.
Obligat prin Tratatul de pace de la Paris din 1856 s-i rectifice frontiera n zona
basarabean, Imperiul Rus a retrocedat Principatului Moldovei teritoriul din sudul
Basarabiei limitrof Dunrii, ceea ce a determinat operarea unor modificri n
sistemul administrativ-teritorial al Basarabiei ariste. Deoarece un segment al noii
frontiere dintre Imperiul Rus i Principatul Moldovei a fost trasat pe cursul rului
Ialpug, pn la intersecia acestuia cu Valul lui Traian de Jos, n stnga Ialpugului
rmnnd o poriune din judeul Cahul, n prima jumtate a anului 1857,
administraia arist a ntemeiat din localitile situate pe aceast poriune judeul
Comrat, cu centrul administrativ n satul Comrat. Despre intenia de a nfiina
judeul Comrat se menioneaz n adresa din 7 februarie 1857 expediat
guvernatorului militar al Basarabiei, M.S. Ilinski, de ctre guvernatorul general al
Novorosiei i Basarabiei, contele A.G. Stroganov[23], iar un act din 21 septembrie
1857 conine informaia c judeului Cahul i fuseser deja schimbat denumirea n
Comrat[24].
Judeul Comrat a existat pn la 19 august 1858, cnd, prin dispoziie imperial a
fost desfiinat. O parte din teritoriul judeului Comrat a fost alipit la judeul
Bender, iar alta la judeul Akkerman[25].
n baza Legii pentru comunele urbane i rurale, promulgat la 31 martie 1864 de
ctre domnitorul Principatelor Romne Unite Alexandru Ioan Cuza, pe lng cele
dou judee existente n stnga Prutului Cahul i Ismail a fost nfiinat i al
treilea judeul Bolgrad.
Dup reanexarea de ctre Imperiul Rus a sectorului din sudul Basarabiei, potrivit
clauzelor Tratatului de pace de la Berlin din 1878, autoritile ariste unesc cele trei
judee romneti Bolgrad, Cahul i Ismail i formeaz un singur jude, numit
Ismail, care a existat pn n 1918, n pofida tentativelor repetate ale guvernanilor
de a-l diviza i a-l reorganiza, fiind pstrate n el legile romneti. Reducerea
proporiilor lui s-a produs abia la 29 ianuarie 1918, cnd Sfatul rii a adoptat
decizia privind nfiinarea judeului Cahul, prin detaarea unei pri a teritoriului
judeului Ismail, situat la nord i nord-vest de linia trasat de la staia de cale
ferat Valul lui Traian spre sud-vest, ntre satele Curciu i Vulcneti, Hagi-Abdul

