Vintilescu teodora anul III sem 2 ID

Prezentarea structurilor administratiei publice din Spania

Capitala şi principalele oraşe: Madrid (capitala), Barcelona, Valencia, Sevilla, Malaga, Zaragoza.

Suprafaţă şi diviziuni teritoriale: 504.782 km², din care partea continentală reprezintă 499.542 km2, iar partea
insulară 5.240 km2, fiind formată din Insulele Baleare, Insulele Canare şi un grup de mici insule situate în largul
coastelor Marocului: Islas Chafarinas, Penon de Alhucemas şi Penon de Velez de la Gomera. Spania este împărţită
în 17 comunităţi autonome (Andalucia, Aragon, Asturias, Insulele Baleare, Insulele Canare, Cantabria, Castilla-La
Mancha, Castilla y Leon, Catalonia, Comunitatea Valenciană, Extremadura, Galicia, La Rioja, Madrid, Murcia,
Navarra, Ţara Bascilor) şi 2 oraşe autonome (Ceuta şi Mellila). Comunităţile teritoriale se divid în 50 de provincii (47
provincii în Spania peninsulară şi 3 provincii în Spania insulară). Provinciile se împart în sectoare juridice, iar
acestea în municipii.

Forma de guvernământ: monarhie constituţională

Şeful statului: Regele Felipe al VI-lea (din 19 iunie 2014

Puterea legislativa

Parlamentul (Las Cortes Generales) este bicameral, cu un mandat de patru ani.

Congresul Deputaţilor are 350 de membri, aleşi din fiecare provincie în baza reprezentării proporţionale.

Senatul este compus din 266 de membri, cu atribuţii mai limitate decât ale deputaţilor atât în plan legislativ, cât şi în
ceea ce priveşte controlul guvernului. 

Putera executive
Preşedintele guvernului (Primul ministru) Pedro Sánchez Pérez-Castejón (din 1 iunie 2018]

În cadrul sistemelor juridice contemporane, sistemul spaniol urmează așa-numitul model

continental.
Caracteristicile fundamentale ale acestui model sunt:
separarea dreptului public de cel privat în cadrul sistemului juridic, care este împă rțit în diferite ramuri specializate în
materie const
 , penală , administrativă , fiscală , civilă , comercială , de dreptul muncii și procedurală ;
 supremația legii și a dreptului scris în cadrul sistemului de izvoare de drept definit de Codul civil, și anume legea,
uzanța și principiile generale ale dreptului;
 organizarea ierarhică a puterii judiciare, cu un sistem de că i de atac judiciare.

Constituția spaniolă din 1978 prevede că Spania se constituie într-un stat de drept social
și democratic care apără libertatea, justiția, egalitatea și pluralismul politic ca valori
primordiale ale sistemului său juridic.
Constituția este întemeiată pe unitatea indisolubilă a națiunii spaniole, patria comună și
indivizibilă a tuturor spaniolilor. Aceasta recunoaște și garantează dreptul la autonomie
pentru naționalitățile și regiunile care o alcătuiesc, precum și solidaritatea între acestea.
Titlul VI din Constituție este dedicat sistemului judiciar și prevede, la articolul 117, că
principiul unității sistemului jurisdicțional stă la baza organizării și funcționării
instanțelor.
Toate aceste principii stau la baza organizării instanțelor din Spania și se materializează
în existența unui sistem jurisdicțional unic, cu un corp unic de judecători și de magistrați,
care constituie sistemul jurisdicțional de drept comun.
Există numeroase instanțe, care își distribuie activitatea în funcție de criteriile de stabilire
a competenței – materie, valoare, persoană, funcție sau teritoriu – întrucât unitatea
sistemului jurisdicțional nu împiedică existența mai multor instanțe cu domenii de
competență diferite.
Instanțele de drept comun sunt reglementate de Legea organică privind sistemul judiciar,
prevăzută la articolul 122 din Constituția din 1978.