Gherghina Bianca

Psihologie, anul III

COMPORTAMENTE ADICTIVE

Există o relație foare strânsă între dependență și vinovăție, respectiv rușine.

O persoană dependentă ajunge să experimenteze sentimente de vinovăție prin

ansamblul comportamentelor și prin consecințele acestora la nivel personal
(intrând în contradictoriu cu propriile valori), apoi în relațiile de familie,
prietenie, la locul de muncă etc.

Atunci când te simți vinovat ești permanent încărcat cu sentimente negative. Îți
pierzi încrederea că poți să mai schimbi ceva sau simți că, dacă ai face-o nu ar
mai conta, și acest lucru afectează felul în care te vezi, respectul de sine și felul
în care crezi că ești perceput de către ceilalți. Ajungi să te simți blocat și
neputincios, și în această situație ești mai degrabă preocupat să te pedepsești în
loc să încerci să corectezi greșelile din trecut.

Comportamentul adictiv (consumul de alcool, droguri, jocul de noroc etc) vine

să anestezieze aceste suferințe astfel încât persoana nu se mai poate uita la
acțiunile din trecut pentru a înțelege cu ce sau unde a greșit și ce poate face
pentru a îndrepta situația.

În același timp, există o mare stigmă asociată dependenței. Mulți o privesc ca pe

un eșec moral, un semn de slăbiciune, ceea ce face ca multe persoane
dependente și chiar familiile acestora să se simtă puternic rușinate. Pentru că
este prea dureros și umilitor să înfrunte realitatea, ei încearcă să țină secretă
această dependență față de restul lumii. Rezultatul direct este întotdeauna
agravarea situației, și nu rezolvarea.

Din acest motiv, vinovăția și rușinea sunt două elemente importante care întrețin
dependența blocând sau îngreunând recuperarea astfel încât, în cadrul unui
proces terapeutic, o sarcină importantă și deloc ușoară este eliberarea de vină.

Acest demers presupune ca pacientul să poată vedea realitatea prin care cu toții
trecem prin viață: făcând ceea ce putem mai bine cu conștinetizarea și abilitățile
extrem de limitate pe care le avem la un moment dat, ceea ce uneori conduce la
alegeri și acțiuni pe care ulterior le evaluăm ca fiind greșite. În acest punct, în
loc să ne judecăm și să ne etichetăm – adică să intrăm în cercul vicios al
vinovăției – am putea să admitem că greșeala face parte din procesul nostru de
creștere. Așa învățăm. Asta ne ajută să mergem mai departe, să devenim mai
înțelepți, mai conștienți și mai încrezători.

Bibliografie:

Bergeret J. (1982), Toxicomanie et personalite, Paris, PUF Campbell, R. (2000), Copiii noştri şi
drogurile, Bucureşti, Editura Curtea VecheCarroll, R. Charles (1993), Drugs in Modern Society (third
edition), Indianapolis, Melbourne, Oxford, Brown and BenchmarkChopra, Deepak (2003),
Comportamente adictive, Bucureşti, Editura Curtea Veche