Parabola fiului risipitor 1

În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.

Binecuvântaþi ºi dreptmãritori creºtini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru
Iisus Hristos,

C uvântul lui Dumnezeu ºi taina deopotrivã ne împãrtãºesc harul, lumina,

puterea, care vin de sus înspre noi, pentru ca, înzestraþi cu acest har, cu
aceastã luminã ºi putere ºi hrãnindu-ne din aceastã zestre divinã, sã ne înãlþãm. Cãci
dorul de înãlþare e rãsãdit în noi adânc, de nedesfãcut, de nedespãrþit, de nedistrus.
Cineva a spus: dorinþa rãului ºi a celui robit rãului de a distruge nu are hotar. Dar e de
nedistrus ceea ce e dumnezeiesc, ceea ce nu mai e din lumea aceasta. ªi sunt
indestructibile darul ºi chipul divin din om pentru cã nu sunt pecetluite din lumea
aceasta, care e ziditã din nimic. Or, nimicul nu poate distruge eternitatea, existenþa
necreatã, veºnicã. Acest adevãr ar trebui sã pãtrundã orice conºtiinþã umanã, iar cei care
au dorinþa de a distruge – nefericiþii de ei! – sã se trezeascã, sã-ºi dea seama, sã
înþeleagã faptul cã nu sunt ºi nu vor fi niciodatã în stare sã distrugã ceea ce e de
nedistrus, întrucât este necreat ºi etern. Numai creatura e supusã timpului ºi spaþiului,
trecerii, stricãciunii ºi morþii.
Dumnezeiasca Scripturã ne împãrtãºeºte astãzi Evanghelia fiului risipitor.
(Evanghelia – Vestea cea bunã, de sus, dar pentru noi, cei de jos.) Unii batjocoresc
adesea, spunând: Ei, nu aºteptãm noi manã cereascã, ºi e vorba, sigur, de mana pe care
au primit-o israelienii în pustie. Cu alte cuvinte, omul sã facã bine ºi sã punã osul, sã
munceascã. Da, sã munceascã! Dar fãrã logodna, fãrã unitatea sfântã între cer ºi pãmânt,
între necreat ºi creat, între harul divin, dumnezeiesc, etern, a toate ziditor ºi puterea,
conºtiinþa, voinþa noastrã ziditã, fãrã aceastã logodnã nu e cu putinþã nici o zidire.
Adevãrul aici este, în aceastã tainã a zidirii, a logodnei. Dealtfel, se naºte ceva fãrã
unire? Numai cã din legãtura mea cu cel asemenea mie nasc ce este asemenea, dar pentru
suiºul meu, pentru înãlþarea mea, pentru ieºirea din orice robie a acestei lumi a zidit
Dumnezeu altã logodnã, cu Cel care-i mai presus de mine, ca sã mã pot înãlþa. Cugete

127 februarie 2000. Duminica a XXXIV-a dupã Rusalii.

 2

oricine: cine se poate înãlþa fãrã Cel ce ne priveºte de sus? Cum spune Psalmistul:
“Aratã-Þi de sus, Doamne, faþa Ta ºi vino sã ne mântuieºti pe noi!”.
O asemenea tainã mare ne descoperã ºi evanghelia de astãzi, a fiului risipitor; dar
nu numaidecât risipitor, ci ºi cãit, convertit, revenit acasã; Acasã – în casa pãrinteascã, la
care suntem toþi chemaþi. Citind-o, intuim deodatã cã ea nu priveºte numai pe fiul din
Evanghelie, ci pe orice fiu, pe fiecare dintre noi ca fii ai Pãrintelui Ceresc, ºi lumea toatã.
Deci priveºte acest itinerariu, aceastã cale a lumii ºi a fiecãruia dintre noi.
Sã ne ajute bunul Dumnezeu sã contemplãm aceastã evanghelie ºi sã o pãtrundem
în adevãrul ei descoperitor de tainã. Cãci Dumnezeu este, totodatã, ºi tainã, ºi
descoperire; tainã care se descoperã, se dezvãluie. E tainã pentru cã e infinitul
dumnezeiesc, dar se descoperã pentru noi toþi, pentru fãptura Lui, spre a-L cunoaºte ºi a
ne împãrtãºi din El, din lumina, din iubirea, din adevãrul Lui etern: etern ziditor ºi
mântuitor. Pentru cã þinta acestei zidiri este nemurirea noastrã. În aceastã luminã a
înþelegerii, în acest dar sã recitim dumnezeiasca evanghelie dupã Sfântul evanghelist
Luca:
A zis Domnul pilda aceasta:

