E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp.

9-35, Editura Universitară,

Bucureşti, 2010

Un model evaluative al Selfului

Aurel Ion Clinciu

Universitatea Transilvania din Braşov

1. Precizări conceptuale legate de problematica selfului

În articolul de faţă vom utiliza termenul englezesc de self şi nu pe cel

românesc de sine, în pofida bunei suprapuneri semantice dintre aceştia. Faptul
se datorează nedoritei contaminări a celui din urmă cu semnificaţia
psihanalitică a termenului de id, ce definea unul dintre nivelurile structural-
dinamice ale psihicului uman. În mod secundar, o întreagă psihologie a
selfului s-a dezvoltat în ultimele decenii, tinzând să penetreze chiar domeniul
psihanalizei, cum ar fi Psychoanalysis of the Self a lui Kohut (1971). Pe de altă
parte, conceptul de Sine are el însuşi conotaţii distincte în funcţie de şcoala
psihologică în care apare. Astfel, dacă pentru Freud Sinele este prelungirea
inconştientă a Eului, fiind o instanţă bazală a aparatului psihic, pentru Jung
acesta este o instanţă supraordonată a Eului, incluzând atât inconştientul, cât şi
conştientul care a ajuns să-şi precizeze scopul vieţii, adică s-a substanţiat prin
individuare.
Widlöcher (1999) apreciază că conceptul de Self s-a dezvoltat în
psihologia anglo-saxonă sub influenţa combinată a egopsihologiei americane
şi a şcolii psihanalitice engleze (Guntrip, Winnicott): „... faptul de a
individualiza acest concept ţine de grija de a-l deosebi de conceptul
psihanalitic de eu/ego, care, în psihanaliză, are de la S. Freud încoace un sens
mult mai restrâns decât cel care îi este atribuit de obicei” (p. 703). Extensia
enormă a câmpului său de aplicaţie dincolo de sfera psihanalizei rezidă din
două considerente interrelaţionate: pe de o parte este vorba de ambiguitatea
generatoare de confuzie a termenului de Eu/Ego, pe de altă parte din vocaţia
termenului de self de a se aplica dincolo de domeniul patologic al nevrozei,
spre psihologia omului comun, dotat cu o identitate specifică.
În mod distinct, termenul de Eu a supravieţuit în şi prin psihanaliză, unde
el defineşte în mod clar o instanţă a personalităţii care are ca funcţie specifică
păstrarea coerenţei psihice interne în vederea adaptării la realitate, el
conformându-se principiului realităţii – în opoziţie cu sinele, care ascultă de
principiul plăcerii. Utilizat în psihologie de foarte mult timp şi de o
multitudine de şcoli, definirea precisă şi univocă a termenului pare a fi
imposibil de realizat, fapt care a condus la o excludere aproape totală a
acestuia din psihologia contemporană. Psihologia Eului, dezvoltată în anii '50
în SUA a accentuat funcţia adaptativă a acestuia, în timp ce psihanaliza vede
în Eu gestionarul libidoului care face posibilă această adaptare la realitate. El
este şi locul unde se elaborează o multitudine de reprezentări (printre care şi

1
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

reprezentarea de sine), incluzând şi modurile de prelucrare şi de coordonare a

acestora.
Selful nu poate fi definit doar ca entitate fizică, în virtutea faptului că
este încorporat, că există printr-un purtător material care este corpul său, deşi
acest lucru este de o foarte mare importanţă, subliniată încă de Allport (1937):
„De-a lungul vieţii simţul eului corporal este mărturia de bază a existenţei
noastre”; „Probabil că primul aspect al identităţii proprii care se dezvoltă este
simţul unui eu corporal”; „Simţul corporal rămâne pe toată durata vieţii o
ancoră a conştiinţei de sine” etc.
Trecând în revistă o multitudine de studii despre self şi identitate din
ultimele decenii (Rosenberg, 1965, 1979; Lynn, 1969; Hamachek, 1971, 1987;
Baumaister, 1982; Carver şi Scheier, 1985; Kroger, 2000; Leary şi Tangney,
2005) am elaborat un cadru conceptual al acestuia care nu are rolul explicit de
model teoretic (caz în care ar trebui pus la probă şi testat), ci mai curând de
sistem de referinţă care selectează, triază şi organizează o masă enormă de
informaţii rezultate din aceste studii. Schema propusă de noi (vezi Anexa 1)
subliniază următoarele aspecte fundamentale în legătură cu selful:
 Acesta este un sistem multidimensional care articulează cel puţin patru
componente fundamentale: dimensiunea fizică bazală (eul corporal);
două dimensiuni de valorizare complementare, dintre care una
emoţional-afectivă şi una cognitivă; o dimensiune socială largă.
 „Selful nu este doar o entitate fizică înconjurată de piele; el este un
construct psihologic în care conceptele de mie şi al meu se amestecă
într-o identitate unică” (Hamachek, 1987, p. 4).
 Mecanismul de formare şi de dezvoltare a selfului este diferenţierea şi
integrarea progresivă a structurii sale şi a comportamentelor aferente
(Allport, op. cit., p. 107), fiecare dintre cele două componente
complementare jucând roluri distincte în perioade distincte ale vieţii.
 Rezultatul acestor procese se evidenţiază în complexificarea progresivă
a sinelui, dar şi în creşterea congruenţei sale şi a consistenţei interne,
fapt ce conduce la sporirea puterii adaptative a selfului şi prin aceasta a
valorii sale intrinsece.
 Dezvoltarea în cele patru sectoare artificial delimitate de cadrul
conceptual al selfului este una inegală, de unde necesitatea de a
compensa deficitele pentru a maximiza dotările sau reuşitele.
 Incongruenţa dintre dimensiuni este cauza discrepanţelor la nivelul
sinelui, cu consecinţe în diminuarea puterii de adaptare la lumea reală a
persoanei, disfuncţiile putând conduce spre adaptări de tip patologic
(nevroze).
 Selful reprezintă nu numai zona de convergenţă a celor patru
dimensiuni menţionate anterior, ci este chiar motorul coordonării
resurselor fiecăruia.
 În fiecare dintre subdimensiunile celor patru domenii majore intervin şi
interferează într-o formulă specifică toate celelalte subdimensiuni.

2
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

Astfel, imaginea de sine include nu numai aspectul fizic şi elementele

de atractivitate, dar şi funcţiile de autocontrol, schemele de sine,
conştiinţa de sine, satisfacţia/ insatisfacţia de sine, automonitorizarea în
raport cu normele şi valorile colective, autoacceptarea sau respingerea
de sine etc. În mod similar, autoevaluarea nu este exclusiv o
componentă cognitivă a selfului, ci implică în mod necesar
dimensiunea afectivă şi socială, iar pentru anumite aspecte, şi pe cea
fizică.
 Dimensiunea autoreflexivă a selfului se evidenţiază prin aceea că el
este în acelaşi timp o vastă bază de date, un sistem cognitiv complex de
prelucrare şi stocare a informaţiilor despre sine (memoria
autobiografică), de reperare şi obiectivare a valorii de sine
(autoevaluare), de determinare a sensului de ansamblu al evoluţiei
personale (sinele viitor, prin opoziţie cu cel actual), toate posibile prin
cunoaşterea de sine.
 Strategiile de autoevaluare sunt puse în serviciul autoreglării
comportamentului real, prin raportare la cel ideal, dezirabil, sau la
normele şi valorile grupurilor sau culturii de apartenenţă.
 „Judecarea autodescriptivă implică (...) un nivel de prelucrare profund,
caracteristic celor mai bine articulate structuri de cunoaştere” (M.
Piolat, 11271), deci cunoaşterea de sine este o formă privilegiată de
informaţie, preponderent semantică, ce ajută la determinarea locului în
lume al persoanei şi a sensului existenţei sale.
 Un rezultat al diferenţierii şi dezvoltării selfului este construcţia
identităţii de sine, el însuşi concept compozit şi complex.
 La nivelul conceptului de sine percepţia de sine joacă un rol esenţial,
conectând dimensiunea afectivă cu cea cognitivă a selfului. Această
autoevaluare răspunde la întrebări importante legate de bunătatea,
valoarea sau semnificaţia pe care persoana le atribuie componentelor
structurale ale propriului sine.
 Stima de sine se dezvoltă în spaţiul dintre nivelul de aspiraţie al
persoanei considerate şi feedback-ul primit de la alte persoane din grup
sau societate, mai ales de la alterii semnificativi. Dimensiunea sa
socială largă apare astfel ca indiscutabilă.
 Pentru a evita prăbuşirea stimei de sine, selful pune în funcţiune o
multitudine de mecanisme. Dintre acestea Hamachek (op. cit., pp. 20-
26) evidenţiază distorsiunea prin autoservire (tendinţa de a presupune
că noi nu putem greşi), egocentricitatea (tendinţa de a ne accentua
propria importanţă), conservatismul cognitiv (tendinţa de a presupune
că nu trebuie să ne schimbăm) sau autohandicaparea (invenţia de
scuze pentru a explica un posibil eşec, diminuîndu-i anticipativ
efectele).