i mpuita, Cimichioi i Etulia, pn la rul Prut, ntre oraul Reni i satul

Giurgiuleti. Misiunea de centru administrativ i-a fost acordat oraului Cahul[26].
n conformitate cu decretul imperial din 6 martie 1887, judeului Iai i-a fost
schimbat denumirea n Bli.
Aadar, la nceputul anului 1918, teritoriul Basarabiei era mprit n opt judee:
Hotin, Bli, Soroca, Orhei, Chiinu, Bender, Akkerman i Ismail. Aceste judee
(plus judeul Cahul) au fost pstrate pe tot rstimpul administraiei romneti, cu
deosebirea c unora dintre ele le-a fost schimbat denumirea i, n plus, au
intervenit unele prefaceri ale hotarelor acestora.
n concluzie menionm urmtoarele:
1. Pe parcursul celor 106 ani de dominaie a autocraiei imperiale ruse, sistemul
administrativ-teritorial al Basarabiei a suportat o serie de modificri. Dintre
transformrile mai importante remarcm: suprimarea inutului Hotrniceni,
comasarea inuturilor Codru i Greceni, divizarea judeelor Bender i Orhei.
2. Structura judeean a Basarabiei, stabilit prin decretul imperial din 1835, a fost
meninut n continuare pn la ncheierea stpnirii ariste.
3. n 1917 era cu un jude mai puin n raport cu numrul lor existent la 1812.
4. O situaie specific a avut-o judeul Ismail, constituit n urma unor circumstane
politice.
mprirea n ocoale i plase. n anul anexrii la Imperiul Rus, inuturile dintre Prut
i Nistru erau submprite n ocoale.
Ca unitate administrativ n cadrul inutului, avnd acelai sens cu plasa din ara
Romneasc, ocolul a fost introdus n Principatul Moldovei n deceniul al cincilea
al secolului al XVIII-lea, n urma reformelor lui Constantin Mavrocordat[27].
La 14 mai 1812, marele vistiernic al Moldovei, Iordache Ruset-Roznovanu, i-a
prezentat preedintelui Divanurilor Moldovei i rii Romneti, senatorului V.I.
Krasno-Milaevici, lista localitilor din Principatul Moldovei, repartizate pe
inuturi i ocoale. Potrivit acestei liste, inuturile din stnga Prutului erau alctuite
din urmtoarele ocoale[28]. inutul Orhei (12 ocoale): Coglnic, Botna, Bcov,
Faa Bcului, Ichel, Rutul de Jos, Rutul de Sus, Cula, Mietinilor, Cmpului,
Nistrul de Sus i Nistru de Jos. inutul Soroca (7 ocoale): Mijlocului, Nistrul de
Jos, Cmpul de Jos, Rut, Peste Rut, Cmpul de Sus i Nistrul de Sus. inutul
Hotin (8 ocoale): Mijlocului, Nistrul de Sus, Prutul de Jos, Ciuhur, Prutul de Sus,
Ghilav, Racov i Nistrul de Jos. inutul Iai (7 ocoale, situate pe ambele maluri
ale Prutului): Ciuhurul de Sus, Ciuhurul de Jos, Pese Prut, Turii, Branitii, Copou
i Codru. Basarabia (4 ocoale, numite i olaturi): Bender, Cueni, Akkerman i
Chilia. inutul Tomarova (2 ocoale): Cahul i Prut. inuturile Ismail (includea
trgul Ismail i 5 sate), Codru, Greceni i Hotrniceni nu erau divizate n ocoale.

ntr-o list de sate din inutul Bender (cuprindea Basarabia propriu-zis), adresat
senatorului Krasno-Milaevici la 31 mai 1812 de ctre Isprvnicia inutului
Bender, sunt enumerate 6 olaturi: Bender, Nistrul de Jos, Cmpul Cuenilor,
Bugeac, Akkerman i Chilia[29].
Recensmntul populaiei din 1817 indic asupra faptului c, ntre timp, n
inuturile din sudul Basarabiei au intervenit schimbri n privina ocoalelor. n
inutul Bender erau 4 ocoale: Bender, Cueni, Akkerman i Bugeac; n inutul
Codru 2 ocoale: Codru i Hotrniceni; n inutul Greceni 2 ocoale: Cahul i
Prut; n inutul Ismail 4 ocoale: Chilia, Cahul, Ismail i Prut. inutul Iai era
constituit din 6 ocoale: Ciuhur, Prut, Cmpului, Codru, Branitii i Turii[30].
Prin decretul imperial din 22 martie 1818 este instituit Comitetul Tutelar al
Colonitilor din Sudul Rusiei, pus sub autoritatea Ministerului Afacerilor Interne al
Rusiei. Acestui comitet i-au fost subordonate administraiile colonitilor strini din
guberniile Herson, Taurida i Ekaterinoslav i regiunea Basarabia[31]. Drept
urmare, sectorul din sudul Basarabiei, pe care erau stabilii etnicii germani, a fost
divizat sub aspect administrativ-teritorial n dou circumscripii: I i a II-a, incluse
n limitele inutului Akkerman[32].
Pentru a nltura inconvenientele legate de denumirile acestor dou circumscripii,
n luna mai 1829, I circumscripie a fost numit Maloiaroslave, iar cea de a II-a
Kleasti[33].
n conformitate cu decretul emis de Alexandru I la 29 decembrie 1819, teritoriul
pus la dispoziia colonitilor transdanubieni a fost mprit n patru circumscripii:
Prut, Cahul, Ismail i Bugeac[34]. Deoarece n decret se menioneaz c
circumscripia Bugeac poate fi divizat n dou, stipulaia respectiv a fost aplicat
i, astfel, la 1827, pe lng primele trei circumscripii existau nc dou: Bugeacul
de Sus i Bugeacul de Jos[35].
La 30 iunie 1826, mpratul Nicolae I a sancionat decizia Comitetului de Minitri
al Rusiei cu privire la instituirea n satele de pe domeniile statului din Basarabia a
administraiilor de plas dup tipul rusesc[36]. Pe baza acestei decizii au fost
nfiinate plasele Cueni i Cimilia n cadrul inutului Bender, plasa Medveja n
inutul Hotin i plasele Ivanovca i Tatarbunar n inutul Akkerman.
n 1830, inutul Orhei avea 27 de ocoale (Alcedar, Rezina, Echimui, Dobrua,
ercani, Susleni, Srteni, Holercani, Pohorniceni, Inov, Mereni, Voinova,
ibirica, Peresecina, Isacova, Crsneni, Sirei, Cpriana, Volcine, Durleti,
Sngera, Ruseti, Ciuciuleni, Lpuna, Cotul Morii, Boldureti i Nisporeni);
inutul Bender 2 plase (Cueni i Cimilia) i 4 ocoale (Nistru, Botna, Lpuna
i Prut); inutul Hotin 16 ocoale (Hotin, Racov, Sulia Nou, Prutul de Sus,
Lipcani, Racov, Ciuhur, Prutul de Jos, Rujnia, Molodova, Nistrul de Sus,
Draghite, Movilu, Nistrul de Jos, Cubolta i Naslavcea); inutul Iai 19 ocoale

