ffi:

ffi
w
L*

r & rhdii aprofundate in spe_

Valerian Cioclei
fi:rxxz. (Mon@ellier I);
ryl.qdlierI-Fran{a.
Fir5, Fuiltatea de Drept a
ff e hclr€Sti Q004-2008;
lffF al INPPA (din 2012);
didefsmarecontinud a
t f Drem editorial onorific,
ll4} qcrt m+ional in cadrul
niharry, cuprivire la
m:h jiteAr ad-hoc CEDO
frbd FuilE{ii de Drept Manual de criminologie
! ilop€ne (2001-2008);
D,NI)
- gi la Universitatea
inqiBrtrqti (din 1992); Edifia 8
$ -imgtlt (septembrie-
- revizuit[ gi adSugitd -
lry L lndnl criminologiei
ladqiminaH (1999);
[.il!F Cmsiqia Rominiei.
b Il!*E ffia4irmi contra
l, hr {oc&rli- Infracliuni
tFi ma persoanei gi
I d (Ill3); Codul penal.
3| prrrale controversate
1!lll8, 2019); Drept
frrii- cma
-1116, patrimoniului

d&
Editura C.H. Beck
Bucureqti 2019
 - --k

ItE\T!
r:.trr de:Tecialitate, mai ales in
-- Legea nr. 811996 privind
::t r$erelor sau a produselor
; ::*n.latd tErI autorizarea sau
r-c::i- consdruie infrac;iune gi
la Notbrm legii, se infelege
r'-: ::i unei opere, direct sau
Introducere

s'$jeltli editurd cu prestigiu

Capitolul I. Obiectul cercetirii criminologice

;- EJrura C.H. Beck

:- :r-rs al Editurii C.H. Beck.

: ilr:;.irlt"

Capitolul II. Modalitiifi de cunoagtere, procedee, finalitate

in cercetarea criminologicl 32
Problematici .................32
P1an............. ..................32
Secfiunea l. Modalititi de cunoagtere in cercetarea criminologicil..................32
$1. descriptivi................
Cunoaqterea .................. 33
$2. Cunoaqtercacauzald.. .................34
$3. dinamici
Cunoagterea ................36
dactor: Andreea Stinciulescu $4. axiologicd
Cunoagterea .............. 36
-ehnoredactor: Secfiunea a 2-a. Procedee in cercetarea criminologici.....................................37
Cdtdlin Mantu
$1. Metode.. ..................38
generale
1.1. Metode ................... 38
1.2. Alte metode; clasificiri diverse ................40
$2. Tehnici.. ..................41
VI Manual de criminologie

Sec{iunea a 3-a. Finalitatea cercetdrii criminologice........................................

46
$ 1. Scopul cercetirii criminologice.................. ........................ 46
$2. Funcliile cercet5rii criminologice.................. ..................... 47
Capitolul III. Definirea criminologiei................ ......4g
Problematicd ................. 4g
P1an............. .................. 4g
Secfiunea 1. Domeniul criminologiei.................. ......................... 4g
$1. Dreptul penal qi criminologia .........................
50
92. Politica anticriminald 9i criminologia................. 5t ................
$3. Controlul fenomenului criminal .....................53
Secliunea a 2-a. Definitia criminologiei............. ......54

PARTEA A II.A. CRIMINOLOGIA ETIOLOGICA.