1
In Larousse. Marele dicţionar al psihologiei. Bucureşti: Editura Trei, 2006.

3
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

 Mecanismele de apărare ale eului sunt alte tactici instituite inconştient

în favoarea conservării unităţii şi integrităţii de sine, a menţinerii unui
nivel ridicat de autostimă.
 Diagrama prezentată în Anexa 1 prezintă separat cele patru dimensiuni
structurale ale selfului, deşi acestea funcţionează doar simultan şi
integrat. Organizarea sa sugerează existenţa unui pol bazal,
fundamental al selfului – cel fizic şi emoţional-afectiv din partea
stângă, şi un pol superior, supraordonat, care este cel cognitiv şi social
– din partea dreaptă a diagramei.

2. Obiectivele şi ipotezele cercetării

Unul dintre scopurile cercetării noastre a fost acela de a determina

calităţile psihometrice ale instrumentelor Percepere de Sine (PS) şi Percepere
de Sine Corporală (PSC), aşa cum rezultă ele din datele furnizate de eşantionul
utilizat. Aplicarea acestora în conjuncţie cu alte instrumente psihometrice a
generat posibilitatea studierii interrelaţiilor dintre aceestea pentru a stabili
forme specifice de validitate convergentă. Un obiectiv specific a fost şi acela
de a construi bareme orientative pentru categoriile investigate, deşi eşantionul
normativ final va trebui să fie mai larg şi mai reprezentativ pentru populaţia
avută în vedere.
Anticipăm o relaţie strânsă dintre stima de sine (fizică sau psihică) de pe
versantul psihologiei individuale şi stima de sine socială, în virtutea funcţiei
integratoare a selfului şi a congruenţei/ consistenţei sinelui, argumentată în
partea teoretică a cercetării, prin cadrul de referinţă propus.
Aşteptăm de asemenea să constatăm o relaţie negativă a tuturor celor trei
dimensiuni ale stimei de sine cu anxietatea şi cu depresia, ca şi componente
ale emotivităţii (chiar dacă negativă), ea însăşi una dintre cele patru
dimensiuni ale constructului analizat, care este selful.
Dacă modelul avansat de noi este valabil, o primă confirmare a sa ar
rezulta din faptul că analiza factorială exploratorie a acestor dimensiuni
măsurate de PS, PSC, Stima de Sine Socială (SSEI), chestionarele de depresie,
anxietate şi suport social s-ar regăsi coagulate într-un singur factor general,
chiar dacă la poli diferiţi, ca o expresie clară, dar nuanţată, a aceluiaşi
construct – selful.

3. Metodă

3.1. Participanţi

La studiul nostru au participat 206 elevi de liceu din clasele a IX-a şi a

XI-a, cu vârste cuprinse între 15 şi 19,8 ani, vârsta medie fiind de 17,13 ani, cu
o abatere standard de 1,51. Pe total, lotul investigat a fost echilibrat numeric
după criteriul apartenenţei de gen, cuprinzând câte 50 de procente din fiecare
categorie. Pentru cele două categorii de vârstă investigate separat (16 şi 18

4
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

ani) repartiţia după criteriul apartenenţei de gen este indicată în diagrama de

mai jos.
55

50 52 52

48 48
45

40

35

30

25

20

15

Sex
10
Percent

5 Masculin

0 Feminin
16 ani 18 ani

Figura 1. Repartiţia subiecţior pentru cele două categorii de vârstă

investigate.

Subiecţii şi-au dat un consimţământ informat, participarea fiind

voluntară, dar nu şi anonimă, pentru că datele de testare şi cele demografice au
trebuit completate cu mediile la principalele materii de învăţământ (română şi
matematică) şi cu media generală din semestrul precedent. Rezultatele
investigaţiilor psihologice au fost utilizate ulterior pentru consiliere
psihologică la nivel de clasă. Lotul de 206 subiecţi a fost cel utilizat pentru
determinarea datelor statistice şi psihometrice raportate de prezentul studiu.

3.2. Instrumente utilizate

Pe lângă Chestionarul de date demografice (care a furnizat informaţii

despre subiecţi şi familiile acestora – studii parentale, mărimea şi poziţia în
fratrie etc., utilizate ca şi variabile în prelucrarea datelor), au fost utilizate
următoarele instrumente, incluse într-o baterie de şase probe psihometrice:
 Chestionar de Percepere de Sine (PS) Clinciu, în fapt o măsură a
stimei de sine non-corporale, inclus cu scopul determinării
caracteristicilor sale psihometrice, dar şi evidenţierii relaţiilor sale cu
celelalte instrumente destinate evaluării selfului adolescentin. Pentru
PS şi pentru PSC va fi efectuată o descriere mai detaliată, deoarece ele
reprezintă instrumentele de bază ale cercetării, care îşi propune printre
obiective şi furnizarea de date psihometrice detaliate despre acestea.
 Chestionarul de Percepere de Sine Corporală Clinciu (PSC) este un
inventar care oferă o măsură a unui construct omogen, indicativ pentru
dimensiunea fizică a satisfacţiei legate de corpul propriu şi de imaginea
de sine fizică.
 Inventarul de Stimă de Sine Socială (Social Self-Esteem Inventory –
SSEI) al lui Lawson, Marshall şi McGrath (1979), care constă din 30
de itemi scoraţi de la 1 (complet diferit de mine) la 6 (exact ca mine).
Meritul chestionarului este acela de a include în mod expres

5
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

dimensiunea socială a stimei de sine, capacitatea de afirmare a selfului

în circumstanţe sociale fiind direct „asociată cu anxietatea şi depresia,
ceea ce limitează portanţa conceptului” (Bouvard, 2002, p. 236).
Includerea sa în baterie este justificată de necesitatea studierii
validităţii convergente a celor două chestionare descrise anterior şi de
detectarea relaţiei de similaritate a celor trei instrumente cu anxietatea
şi cu depresia.
 Chestionarul de Eficacitate de Sine Sherer (SES, Sherer et al. 1982;
Sherer şi Adams 1983) este un instrument constând din 23 de itemi
scoraţi de la 1 (în foarte mică măsură) la 5 (în foarte mare măsură),
dezvoltat pentru a evalua eficacitatea personală generală. Studiile de
validare pe adulţi au demonstrat că instrumentul are o consistenţă
internă şi o validitate de construct pentru două subscale,
Autoeficacitate generală (17 itemi) şi Autoeficacitate socială (6 itemi).
În cercetarea noastră s-a luat însă în considerare doar scorul total la
acest chestionar ca fiind indicativ pentru eficacitatea de sine.
 Chestionarul de Depresie Burns, constând din 15 itemi (tristeţe,
descurajare, respect de sine scăzut, vinovăţie, indecizie, pierderea
motivaţiei vitale, imagine de sine scăzută etc.), scoraţi pe o scară de la
0 la 3, în care 0 înseamnă deloc iar 3 mult.
 Inventarul pentru Anxietate Burns, constând din 33 de itemi, scoraţi de
la 0 la 3 şi grupaţi pe 3 subdimensiuni: sentimente anxioase (6 itemi),
gânduri anxioase (11 itemi) şi simptome fizice anxioase (16 itemi).
Aceste trei scoruri parţiale se cumulează pentru a da o expresie
sintetică anxietăţii.
 Chestionarul de Suport Social al lui Dwight Dean constă din 26 de
itemi scoraţi de la A (acord puternic) la E (dezacord puternic),
furnizând o măsură globală a nevoii de suport social resimţită de
cineva, scorurile ridicate fiind un indice nu doar al nevoii de suport, ci
şi unul al vulnerabilităţii sociale.
 Chestionarul de Valori Rokeach (RVS) ce constă din 18 valori
instrumentale (valori scop, cum ar fi o viaţă confortabilă, incitantă,
împlinire, o lume a păcii, fericire, mântuire, iubire etc.) şi 18 valori
terminale (valori mijloc în raport cu primele, cum ar fi ambiţia,
capabilitatea, curajul, onestitatea, supunerea, responsabilitatea etc.).
Maniera particulară de scorare a acestui chestionar (prin rangare de la
1 la 18) conduce la construirea unor ierarhii particularizate în funcţie
de diverse contexte, dar face dificilă utilizarea sa pentru obţinerea unor
scoruri globale, asociate eventual cu alte date de măsurătoare tipice
scalelor numerice şi de interval. Este şi motivul pentru care în lucrarea
de faţă nu am raportat datele reieşite din utilizarea acestui chestionar.

