ANATOMIA

MORFOFUNCTIONALA SI
CLINICA A RINICHIULUI

Belciu Cosmin Adrian

An 6, Seria A, Grupa 2
,, RINICHIUL ESTE CEL MAI ELEGANT ORGAN AL CORPULUI”
VESALIUS

Definiție: organ pereche, parte componentă a aparatului excretor,

rolul principal fiind excreția.

Localizare: bilateral de coloana vertebrală, în spațiul

retroperitoneal din abdomen, în fosa lombodiafragmatică.
Rinichiul stâng este la nivelul T11-12, iar rinichiul drept la nivelul
L1-3. Rinichiul este fixat prin loja renală musculară, peduncul
renal, fascia renală și capsula adipoasă (rinichiul stâng este mai
bine fixat).

Loja renală este delimitată de:

- superior: diafragmul
- anterior: m. transvers
- posterior: m. patrat lombar
- medial: m. psoas

Raporturi:
- rinichiul stâng: stomac, splina, pancreas, colon descendent
- rinichiul drept: ficat, colon ascendent și duoden.

Structura:
- lungimea: 12 cm
- lățimea: 6 cm
- grosimea: 3 cm
- greutatea: 200 g
- culoare: roșie-brună
- are 2 fețe, 2 margini, 2 poli și un hil (trec a. și v. renală, vase
limfatice renale, nervi și ureterul)
- suprafața netedă

Funcții:
- formează urina
- menține concentrația plasmatică a substanțelor necesare
metabolismului energetic și plastic (glucoza, aminoacizi), cu
eliminarea cataboliților care depășesc pragul fiziologic (uree,
creatinina, acid uric, urați)
- menține pragul fiziologic al concentrației plasmatice ionice
- funcția izovolemică (menține volumul lichidelor extracelulare
provenite din aportul exogen sau din catabolism celular)
- funcția izotonică (menține presiunea osmotică plasmatică și
extracelulară)
- funcția izohidrie (menține echilibrul acido-bazic al umorilor)
- controlează TA sistemică prin modularea tonusului arteriolelor
prin mecanism presor (reninaangiotensina-aldosteron) și depresor
(kalikreina-chinine), corelat cu secreție de vasodilatatoare și
prostaglandine
- controlează eritropoeza medulară
- sintetizează vitamina D, reglează metabolismul fosfo-calcic
- acționează indirect în controlul unor metabolisme prin
intermediul activităților hormonale (glucagon, insulina,
catecolamine, aldosteron).

Vascularizație:
a) Arterială prerenală
Artera renală este ramura directă din aortă.
Înainte de a pătrunde în hil, artera emite ramuri:
- suprarenală inferioară
- capsulei adipoase
- peretelui lombar
- pelvisului renal
- ureterală superioară
- pentru arterele segmentare (prepielic și retropielic)
b) Arterială intrarenală
În dependență de sursa arterială, rinichiul se împarte în segmente:
superior, antero-superior, anteroinferior și posterior.
Ramuri segmentare ⇒ a. interlobare (vasc. coloanele lui Bertin) ⇒
a. arcuate ⇒ ramuri interlobulare ⇒ a. aferente ⇒ a. eferente
(părăsesc glomerulul, se recapilarizează în jurul tubilor contorți).
Arterele interlobare și arcuate sunt terminale.
c) Venoasă
Sistemul venos se formează în zona corticală.
Venele stelate colectează sângele capilar al corticalei ⇒ v.
intralobare și interlobare ⇒ v. arcuate ⇒ v. interlobare ⇒ sinus ⇒
rețea prepielică și retropielică, care se anastomozează la calicele
mici. Nu există segmentul terminal, permanent se anastomozează.
d) Limfatică
Sunt 3 rețele: interstițială, subscapulară și perirenală.
Inervație:
Provine din fibre preganglionare simpatice și fibre parasimpatice.

Structura macroscopică
Rinichiul este format din 2 componente:
- capsula fibroasă: învelește rinichiul propriu-zis, formată din ț.
fibros conjunctiv, puține fibre elastice.
- parenchim renal: are 2 zone – corticală (periferie, culoare
brună-gălbuie) și medulară (spre centru, culoare roșie închisă).
Zona medulară conține piramide renale (Malpighi, formă
triunghiulară – baza spre cortex, iar vârful spre sinus renal). În
sinusul renal, piramidele renale se termină cu papilele renale,
cu orificii papilare, care se proiectează în pelvisul renal. Acesta se
continuă cu segmentul proximal al ureterului. Marginea externă a
pelvisului se împarte în calice mari, care se divid în calice mici, ce
colectează urina din papilele renale. La nivelul pereților calicelor,
pelvisului și ureterului există elemente contractile care propulsează
urina spre vezica urinară.

Structura microscopică

Nefronul este unitate morfo-funcțională, funcția principală fiind

curățarea plasmei sanguine de substanțe inutile (uree, acid uric,
urați). Au capacitatea de a forma urina. Ei nu se regenerează, și se
reduc treptat cu vârsta. Sunt circa 1 mln nefroni per rinichi.
Nefronul este format din:
- glomerul: ghem de capilare, acoperit de capsula Bowman, aici se
filtrează cantități mari de plasmă.
Artera aferentă pătrunde în capsula lui Bowman, care este locuită
de mezangiu, apoi artera se ramifică în 4-5 ramuri scurte, care
formează un nr. de capilare fenestrat, care se răsucesc în jurul unui
ax și se îndreaptă înapoi spre pol alcătuind artera eferentă. Aceasta
se recapilarizează în jurul tubilor contorți, formând unicul sistem
port arterial (rete mirabilis).
- tub proximal: în zona corticală, primește fluidul filtrat din
glomerul.
- ansa Henle: are traiect în profunzimea zonei medulare. Fiecare
ansă are partea ascendentă și descendentă. Pereții părții descedente
și pereții extremității inferioare părții ascendente sunt foarte
subțiri, porțiunea fiind numită segmentul subțire al ansei Henle.
Apoi peretele ascendent se îngroașă, pe ce se apropie de zona
corticală, fiind numită segmentul gros al brațului ascendent. La
nivelul porțiunii finale a părții ascendente se află macula densa,
care controlează funcția nefronului.
- tub distal: în zona corticală, primește filtratul distal de macula
densa, urmează printr-un tub conector.
- tub colector: primește filtratul de la tubul conector, apoi urmează
spre ductul colector cortical. Mai multe ducte colectoare corticale
se unesc formând un duct colector unic cortical, care se îndreaptă
spre zona medulară, devinind duct colector medular. Acestea din
nou se unesc formând ducte și mai mari, până ce în final se deschid
în pelvisul renal, la nivelul vârfurilor papilelor renale. În fiecare
rinichi sunt 250 de ducte colectare foarte mari, iar fiecare din ele
colectează urina de la circa 4000 de nefroni.
- pelvis renal (bazinet): urmează spre uretere.

Deosebim nefroni în dependență de profunzime:

- corticali: regiunea externă a zonei corticale;
- juxtaglomerulari: în profunzimea zonei corticale, aproape de
medulară