(Ciuhur, Prutul de Sus, Prutul de Jos, Turii, Branitii, oltoaia, Fleti, Codrul de
Jos, Codrul de Sus, Teleneti, Ciulucul, Rutul de Jos, Rutul de Mijloc, Rutul de
Sus, Cinari, Nistrul de Sus, Nistrul de Jos, Soroca i Racov)[37].
n 1836, modelul rusesc de plas (volost) este introdus n toate judeele
basarabene.
La 1 ianuarie 1840, Ministerul Proprietilor Statului al Rusiei a operat unele
modificri n sistemul de administrare a domeniilor statului din Basarabia, aflate
sub jurisdicia sa, introducnd n calitate de subdiviziuni administrativ-teritoriale
circumscripia, plasa i asociaia rural. Drept consecin, n judeul Hotin a fost
creat o circumscripie (Hotin), cu o plas (Medveja) i dou asociaii rurale
(Medveja i Hjdu); n judeul Bender o circumscripie (Bender), dou plase
(Cueni i Cimilia) i nou asociaii rurale (n cadrul plasei Cueni: Hrbov,
Hagimus, Copanca, Cueni i Opaci; n cadrul plasei Cimilia: Taraclia, Cimilia,
Abaclgeaba i Cenac, ultima fcnd parte din componena judeului Cahul); n
judeul Akkerman o circumscripie (Akkerman), dou plase (Ivanovca i
Tatarbunar) i opt asociaii rurale (n cadrul plasei Ivanovca: Talmaz,
Alexandrovca, Moldovca, ariceanca i Olneti; n cadrul plasei Tatarbunar:
Plahteevca, Divizia i Tatarbunar)[38].
n 1849, Basarabia era divizat astfel din punct de vedere administrativteritorial[39]:
Judee
Hotin
Iai
Soroca