“Un om avea doi fii. ªi a zis cel mai tânãr dintre ei tatãlui sãu: Tatã, dã-mi
partea ce mi se cuvine din avere. ªi el le-a împãrþit avuþia. ªi nu dupã multe zile,
adunând toate, fiul cel mai tânãr s-a dus într-o þarã depãrtatã ºi acolo ºi-a risipit
averea, trãind în desfrânãri. ªi dupã ce a cheltuit totul, s-a fãcut foamete mare în þara
aceea, ºi el a început sã ducã lipsã. ªi ducându-se, s-a lipit de unul din locuitorii acelei
þãri, iar acesta l-a trimis la þarinile sale sã pãzeascã porcii. ªi dorea sã-ºi sature
pântecele din roºcovele pe care le mâncau porcii, însã nimeni nu-i dãdea. Dar, venindu-
ºi în sine, a zis: Câþi argaþi ai tatãlui meu sunt îndestulaþi de pâine, iar eu pier aici de
foame! Sculându-mã, mã voi duce la tatãl meu ºi-i voi spune: Tatã, am greºit la cer ºi
înaintea ta; nu mai sunt vrednic sã mã numesc fiul tãu. Fã-mã ca pe unul din argaþii tãi.
ªi, sculându-se, a venit la tatãl sãu. ªi încã departe fiind el, l-a vãzut tatãl sãu ºi i s-a
fãcut milã ºi, alergând, a cãzut pe grumazul lui ºi l-a sãrutat. ªi i-a zis fiul: Tatã, am
greºit la cer ºi înaintea ta ºi nu mai sunt vrednic sã mã numesc fiul tãu. ªi a zis tatãl
cãtre slugile sale: Aduceþi degrabã haina lui cea dintâi ºi-l îmbrãcaþi ºi daþi inel în
mâna lui ºi încãlþãminte în picioarele lui; ºi aduceþi viþelul cel îngrãºat ºi-l înjunghiaþi
ºi, mâncând, sã ne veselim; cãci acest fiu al meu mort era ºi a înviat, pierdut era ºi s-a
aflat. ªi au început sã se veseleascã. Iar fiul cel mare era la þarinã. ªi când a venit ºi s-a
apropiat de casã, a auzit cântece ºi jocuri. ªi, chemând la sine pe una dintre slugi, a
întrebat ce înseamnã acestea. Iar sluga i-a spus: Fratele tãu a venit, iar tatãl tãu a
înjunghiat viþelul cel îngrãºat, pentru cã l-a primit sãnãtos. ªi el s-a mâniat ºi nu voia sã
intre; dar tatãl lui, ieºind, îl ruga (a ieºit ºi în calea celuilalt). Însã el, rãspunzând, a zis
tatãlui sãu: Iatã, de atâþia ani îþi slujesc ºi niciodatã n-am cãlcat porunca ta. ªi mie
niciodatã nu mi-ai dat un ied, ca sã mã veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest
fiu al tãu (deci nu fratele meu), care þi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat
pentru el viþelul cel îngrãºat. Tatãl însã i-a zis: Fiule, tu totdeauna eºti cu mine ºi toate
ale mele ale tale sunt. Trebuia însã sã ne veselim ºi sã ne bucurãm, cãci fratele tãu
acesta mort era ºi a înviat, pierdut era ºi s-a aflat” (Luca 15, 11-32).
 3