4. Rezultate

6
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

Chestionarul de Percepere de Sine (PS)

4.1. Date preliminare despre PS

Instrumentul a fost creat de noi în anul 2002 pentru studierea stimei de
sine la alcoolici, unde a furnizat rezultate convingătoare, motiv pentru care a
fost utilizat în conjuncţie cu alte instrumente într-o multitudine de alte
cercetări ulterioare. Chestionarul a fost generat prin metoda empirică şi constă
din 30 de itemi care dau o dimensiune de ansamblu a perceperii de sine, şi
implicit a stimei de sine (self-esteem), prin modul de cotare el furnizând
separat o componentă negativă şi una pozitivă a autostimei. Pentru că se află
încă în faza de studiu, nefiind pus în circulaţie largă, furnizăm câteva
informaţii despre caracteristicile psihometrice ale acestui chestionar, reiesite
din studiile preliminare în care a fost inclus. El constă din itemi care au o
structură specială: fiecare item este alcătuit din perechi de afirmaţii polare, de
genul: „Îmi trebuie foarte mult timp să iau o decizie.” versus „Iau decizii uşor,
fără să amân sau să tergiversez prea mult.”
Răspunsul ales este bifat de subiect pe o scală orizontală cu şapte trepte,
aflată între cele două afirmaţii reciproc exclusive, căsuţa din mijloc fiind
marcată cu zero: aceasta este opţiunea pentru situaţia în care subiectul nu se
poate decide între cele două afirmaţii polare, unele scorate negativ (cele din
stânga), celelalte scorate pozitiv (cele din dreapta). După ce a optat pentru una
dintre cele două afirmaţii polare subiectul are posibilitatea să îşi gradeze
alegerea de la prima treaptă (uşor), la a doua (mediu) spre ultima (mult sau
deplin). Scorarea fiecărui item se face deci cu -3, -2, -1, pentru varianta
negativă a răspunsului, şi cu +1, +2, +3, pentru cea pozitivă, trecând prin
situaţia de neutralitate, notată cu 0.
Suma scorurilor negative dă componenta negativă (autodepreciativă,
auto-devalorizatoare) a stimei de sine, iar suma scorurilor pozitive dă
componenta pozitivă a acesteia. Scorul la întregul chestionar este suma
algebrică a celor două subcomponente ale stimei de sine, negativă şi pozitivă,
care reprezintă un scor brut total, ce se va raporta la un etalon elaborat
diferenţiat după criteriul apartenenţei de gen, al vârstei, eventual al nivelului
studiilor. Opţiunea pentru acest tip de notare a fost justificată de supoziţia că
comportamentul celor două subcomponente ale stimei de sine va fi diferit în
funcţie de situaţii de testare specifice (temperamente, categorii demografice
etc.), lucru care s-a confirmat în bună măsură.

4.2. Date despre PS rezultate din cercetare

Verificarea omogenităţii constructului măsurat este un pas obligatoriu în
construcţia unei scale, pentru a răspunde la întrebarea dacă ea este sau nu
unidimensională. Urmând indicaţiile specialiştilor în construcţia de scale
(DeVellis, 2003; Clinciu, 2009), am aplicat o analiză factorială exploratorie
(AFE), urmată de o analiză de scală (consistenţă internă prin determinarea lui
alfa al lui Cronbach şi split-half al lui Spearman-Brown).

7
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

Tabelul 1. Comunalităţile şi saturaţiile în factorul stimă de sine al testului PS.

Item Comunalităţi Saturaţii F1
PS_01 .535 .476
PS_02 .567 .481
PS_03 .571 .446
PS_04 .558 .515
PS_05 .579 .558
PS_06 .576 .488
PS_07 .628 .590
PS_08 .576 .590
PS_09 .568 .484
PS_10 .703 .487
PS_11 .595 .561
PS_12 .472 .530
PS_13 .548 .588
PS_14 .575 .403
PS_15 .799 .190
PS_16 .639 .605
PS_17 .604 .415
PS_18 .671 .504
PS_19 .479 .423
PS_20 .452 .351
PS_21 .563 .654
PS_22 .684 .704
PS_23 .639 .682
PS_24 .576 .700
PS_25 .598 .711
PS_26 .651 .717
PS_27 .653 .696
PS_28 .617 .665
PS_29 .741 .781
PS_30 .654 .737

Condiţiile pentru aplicarea AFE sunt îndeplinite: gradul de adecvare al

eşantionului dă un excelent indice Kaiser-Meyer-Olkin (KMO = 0,906) iar
testul de sfericitate al lui Bartlett dă un chi pătrat extrem de semnificativ
statistic (p < 0,001). Tabelul din figura 2 de mai sus oferă un răspuns afirmativ
la problema omogenităţii constructului măsurat, în raport cu care
comunalităţile şi mai ales saturaţiile în factorul analizat (stima de sine) sunt
foarte mari. Cu o excepţie – itemul 15, care în principiu trebuie eliminat – toţi
itemii scalei au saturaţii mari şi foarte mari în acest factor, marea majoritate
(28 de itemi) de peste 0,40 şi destul de numeroşi (6 itemi) peste valoarea de
0,70. Cum aceştia din urmă se află în cea de a doua parte a scalei, ne aşteptăm
ca ei să formeze un cluster de itemi înrudiţi, măsurând o aceeaşi faţetă a stimei
de sine. De asemenea, corelarea celor două jumătăţi ar putea da valori mai
ridicate pentru partea a doua a scalei, ceva mai omogenă.

8
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

Pentru studierea faţetelor care contribuie la scorul total al stimei de sine

am aplicat analiza factorială, metoda componentelor principale şi rotatorie
Varimax, care furnizează outputul din figura 3. Aceasta a permis selectarea
itemilor care au valorile eigen mai mari de 1 pe şase faţete. Astfel, prima faţetă
a stimei de sine, identificată prin analiza de conţinut ca fiind Autoevaluarea,
acoperă 19,7% din varianţă şi constă din cei 11 itemi din partea finală a scalei,
acolo unde saturaţiile în factorul stimă de sine sunt şi cele mai mari: 21, 22,
23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30. A doua faţetă (acoperind 8,4% din varianţă) este
compusă din itemii 4, 5, 17 şi 18 şi a fost identificată ca Atitudinea faţă de
risc. Cea de a treia faţetă (7,8% din varianţă), compusă din itemii 3, 7, 9 şi 11
dau expresie Reacţiei la critică. Faţeta a patra (7,7% din varianţă) se referă la
Uşurinţa deciziei şi include cinci itemi, adică 1, 2, 12, 13, şi 14. Factorul al
cincilea (6,1 % din varianţă) a fost identificat ca fiind Nivelul de aspiraţie şi
constă din itemii 16, 19 şi 20. Ultimul factor (6% din varianţă) este Trăirea
eşecului şi constă din itemii 6, 8 şi 10. Valoarea cumulată pentru primii 6
factori acoperă 56% din varianţa totală a chestionarului. Itemul 15 (ce acoperă
doar 4,4% din varianţă) tinde să formeze o dimensiune separată de celelalte 6
faţete şi de aceea el trebuie eliminat.