PRINCIPALELE TEORTT CAUZALE. ...................... s7
etiologice
Definifia criminologiei .........59
Problematicd ................. 60
P1an............. .................. 60
capitolul r. Primele explicafii cu privire Ia fenomenul criminal.................. 6l
Problematici ................. 6l
PIan................
I
Secriunea B"";;;;; ;;;;;;;i ;;ilil;;;i;il.: .: ... ...::: :. . :l
$ l. conjuncturd
,,Despre delicte qi pedepse,' - .......................,,62
92. Principalele idei din Tratatul lui Beccaria. ........................,64
93. Actualitatea ideilor lui Beccaria. ....................69
$4. Dimensiunea criminologici............. ...............71
Sectiunea a2-a.Principalele qcoli criminologice..................
.......72
$1. $coala geografici (sau cartograficd)............ ......................72
lyonezd.......
92. gcoala ..................... j4
socialistd
$3. $coala ......................... 75
..............
94. gcoala interpsihologicd ....................77
sociologicd.
$5. gcoala .....................1g
Capitolul II. Pozitivismul italian.
......... g1
Problematicd ................. gl
Plan""""""' .................. gl
Sec{iunea L Premisele pozitivismului italian.....
...... g2
SecJiunea a2-a. Cesare Lombroso (1g35_1909).
Teoria anormalitdlii biologice.....
....... g4
gl. Etapele teoriei anormalitdlii biologice.....
....... g5
$2. Importanta operei lombrosiene
Secliunea a 3-a. Raffaele Garofalo (1g51_1934).
Teoria anormalitdlii mora1e.........
....... g9
$1. Teoria anormalitdlii morale........ .................... 90
$2. Importanla operei lui Garofalo. ...................... 92
 Cuprins VII
...46 Secliunea a 4-a. Enrico Feni (1856-1929). Teoria anormalitdlii
46 bio-psiho-sociale ............ .................... 93
....47 $1. Teoria anormalitdlii bio-psiho-sociale............ ....................94
..................... 48 $2. Importanla operei lui Ferri .........97
....48
Secliunea a 5-a. Caracteristicile gcolii pozitiviste .............. ..........99
48 Capitolul III. Teoriile etiologice moderne..... ........ 100
48 Problematicd ............... 100
50 P1an............. ................ 100
51 Sectiunea 1. Teoriile psiho-biologice............... ...... 101
$1. Teoriabio-tipologicb..................
53 .................. 101
$2. Teoria inadaptSrii bio-psihice..
54 ..................... 102
$3, Teoria constituliei criminale..... .................... 104
$4. Teoria genetic5...... ,.................. 106
Sec{iunea a 2-a. Teoriile psiho-sociale...............
57 .... 109
....59 $1. Teoria asocialiilor diferenliate.. .................... 110
....60 $2. Teoria conflictelor de culturi..... ................... 12 1

....60 $3. Teoria anomiei....... ................... 114

:nul criminal .................. 61 $4. Teoria angajamentului............... ................... 116

....61
Secliunea a 3-a. Teoriile psiho-morale ................. ...................... 118
$ 1. Teoriile psiho-morale de orientare psihanaliticd .............. l8 1
6t
-.1{c'f .............................. 6 I
i.l. Contribulia lui Freud la dezvoltarea gAndirii criminologice........... 118
1.2. Teoria criminalului nevrotic ...................123
62
1.3. Teoria personalitdlii antisociale. ............. I24
64
69 $2. Teoriile psiho-morale ,,autonome".................. ................. 125
2.1 . Teoria instinctelor.. ............. 125
7I
72 2.2. TeoiapersonalitSlii criminale... .............126
72
74 PARTEA A III-A. CRIMINOLOGIA DINAMICA.
75 PRTNCTPALELE TEORTI NONCAUZALE.'...,. ....................... 129
77 dinamice
Definifia criminologiei ........131
79 Problematicd ............... 131
81 P1an............. ...... ............. ................132
81
Capitotul I. Trecerea la act ca prelungire a explicafiilor etiologice............ 133
81
Problematicd ............... 133
...82
P1an............. ................133

84
Secliunea 1. Modele particulare de trecere la act........... ............ 133
Sec{iuneaa2-a.Unmodelgeneral(modelul,,arborelui"). .........137
85
88 Capitolul II. Teoriile dinamice.... 140
Problematicd ............... 140
89 P1an............. ................ 140
..90 Seciiunea i. Teoria ,,relinerii" l4l
............
..92 Secliunea a2-a.Teoria strategicd .......144
VIII Manual de criminologie