Iubiþilor, ascultaþi: “Un om avea doi fii”. Adesea în Evanghelie Mântuitorul

foloseºte expresia un om, cu înþelesul tainic, adânc, pentru cã Fiul lui Dumnezeu Însuºi
S-a fãcut Om. ªi ne vorbeºte nouã, oamenilor, ca un om; dar de la Tatãl, pentru cã,
imediat, în dumnezeiasca Evanghelie se descoperã Tatãl, deîndatã ce fiul cel mai tânãr I
se adreseazã: “Tatã, dã-mi avuþia”. Deci e vorba de Tatãl ceresc în dumnezeiasca
Evanghelie, pe care o binevesteºte Fiul Sãu, Domnul nostru Iisus Hristos. El ne-a ºi
învãþat cum sã ne adresãm Tatãlui Sãu, spunându-ne: “Aºa sã vã rugaþi: Tatãl
nostru...”. Sã nu trecem mai departe fãrã a preciza cã în evanghelia aceasta, ca ºi în alte
binevestiri ale Mântuitorului, când vorbeºte de cei doi fii are în vedere îndeosebi pe fiii
poporului ales ºi pe fiii neamurilor. Cãci aºa a fost trimis: cãtre tot omul, dar nãscându-
Se din sânul neamului ales, dintre iudei. Cum va spune El însuºi: “Mântuirea vine din
iudei”, adicã dupã trup; dar cãtre tot neamul, de pretutindeni. ªi de aceea zice: “...doi
fii”, ºi adaugã: “fiul cel mai tânãr” – pentru cã cei din Vechiul Testament au fost aleºi
mai de timpuriu faþã de celelalte neamuri, faþã de celelalte cãi ale pedagogiei divine,
celelalte religii.
Numeºte Mântuitorul pe acest fiu “mai tânãr”; ºi ne ducem cu gândul la Israelul
cel nou, cum mai e numitã Biserica. Fiecare dintre noi sã se vadã acum, ºi în starea
acestui fiu care s-a rãtãcit, dar ºi în chemarea lui. ªi, Doamne, câte ne descoperã nouã
Evanghelia prin acest fiu! El merge, semeþ, cu îndrãznealã, în faþa Tatãlui: “Tatã, dã-mi
partea de avere ce mi se cuvine!”. Nu-l roagã; socoteºte cã-i un drept al lui. Reclamã, cu
un fel de orgoliu, partea ce i se cuvine – lumea aceasta mi se cuvine. Mai mult, omul
merge pânã acolo încât se socoteºte nu numai stãpân pe partea lui de lume, ci chiar
ziditor al ei, ºi îºi îngãduie sã o lucreze dupã chipul lui, nu dupã chipul lui Dumnezeu. ªi,
vai lui, Doamne, cum schimonoseºte el aceastã lume, fãcând-o neroditoare ºi de
nerecunoscut, aruncând-o astfel în stricãciune, “în latura ºi umbra morþii”! De aici
cuvântul atât de descoperitor de tainã al Evangheliei: “avuþia ce mi se cuvine”, adicã e a
mea, eu sunt stãpânul ei. De aceea unii se ºi ucid pentru o palmã de pãmânt; ºi nu numai
ici-colo, câte un om, dar sunt popoare care se mãcelãresc pentru o palmã de pãmânt,
pentru a se înstãpâni asupra ei, dacã ar fi posibil, pe vecie. De aici vine, din acest
orgoliu, formula autarhicã: “avuþia ce mi se cuvine”. Nu e un dar al lui Dumnezeu, dacã
eu cred cã “mi se cuvine”.
Socotind, aºadar, cã i se cuvine aceastã avuþie, lumea aceasta, “nu dupã multe
zile (deci a mai zãbovit; cãci rãul se furiºeazã încet în noi, scânteiazã, câteodatã, în
orgoliu, ºi se lasã apoi, molatec, tainic ºi linguºitor; ºi aºa, subtil, pãtrunde, adiind ºi
mângâind, adulmecând stãrile ºi sentimentele noastre), adunând toate, fiul cel mai tânãr
s-a dus într-o þarã depãrtatã”. Aºa cum tâlcuiam ºi la Pilda talanþilor: fiii au primit
talanþii ºi “au plecat departe”. Au primit darurile dumnezeieºti, socotind cã ale lor sunt,
de drept, nu ca pe un dar menit sã dea fruct, sã rodeascã. El primeºte avuþia ºi pleacã
departe de la faþa tatãlui sãu. Propriu-zis, nu te poþi depãrta niciodatã de Dumnezeu, în
adânc. Cãci toate ale Lui sunt. Te depãrtezi însã de faþa Lui, de ochii Lui; nu vrei sã-I
priveºti ochii. E una din cele mai grele, strãpungãtoare dureri – ºi luminã, totodatã – sã-L
poþi privi pe Dumnezeu în faþã; ºi pe semenul tãu sã-l poþi privi; sã ai curajul,
îndrãzneala sã te priveºti ºi pe tine, în adânc, sã priveºti ºi moartea în faþã – cele mai
grele priviri. Dar el pleacã departe de la faþa tatãlui sãu, de la ochii lui Dumnezeu. Aºa
cum a plecat ºi Cain, dupã ce ºi-a ucis fratele. Deci el pleacã departe de la faþa pãrintelui
sãu. ªi, precum am auzit în evanghelie, petrece cu desfrânatele.
 4