Tabelul 2. Saturaţiile itemilor în componentele obţinute

prin metoda rotatorie Varimax.
Componente
Itemi 1 2 3 4 5 6 7
PS_01 .575
PS_02 .670
PS_03 .426
PS_04 .610
PS_05 .528
PS_06 .518
PS_07 .653
PS_08 .443
PS_09 .573
PS_10 .750
PS_11 .638
PS_12 .553
PS_13 .402
PS_14 .487
PS_15 .880
PS_16 .469
PS_17 .709
PS_18 .740
PS_19 .548
PS_20 .617
PS_21 .652
PS_22 .770
PS_23 .715
PS_24 .604

9
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

PS_25 .686
PS_26 .750
PS_27 .658
PS_28 .624
PS_29 .746
PS_30 .747

Analiza fidelităţii (consistenţa internă) prin determinarea coeficientului

alfa Cronbach indică o valoare foarte ridicată (α = 0,92), doar un singur item
trebuind să fie eliminat. Alfa pentru partea întâi este de 0,83 iar pentru partea a
doua de 0,89, ceea ce arată iarăşi că partea a doua a testului are calităţi
psihometrice ceva mai bune decât prima, urmând ca itemii cu saturaţii foarte
mari din această parte a doua să fie diseminaţi în prima parte, pentru a
echilibra mai bine cele două jumătăţi ale chestionarului. De altfel, corelaţia
celor două jumătăţi ale chestionarului prin formula Spearman-Brown este una
foarte ridicată (r = 0,85). Toate acestea sunt tot atâtea elemente care
argumentează calităţile psihometrice ridicate ale instrumentului nou creat
pentru măsurarea stimei de sine.
Tabel 3. Statistica scalei
Media Ab Stan N
1. PS_01 .7255 1.7681 206
2. PS_02 .3676 1.8023 206
3. PS_03 .9216 1.9154 206
4. PS_04 .9706 1.7046 206
5. PS_05 1.2353 1.6649 206
6. PS_06 .3922 1.9484 206
7. PS_07 .9314 1.9464 206
8. PS_08 .7059 1.9480 206
9. PS_09 .1863 1.8923 206
10. PS_10 .7794 1.7936 206
11. PS_11 .4510 1.8390 206
12. PS_12 .5931 1.8506 206
13. PS_13 1.0000 1.8937 206
14. PS_14 .7010 1.8500 206
15. PS_15 .1569 2.2754 206
16. PS_16 1.0196 1.8301 206
17. PS_17 1.3676 1.5336 206
18. PS_18 1.1667 1.7705 206
19. PS_19 1.0049 1.8715 206
20. PS_20 .3971 2.0831 206
21. PS_21 1.1078 1.6364 206
22. PS_22 .8431 1.8045 206
23. PS_23 1.1569 1.5488 206
24. PS_24 1.0539 1.6733 206
25. PS_25 1.2304 1.5412 206
26. PS_26 1.0441 1.6854 206
27. PS_27 1.1275 1.5516 206

10
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

28. PS_28 1.1176 1.7180 206

29. PS_29 1.0931 1.7210 206
30. PS_30 1.4804 1.3698 206
Statistică scală Media Varianţa Ab.Standard N de variabile
26,33 873,78 29,56 30
Tabel 4. Rezultatele pentru analiza scalei PS cu mediile şi abaterile standard pentru
fiecare item (panoul superior) şi corelaţiile item-scală şi alfa pentru scala care rezultă
atunci cînd itemul respectiv este eliminat (panoul inferior).
Media Varianţa
scalei cu scalei cu Corelaţia Alfa al
itemul itemul itemului cu scalei
scos scos scorul scalei cu it. scos
PS_01 25.6029 825.0977 .4485 .9190
PS_02 25.9608 823.6930 .4527 .9189
PS_03 25.4069 824.8238 .4116 .9196
PS_04 25.3578 823.3836 .4855 .9185
PS_05 25.0931 820.7056 .5273 .9179
PS_06 25.9363 818.6708 .4602 .9189
PS_07 25.3971 809.3046 .5480 .9176
PS_08 25.6225 809.0834 .5495 .9175
PS_09 26.1422 821.3344 .4505 .9190
PS_10 25.5490 823.8646 .4535 .9189
PS_11 25.8775 815.4578 .5231 .9179
PS_12 25.7353 817.3877 .5005 .9183
PS_13 25.3284 809.9064 .5593 .9174
PS_14 25.6275 828.2251 .3957 .9198
PS_15 26.1716 843.5024 .1899 .9241
PS_16 25.3088 811.9780 .5604 .9174
PS_17 24.9608 836.9640 .3884 .9197
PS_18 25.1618 823.2496 .4665 .9187
PS_19 25.3235 826.8702 .4033 .9197
PS_20 25.9314 829.2268 .3352 .9211
PS_21 25.2206 815.9757 .5896 .9171
PS_22 25.4853 806.2116 .6276 .9164
PS_23 25.1716 816.5566 .6193 .9168
PS_24 25.2745 809.4415 .6463 .9163
PS_25 25.0980 814.6701 .6449 .9165
PS_26 25.2843 809.0419 .6456 .9163
PS_27 25.2010 815.1367 .6347 .9167
PS_28 25.2108 811.3100 .6081 .9168
PS_29 25.2353 801.6981 .7092 .9154
PS_30 24.8480 819.1344 .6730 .9166
N de cazuri = 206; N de itemi = 44
Coeficient de fidelitate alfa = 0,92
Alfa pentru partea întâi = 0,85
Alfa pentru partea a doua = 0,89
Split-half Spearman-Brown = 0,86.

11
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

Metoda înjumătăţirii (split-half a lui Spearman-Brown) are o valoare

foarte ridicată, de 0,86, iar valorea alfa pentru prima parte a chestionarului este
de 0,86, respectiv de 0,90 pentru cea de a doua parte, aceasta având deci un
plus de omogenitate, aşa cum am presupus. Un singur item (tot cel cu numărul
15) diminuă prin prezenţa sa nivelul de consistenţă internă al întregii scale,
dovadă suplimentară că acesta trebuie eliminat din forma finală a
chestionarului. Valoarea alfa Cronbach pentru întreaga scală este extrem de
ridicat (de 0,92), indiciu că aceasta este omogenă şi măsoară un construct bine
circumscris.

Tabel 5. Intercorelaţiile celor şase faţete ale stimei de sine PS.

PS1 PS2 PS3 PS4 PS5 PS6
PS1 Autoevaluare .523 .592 .555 .499 .581
PS2 Atitudine faţă .523 .445 .476 .445 .446
de risc
PS3 Reacţie la .592 .445 .552 .411 .476
critică
PS4 Uşurinţa .555 .476 .552 .454 .497
deciziei
PS5 Nivel de .499 .445 .411 .454 .477
aspiraţie
PS6 Trăirea .581 .446 .476 .497 .477
eşecului

Corelaţiile dintre cele şase faţete ale stimei de sine sunt medii spre
mari, cuprinse între 0,41 şi 0,59, ceea ce pledează pentru faptul că ele măsoară
o variabilă latentă care este un construct comun, fără a fi însă dimensiuni
independente ale acesteia.
O analiză factorială aplicată exclusiv acestor şase dimensiuni găseşte
doar un singur factor comun ce acoperă 57% din varianţă, saturaţia cea mai
mare în acesta fiind pentru faţeta 1 (Autoevaluare = 0,82), 5 (Uşurinţa deciziei
= 0,78) şi 4 (Reacţia la critică = 0,76), adică pentru acele faţete identificate de
noi ca fiind mai dependente conceptual de dimensiunea cognitivă a selfului.

Caz 0 5 10 15 20 25
Eticheta Nr+---------+---------+---------+---------+---------+
1_Autoeval 
3_RCritică  
4_UDeciziei  
6_TEşecului  
2_AtitRisc  
5_Naspiraţii 

Figura 3. Dendrograma analizei de clusteri ierarhici

pentru cele şase faţete ale stimeri de sine

12
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

O analiză de clusteri reconfirmă acest punct de vedere prin dendrograma

prezentată în fig. 6 de mai sus. Astfel, Autoevaluarea, Atitudinea faţă de
critică şi Uşurinţa deciziei se grupează la un pol al dendrogramei, în timp ce
Trăirea eşecului, Atitudinea faţă de risc şi Nivelul de aspiraţii la celălalt pol.
.2

.2

.1

0.0

-.1

-.2
Cognitiv F1+F3+F4
Mean

-.2 Afectiv F2+F5+F6

Masculin Feminin

Gen
Figura 4. Grafic indicând polaritatea cognitiv-afectiv a PS pentru cele două genuri

Graficul de mai sus constituie o validare indirectă a punctului de

vedere anterior, care indică faptul că dimensiunea afectivă a stimei de sine nu
diferenţiază câtuşi de puţin între cele două genuri, pe când cea cognitivă
produce diferenţe puternic semnificative statistic (t = 2,80, p = 0,006).
O analiză specială trebuie făcută pentru a verifica şi confirma faptul că
cele două componente ale stimei de sine au evoluţii diferite. O primă diferenţă
majoră reiese din chiar analiza statisticilor descriptive corespunzătoare, dar
mai ales din forma curbelor celor două distribuţii.