Orhei

Chiinu

Bender
Akkerman
Cahul

Plase i circumscripii
Plase: Lipcani, Corjeui, Sculeni, Sulia Nou, Briceni,
Clicui, Chelmeni, Stlineti, Romancui i Grozini
Plase: Balatina, Slobozia Bli, Vulpeti, Corneti,
Ciuciuieni, Copceni, Fleti, Sculeni i Brnzeni
Plase: Otaci, Visoca, Climui, Bdiceni, Trnova,
Cubolta, Ocolina, Cinari, Pepeni, Racov, Vasileui i
Coblea
Plase: Teleneti, Smcani, Sirota, Pohorniceni, Inov,
Criuleni, Dcova, Tuzora, Cineeui, Vorote, Cernia,
Selite i Czneti
Plase: Bujor, Boldureti, Zberoaia, Nisporeni, Costeti,
Hnceti, Lpuna, Sirei, Gleti sau Pneti, Horodite,
Mereni, Ialoveni i Vsieni
Plase: Telia, Cinari, Cueni i Cimilia
Plase: Ivanovca, Tatarbunar i Cara-Mahmed
Plase: Cotangalia, Tigheci, Srica i Leova

Administraia
Circumscripii: Maloiaroslave, Kleasti i Srata
colonialColoniile
germaneColoniile
Circumscripii: Ismail, Bugeacul de Sus, Bugeacul de Jos
transdanubienilor
i Cahul-Prut
Administraia ranilorCircumscripii: Bender, Akkerman, Cahul i Hotin
de stat
Administraia cazacilorCuprindea 10 stanie
de la Dunre
Prin adresa din 14 august 1853, Crmuirea provinciei Basarabia l-a informat pe
guvernatorul militar al Basarabiei c n 1844, conform ordinului Crmuirii
provinciei Basarabia, n judeul Iai au fost reorganizate plasele, ntre care a fost
constituit i plasa Ciuciuieni, cu centrul administrativ n satul Ciuciuieni, ca
urmare a comasrii plaselor Ghiliceni i Sngera. De aceast dat Crmuirea a
considerat necesar s transfere Administraia plasei Ciuciuieni din satul Ciuciuieni
n satul Ghiliceni, propunere care a fost acceptat de ctre guvernatorul militar[40].
Potrivit deciziei Crmuirii provinciei Basarabia din 31 iulie 1857, administraiile
plaselor Coblea i Visoca au fost mutate din satul Coblea n satul Cotiujenii Mari
i din satul Visoca n satul Arioneti[41].
n 1862, localitile de pe domeniile statului erau grupate doar pe plase, acestea
fiind urmtoarele. n judeul Akkerman: Divizia (3 sate), Tatarbunar (5 localiti),
Plahteevca (5 sate), Ivanovca (8 sate), Palanca (6 sate), Talmaz (4 sate) i
Alexandrovca (6 sate); n judeul Bender: Cimilia (6 localiti), Abaclgeaba (3
sate), Taraclia (5 sate), Cueni (6 localiti), Frldeni (8 sate) i Copanca (3 sate);
n judeul Hotin: Hjdu (6 sate) i Holohoreni (4 sate)[42]. Aleksandr Zaciuk
indic n cartea sa, aprut n 1862, vechea structur administrativ-teritorial
(circumscripii, plase i asociaii rurale) a localitilor subordonate Ministerului
Proprietilor Statului al Rusiei[43].
n 1863, cu scopul de a crea condiii mai avantajoase, Crmuirea provinciei
Basarabia a dispus s fie transferate administraiile de plas din satul Srteni n
satul Cioclteni, din satul Inov n satul Hrtopul Mic (sau Schit) i din satul
Dcova n satul Vprova[44].
Prin decizia sa din 10 februarie 1864, Crmuirea provinciei Basarabia i-a permis
Poliiei din judeul Bender, conform solicitrii acesteia, s suprime plasa Chicani,
din cauza strmutrii, ce avea s se produc n curnd, a ranilor din satele
Chicani i Copanca pe moia Ursoaia, satele respective mpreun cu satul Leuntea
urmnd s fie trecute n componena plasei Telia[45]. Tot n acest an, n
conformitate cu hotrrea Crmuirii provinciei Basarabia din 5 martie 1864,
Administraia de plas Corjeui a fost transferat n trgul Edine[46].