E implicatã, prin urmare, ºi taina libertãþii. A spus Mântuitorul: adevãrul te face

liber; binele te face liber. Libertatea e o însuºire, e o trãsãturã a sufletului, un dar. Dar
care e fiinþa libertãþii? – întrebare atât de adâncã, asemenea tuturor celor dumnezeieºti.
E binele, adevãrul. Dar dacã noi umplem libertatea cu rãul, libertatea de a face rele mai
este ea libertate? Nu devine ea însãºi o însuºire a rãului? Dumnezeiescul Pavel spune:
“Toate îmi sunt îngãduite (adicã în toate am libertate) dar nu toate îmi sunt de folos.
Toate îmi sunt îngãduite dar nu mã voi lãsa biruit de ceva. Bucatele sunt pentru pântece
ºi pântecele pentru bucate ºi Dumnezeu va nimici ºi pe unul ºi pe celelalte. Trupul însã
nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, ºi Domnul este pentru trup”. E trupul pentru
Domnul, de ce? – Ca sã devinã templu al Duhului Sfânt, ca sã devinã vas în care însuºi
Domnul a binevoit sã locuiascã. Pentru cã El, Domnul este Cuvântul ºi “Cuvântul trup
S-a fãcut ºi S-a sãlãºluit între noi” (Ioan 1, 14). Deci trupul acesta e pentru Domnul, ca
în el sã locuiascã Dumnezeu. Nu e pentru rãu, pentru stricãciune. Zice mai departe
Apostolul: “Au nu ºtiþi cã trupurile voastre sunt mãdularele lui Hristos? Luând deci
mãdularele lui Hristos le voi face mãdularele unei desfrânate? Nicidecum! Sau nu ºtiþi
cã cel ce se alipeºte de desfrânatã este un singur trup cu ea? «Cãci vor fi – zice
Scriptura – cei doi un singur trup». Iar cel ce se alipeºte de Domnul este un duh cu El.
Fugiþi de desfrânare! Orice pãcat pe care-l va sãvârºi omul este în afarã de trup. Cine
se dedã însã desfrânãrii pãcãtuieºte în însuºi trupul sãu. Sau nu ºtiþi cã trupul vostru
este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care Îl aveþi de la Dumnezeu, ºi cã voi
nu sunteþi ai voºtri? Cãci aþi fost cumpãraþi cu preþ! Slãviþi, dar, pe Dumnezeu în
trupul vostru ºi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 12-20).
Unul din cuvintele de aici, ale dumnezeiescului Pavel, te pãtrunde: orice pãcat
sãvârºit de om e sãvârºit afarã din trup – prin cuvânt, prin gând, prin alte acte ale lui;
numai pe cel al desfrânãrii îl sãvârºeºte în trupul lui. Atunci, deci, pãtrunde întinarea
aceasta, rãul miros al pãcatului pãtrunde în trup. Cãci dumnezeieºtii Pãrinþi ºi Scripturile
sfinte vorbesc de buna mireasmã duhovniceascã a harului, a Împãrtãºaniei, a tuturor
Tainelor ºi despre rãul miros al pãcatului. Sã nu omitem adevãrul din adânc: din
comuniunea prin Taina Sfântã a Cununiei toþi ne-am nãscut, ºi sfinþii. Numai Fiul lui
Dumnezeu S-a întrupat, S-a nãscut de la Duhul Sfânt ºi din Fecioarã, descoperindu-ne
nouã cea de a doua naºtere a omului, de la Duhul Sfânt. Încolo, toþi oamenii, de la
Adam, aºa ne-am nãscut, din aceastã tainã a comuniunii în trup. Dar nepierzând,
nepierzând, de trei ori nepierzând, taina, rostul, sensul acestei comuniuni, care e, precis,
sensul ziditor, sensul creator. Dumnezeu a îngãduit sã se sãvârºeascã orice act – ºi hrana,
ºi comuniunea aceasta – din bunã plãcere; dar nu plãcerea e scopul. Cum, Doamne, am
putea accepta vreodatã aceastã invenþie demonicã ºi aberantã cã plãcerea este principiul
psihologic al omului? Nu, nu e principiul, nu ea e adevãrul adânc ºi sensul. Plãcerea este
numai climatul, atmosfera. “Bunã plãcerea Ta, Doamne, sã o fac”, zice Psalmistul. Dar
rostul, scopul adânc e cel ziditor, cel creator. De aici s-au nãscut ºi savanþii, ºi
neînþelepþii; ºi sfinþii, ºi ticãloºii – din aceastã tainã. Deci e vorba de accepþiunea
primitã de la Dumnezeu când preotul spune: “Cei doi vor fi un trup”, în binecuvântarea
Sfintei Taine a Cununiei. Iar dacã prin alipirea de la trup la trup fac din plãcere, din
poftã, scop al vieþii, atunci introduc în fãptura mea întunericul stricãciunii, demonul
desfrâului ºi al morþii. “Cel ce seamãnã în trup, spune dumnezeieºte acelaºi Pavel,
culege stricãciune ºi moarte; cel ce seamãnã în duh culege viaþã ºi nemurire”.
 5