13
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

Stima de sine negativã

60

50

40

30

20
Frequency

10 Std. Dev = 13.72

Mean = -14.5
0 N = 206.00
-70.0 -60.0 -50.0 -40.0 -30.0 -20.0 -10.0 0.0
-65.0 -55.0 -45.0 -35.0 -25.0 -15.0 -5.0

Stima de sine pozitivã

25

20

15

10
Frequency

5
Std. Dev = 19.69
Mean = 40.5
0 N = 206.00
0.0 10.0 20.0 30.0 40.0 50.0 60.0 70.0 80.0
5.0 15.0 25.0 35.0 45.0 55.0 65.0 75.0 85.0

Figura 5. Statisticile descriptive şi distribuţiile pentru

componentele negativă şi pozitivă a stimei de sine PS.

Componenta negativă a stimei de sine are o asimetrie extrem de

pronunţată spre dreapta (asimetrie negativă) şi este de aşteptat ca din punct de
vedere psihometric să nu fie la fel de diagnostică precum componenta
pozitivă, deoarece este leptukurtică şi dă o împrăştiere bună doar pe creoda
stângă a curbei. Componenta pozitivă a stimei de sine are indicatori normali ai
simetriei şi boltirii, având şi o abatere standard mai mare (19,69 comparativ cu
13,72). Teoria testului psihologic (Albu, 1998) arată că această formă a
distribuţiei este mai diagnostică pentru constructul măsurat, pentru că ea
creează mai multe clase distincte de scor pe ambele creode ale curbei.

14
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

Stima de sine total

35

30

25

20

15

10
Frequency

Std. Dev = 30.20

5
Mean = 26.0
0 N = 206.00
-70.0 -50.0 -30.0 -10.0 10.0 30.0 50.0 70.0 90.0
-60.0 -40.0 -20.0 0.0 20.0 40.0 60.0 80.0

Figura 6. Statisticile descriptive şi distribuţia pentru întregul chestionar PS.

Distribuţia rezultată prin însumarea ambelor componente – negativă şi

pozitivă – a stimei de sine este una extrem de regulată, cu o boltire normală şi
o formă simetrică, mai ales pe porţiunea scorurilor de la -30 la 90.
Validarea convergentă a testului PS şi a faţetelor sale s-a făcut contra
celorlalte două chestionare de stima de sine din baterie, care sunt Inventarul de
Stimă Socială (SSEI) şi Perceperea de Sine Corporală Clinciu (PSC).
Rezultatele acestei investigaţii sunt rezumate în tabelul de mai jos.

Tabel 6. Validarea convergentă pentru PS şi

componentele sale cu SSEI şi PSC.
PS şi componentele sale SSEI PSC
PS Percepere de sine .445** .280**
PS1 Autoevaluare .434** .308**
PS2 Atitudine faţă de risc .267** .170*
PS3 Reacţia la critică .277** .130
PS4 Uşurinţa deciziei .394** .149*
PS5 Nivel de aspiraţii .229** .200**
PS6 Trăirea eşecului .356** .233**
PS Cognitiv .433** .355**
PS Afectiv .251** .272**
PS Negativă .334** .304**
PS Pozitivă .447** .254**

Validarea convergentă a chestionarului de Percepere de Sine (PS) şi a

subcomponentelor sale este mai bună în raport cu Inventarul de Stimă Socială
(SSEI), decât cu chestionarul de Percepţie de Sine Corporală (PSC).
Componentele cognitive Autoevaluarea şi Uşurinţa deciziei ale PS se

15
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

validează la un nivel mult mai ridicat decât celelalte faţete, după cum
componenta pozitivă a PS se validează la un nivel mai ridicat decât cea
negativă. Între PS şi PSC corelaţia este semnificativă statistic, dar la un nivel
mai scăzut. Rezultă de aici că dimensiunea corporală a sinelui (Eul corporal) şi
cea emoţională sunt mai puţin definitorii pentru self, comparativ cu
dimensiunile sale cognitivă şi socială, fapt anticipat de noi încă din conturarea
cadrului teoretic al cercetării.

5. Chestionarul de Percepere de Sine Corporală (PSC)

5.1. Date preliminare despre PSC

Instrumentul a fost creat de noi între anii 2001-2005, fiind destinat să
ofere un indicator cuantificabil pentru nivelul de acceptare/ neacceptare a
elementelor fizice care intră în componenta corporală a stimei de sine. Scopul
iniţial a fost acela de a studia diferenţele de gen în perceperea de sine
corporală şi de a urmări diferenţiat evoluţia acestui aspect pe parcursul
pubertăţii şi al adolescenţei. Ulterior, chestionarul a fost pus în legătură cu o
multitudine de alte aspecte care configurează un nivel mai general al stimei de
sine, în care componenta fizică poate avea un rol important, cum ar fi
comportamentele alimentare şi tulburările acestuia (obezitatea, bulimia şi
anorexia).
Chestionarul constă dintr-o parte scorabilă cantitativ, după modelul
descris anterior pentru PS (pe o scală cu 7 trepte, cu scorare de la -3 la +3,
trecând prin 0), pentru şapte capitole distincte: înălţime, greutate, apartenenţă
de gen, cap, scor, trunchi, membre şi aspecte particulare, ultimele patru
capitole cuprinzînd mai mulţi itemi ce definesc satisfacţia sau gradul de
mulţumire asociat cu partea din corp respectivă. Astfel, pentru cap sunt
propuse spre scorare fruntea, spâncenele, ochii, nasul, gura etc.; pentru trunchi
gâtul, umerii, talia, şoldurile, fundul etc.; pentru membre mâinile, palma,
degetele, unghiile, braţul, coapsele, genunchii, gambele etc.; pentru aspecte
particulare tenul, pilozitatea generală, depunerile de grăsime, ridurile etc.
Partea a doua a testului se pretează la analize calitative, deoarece subiectul
este invitat să descrie 7 elemente de ordin fizic ale corpului propriu în raport
cu care el este nemulţumit şi pe care le-ar dori cu totul altfel. Pentru a contura
mai bine elementele contributoare la atractivitatea fizică (sex-appeal) pentru
sexul opus, subiectul este invitat să enumere 7 şi să descrie pe scurt elementele
considerate definitorii pentru acest aspect. Ultimul item din test este tot unul
deschis, deoarece invită subiectul să descrie şi să argumenteze în legătură cu
orice element de ordin fizic (incluzând şi problemele de sănătate) care
contribuie fie la o deplină satisfacţie legată de corpul propriu, fie la
nemulţumire sau/şi complexe de inferioritate asociate cu corpul prorpiu.
Rezultatele preliminare în legătură cu PSC, deşi încă nepublicate, au fost
foarte încurajatoare. Astfel, ca şi calităţi psihometrice, consistenţa internă a
întregului chestionar pentru cei 48 de itemi a fost extrem de ridicată (alfa

16
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

Cronbach = 0,96), pentru prima parte ea fiind de 0,96 iar pentru cea de a doua
de 0,92. Metoda split-half a lui Spearman-Brown a dat o valoarea de r = 0,91.
Validarea încrucişată a fost studiată într-o primă fază contra altor chestionare
de stimă de sine, cum ar fi Percepere de Sine Clinciu (r = 0,46) sau Stimă de
sine Rosenberg (r = 0,58). Cu un nou creat Chestionar de dezordini
alimentare (CEDA, Clinciu, 2008), corelaţia găsită a fost de asemenea foarte
ridicată (r = -0,56). Astfel, saturaţiile într-o variabilă latentă comună pentru
Perceperea de Sine Corporală de 0,77, pentru Perceperea de Sine de 0,92,
pentru Diferenţierea Eului (DE al lui Bowen) de 0,70 şi pentru factorul 1 din
CEDA (Decepţie privitoare la imaginea de sine) de -0,71 sugerează existenţa
unui singur superfactor care integrează în structura selfului o multitudine de
faţete distincte ale stimei de sine.

5.2. Date despre PSC rezultate din cercetare

Analiza factorială aplicată celor 48 de itemi s-a făcut după verificarea
condiţiilor prealabile necesare unei astfel de analize. Astfel, indicele KMO
privind adecvarea eşantionului este excelent (0,934) iar testul de sfericitate
Bartlett este extrem de semnificativ statistic (p < 0,001). Fiind o scală mai
extinsă decât PS, nu am mai furnizat tabelul cu comunalităţile şi saturaţiile
fiecărui item în parte, dar acestea sunt foarte consistente. Cu excepţia a patru
itemi din capitolul Aspecte particulare, care tind să formeze un al doilea factor
şi care au fost eliminaţi, ceilalţi 44 de itemi sunt puternic saturaţi într-un factor
comun, cel al satisfacţiei legate de aspectul corporal respectiv evaluat.
Rezultatele analizei de scală sunt condensate în tabelul de mai jos.