Plasa Vprova din judeul Orhei era compus din 18 sate: Selite, Luceuca,
Isacova, Slobozia Isacova, Hirova, Morozeni, Dcova, Vprova, Puintei, Tabra,
Ghetlova, Hulboaca, Sseni, Valea Popii, Bravicea, Meleeni, Breanova i
ibirica[47]. Potrivit deciziei din 10 iunie 1870 a Administraiei Regionale n
Problemele Stenilor din Basarabia, plasa Vprova a fost divizat n dou plase:
Bravicea i Isacova[48].
Pe data de 26 iulie 1874, Administraia Gubernial n Problemele ranilor din
Basarabia a adoptat hotrrea de a transfera Administraia plasei Frldeni, judeul
Bender, din satul Frldeni n satul Varnia[49].
n judeul Ismail, reanexat n 1878, a fost pstrat comuna ca unitate
administrativ, introdus de autoritile romne. Comunele alctuiau trei raioane
comunale: Bolgrad, Cahul i Ismail, care corespundeau celor trei judee romneti
de odinioar.
La 1890, tabloul plaselor se prezenta astfel[50]. Judeul Chiinu (13 plase):
Boldureti, Bujor, Vsieni, Vorniceni, Hnceti, Zberoaia, Costeti, Lpuna,
Mereni, Nisporeni, Prjolteni, Sirei i Ialoveni. Judeul Akkerman (28 de plase):
Acmanghit, Alexandrovca, Staro-Ariz, Volontirovca (Volintiri), Divizia, IvanovcaBolgarskaia, Ivanovca-Ruskaia, Cleasti, Crasnoe, Cubei, Culevcea, Culm,
Maloiaroslave, Nicolaevca-Novorosiiskaia (reedina n satul Bairamcea),
Palanca, Paris, Plahteevca, Postal, Srata Veche, Starocazacie, Talmaz, Tarutino,
Tatarbunar, Talc, Tepli, aba, Eighenghem i Eighenfeld. Judeul Bender (11
plase): Abaclgeaba, Varnia, Gura Galbenei (reedina n Gura Galbenei cea
Mare), Iosefsdorf, Cinari, Cueni (reedina n Cuenii Noi), Comrat, Taraclia,
Telia, Ceadr-Lunga i Cimilia. Judeul Bli (10 plase): Balatina, Slobozia Bli,
Glodeni, Corneti, Chicreni, Copceni, Fleti, Zbriceni, Sculeni i Ungheni.
Judeul Ismail avea 112 comune. Judeul Orhei (15 plase): Bravicea, Hrtop
(reedina n Hrtopul Mare), Izvoare, Isacova, Czneti, Chiperceni, Coblea,
Criuleni, Rezina, Smcani (reedina n Smcanii de Sus), Susleni (reedina n
Suslenii de Sus), Teleneti (reedina n Telenetii Vechi), Clrai, Cioclteni i
Cineeui. Judeul Soroca (12 plase): Otaci, Arioneti, Climui, Bdiceni, Trnova,
Cotiujeni (reedina n Cotiujenii Mari), Ocolina, Nduita, Pepeni, Vadul Racov,
Vscui i Floreti. Judeul Hotin (12 plase): Lipcani, Secureni, Sulia Nou,
Edine, Dncui, Briceni, Clicui, Chelmeni, Stlineti, Romancui, Rucin i
Grozini.
La 5 noiembrie 1912, Administraia Gubernial a Basarabiei a ntiinat Comitetul
Executiv (Uprava) al Zemstvei din judeul Chiinu c de la 1 ianuarie 1913, satele
Budeti, Goian, Ciopleni, Cricova, Visterniceni, Chetros, Cruzeti, Colonia, Vadul
lui Vod i Pota Veche urmau s fie excluse din componena plasei Mereni,
deoarece din aceste sate a fost format o plas nou Budeti, la care au fost

