Ptoza renala

Rinichiul este un organ parenchimatos pereche, situat retroperitoneal, de o parte si de alta a coloanei
vertebrale, in dreptul ultimei vertebre toracice si a primelor vertebre lombare, intr-un spatiu ce poarta
numele de loja renala. Datorita volumului mai mare al lobului hepatic drept, rincihiul drept este de
obicei mai coborat decat cel stang cu o jumatate de corp de vertebra.

Ptoza renala, cunoscuta si sub numele de rinichi flotant, este o conditie dobandita rara, in care unul sau
ambii rinichi coboara cu mai mult de doua corpuri vertebrale din loja renala. Este o afectiune mai
frecventa in randul femeilor si in plus este mai frecvent aparuta in cazul rinichiului drept(aproximativ
70% din cazuri).

Mijloace de fixare ale rinichiului sunt reprezentate de :

- Presiunea intraabdominala
- Peritoneull parietal posterior
- Ligamentul hepato-renal - care se formeaza prin reflexia mai laxa a foitei inferioare a lig coronar
care ajunge in dreptul rinichiului drept
- Fasciile de coalescenta – duodeno-pancreatica treitz
 Retrocolice Told I si told II
- Fascia renala
- Elementele vasculare ale pediculului renal
- Capsula adipasa a rinichiului
- Grasimea pararenala gerota

Fascia renala

- Reprezentate de o condensare a tesutului celulo-adipos din spatiul retroperitoneal

- La marginea lat a rinichilor fascia renala se imparte in doua foite anterioara si posterioara ce
delimiteaza intre ele loja renala
- Foita ant(prerenala) – e mai subtire
 E intarita venrtal de fasciile de coalescenta duodeno-pancreatica treitz si
retrocolice told I si told II
 Medial trece ant de vasele mari si se continua cu foita ant a fasciei
renale de partea opusa si spatiul ingust dintre vasele mari abdominale si
foita ant a fasciei renale se realizeaza o comunicare intre cele doua loji
renale
 Se prelungeste pe tunicile conjunctive ale elementelor vasculo-nervoase
ce parasesc spatiul retroperitoneal
- Foita posterioara(fascia retrorenala Zuckerkandl) – mai bine individualizata si adera intim de
tunica fibroasa a vaselor mari si de discurile intervertebrale
 E legata print tracturi conjunctive ce strabat
grasimea perirenala de capsula proprie a
rinichiului
 - Medial de rinichi cele doua foite sunt unite de un sept sagital, format din partea profunda a
celor doua foite, care se prelungeste, medial, pe vasele renale. Existenta acestui sept explica
lipsa migrarii contralaterlae a abceselor perinefritice
- Inferior cele doua foite se continua de-a lungul ureterului caruia ii formeaza o teaca conjunctiva
numita “teaca ureterala” sau “parangiu ureteral”

Grasimea perirenala

- E masa de grasime semifluida care ocupa spatiul dinte elementele situate in loja renala, inclusiv
in compartimentul sau supero-medial, destinat glandei suprarenale
- Mai bine reprezenata in jurul rinichilor unde alcatuieste capsula adipoasa a rinichiului care este
strabatuta de tracturi fibroase care pleaca din fascia retrorenala si se prind pe capsula properie
a rinichiului

Grasimea pararenala gerota

- Este o masa de tesut adiops mai dens, lamelos, care se gaseste in spatiul retrorenal
- Este o grasime de rezerva, slab reprezentata la nastere si a carei dezvoltare incepe dupa varsta
de 8 ani
- Cranial de coasta a12a grasimea pararenala e slab reprezentata deoarece la acest nivel foita
posterioara a fasciei renale adera la fascia diafragmatica ainferioara
- Caudal grasimea pararenala se continua cu tesutul celulo-adipos al spatiului pelvisubperitoneal

Datorita acestor mijloace de ficare rinichiul e mentinut in pozitie, deplasandu-se in mod normal doar pe
o distanta ce nu depaseste 2,5 cm. Ptoza renala se datoareaza alterarii structurii musculo-fasciale a
peretelui abdominal si consecutiv, afectarii presei abdominale, asociata sau nu cu o scadere rapida a
grasimilor de depozit (grasime pararenala, grasime perirenala) datorita unor boli cronice severe sau a
neoplasmelor.