Tabel 7. Statistica scalei

Media Ab. sta N
1. Inalţime scor 1.3981 1.6927 206
2. Greutate scor 1.1553 1.7711 206
3. Apart. de gen scor 2.5485 1.1498 206
4. C01 1.9029 1.2338 206
5. C02 1.8155 1.2821 206
6. C03 0.7524 1.3259 206
7. C04 1.8204 1.3110 206
8. C05 1.8835 1.2202 206
9. C06 2.2282 1.2303 206
10. C07 1.3835 1.7316 206
11. C08 1.9903 1.3507 206
12. C09 1.9515 1.3925 206
13. C10 1.2184 1.6633 206
14. C11 1.9078 1.3164 206
15. C12 1.9903 1.2137 206
16. C13 1.5000 1.5827 206
17. C14 1.8981 1.4294 206
18. C15 1.9854 1.2783 206
19. T01 1.9757 1.3083 206
20. T02 2.0049 1.2591 206

17
E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

21. T03 1.5291 1.3781 206

22. T04 1.1456 1.7358 206
23. T05 1.2670 1.7395 206
24. T06 1.3010 1.7325 206
25. T07 1.5534 1.6063 206
26. T08 2.0728 1.4071 206
27. M01 1.8204 1.4183 206
28. M02 1.8738 1.3191 206
29. M03 1.9757 1.2933 206
30. M04 1.9126 1.3260 206
31. M05 1.7816 1.4299 206
32. M06 1.6553 1.5843 206
33. M07 1.7330 1.4488 206
34. M08 1.6456 1.4802 206
35. M09 1.6505 1.4463 206
36. M10 1.6796 1.5091 206
37. M11 1.8204 1.3975 206
38. M12 1.6748 1.5542 206
39. P01 1.9951 1.3775 206
40. P02 2.1748 1.2291 206
41. P03 1.0194 1.9877 206
42. P04 0.6796 1.8278 206
43. P09 1.7184 1.6493 206
44. P10 1.9272 1.4312 206
Statistica scalei: Media Varianţa Ab. Standard N de variabile
75.92 1815.13 42.60 44

Tabel 8. Rezultatele pentru analiza scalei PSC, cu mediile şi abaterile

standard pentru fiecare item (panoul superior) şi corelaţiile item-scală
şi alfa pentru scala care rezultă atunci cînd itemul respectiv este
eliminat (panoul inferior).

Media Varianţa
scalei cu scalei cu Corelaţia Alfa al
itemul itemul itemului cu scalei cu
scos scos scorul scalei itemul scos
Inălţime scor 74.5194 1753.2947 .4160 .9701
Greutate scor 74.7621 1747.6749 .4343 .9700
Apart.de gen scor 73.3689 1779.7754 .3508 .9700
C01 74.0146 1746.2486 .6532 .9691
C02 74.1019 1739.8286 .6887 .9689
C03 74.1650 1734.1775 .7172 .9688
C04 74.0971 1747.7369 .5991 .9692
C05 74.0340 1744.8915 .6744 .9690
C06 73.6893 1756.8884 .5500 .9694
C07 74.5340 1738.0744 .5129 .9697
C08 73.9272 1722.5166 .8098 .9685
C09 73.9660 1727.6623 .7388 .9687
C10 74.6990 1722.4065 .6516 .9690

18
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

C11 74.0097 1729.9609 .7619 .9687

C12 73.9272 1750.0483 .6264 .9691
C13 74.4175 1731.2395 .6179 .9692
C14 74.0194 1738.7118 .6239 .9691
C15 73.9320 1736.0637 .7269 .9688
T01 73.9417 1731.4210 .7531 .9687
T02 73.9126 1737.4850 .7246 .9688
T03 74.3883 1747.4875 .5706 .9693
T04 74.7718 1727.5135 .5864 .9693
T05 74.6505 1719.0675 .6450 .9691
T06 74.6165 1717.5449 .6586 .9690
T07 74.3641 1729.7058 .6201 .9692
T08 73.8447 1735.4782 .6625 .9690
M01 74.0971 1723.4930 .7611 .9686
M02 74.0437 1730.9786 .7508 .9687
M03 73.9417 1730.3283 .7726 .9686
M04 74.0049 1732.0049 .7372 .9687
M05 74.1359 1727.0058 .7243 .9688
M06 74.2621 1730.0773 .6263 .9691
M07 74.1845 1722.1707 .7556 .9686
M08 74.2718 1730.1013 .6727 .9689
M09 74.2670 1724.9576 .7331 .9687
M10 74.2379 1723.8797 .7100 .9688
M11 74.0971 1726.0296 .7505 .9687
M12 74.2427 1724.6725 .6820 .9689
P01 73.9223 1727.7891 .7461 .9687
P02 73.7427 1733.5286 .7825 .9686
P03 74.8981 1750.0627 .3675 .9706
P04 75.2379 1746.6505 .4264 .9701
P09 74.1990 1727.4285 .6198 .9692
P10 73.9903 1726.3023 .7297 .9687

N de cazuri = 206; N de itemi = 44

Coeficient de fidelitate alfa Cronbach = 0,97
Alfa pentru partea întâi = 0,94; Alfa for partea a doua = 0,95
Split-half Spearman-Brown = 0,93.

Datele de mai sus confirmă faptul că tot ceea ce ţine de self, şi mai ales
de dimensiunea corporală a acestuia, este procesat cognitiv la un nivel de mare
adâncime, de unde coerenţa mai ridicată a acestui contributor la imaginea de
sine, comparativ cu celelalte elemente componente ale sale. Astfel, dacă
eficienţa de sine sau alte elemente valorice sunt rodul dublei evaluări –
personale şi sociale –, impunându-se persoanei în timp, prin recuperarea
feedback-ului social, imaginea corporală se impune atenţiei în mod perceptiv
direct, fiind evaluată de la prima vedere, de unde importanţa ei specială în
prezentarea de sine şi în managementul imaginii personale. Majoritatea
corelaţiilor item-scală sunt puternice (peste 0,50) sau foarte puternice (peste
0,60), ceea ce ne permite să subliniem înalta omogenitate a scalei şi implicit a

19
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

constructuluii măsurat. Alfa Cronbach are valori extrem de ridicate atât pentru
întreaga scală (r = 0,97), cât şi partea întâi (0,94) şi partea a doua (0,95) iar
corelaţia prin metoda înjumătăţirii (split-half Spearman-Brown) este de
asemenea remarcabilă (0,93).
210 152

200 168
104
171

190

180

170 116

47
197
160 24
147
166
119
PSC Inaltimea stiutã

24 201
150 PSC Inaltimea doritã
N= 102 102 104 104

Masculin Feminin

153
100
58

65
90

80
44
142
98 142

70
44
206
146

60

50

119

40 6
198
24
144
PSC Greutatea stiutã

30 PSC Greutatea doritã

N= 102 102 104 104

Masculin Feminin

Figura 7. Imagini grafice comparative pentru înălţime şi greutate

(reale şi dorite) pentru genul masculin şi feminin.

20
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

Graficele din figura 12 indică existenţa unor diferenţe de gen

semnificative între percepţia componentelor corporale fundamentale, înălţimea
şi greutatea, de către reprezentanţii genului masculin şi ai celui feminin.
Diferenţele de înălţime şi greutate reale dintre aceste categorii sunt evidente şi
puternic semnificative statistic, dar mai importantă decât ele este atitudinea
faţă de aceste două repere ale imaginii de sine, exprimată de proiecţia lor în
planul ideal al dorinţei. Astfel, şi băieţii şi fetele au o atitudine pozitivă faţă de
înălţimea dorită, dorind centrimetri în plus, dar această atitudine este profund
divergentă în cazul greutăţii dorite, valorizată extrem de pozitiv de băieţi, dar
extrem de negativ de către fete. Se pare că controlul greutăţii proprii este o
problemă cu un specific de gen foarte evident, băieţii integrând greutatea în
schema corporală ca pe un element dezirabil iar fetele ca pe un element
indezirabil, sursă majoră de anxietate şi depresie. Verificarea acestor date,
regăsibile în majoritatea cercetărilor de gen, ne-a condus spre crearea unui
Chestionar de Evaluare a Dezordinilor Alimentare (CEDA), al cărui prim
factor identificat a fost chiar Decepţia de Sine legată de problemele alimentare
şi de aparenţa fizică.