alipite toate ctunele situate pe moiile acestor sate: Tohatin, Cheltuitori, Fundul
Tohatin, Corju (Chirju), Blata, Sagaidac, Valea Satului, Valea Paladi,
Maximovca, Buga, Valea Colonia, Cioara Borta, Ciocana, Fundul Ciocana,
Goianul Nou i Otovasca[51].
Autor: Dinu Potarencu
cercettor tiinific la Institutul de Istorie, Stat i Drept al Academiei de tiine a
Republicii Moldova.
La finele acestei expuneri concluzionm:
1. Dup ncorporarea Basarabiei n Imperiul Rus, un timp, n sistemul ei de
administrare au fost meninute ocoalele subdiviziuni inutale, specifice
Principatului Moldovei.
2. n 1818, coloniile germane, apoi, n 1819, i coloniile transdanubienilor au fost
reunite n uniti administrativ-teritoriale deosebite circumscripii.
3. n 1826, localitile de pe domeniul statului au fost repartizate pe plase (volosti),
care corespundeau modelului administrativ rusesc.
4. Tipul rusesc de plas a fost introdus n restul Basarabiei n 1836.
5. Pe parcurs, numrul plaselor a variat n funcie de modificrile administrative
intervenite.
20.Transformarea Basarabiei n gubernie. Schimbrile n sistemul
administrativ
21.Sistemul administrativ n Basarabia n anii 1918-1940
22.Sistemul organizrii puterii centrale i locale n RSSM n a. 1944- 1964
23.Sistemul organizrii puterii centrale i locale n RSSM n a. 1964- 1989

REFERINE BIBLIOGRAFICE
1. Marcu L. P., Istoria statului i dreptului romnesc, Bucureti, 1983
2. Cernea E., Molcu E, Istoria statului i dreptului romnesc, Bucureti,
2001
3. Aram E., Istoria dreptului romnesc, Chiinu, 1995
4. Platon M., Roca S., Roman A., Popescu T., Istoria administraiei publice
din Moldova, Chiinu, 1999
5. Matichescu O., Istoria administraiei publice romneti, Bucureti, 2000
6. Andreescu M., Puterea domniei n ara Romneasc i Moldova n sec.
XIV-XVI, Bucureti, 1999
7. Oroveanu M., Introducere n tiina administraiei, Bucureti, 1993

8. Cocrl P, Trgurile sau oraele Moldovei n epoca feudal, sec. XVXVIII, Chiinu, 1991
9. Gona Al., Satul n Moldova medieval. Instituiile, Bucureti, 1986
10.Nistor A., Istoria Basarabiei, Chiinu, 1991
11.Istoria Moldovei, Chiinu, 1992
12.Cornea S., Organizarea administrativ a Basarabiei (1812-1917), Cahul,
2003
13.Ceachir N., Basarabia sub stpnire arist (1812-1817), Bucureti, 1993
14.Platon M., Guvernarea Republicii Moldova. Probleme i cutri, P. I,
Chiinu, 2004
15.Cojocaru Gh., O retrospectiv sincer a btliei pentru indepeneden//
Revista de Istorie a Moldovei, nr. 1-2/2000
16.Brnea P., Oraul medieval n Moldova, Chiinu, 1997.
17.Cantemir D. Descrierea Moldovei, Bucureti, 1973
18.Ciurea D. Organizarea administrativ a statului feudal Moldova
(sec.XIV-XVIII) // Anuarul Institutului de Istorie i Arheologie
A.D.Xenopol, Iai. - 1965. - T.II. - P.143-235.
19.Costchel V., Panaitescu P.P., Cazacu A. Viaa feudal n ara
Romneasc i Moldova (sec.XIV-XVIII). - Bucureti: Edit.tiinific,
1957. - 560 p.
20.Giurescu C.C. Trguri sau orae i ceti moldovene din secolul al XVIlea. - Bucureti: Edit.Academiei, 1967. - 379p.
21.Grigora N. Instituii feudale n Moldova. Organizarea de stat pn la
mijlocul sec. al XVIII-lea. - Bucureti: Edit.Academiei, 1971. - V.I. p.
475
22.Instituii feudale din rile Romne. Dicionar. - Bucureti:
Edit.Academiei, 1988. - 581 p.
23.Lungu V. inuturile Moldovei pn la 1711 i administrarea lor //
Cercetri istorice. - 1943. - T.XVII. - P.211-250.
24.Macovei A. Organizarea administrativ-teritorial a Moldovei ntre
a.1832-1862 (I) // Anuarul Institutului de Istorie i Arheologie
A.D.Xenopol, Iai. - 1982. - T.XIX. - P.352-375.
25.Matichescu O. Istoria administraiei publice romneti, Bucureti, 2000
26.Platon M., Administraia public, Chiinu, 2007
27.Pung Gh. ara Moldovei n vremea lui Alexandru Lpuneanu. - Iai:
Edit.Universitii AL.I.Cuza, 1994. - 334 p.
28.Stoicescu N. Sfatul domnesc i marii dregtori din ara Romneasc i
Moldova (sec. XIV-XVII). - Bucureti: Edit.Academiei, 1968. - 315 p.
29.Eanu A., Eanu V., Moldova medieval, Chiinu, 2002