ªi atunci, acest fiu, petrecând cu desfrânatele, a irosit, a cheltuit, a delapidat

avuþia Stãpânului – darurile dumnezeieºti, darurile Duhului Sfânt. ªi, înainte de toate,
conºtiinþa, mintea hãrãzitã de Dumnezeu cu înþelepciune, cum spunem mereu, dupã
profeþi, apostoli ºi Pãrinþi: cu înþelegere, cu sfat divin, cu tãrie ºi cunoºtinþã, cu
dreaptã credinþã, cu temere de a pierde binele ºi a te îmbrãca în haina rãului.
Apoi “s-a fãcut foamete mare în þara aceea, ºi el a început a duce lipsã”.
Observaþi, nu fãrã dezvãluire adâncã: foamete “în þara aceea” ºi foamete atunci ºi în el.
E vorba de foametea lumii. Ce fel de foamete a lumii? – Tot ceea ce a urzit omul în
despãrþirea lui de Dumnezeu. Cãci pãcatul începe, sã nu uitãm, prin orgoliu, prin
mândrie; când îndrept cãtre mine privirea, când o întorc de la Dumnezeu ºi o îndrept
cãtre mine, eu mã despart de El. Aºa cum, închizând ochii, nu mai am lumina; ºi mã vãd
pe mine; ºi nici pe mine nu mã mai vãd în adevãrul meu. La aceastã tainã ar trebui sã
luãm aminte: eu nu am cum sã mã cunosc fãrã a-L cunoaºte pe Dumnezeu. Eu mã cunosc
prin Cel ce m-a zidit. El mã cunoaºte, Dumnezeu mã cunoaºte. Cum spune Psalmistul:
“Tu, Doamne, m-ai urzit în sânul maicii mele” (Psalmul 138); sau proorocul Ieremia:
“Din sânul maicii mele m-ai chemat”; sau Sfântul Pavel, scriind corintenilor:
“Dumnezeu, Cel ce mã cunoaºte pe mine”. Nu mã cunosc dacã nu-L cunosc pe Cel dupã
al Cãrui chip am fost zidit. ªi adevãrul acesta este: foametea care era în þara aceea, ºi în
lume, ºi foametea din mine îmi descoperã cã eu nu mã cunosc. Pentru cã foametea
adâncã e foametea de adevãr. Cum spune proorocul Amos: “Iatã vin zile, zice Domnul
Dumnezeu, în care voi trimite foamete pe pãmânt, nu foamete de pâine ºi nu sete de apã
(ºi de orice bun material), ci de auzit cuvintele Domnului” (Amos 8, 11).
Aceasta e o foame pe care n-o poate, hotãrât, satisface lumea de aici. ªi
epistemologia (aceastã disciplinã care se ocupã cu studiul cunoaºterii – a naturii, a lumii)
o spune astãzi cu onestitate: nu poate ºtiinþa sã instituie în lume Binele (o eticã, spun
oamenii de ºtiinþã). Nu e chemarea ei sã instituie Binele adevãrat, acel Bine pentru care
noi zicem, în rugãciunile de dimineaþã ale preotului: “Mulþumim Þie, Doamne
Dumnezeul mântuirii noastre, cã toate le faci spre binele vieþii noastre, pentru ca
totdeauna sã privim la Tine, Doamne, Mântuitorule ºi Fãcãtorule de bine al sufletelor
noastre.” Cãci Binele vine de la El.
ªi mai e ceva ce nu poate institui ºtiinþa. Ea nu poate institui sensul acestei lumi.
Gândiþi-vã, când cineva face o casã, o face cu sensul, cu rostul de a fi casã, nu-i aºa?
Când face un lucru, oricât de smerit ar fi – o îmbrãcãminte a lui, o maºinã – o face cu un
sens, iubiþilor, nu? Cu un rost. Cine-i dã sensul? E în opera aceea, sau în autor? Gândiþi-
vã, cine dã sens, rost, scop acelui obiect pe care-l fac eu? E în obiectul acela sensul, sau
în autor? – În autor! Atunci, gândind la lumea aceasta, înþelegem cã sensul, rostul ei nu
e în ea, ci în Autorul ei, în Dumnezeu, în Pãrintele Ceresc.
Zicem cã lumea e operã… Dealtfel, cum mai numim noi lumea, fraþilor? Operã,
omenire, naturã… Ce observãm? Toate aceste denumiri sunt de gen feminin. M-am
întâlnit nu demult cu niºte oameni din alte þãri, care au spus: “A, nu, noi nu suntem
creºtini” (ºi m-am mirat, pentru cã unii dintre ei veneau dintr-o þarã catolicã). Atunci,
primul cuvânt pe care l-am spus lor a fost: “Bine, dar sunteþi din lumea aceasta, nu?”.
“Da”. “Iar lumea aceasta o numim la genul feminin: naturã, materie..., nu?”. “Da”. ªi am
întrebat pe limba lor: “Où est le mari?” (Unde e soþul?) Unde e Mirele acestei lumi? Pãi,
dumneavoastrã pe Mire nu-L cunoaºteþi? ªi dialogul nostru a durat astfel o orã – a fost
dar de la Dumnezeu.
 6