Tabel 9. Corelaţiile celor şapte dimensiuni scorabile ale imaginii de sine corporale

Înălţime Greutate Apartenenţă Cap Trunchi Membre Particula-

de gen rităţi
PSC M+F .434** .479** .374** .912** .867** .916** .777**
total
PSC M .524** .447** .442** .940** .915** .946** .767**
total
PSC F .332** .496** .303** .877** .817** .880** .783**
total
** r este semnificativ la p < .01

Primele trei dimensiuni scorabile din tabelul de mai sus dau corelaţii mai
mici cu scorul total la întreaga scală PSC decât următoarele patru, şi aceasta
pentru că acestea constă doar dintr-un singur item. Dintre ele este însă evident
că modul de evaluare a greutăţii proprii este cel mai puternic asociată cu
scorul total, în timp ce apartenenţa de gen se află în situaţia opusă. Dintre
celelalte patru capitole majore, definite prin mai mulţi itemi, capul şi
membrele sunt cele mai strâns asociate cu scorul total, evidenţiind importanţa
lor în valorizarea imaginii de sine corporale.
Diferenţele de gen sunt şi aici foarte semnificative: pentru băieţi, dintre
primii trei itemi înălţimea este mai puternic asociată cu sorul total, pentru fete
greutatea; apartenenţa de gen pare a fi mai importantă pentru imaginea de sine
fizică la băieţi, decât la fete; capul, trunchiul şi membrele sunt, toate trei, mult
mai puternic corelate cu scorul total la băieţi, decât la fete, dar diferenţa cea
mai mare dintre aceste corelaţii o are trunchiul, mult mai puternic valorizat la
genul masculin. În concluzie, integrarea a şase din cele şapte capitole de scor
contributoare la imaginea de sine fizică de ansamblu este mult mai puternică

21
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

pentru genul masculin decât pentru cel feminin. Acest fapt are consecinţe
practice deoarece lasă să se întrevadă importanţa specială pe care o poate juca
terapia legată de aspectul corporal (body-image) pentru genul feminin, ca şi
rolul special pe care îl pot avea aici elementele auxiliare în managementul
imaginii de sine fizice (looking-ul, adică aparenţa fizică).

Caz 0 5 10 15 20 25
Număr +---------+---------+---------+---------+---------+
Cap 
Membre  
Trunchi  
As,Partic.  
Înălţime  
Greutate  
Apart.gen 

Figura 8. Dendrograma reprezentând structura ierarhică a clusterilor PSC.

Dendrograma din figura 14 de mai sus reconfirmă din altă perspectivă

rolul central pe care îl au capul, membrele şi trunchiul, în această ordine, în
fundamentarea imaginii de sine corporale.

Masculin
30
28
26
24
22
20
18
16
14
12
10
8
Frequency

6
Std. Dev = 47.10
4
Mean = 83.0
2
0 N = 102.00
-50.0 -10.0 30.0 70.0 110.0 150.0
-30.0 10.0 50.0 90.0 130.0

22
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

Feminin
14

12

10

4
Frequency

2 Std. Dev = 41.78

Mean = 70.7

0 N = 104.00

Figura 9. Distribuţiile scorului total la PSC pentru băieţi şi fete.

Aşa cum se observă din histogramele de mai sus, din perspectiva formei
distribuţiei scorurilor, aceasta este asimetrică negativ pentru ambele genuri,
deşi ea este mai aproape de normalitate pentru genul feminin. De aceea este de
aşteptat ca puterea diagnostică a instrumentului PSC să fie mai mare pe creoda
stângă a acestei distribuţii, adică pe cea care indică scorurile medii şi
submedii.
O concluzie care s-ar putea formula este aceea că instrumentul pare a fi
în mod special util pentru acele cazuri care au mai curând o imagine negativă
legată de aspectul/ imaginea fizică proprie, şi cu precădere pentru genul
feminin. Valabilitatea acestei concluzii este însă dependentă de verificarea pe
eşantioane mai largi şi reprezentative a celor reieşite din acest studiu. De
asemenea se remarcă existenţa unei diferenţe medii de 12 puncte de scor între
reprezentanţii genului masculin şi feminin (în favoarea băieţilor), diferenţă
care nu este semnificativă statistic. Cum şi varianţa scorurilor pentru ambele
categorii este extrem de apropiată a fost creat un singur tabel de norme pentru
întreaga populaţie investigată.

6. Alte rezultate

Utilizarea celor două instrumente de cercetare nou create PS şi PSC în

conjuncţie cu celelalte instrumente din baterie descrise anterior a creat
posibilitatea determinării mai precise a caracteristicilor acestora prin studierea

23
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

relaţiilor pe care le stabilesc între ele, dar şi cu variabilele latente reieşite dintr-
o analiză factorială exploratorie. Metoda componentelor principale a
evidenţiat un factor de mare magnitudine, care acoperă aproape jumătate din
întreaga varianţă (47%) şi care are o structură bipolară. Polul negativ include
dimensiunile anxietate (-0.845), depresie (-0.729) şi nevoia de suport social (-
0.607), fiind unul semnificativ pentru aspectele de vulnerabilitate personală şi
indicând un potenţial adaptativ al selfului mai degrabă diminuat.
La polul opus, pozitiv, stau dimensiuni ale sinelui care conferă acestuia o
valoare adaptativă ridicată, în ordinea saturaţiilor ele fiind stima de sine (PS,
0.698), eficienţa de sine (0.685), stima de sine socială (0.614) şi perceperea de
sine corporală (PSC, 0.573). Metoda de rotaţie ortogonală a axelor Varimax
ajută la identificarea mai precisă a subdimensiunilor celor doi poli care intră în
structura factorului mai larg de Adaptare a selfului, care sunt cei descrişi
anterior. Se observă că dimensiunile măsurate de PS, PSC şi Chestionarul de
Depresie Burns sunt saturate în fiecare dintre cei doi factori, pozitiv la un pol
şi negativ la celălalt.

Tabel 10. Comunalităţile şi saturaţiile instrumentelor utilizate evidenţiate prin analiza

factorială, metoda componentelor principale şi rotatorie Varimax.

Componente Rotatorie
Comuna- principale Varimax
lităţi F1 47% F2 16% F1 33% F2 30%
SSEI Stima socială .744 .614 .606 .861
PS Stima de sine .553 .698 -.346 .658
PSC Stimă corporală .434 .573 -.475 .329
SE Eficienţă de sine .660 .685 .436 .783
Depresie .760 -.845 .772 -.405
Anxietate .765 -.729 .483 .865
Suport social .572 -.607 .451 .753

Pentru a evidenţia structura factorului Adaptare a selfului am efectuat o

analiză de clusteri, prin care este posibilă o clasificare ierarhică a veriabielor
menţionate. Această dimensiune unitară, dar bipolară, care este Adaptarea
selfului cuprinde la un pol (cel negativ) anxietatea, depresia şi suportul social,
iar la celălalt (pozitiv) eficienţa, stima de sine socială, stima de sine şi
perceperea de sine corporală. Deşi din perspective diferite, ambele metode
(analiza factorială şi analiza de clusteri) conduc la rezultate extrem de
similare, confirmând natura bipolară a factorului identificat.

CAZ 0 5 10 15 20 25

24
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

Etichetă +---------+---------+---------+---------+---------+
DEPRESIE 
ANXIETATE  
SUPORT SOC.  
EFICIENŢĂ  
STIMĂ SOCI.   
PERC. SINE  
PERC. CORP. 

Figura 10. Clasificarea ierarhică şi factorului bipolar de adaptare a selfului.

