Universitatea Ovidius Constanta

Master – Kinetoterapie, recuperare si reeducare motrica

Program de recuperare prin hidrokinetoterapie

pentru copii cu Sindrom Down

Student: Cercel Bianca Elvira

Anul II semestrul I
 INTRODUCERE

Sindromul Down a fost identificat pentru prima dată în 1860 de doctorul John
Langdon Hydon Down. Hydon Down a observat in institutii de boli mentale similaritati in
manifestarea comportamentala si caracteristicile fizice unor persoane care proveneau
din mediuri diferite.Acestor persoane nu li s-a acordat o atentie speciala, atat rudele cat
si medicii fiind convinsi ca nu exista nici un remediu sau tratament.
In 1959 Turpin, Jerome Lejeune, Lafourcade au descoperit adevarata cauza a
acestei boli.
Sindromul Down a fost si inca mai este perceput de catre unii specialisti ca o
boala, considerand ca cei cu acest sindrom sunt suferinzi de ceva pentru care nu exista
tratament.

Sindromul Down afecteaza de obicei sistemele:

-cardiovascular,
- nervos,
- cutanat,
-exocrin.

Din punct de vedere clinic şi morfologic prezintă următoarele caracteristici:

- tonus muscular scăzut şi laxitate la nivelul ligamentelor;

- diametrul capului redus, occiput plat, faţă mai lată, rădăcina nasului mai
evazată, fisurile palpebrale orientate mai spre superior, gura mică;

Caracteristici fizice:

- profil facial plat, nas mic cu puntea nazală lăsată în jos;

- fisură palpebrală oblică, ochii înclinaţi în sus;
- aspect modificat al urechii, ureche implantată mai jos decât in mod normal;
- hiperflexibilitate, capacitate exagerată de a-şi întinde articulaţiile;
- aspect modificat al falangelui mijlociu al degetului mic (degetul se îndoaie o
singură dată in loc de două ori);
- pliu cutanat la pleoapele superioare la colţul intern al ochilor;
-distanţă mai mare decât in mod obisnuit între degetul mare şi al doilea deget de
la picior;
- limbă prea mare în raport cu dimensiunea gurii.

Mijloace de tratament generale in Sindromul Down

Mijloace proprii care cuprind:

 Exercitii fizice special adaptate, organizate si conduse de catre un specialist
 Gimnastica medicala

2
  Metode kinetoterapeutice( metoda Bobath, metoda Frenkel)

Mijloace ajutatoare:
 Mijloace imprumutate din unele ramuri sportive( ex. baschet, handball, fotbal,
atletism, tennis de masa,)
 Alte forme: stretching muscular

Obiective terapeutice generale

 corelarea posturala general sau pe segmente, statica si dinamica

 dezvoltarea mobilitatii articulare
 tonifierea musculara, pe grupe musculare sau generalizata
 prevenirea avansarii retracturilor ligamentare
 corectarea deficientelor posturale ale coloanei vertebrale( ex. cifoza, scolioza,
lordoza)
 corectarea atitudinii capului inclinat ianinte
 corectarea membrelor inferioare in valgum sau varum
 facilitarea masticatiei
 dezvoltarea coordonarii si echilibrului
 imbunatati capacitatii de efort
 combaterea obezitaii

Scopul hidrokinetoterapiei

 Imbunatatirea capacitatii motrice generale

 Imbunatatirea functiei segmentului sau a segmentelor afectate(functional, active
si independent)
 Stimularea psihica

Programul de hidrokinetoterapie

Programele au caracter individual , ele cuprinzand exercitii adaptate evolutiei probabile

a copiilor.Exercitiile fizice sunt combinate cu exercitii respiratorii care antreneaza intreg
trenul superior,inspiratiile fin profunde iar expiratiile facandu-se cu forta si
zgomot.Exercitiile respiratorii au un rol de “repaus activ”.

Durata unei sedinte de hidrokinetoterapie este de 40-45 de minute din care: 5 minute
cuprinde incalzirea
30-35 minute partea fundamentala
5 minute incheierea.

Inainte de intrarea in bazin pacientul este obligat sa faca dus!