Ptoza renala se deosebeste de ectopia renala(perturbarea procesului de ascensiune renala) prin:

- Originea arterelor renale- origine normala in ptoza renala

- Lungimea ureterului- ureter de lungime normala, cudat, in ptoza renala,

Ptoza renala este, in general,asimptomatica pana la aparitia altor complicatii(hipertensiune renala,

litiaza renala, infectii urinare). Printre simptomele ce pot apare se numara mai frecvent:

- Durere abdominala acuta

- Greata, varsaturi
- Fatigabilitate
- Oligurie
- Hematurie
- Proteinurie
 - Hipertensiune arteriala

Diagnosticul de certitudine se va realiza prin ecografie abdominala , este totusi

important de precizat ca acuratetea acestui aparat ecografic trebuie sa aiba o rezolutie
mare, deoarece o ptoza usoara sau o ptozare minima este greu de depistat ecografic daca
aceasta acuratete si rezolutie imagistica oferita de aparat nu intruneste o calitate fidela a
detaliilor. CT-ul si RMN-ul sunt folosite doar in cazul in care ecografia va preciza
suspiciunea de ptoza si nu este confirmata cu certitudine.

Pentru a pune un diagnostic corect, in cadrul anamnezei ar trebui sa se regaseasca si urmatoarele

intrebari:

- Durerea creste la trecerea din pozitie culcata in pozitie ridicata?

- Activiteatea fizica accentueaza durerea?
- Durerea este atenunata in pozitie culcata?
- Ati avut vreodata o pierdere semificativa de greutate?
- Ati avut recent infectii ale tractului urinar? Care este aspectul urinii?

Tratamentul pentru un rinichi ectopic nu este necesar în cazul în care funcția urinară este normală și
nu existǎ un blocaj al tractului urinar. Tratamentele nonchirurgicale pentru pacientii asimptomatici
include exercitii de intarire a peretelui abdominal, folosirea de corsete pentru sutinerea peretelui
abdominal.

Tratamentul chirurgical e indicat pacientilor simptomatici si la care investigatiile paraclinice arata

excretie renala intarziata si hidronefroza. Nefropexia este procedura chirurgicala folosita pentru a fixa
rinichiul la structurile retroperitoneale prin chirurgie deschisa sau laproscopie prin care capsula renala
este atasata de musciul psoas sau muschiul patrat lombar.

Anatomia omului. Aparatul urinar, spatiul retroperitoneal – Florin Mihail Filipoiu,carmen cristescu,
daniela mihaelea

Anatomie clinica – Ion albu, Radu georgia

Anatomia omului – v. ranga, t. seicaru, fl. Alexe

Anatomia dezvoltarii omului – armand andronescu

Renal ptosis: nephrologic consequences of an organ
malposition Boccardo G1, Ettari G, De Prisco O, Donato G, Maurino D.

mdguidelines.com

Nephroptosis Samuel G Deem, Nathan Hale

Ascensiunea rinichiului

Riichiul se formeaza in pelvis , in apropierea vertebrelor s4-s5. Ulterior rinichiul ascensioneaza, ajungand
in final in partea superioara a regiunii lombare. Cresterea lungimii ureterului si diferentierea testutului
metanefrogen sunt proportionale cu cresterea embrionului ai ureterul ramane liniare, rectiliniu.

Ascensiunea rinichilui cuprinde doua face, rapida si lenta.

Faza rapida are loc in cursul sapt 6, cand polul sup al rinichiului atinge niv L1. Aceasta faza e esetiala pt
dobandirea pozitiei definitive a rinichiului deoarece ascensiunea sa poate fi blocata sau deviata de
artera ombilicala. Pt a ocoli a. ombilicala metanefrosul trebuie sa se apropie de linia mediana si datorita
vecinatatii cu metanfrosul opus pot apare anomalii de fuzioune.

Faza lenta se intinde si postnatal, rinichiul atinganf pozitia definitiva in jurul varstei de 11 ani.

Paralel cu procesul de ascensiune are loc un proces de rotatie. La inceputul migrarii rinichiul are hilul
ventral. Rinichiul se roteaza cu aproximativ 90 de grade in jurul axului cranio-caudal, iar hilul ajunge
medial, in pozitie finala.