UTILIZAREA SCRIPEŢILOR ÎN KINETOTERAPIE.

EXERCIŢII TERAPEUTICE.

 Terapia cu scripeţi. Este o tehnica mecanoterapeutică în care

segmentele sunt mobilizate cu ajutorul scripeţilor, al cablurilor şi al
contragreutăţilor.
 Scripetele. Se compune dintr-un disc (o roată) mobil, care se
învârte în jurul unui ax OO’, perpendicular pe planul discului şi susţinut de
nişte suporţi laterali.
Roata este prevăzută cu un şanţ periferic prin care rulează cablul
(fig. 1).
La extremităţile cablului acţionează forţele F şi G, sistemul
aflându-se în poziţie de echilibru atunci când F = G .
 Circuitele. Circuitele au următoarele părţi componente (fig. 2)
- un segment sau un membru (M);
- un cablu (c);
- unul sau mai mulţi scripeţi (s1, s2 etc.) ;
- o rezistenţă G >0 sau G <0, extrinsecă (sarcină adiţională) sau intrinsecă
(furnizată de subiectul însuşi);
- o forţă activă F care acţionează asupra rezistenţei G .

Fig. 2. Elementele componente ale unui circuit.

 Primul scripete din cadrul unui circuit se numeşte scripete de
tracţiune (s1) ; ceilalţi scripeţi, lipsiţi de importanţă sub aspect mecanic,
sunt aşa-numiţii scripeţi de reflexie (s2, s3).
Scripetele de tracţiune poate fi fix sau mobil.

Fig. 1. Scripete văzut din faţă şi din profil.

Vom distinge trei tipuri de circuite.

(Considerăm neglijabile forţele de frecare ce ar putea interveni.)

 Circuit ajutător. În figura 3 putem urmări cum rezistenţa G

facilitează abducţia umărului.
F < G sau G <0
G extrinsecă

Fig. 3. Circuit ajutător

  Circuit rezistent. Rezistenţa G se opune abducţiei umărului
(fig.4).
F > G sau G > 0 .
G extrinsecă

Fig.4 Circuit rezistent

 Circuit autopasiv.
În figura 5 G facilitează abducţia umărului.
În cele două montaje,
F < G sau G <0
G intrinsecă
- Circuit autopasiv simetric (fig. 5);
- Circuit autopasiv asimetric

Fig. 5. Circuit autopasiv simetric