Basmul

Basmul este o specie a genului epic în proză, de întindere medie, în

care întâmplări reale se împletesc cu întâmplări fantastice, iar personajele
înzestrate cu însuşiri supranaturale intră în conflict cu forţele răului pe
care le înving.
Basmul popular are caracteristicile unei creaţii folclorice: oral,
anonim, colectiv, tradiţional.
Trăsăturile basmelor sunt:
1. prezenţa formulelor specifice:
- iniţială: A fost odată ca niciodată. Aceasta fixează cadrul
desfăşurării acţiunii într-un timp magic, în care totul este posibil;
- mediană (nu se regăseşte în toate basmele): ...şi merse o zi, şi
merse două...;...şi se luptară, şi se luptară... Are rolul de a menţine
trează atenţia cititorului;
- finală: Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa. Aceasta
anunţă încheierea acţiunii, ieşirea din acest timp magic.
2. elementele reale se împletesc cu cele fabuloase;
3. personajul principal este Făt-Frumos (fiu de împărat sau de
oameni simpli). El este înzestrat cu următoarele calităţi: vitejie,
frumuseţe fizică, modestie, onestitate, capacitatea de a se
metamorfoza...;
4. personajele sunt reale sau fabuloase. Unele au puteri
supranaturale, putându-se metamorfoza, sunt pozitive sau
negative. Cele pozitive sunt considerate ajutătoarele lui Făt-
Frumos (calul, ştiuca, tăunele, Sfintele, Setilă...), iar cele negative
împiedică înfăptuirea binelui (zmei, balauri, zgripţuroaice,
Spânul...);
5. existenţa a două tărâmuri: acesta, unde se află personaje reale, şi
celălalt. Trecerea spre tărâmul celălalt se face, de obicei, printr-o
groapă (prăpastie, fântână părăsită...)
6. prezenţa cifrelor magice (3,7,9) şi a obiectelor miraculoase(
solzişor, peniţă, apă vie, apă moartă, apă dulce, năframă,
paloş...);
7. în final, binele învinge întotdeauna răul.(tema basmelor)
Schema basmului este, de regulă, următoarea: eroul pleacă la drum
(prilej de iniţiere), trece diferite probe în care îi înfruntă pe răufăcători,
având alături personaje pozitive, la capătul drumului aşteptându-l răsplata
binemeritată.