Capitolul III. Stadiul actual al cunoqtinfelor criminologice.......... ...,,...,,....147

Problematicd ...............147
Plan""""""' ................ r4i
Sectiunea l. Imposibilitatea unei teorii general valabile
............147
SecJiuneaa2-a.Conjugareadiverseloreforturiexplicative .......l5T

PARTEA A IV-A. STUDII gI ESEURI CRrMrNOLOGICE............................

r61
Problematicd ............... 163
Aspecte criminologice privind noile dimensiuni
ale terorismului islamist .................. f 64
Ucigagulinserie-reperecriminologice................ ....................1g1
Arestarea preventivi in cauzele de corup{ie _ o posibili
Meduzei?...
Pluti a
....,,,202
Pedeapsa Girafi
..............206

Referinfe bibliografice.................. ............. 209

 ffi

Problematici
1. Cercetarea criminologici reprezinti un ansamblu de activitdti gtiinlifice,
activit[fi ce iqi au originea in prima jumdtate a secolului al XIXlea qi care s-au
concretizat,de-a lungul timpului, prin elaborarea unui numdr foarte mare de teorii.
inlelegerea corectd a punctelor de vedere extrem de diverse exprimate in teo-
riile criminologice necesitd clarificarea prealabil[ a unor aspecte de ordin con-
cepfual. Punctul final al acestor clarificdri este reprezentat de incercarea de a gisi
un rdspuns convenabil la intrebarea: Ce este Criminologia?
Rdspunsul pe care il vom propune in incheierea acestei prime pir{i, nu are
preten{ia de a fi singurul corect qi complet. El este doar unul dintre rispunsurile
posibile, adecvat contextului explicativ din care face parte, avdnd rolul de a sluji
drept ,,ghid provizoriu", pe ,,traseul" teoriilor criminologice, ce vor fi examinate
ulterior. Chiar sub semnul acestui provizorat, formularea rispunsului care ne
preocupd nu este simpld. Diversitatea de opinii qi divergenlele existente in
doctrind devanseazd problema definiliei, manifest6ndu-se inclusiv in legdturd cu
caracterul qtiin{ific al criminologiei. Astfel, dileme de genul: ,,este sau nu crimi-
nologia o gtiin{d?", ,,este sau nu o qtiinfd autonom6?", ,,este o qtiin{[ fundamen-
ta15 sau aplicativS?", nu inceteazd nici in prezent s6-i preocupe pe specialiqti.
Tocmai pentru a evita capcanele unor astfel de dileme qi pentru a scurta calea
spre rdspunsul care ne intereseazd, am preferat sd construim explicatiile acestei
prime p54i in jurul expresiei cercetare criminologic[, o formulare caf,e are o aco-
perire concretd in eforturile depuse de numeroqi oameni de gtiinfi, de-a lungul a
cel pulin un secol gi jumitate.
bar, oricdt de directd ar fr calea pe cafe o alegem, nu ne putem abate prea
mult de la un traseu clasic Ai oarecum didactic, deoarece rispunsul la intrebarea:
,,ce este criminologia?" presupune, in primul r6nd, clarificarea unor probleme
legate de obiectul cercetdrii criminologice gi, in al doilea rdnd, identificarea mo-
dalitalitor de cunoaqtere a procedeelor gi a finalitdlii in cercetarea criminologic5.
Doar dupd aceea se poate pune problema definirii criminologiei.