30.Gona Al. Satul n Moldova medieval. Instituiile. - Bucureti:

Edit.tiinific i Enciclopedic, 1986. - 398 p.
31.Stoicescu N. Curteni i slujitori. Contribuii la istoria armatei romne. Bucureti: Edit.Militar, 1968. - 383 p.
32.Stoicescu N. Despre subalternii marilor dregtori din ara Romneasc i
Moldova (sec. XV - mijlocul sec. XVIII) // Studii i materiale de istorie
medie. - 1973. - V.VI. - P.61-90.
33.Stoicescu N. Unele categorii de slujbai ai statelor feudale n ara
Romneasc i Moldova // Studii i articole de istorie. - 1968. - T.XII. P.107-121.
34.Istoria Moldovei, Chiinu, 1992
35.Ciobanu V., La grania a trei imperii, Iai, 1985
36.Jarcuchi I., Mischevca V., Unele consideraii privind actul din 1812 //
Revista de istorie a Moldovei, 1991, nr. 3, 4
37.Nistor I. Istoria Basarabiei, Chiinu, 1990
38.Boldur Al. Istoria Basarabiei, Chiinu, 1991
39.Cornea S. Organizarea administrativ a Basarabiei (1812-1917), Cahul,
2003
40.Niculi A., Organizarea administrativ a Basarabiei n I jum. a sec
XIX. // Administrarea Public 1995, nr.2
41.Cornea S., Autonomia provizorie a Basarabiei n cadrul Romniei
ntregite // Administrarea Public 1998, nr. 1,2
42.Popovici A., Regimul administrativ i de proprietate n inuturile Orhei,
Lpuna, Soroca, Chiinu, 2006.
43.Beniuc V., Instituionalizarea puterii politice totalitare n Moldova
postbelic, Chiinu, 1998.
44.Bruhis Mihail, Romnia i Basarabia: 1812, 1918, 1924, 1940., Chiinu,
1992.
45.Gribincea Mihai, Basarabia n primii ani de ocupaie sovietic, ClujNapoca, 1995.
46.Moraru Anton, Istoria romnilor din Basarabia i Transnistria. 18121993, Chiinu, 1995.
47.Pactul Molotov-Ribbentrop i consecinele lui pentru Basarabia. Culegere
de documente, Chiinu, 1991.
48.Scurtu I., Hlihor C., Drama romnilor dintre Prut i Nistru, Bucureti,
1992, p. 84.
49.icanu E., Basarabia sub regimul bolevic (1940-1952), Bucureti,
1998.

50.icanu E., icanu I., Sistemul fiscal sovietic privind ranii basarabeni.
Iunie 1940 iunie 1941 // Revista de istorie a Moldovei, 1995, nr. 3-4, p.
16-26.
51.icanu Ion, Desrnirea bolevic n Basarabia, Chiinu, 1994.
52.urcanu Ion, Foametea din Basarabia n anii 1946 1947, Chiinu,
1993.
53.Vratic V., Consideraii privind alegerile generale organizatede sovietici
n Basarabia la nceputul anului 1941 // Arhivele totalitarismului, 1995,
nr. 1, p. 8-15.
54.Vratic V., Dezintegrarea Bsarabiei la 1940 putea fi evitat // Revista
istoric, 1992, nr. 1-2, p. 134-141.