Revenim la cuvântul nostru: cine e Mirele acestei lumi? E Cel pe Care Pãrintele
Sãu L-a trimis, ºi pe care noi, la Prohod, Îl numim Mirele Bisericii. Iar fãrã Mire se poate
zidi ceva? Nu suntem noi – o, Doamne! – în cea mai gravã rãtãcire ºi decãdere cu
putinþã, în care mintea noastrã s-a dezrãdãcinat, s-a nemintoºit? Vom citi la Canonul
Sfântului Andrei Criteanul: “Doamne, mintea mea cu totul þãrânã mi-am fãcut”. Dacã
eu toatã inima mea o încredinþez numai naturii (pe româneºte: cea care naºte mereu),
numai materiei (mater, adicã mamã; o, dar mama e sfântã, pentru cã ea îºi are
protochipul în Maica Domnului!), când fac din ea stãpân al meu, cad rob în ea. ªi tare mi-
e teamã, Doamne, ca eu, cãzând în plãcerile pentru naturã, pentru materie, stând toatã
ziua în dialog numai cu natura, cu materia, sã nu mã molipsesc de la genul lor feminin,
pe care eu însumi l-am degradat, din pricina mea a decãzut. Pentru cã aceasta ar însemna
despãrþirea de Mirele Ceresc, de Dumnezeu. ªi a te despãrþi de Dumnezeu, în definitiv,
ce înseamnã? – Cãdere. Dar nu e cãdere totalã. Încã o datã o spunem ºi o mãrturisim, cu
o tãrie de neclintit: oricât vrea rãul sã fie fãrã de hotar, sã distrugã, nu poate distruge
ceea ce e de nedistrus. ªi anume, încã o datã, iubiþilor, la o judecatã pe care o supun lui
Dumnezeu ºi o mãrturisesc: orice pãcat e din lumea aceasta; fie cã e insuflat de cel rãu,
fie cã e din trupul meu. ªi tot ce e din lumea aceasta nu poate fi indestructibil; pentru cã e
zidit. Numai adevãrul dumnezeiesc, numai lumina divinã, numai iubirea divinã nu sunt
din lumea aceasta; sunt din veºnicie. ªi eu, care port chipul lui Dumnezeu în mine,
adâncul cel de nedistrus, port odatã cu chipul lui Dumnezeu ºi un dar de nedistrus. Care
dar? Al spiritului ºi al libertãþii; al libertãþii dumnezeieºti. Iar spiritul ºi libertatea sunt
chemate sã ne trezeascã firea cea adâncã.
Pentru cã, iatã, fiul rãtãcit ºi-a venit în fire, ºi-a venit în sine. Adâncul din om e de
nedistrus. ªi-a re-venit, cum se spune, ºi, deodatã, s-a trezit; s-a iluminat ºi libertatea.
Spirit ºi libertate; luminã ºi adevãr; iubire ºi forþã de a te smulge din tine ºi de a te
îndrepta spre lumina adevãrului. Adâncul din noi, de nedistrus, repet, e chemat la trezire.
ªi s-a trezit. La ce s-a trezit, iubiþilor? La cuvântul acesta adânc. Era foamete mare în
lume, foamete de sens, pe care-l dã Dumnezeu. Iar foametea din el a cãpãtat grai: “Câþi
argaþi ai tatãlui meu sunt îndestulaþi de pâine...!” (Pâinea cereascã, pâinea adevãrului,
pâinea toatã, ºi pentru trup, ºi pentru suflet, toate le-a fãcut Dumnezeu; dar toate cu rostul
lor, pentru binele zidirii.) “...iar eu pier de foame aici”. Foametea… O foamete care te
trezeºte, o foamete pentru sãnãtate; nu pentru lãcomie ºi distrugere. ªtim cu toþii, e
filosofia cea mai simplã: când într-o boalã îþi vine foamea, ce semn e? – Cã mergi spre
sãnãtate. Cã altfel, în timpul bolii þi-e silã ºi de mâncare. Acesta e semn al bolii ºi al
morþii. O, câtã vreme petrece omul în plãcere, în ticãloºiile acestei lumi! Doamne,
trezeºte-ne! Ori de câte ori aº gusta aceastã plãcere – a trupului, a cãrnii, a desfrâului – o,
Doamne, sã ºtiu cã atunci sunt bolnav. Sunt bolnav ºi nu ºtiu cã sunt bolnav. Nu e mai
mare tragedie decât sã fii bolnav ºi sã crezi cã eºti sãnãtos. Cãci dulceaþa plãcerilor este
dulceaþa bolii, a stricãciunii ºi a morþii. Dacã eu nu mai am foame… O, ce sfântã e
foamea, Doamne! De aceea a ºi zis Mântuitorul: “Fericiþi cei ce flãmânzesc ºi înseteazã
de dreptate” – de dreptatea divinã, de sfinþenia divinã, de lumina divinã, de iubirea
divinã, de mântuirea divinã.
Era semn cã se vindecã tânãrul. Dã-mi, Doamne, mereu sã am semnul acesta: sã
am foame de Tine, Doamne, sã mã satur de Tine! “Sãtura-se-va inima mea, Doamne, de
slava Ta”, zice Psalmistul. Sã mã satur de Tine – deci, în locul dulceþilor ºi plãcerilor
lumii, sã încep a simþi dulceaþa slavei lui Dumnezeu, foamea sãnãtãþii. Dã, Doamne,
 7