I.Incalzirea

-la marginea bazinului

3
-pozitia initiala: stand
-coloana cervicala: -flexii si extensii
-rasuciri stanga respective dreapta
-inclinari laterale
-rotiri
-membrele superioare: -flexii si extentsii
-extensii cu arcuiri
-rotiri simultane si alternative
-flotari si semiflotari

-coloana lombara: -fletii si extensii

-extensii si aplecari
-inclinari laterale
-circumductii
-membre inferioare: -fandari inainte, inapoi, lateral
-genuflexiuni
-ridicari pe varfuri, baretele sus, usoare arcuiri laterale
-sarituri ca mingea
-forfecari( din pozitia sezand)

II.Partea fundamentala

 Invatarea miscarilor pe uscat prin metode pasivo-active si active

 Invatarea miscarilor in apa

Exercitii

1. Plutirea

-pacientul este intins pe apa in decubit dorsal, capul in sprijin pe umerii

terapeututlui, aflat si el in apa.
-urmeaza o inspiratie fortata cu mentinerea aerului in piept cat mai mult
timp.
-dupa inspiratie capul pacientului nu mai este sprijinit de catre
kinetoterapeut ci este lasat sa pluteasca usor pe apa impreuna cu corpul care
trebuie sa fie cat mai relaxat
-plutirea corpului pe apa se datoreaza diferentei dintre densitatea apei si
densitatea corpului uman
-utilizeaza forta musculara redusa pentru mobilizarea articulara
-creste capacitatea de relaxare musculara in postura ortostatica
-scade durerile articulare prin diminuarea presiunilor intraarticulare
-fenomenul de plutire poate fi accentuate cu ajutorul unor plute
-in bazinele cu apa sarata sau minerala se poate obtine un grad mai mare de
flotatie deoarece cu cat densitatea apei este mai mare cu atat flotatia este mai
usoara

4
 2. –pacientul in decubit ventral
-cu pluta, priza pe partile laterale distale
-miscare de picioare bras
-12 lungimi de bazin
3. –pacientul in decubit dorsal
-bratele executa o miscare simultana sus-lateral-jos
-picioare bras
-6 lungimi de bazin

4. –pacientul in decubit dorsal

-bratele in prelungirea corpului
-picioare craul
-4 lungimi de bazin

5. -procedeu craul
-4 lungimi de bazin

III. Revenirea dupa efort

 Prin exercitii de revenire propriu zise

 Prin joc

Exercitii de revenire propriu zise:

1.serii de scufundari cu expiratie completa sub apa

2.impingere de la margine cu plutire pe spate si revenire prin pedalare usoara cu

brate si picioare

3.mers prin apa cu expiratie si inspiratie ampla

4.pedalare cu bratele si cu picioarele in decubit dorsal

Revenirea dupa effort prin jocuri

1.lovirea apei cu palma prin stropirea partenerului

3. “lupta cocosului” – se grupeaza doi cate doi, unul dintre ei se aseaza pe

umarul celuilalt, pierde perechea a carui partener de pe umeri cade in apa.

Programul de hidrokinetoterapie trebuie inclus in programa de reabilitare a

copiilor cu sindrom down de cel putin 2 ori pe saptamana.
Pe langa acesta se indica si o dieta adecvata.

5
 Cap.III.Rezultate obtinute prin hidrokinetoterapie

 Plutirea
 Coordonarea miscarilor cu respiratia
 Inotul pe spate
 Procedeul bras
 Procedeul craul
 Socializare cu alti copii( autisti, diskinetici, spastici)

Copii care sufera de Sindrom Down sunt totusi capabili sa invete, dar au
nevoie de mai mult timp din cauza retardului mintal.Au probleme in mentinerea
concentrarii atentiei mai mult timp, este aproape imposibil de a le mentine
atentia asupra unei miscari mai mult de cateva momente.

BIBLIOGRAFIE

1. Robansecu N.- Readaptarea copilului handicapat fizic

2. Robanescu N.- Reeducarea neuro-motorie, Ed. Medicala Bucuresti, 2001
3. Tudor Sbenghe- Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Ed. Medicala
Bucuresti, 1987
4. Dr. Betnakik Belane- Hidroterapia es specialis uszooktatas, Budapest, 2002
de hidrokinetoterapie si inot therapeutic, Ed. Risoprint cluj-napoca, 2005

6
7