Plan

2. Rezultd din cele afirmate anterior cd aceastd primd parte va cuprinde trei
capitole, dupd cum ttmeazd:
I. Obiectul cercetirii criminologice
II. Modaliti{i de cunoaqtere, procedeeo finalitate in cercetarea criminologici
III. Definirea criminologiei
 Capitolul I
Obiectul cercetirii criminologice

Problematici

3. Examinarea obiectului cercetirii criminologice presupune

a stabili ce
anume intereseazd cercetarea criminologicd.
un prim indiciu in acest sens ?l reprezintdinsdgi denumirea
criminologiei, ori_
ginea acestui cuvdnt. observim astfel cd, din punc,.
de vedere etimologic, notiu-
nea criminologie este alcdtuitd din doui cuvinte de origine
gteacd, respectiv:
crimen (cu sensul inilial de acuza\ie gi apoi de infrac{iunJ;9l"logo"
(la origine
discurs, ratiune, iar ulterior, qtiintn).
Pornind de la sensul etimologic se poate formula chiar
o definilie prealabild,
pur nominal6, in care criminologi a at rwrezenta: discursul
cu privire la crimd,
gtiinta crimei. Deqi, evident, incompletd, o asemenea
definilie apare destul de
frecvent in literatura de specialitate, la autori de prestigiu,
fie efectiv in formula
,,gtiinta crimei"2, fie in varianta ,,studiul gtiin{ific ul f.oJro.o.rlui criminal',3.

I Relinem
doar cele doui sensuri menlionate, penku facilitarea expunerii.
in realitate,
etimologia cuv6ntului crimd este mai complexd gi a constituit
subiectul multor dezbateri
in literatura de specialitate.
Astfel, s-a aritat c6 termenul crimd provine din grecescul lcrimein,
care avea in{e_
lgsul a judeca, a alege, a separa. cuvantul a fost pieluat
in latind sub forma crimen
(-inis) cate insemna la origine: ,decizie judiciari". in futi*
rf. i.a termenul crimen
capdtd', de asemenea, sensul de <acuzafie> sau <<caprt
de acuzare>. in aceste condilii ,,in
sensul sdu etimologic, cuvantul crimd nu desemneazd
?n mod direct o actiune, un act
sal ul comportament particular, ci mai degraba actul de a judeca
un comportament in
cadrul unui proces institu{ional de tip judiciar,, (A.p. pirei,
La criminologie d,hier et
d'aujourd'hui, in Histoire des savoiis sur re crime et la peine,
lucrure colectiv[ de
c. Debuyst q.a., Ed. Les presses de l'universit6 de Monrrer,
tggs,, i. izj. i" l""r"ui
timp este de remarcat ra Roma, p6nd la sfdrqitur sec. al Il-iea i.Hr., termenul
{an1u _ca
crimen nu se referea dec6t la ,,atingerile aduse suveranita{ii cetd{ii,,. Uciderea unei
persoane a rdmas multd vreme in afara urmiririi
publice, iar ,,in toj6 perioada republi_
cand dreptul penal a ignorat-violul, rdpirea qi adulterul', gv.
ioutori,L,Anthropologie
juridique, P.U.F., 1990, p. 28).
2
A se vedea, de exemplu, E. Seelig,Trait6 de criminologie, p.U.F., paris, 1990, p.
'3 A 3.
se vedea, de exemplu, R. voiin, J. Ltlaute,Droit F6nal et criminologie, p.u.F.,
Paris, 1956, p. 34.