acestei lumi foamea aceasta – de adevãr, de bine, de frumuseþe, de Tine, Doamne! ªi

împreunã cu fiul din Evanghelie sã mã îndrept, Doamne!
Pentru moment a mai rãtãcit fiul cel tânãr. S-a lipit de unul dintre stãpânii acelei
þãri, care l-a trimis la porci. Adeseori, în loc sã ne încredinþãm lui Dumnezeu, ne
încredinþãm vreunuia dintre stãpânii lumii acesteia, sãrmanii. Pãi nu fãcuse bietul
Darwin, în cãutãrile lui, (Dumnezeu sã-l mântuiascã!), nu fãcuse Darwin din lupta pentru
existenþã ºi din selecþia naturalã, o lege a evoluþiei? Deci nu sensul creator ºi ziditor
conta, ci lupta care nãruie ºi distruge; conta selecþia naturalã. De aici au luat ºi dictatorii
învãþãturã ºi s-au instituit ei în locul sensului. Pentru cã, vezi Doamne, sensul existenþei
e în el, în dictator, dacã el s-a substituit lui Dumnezeu. Vai nouã, cât am gustat ºi noi,
românii, direct ºi pe viu, aceastã selecþie naturalã propusã de Darwin ºi aplicatã de
dictatori! ªtim ce au fãcut – ºi într-o parte ºi în alta –, pe cine alegeau, pe cine selectau,
pentru cã ei hotãrau cine sã fie liber, cine nu, cine sã trãiascã ºi cine nu, cum sã se nascã
ºi cum sã moarã lumea. Ei aveau drept de viaþã ºi de moarte asupra unui neam întreg.
Doamne, a sosit un timp proniator, sã recunoascã azi ºtiinþa cã sensul lumii nu-l poate da
ea!
Deci tânãrul din Evanghelie s-a lipit de unul dintre stãpânii lumii acesteia, ºi de la
care s-a ales cu o funcþie: sã pãzeascã porcii. Iar acolo nici de roºcove nu avea parte. Dar
ºi acolo fiind, ºi în aceastã decãzutã stare, s-a ridicat. ªi a pornit spre tatãl, spre casã, s-a
întors. ªi, deodatã, tatãl i-a ieºit în faþã, i-a ieºit în întâmpinare. Tânãrul, care spusese: aºa
mã voi mãrturisi tatãlui – “Tatã, am greºit la Cer ºi înaintea ta. Nu mai sunt vrednic sã
mã numesc fiul tãu, primeºte-mã ca pe unul din argaþi”, n-a mai apucat sã spunã
acestea, cã tatãl l-a ºi îmbrãþiºat, l-a sãrutat mult ºi, mai mult, a poruncit: “Daþi-i haina
cea dintâi (sã reþinem cuvântul) ºi-l îmbrãcaþi! ªi inel puneþi în degetul lui. ªi junghiaþi
viþelul cel îngrãºat”.
Numai asupra acestor trei idei ne mai oprim. În unele picturi vedem cum tatãl
parcã îºi închide ochii. Nu mai priveºte la pãcatele fiului, ca sã-l vadã dupã chipul zidit
cu haina cea dintâi. Cum spune dumnezeiescul Pavel: “Nici nu-Mi voi mai aduce aminte
de pãcatele tale”. ªi “îmbrãcaþi-l în haina cea dintâi”, adaugã tatãl – haina chipului
divin, haina harului. ªi-i dã inelul de logodire; ºi junghierea viþelului îngrãºat – taina
Trupului ºi Sângelui lui Hristos. Ce înseamnã, iubiþilor? La Taina Sfântului Botez ne
rugãm aºa: “Pentru ca sã-ºi pãzeascã haina Botezului ºi logodirea Duhului Sfânt
neîntinatã ºi fãrã prihanã în ziua cea înfricoºãtoarea a lui Hristos Dumnezeul nostru”.
Logodirea, logodna harului – inelul; harul lui Dumnezeu, adicã ceea ce are Dumnezeu ºi
ne împãrtãºeºte nouã e divin, e nemuritor. Logodirea este împãrtãºirea acestui har
dumnezeiesc, harul din veºnicia lui Dumnezeu. Deci observaþi: haina cea dintâi ºi
logodirea. Nu cununia; cununia nu se repetã. De aceea în Împãrãþia Domnului va fi
cununie pe veci. Dar harul neîncetat se înnoieºte.
Vedeþi, taina harului: haina cea dintâi. Cu acest dar îl întâmpinã pãrintele sãu
când porunceºte: “Daþi-i haina cea dintâi!”. Mare descoperire se face aici. În orice
stare, oricât de decãzuþi am fi, întrucât harul lui Dumnezeu nu se distruge, întrucât el se
înnoieºte, avem nãdejdea reînnoirii. Întocmai cum facem noi sfinþirea, când sfinþim apa
(aghiasma), când sfinþim apa Botezului, mai mult, când chemãm harul Sfântului Duh
asupra Sfintelor Daruri: “Doamne, Cela ce în ceasul al treilea ai trimis Duhul Tãu cel
Sfânt asupra apostolilor Tãi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieºte nouã
celor ce ne rugãm Þie!”. Sau în rugãciunile noastre pentru Sfânta Împãrtãºanie, cântarea
 8