Studiul nostru a evidenţiat existenţa a numeroase corelate demografice

ale factorului de Adaptare a selfului. Astfel, acesta diferenţiază puternic după
criteriul apartenenţei de gen, dar numai prin polul negativ: nevoia de suport
social şi nivelurile de anxietate şi de depresie sunt semnificativ mai mari la
genul feminin, în timp ce polul pozitiv nu diferenţiază clar între genuri (fig.
17). Pe de altă parte, perioadele de debut ale ciclului liceal şi cele de sfârşit
evidenţiază o accentuare doar a polului pozitiv (eficienţă şi stimă de sine –
fizică, psihică şi socială), dar concluziile trebuie luate cu rezervă din cauza
faptului că grupele de vârstă comparate (16 şi 18 ani) nu sunt perfect
echilibrate din punct de vedere al apartenenţei de gen, sau al nivelului
studiilor, care ar putea fi variabile incluse.
Nivelul studiilor parentale indică valori medii mai mici pentru anxietate/
depresie pentru elevii care au părinţi cu studii generale, simultan cu valori
medii mai ridicate pentru eficienţă/ stimă de sine. Primul născut are un nivel
mediu mult mai scăzut pentru polul negativ al Adaptării selfului şi unul mult
mai ridicat pentru cel pozitiv, comparativ cu cei născuţi ulterior, luaţi ca grup.
Pe de altă parte, liceele cu un statut ridicat, recunoscute social ca valoroase,
potenţează într-o mult mai mare măsură polul anxietate/ depresie ca şi condiţie
a perfomanţelor şcolare superioare, comparativ cu liceele ce au un statut
valoric mai scăzut. Aceasta pune în discuţie chiar numele de pozitiv şi negativ
acordat celor două extreme ale factorului Adaptare identificat de noi. Este
evident că, în anumite circumstanţe ce trebuie mai atent cercetate, elementele
considerate a fi negative (anxietatea şi depresia cu precădere) au o valoarea
adaptativă ridicată, deoarece deblochează compensator mecanisme de
autorealizare personală importante. Aceste compensaţii vor trebui investigate
în conjuncţie cu alte substructuri importante ale selfului, cum ar fi sistemul
personal de valori, nivelul de aspiraţii, conştiinţa de sine, autorealizarea,
realizarea socială etc.

25
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

.4

.2

0.0

-.2

N(Anx+Dep+Sup)
M ean

-.4 P(PS+PSC+Stima+Efic)
Masculin Feminin

Gen

.08

.06

.04

.02

0.00

-.02

-.04

-.06 N(Anx+Dep+Sup)
M ean

-.08 P(PS+PSC+Stima+Efic)
16 ani 18 ani

Varsta
Figura 11. Diferenţele aduse de variabilele apartenenţă de gen şi vârstă.
pentru polii negativ şi pozitiv ai factorului de Adaptare a selfului.

Prin raportare la schema integratoare a selfului prezentată în Anexa 1 se

observă că în metoda propusă de noi pentru evidenţierea puterii sale adaptative
sunt bine reprezentate dimensiunea emoţională a acestuia, deoarece include
atât emoţionalitatea negativă (anxietatea şi depresia), cât şi iubirea/ ura de sine
(prin stima de sine şi stima de sine corporală), dimensiunea fizică a sinelui
(perceperea de sine corporală), dimensiunea sa cognitivă (pe laturile de
percepere de sine – corporală şi psihică, reprezentare de sine şi judecată de

26
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

sine, implicate în PS, PSC şi în eficienţa de sine), cât şi pe cea socială (prin
stima de sine socială, prin nevoia de suport social şi self-monitoringul
presupus de perceperea de sine fizică şi psihică). O multitudine de alte
dimensiuni sunt indirect sau slab reprezentate în acest superfactor de Adaptare
a selfului, cum ar fi cele de identitate sexuală, abilitatea şi forţa fizică,
sistemele defensive şi mecanismele de apărare utilizate, autoreglarea şi
conştiinţa de sine, autorealizarea, identitatea socială sau sinele ca expresie mai
largă a culturii. De aceea considerăm că problema selfului/sinelui rămâne una
ce are nevoie de o cantitate considerabilă de cercetare ulterioară, care să
precizeze nu numai aspectele sale structurale (ca în abordarea de faţă), ci şi pe
cele de geneză selfului şi de dinamică internă evidenţiată de acesta pe scara
timpului. Punerea în lumină a naturii integrative a selfului va proba cu
siguranţă utilitatea psihologică a acestui concept nodal al psihologiei
contemporane.

Bibliografie

*** (1999) Larousse – Marele dicţionar al psihologiei. Bucureşti: Editura Trei.

Albu, M. (1998). Construirea şi utilizarea testelor psihologice. Cluj-Napoca: Editura
Clusium.
Allport, G.W. (1937). Pattern and Growth in Personality. New York, Chicago, San
Francisco, Toronto, London: Holt, Rinehart and Winston. Tradus în limba
româna în 1997 ca Structura şi dezvoltarea personalităţii, Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică, p. 122.
Baumeister, R.F. (1982). A self-presentational view of of social phenomena.
Psychological Bulletin, 91, 3-26.
Bouvard, M. (2002). Questionnaires et échelles d'évaluation de la personnalité. 2e
édition. Paris: Masson, p. 236.
Carver, C.S., Scheier, M.F. (1985). Aspects of self and control of behavior. In B.R.
Schlenker (Ed.). The self and social life (pp. 146-174). New York: Mc Graw
Hill.
Clinciu, A.I. (2009). Statistică aplicată la construirea scalelor psihologice. In
Statistici complementare. Curs aflat sub tipar.
DeVellis, R.F. (2003). Scale Development. Theory and Applications. Applied Social
Research Methods Series, vol. 26. (Second ed.), Thousand Oaks, London New
Delhi: Sage Publications.
Hamachek, D.E. (1987). Encounters with the self. New York, Chicago etc.: Holt,
Rinehart and Winston.
Hamachek, D.E. (1987). Encounters with the self. New York, Chicago etc.: Holt,
Rinehart and Winston
Kohut, H. (1971). The Analysis of the Self. New York: International Universities
Press.
Kroger, J. (2000). Identity development. Adolescence through adulthood. Thousands
Oaks, London, New Delhi: Sage Publications.
Leary, M.R., Tangney, J.P. (Eds.) (2005). Handbook of self and identity. New York,
London: The Guilford Press.

27
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară,
Bucureşti, 2010

Lynn, D.B. (1969). Parental and sex-role identification. A theoretical formulation.

Berkeley, California: McCutcham Publishing Corporation.
Rosenberg, M. (1965). Society and the adolescent self-image. Princeton, NJ:
Princeton University Press.
Rosenberg, M. (1979). Conceiving the self. New York: Basic Books.
Widlöcher, D. (1999), in R. Doron, F. Parot (coord.), Dicţionar de psihologie.
Bucureşti: Editura Humanitas.
Zlate, M, (1999). Eul şi personalitatea. Bucureşti: Editura Trei.

28
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară, Bucureşti, 2010

Dimensiunea Dimensiunea
fizică cognitivă
a sinelui a sinelui

Abilitatea Manage- Autosupra- Judecata/ Evaluarea

Aparenţa şi forţa Prezentare mentul vegherea Percepere de sine/ Auto- Conştiinţa
fizică fizică de sine imaginii atenţională a de sine Reprez. idealul reglarea de sine
de sine sinelui

Atractivitate fiz Sănătate/boală Sine perceput Promovarea Autoobservare Monitorizarea Self-efficacy Self-reflection Sef-regulation Self-concept/s.-
Imagine de sine de sine Sinele actual şi perc. de sine Self-reference Autoevaluare Self-schemata consciounsness
Sine corporal Aptitudini Self- Self- S-monitoring Memoria a Motivaţia de privată/publică
Ident. sexuală fizice presentation managemen Self-awareness S-perception autobiografic Autoverificar creştere Cunoaşt.de sine
t ă e
Sinele moral

Atribute ale sinelui

Multidimensionalitatea sinelui
Identitatea de sine
Diferenţierea/ Integrarea sinelui
Autodeterminarea
Autodezvăluirea (self-disclosure)
Congruenţa/ Consistenţa sinelui
S E L F
Complexitatea sinelui (S I N E)
Compensările sinelui
Valoarea de sine
Patologie a sinelui: self-
handicapping, self-discrepancy

Egocentrarea Refularea Anx./depresie Narcisismul Comparaţia Nivel de Dimensiune Norme, valori Social self- Culturi
Autobunăvoinţa Proiecţia Atrib.eşec/suc. Self-esteem socială: aspiraţii activă de sine colective monitoring individualiste/
Autoconfirmare Introiecţia Self-deceiving Autoaccept./ asc./descendent Sinele Sinele Statusuri şi Categorizare colectiviste
Conservatismul Negaţia etc. Self- autoblamare ă realizat/ ecologic roluri Atribuire soc. Identit.cultural
confidence Repere valorice autoactualizat ă

Sisteme Mecanism Mulţumire Iubirea/ Eficienţa Sinele Sinele ca

defensive e / ura Evaluarea personală comporta- Identitate Identitate expresie a
de alarmă de apărare nemulţum. de sine socială socială mental a grupală a socială culturii
ale Eului de sine Realizarea
E. negativă

9
 E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară, Bucureşti, 2010

Dimensiunea Dimensiunea
emoţională socială
a sinelui a sinelui

10
E. Avram, Psihologia sănătăţii, vol. 2, pp. 9-35, Editura Universitară, Bucureşti, 2010

11