Lologice
;e presupune a stabili ce
numkea criminologiei, ori-
le vedere etimologic, noJiu-
e origine greacd respectiv:
;n'ane ) Si logos (la origine
;::- o definilie prealabild,
'c-::sul cu privire la crimd,
r ;etinigie apare destul de
:5; 1ie efectiv in formula
ii,=enului criminal"3.
--:-::* erpunerii. in realitate,
;: siriecrul multor dezbateri
:t;--. timein, care avea ?n{e-
: '- i:rrnd sub forma crimen
-: ;iasicd termenul crimen
:--r::e,," in aceste conditii ,,in
::.:c diiect o ac{iune, un act
i -"-;i.'a un comportament in
ii. I a criminologie d'hier et
F;"e. Iucrare colectivd de
:::-. r99-i. p.lj).in acelaqi
s;. al Il-iea i.Hr., termenul
j::r Ceri1ii". Uciderea unei
toatd perioada republi-
':, -:r
2:uiand. L'Anthropologie
:;. P.L.F.. Paris, 1990, p. 3.
:nai et Cnminologie, p.U.F.,
- " -' *'"'tt'
'"'*--'_ "
,",'*"'-*,t"-_'
Cercetarea criminologicd 7
Acest tip de definilie, deqi criticabil sub aspectul rigorii, prezintd avantajul
simplitdtii, oferind un reper clar, degi minim, cu privire Ia ,,zona" in care se situ-
eazd cer cetar ea crimino 1o gicd.
Pe baza acestui reper, putem presupune cd fenomenul criminal intrb in sfera
de interes a cercetirii criminologice, face parte din obiectul acesteia.
Un al doilea indiciu este dat de existenla evidentd a unor preocupiri practice
legate de fenomenul criminal, de combaterea ori limitarea acestuia. Putem pre-
supune cd interesul cercetdrii criminologice este atras gi de aceste preocupdri de
ordin practic, pe care le vom numi practicd anticriminald.
Plan
4. Prezentul capitol va cuprinde, a$adar, doud sectiuni:
Secfiunea 1. Fenomenul criminal - un prim obiect al cercetirii criminologice
Secfiunea a 2-a. Practica anticriminall - al doilea obiect al cercetirii crimi-
nologice
Sec{iunea 1. Fenomenul criminal - un prim
obiect al cercetirii criminologice
5. Expresia ,,fenomen criminal" este foarte des utilizati, dar sensul ei difer[,
uneori foarte mult, in raport de confinuful mai restrdns sau mai larg ce i se atri-
buie. Uneori fenomenul criminal este privit doar ca o ,,abstraclie juridic6", situa-
{ie in care conlinutul acestuia este redus la cel al nofiunii de infrac{iunel.
Alteori, in doctrini, prin utilizarea expresiei ,,fenomen criminal" se are in ve-
dere doar aspectul macro-criminologic (ansamblul infrac{iunilor).
in sfhrqit, unii criminologi dau un sens foarte larg expresiei ,,fenomen criminal",
considerdnd ci in conlinutul acesteia trebuie sI se regdseasci: normele penale edic-
tate, violarea acestora, precum gi reaclia sociald represivS, consecutiv62'
I ,,Din punct de vedere juridic, fenomenul criminal se reduce la infracliune (...).
Putem astfel sd-l definim ca fiind: <fapta prevdzutb qi pedepsitd de legea penald ca
nrmare a tulburdrii pe care o produce ordinii sociale>>" (G. Stefani, G. Levasseur,
B. Boulob, Droit p6nal g6n6ral, 16" 6d., Dalloz, Paris, 1997, p. 4).
2
,crima este in inima criminologiei, dar, oricdt ar fi de importantd, inima nu este
niciodatd decdt un organ prinfe altele. Rolul ei nu poate fi inteles decdt dac[ este plasatd
in organismul din care face parte. Fenomenul criminal este acest ansamblu al cdrui centru
este crima. L6aut6 (1972,p.7-10) concepe fenomenul criminal ca un proces in trei etape:
1 - normele penale sunt edictate;2 - ele sunt violate; 3 - aceasta provoacd o reaclie
sociali represivd. Putem la fel de bine sd ni-l reprezent[m ca pe o dramd in trei personaje:
delincventul, victima gi agentul de control social, gi in trei acte: prevenirea, trecerea la act
gi riposta penald" (A4. Cusson, La Criminologie, Ed. Hachette, Paris, 1998, p. l6).
 8 Monual de criminologie