a ºasea: “… ca izbãvindu-ne de patimi sã dobândim adãugirea harului Tãu”. Iar la

sfinþirea apei – la orice sfeºtanie ºi când sfinþim apa Botezului –, zicem aºa: “ªi acum
trimite harul Preasfântului Tãu Duh, care sfinþeºte toate, sã sfinþeascã ºi apa aceasta”.
Aici locuieºte un cuvânt esenþial, peste care trecem, uneori, cu prea mare uºurinþã, un
cuvânt alcãtuit din numai douã slove: ºi. Pentru cã spunem: “ºi acum”, deci din nou. Or,
aici e nãdejde ºi luminã negrãitã, oricât de decãzut ai fi; aºa cum fiul cãzut nu ºi-a pierdut
adâncul, firea, sinea. Pentru cã harul e dumnezeiesc, ºi ce a sãvârºit Dumnezeu o datã, pe
veci a sãvârºit. Dumnezeu este numai Da, nu este ºi Nu; Dumnezeu este numai zidire, nu
ºi distrugere. Scriptura o spune: “Dumnezeu este Amin (aºa sã fie)”. Aºadar, de fiecare
datã: ºi acum. ªi acum, Doamne, la spovedanie, iartã-l pe robul Tãu, fã-l din nou fiu al
Tãu, Doamne. Cãci spune: “mort a fost ºi a înviat, pierdut a fost ºi s-a aflat”. Am spus-o
de atâtea ori: gândul morþii e de douã ori – gândul demonului care vrea sã ucidã ºi
gândul lui Dumnezeu de a ucide rãul, de a ucide moartea.
Fã, Doamne, astãzi, lumea aºa sã fie (fiecare dintre noi, ºi eu cel dintâi): pierdut
am fost ºi m-ai aflat, Doamne. M-ai pus sã-Þi slujesc Þie, cu nevrednicie, dar cu
vrednicia Ta. Mort am fost de atâtea ori în rele, pãcatele mele, dar am înviat. Fã-ne,
Doamne, vii pe noi toþi ºi lumea toatã, ºi foamea întregii lumi stinge-o, Doamne, cu
foamea de Tine, arãtându-te Tu, Adevãrul mântuitor, Calea, Adevãrul ºi Viaþa,
mântuirea noastrã, bucuria noastrã! În loc de dulceaþa rãului, dulceaþa slavei Tale,
Doamne, dulceaþa bucuriei, a adevãrului, a binelui, a frumuseþii Tale divine, Pãrinte,
Fiule ºi Duhule Sfinte, cu Maica Ta ºi cu toþi sfinþii care umplu Cerul. Încã o datã:
Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt, Treimea cea nedespãrþitã ºi de o fiinþã, nedespãrþiþi sã ne
þinã ºi pe noi, în credinþã, în adevãr, în iubire, în luminã. Amin.