in mod evident, este o gregeald sd privim fenomenul

criminal ca pe o simpld
abstractie juridici, deoarece el reprezintd o realitate
umand gi socialdr.
In acelaqi timp, o viziune exclusiv macro-criminorogicr (macro_socialr)
asupra fenomenului criminal este doar par\iald,deoarece
ignJrd latura individuain
a realitdlii criminale (crima ca fenomen individual qi
crimiralul ca factor sine qua
non). in sfirqit, o viziune prea largd urrrpru fenomenului
criminal este la randul ei
inexact5' A introduce represiunea in conlinutul
fenomenului criminal echivaleazd,
dupd opinia noastrS, cu o confuzie ce s-ar face in medicind, intre maladie gi
tratamentul acesteia.
Pentru a stabili ce anume intrd in confinutul
fenomenului criminal gi, pe cale
de consecintd, ?n sfera obiectului cercetdrii criminologice,
trebuie sd avem in
vedere, pe de o parte, aspectul individual al fenomenulu-i,
ceea ce presupune at6t
fapta in sine (noliunea de crimd), c6t qi factorul
uman care este inerent acesteia
(criminalul), iar pe de artd parte, trebuie s6 avem
in vedere aspectul ,,colectiv,,
sau ,,de masd" al fenomenului (criminalitatea)2.

$1. Crima

6. NoJiunea de crim6 are mai multe ?nlelesuri, fapt

ce genereazd uneori o mare
confuzie, atet in privin{a notiunii in sine, cat gi in iegatuia
cu unii
,,compugi,, ai
acesteia, cum fi criminorogie sat criminorog. Aceasti confuzie
ar derivd din
intelesul curent ce se d6 no{iunii de crimi. o prezentare
in detaliu a tuturor
semnificaJiilor notiunii de crim6 este aqadar util[, nu
numai pentru conturarea
obiectului cercetdrii criminologice, dar qi pentru inldturarea
oricdror confuzii
posibile pe aceastd temd.
Distingem trei infelesuri posibile ale notiunii de crimd:
a) sensul comun;
b) sensul penal;
c) sensul criminologic.

7. a) in sens comun prin crimd se desemnea zd,, deregurd,

o infracfiune inten-
lionatd impotriva vietii persoanei, fie cd este vorba de omor (art. 1gg c.pen.),
de
omor calificat (art. r89 c.pen.), ucidere la cererea
victimei (art. 190 c.pen.) ori
determinarea sau inlesnirea sinuciderii (art. 191
C.pen.).

] ,,Fard indoiald, fenomenul criminar nu apare gi nu existd decdt daca existd o

societate qi pentru c[ existd o societate. Dar nu
socieiatea este cea care il produce. La
originea lui existd totdeauna actiunea unei persoane,
fiin1d umand gi sociald, revoltatd
impotriva societr{ii al cdrei membru este. bin acest punct
a" ,r"a"r" el (fenomenur
criminal - n.n.) reprezintd o realitate umanr qi
sociard,, 1c. ste?ani, G. Leyasseur,
B. B^ouloc, op. cit., p. 9).
I In legdturd ct utllizarea expresiilor
,,crimd, fenomen individual,, qi ,,criminalitate,
fenomen colectiv", in sensul celor de mai sus,
a se vedea R. Gassin, criminorogie,
deuxidme 6dition, Dalloz,paris, 1990, p. 64_65.

rnul criminal ca pe o simpld
;mana gi socialdr.
minologicd (macro-sociali)
'ece ignord latura individuald
.-rinrmalul ca factor sine qua
iiui criminal este la rdndul ei
nnulur criminal echivaleazd,
medicind, intre maladie qi
:::enului criminal gi, pe cale
:logice. trebuie sd avem in
;iui. ceea ce presupune atAt
rr care este inerent acesteia
. i-erlere aspectul ,,colectiv"
ie genereazd uneori o mare
;:::- cu unii ,,compuqi" ai
;*;sra confuzie derivi din
:i:':ri in detaliu a futuror
.* iunai pentru confurarea
i;urarea oricdror confuzii
-,-.1 - piardd teren. Mai intAi Olanda, in 1886, prin elaborarea unui nou cod penal qi
ieeuld- o infracliune inten-
i utrrlor (art. 188 C.pen.), de
;:imei (art. 190 C.pen.) ori
I.
i eristd decdt dacd existi o
, iS{€ c€o care il produce. La
a umand gi sociald, revoltati
ict de vedere el (fenomenul
," tG. Stefani, G. Levasseur,
rndir.idual" qi,,criminalitate,
lea R. Gassin, Criminologie,
.- ----
Cercetarea criminologicd 9
Prin extensie, regdsim aceeagi denumire fillizatd de multe ori in cazul unor
infracliuni care au un alt obiect juridic principal, dar carc at ca rezttltat moartea
unei persoane: lovirile sau vdt[mdrile catzatoare de moarte (art. 195 C.pen.),
uciderea nou ndscutului sdv6rqiti de cdtre mamd lart. 200 alin. (1) C.pen.], violul
urmat de moartea victimei [art. 218 alin. (a) C.pen.], tAlhdria sau pirateria urmate
de moartea victimei fart.236 C.pen.l E.a.
Rezultd c[, in sens comun, noliunea de crim6 se referd la o infrac,tiune care are
ca obiect juridic viala persoanei (contra vielii) comisd cu intenlie, precum gi la o
infracliune care ate un alt obiect juridic, dar care ate ca urmare moartea victimei
(o infracfiune comisd cu intenfie dep[qitd).
' intdlnim aceastd ulllizare in limbajul curent, in mass-media, in opere literare
etc. La baza folosirii crimei cu acest infeles se afld, probabil, denumirea dati
categoriei celei mai grave de infracliuni, din impdrfirea tripartitd, la care ne vom
referi in cele ce :ulrmeazd. Precizdm ins[, de acum, cd nu existd identitate intre
cele doud infelesuri, adici intre sensul comun qi sensul penal al no{iunii.
B.b) in sens penal, crima desemneazd o infracJiune gravd, pentru care legiui-
torul stabileqte pedepse diferite qi proceduri speciale, in raport cu celelalte infrac-
fiuni.
Acest sens este dat de impirfireatripartitd a infracliunii in: crime, delicte 9i
contravenfii.
Penffu prima dat6, de o manierd clard, aceastd impdrtire a fost relinuti de Codul
penal al Revo$ei Franceze (cunoscut sub denumirea de Codul lui brumar anul II),
a fost preluati de Codul penal din l8l0 (Codul Napoleon) $1, apor, de majoritatea
legislaliilor penale europene elaborate la inceputul secolului al XD(lea.
Ulterior, citre sfhrgitul secolului al XIX-lea, ideea implrfirii trinitare incepe sd
apoi Italia, odat[ cu primul ei cod penal din 1889 (Codul Zanardelli), trec la o
ciasificare bipartitd, respectiv: delicte qi contravenlii. in timp, alte legislafii
penale europene au urmat aceeaqi cale, astfel incdt, in prezent, sistemul tripartit
nu mai este menlinut decdt in Fran{a, Belgia, Luxemburg, San-Marino qi Greciar.
Consecventb propriei tradilii, Fran{a a pistrat vechea imp6rtire gi in noul cod
penal intrat in vigoare in anul 1994. Potrivit art. 111-1 al acestui cod: ,,lnfracliunile
sunt clasificate, dupl gravitatea lor, ftr crime, delicte qi contravenlii". Deqi
legiuitorul nu o indicb in textul citat (qi nici in alti parte, in mod expres), avdnd in
vedere natura pedepselor, crimele corespund celor mai grave infracliuni, delictele,
infracfiunilor de gravitate medie, iar contravenliile infracliunilor de minimd gravi-
tate. Pentru justifia fuancezd, aceast[ implrlire constituie, in planul tehnicii juridice,
baza intregului sistem de drept penalz, av0nd consecinle multiple, incep6nd cu
1
in acest senso J. Pradel,DroiIP6nal Compar6, Ed. Dalloz, 1995, p. 228.
2
F. Desportes, F. Le Gunehec,Le nouveau Droit P6nal, Tome I, Droit p6nal g4wn&al,
Ed. Economica, 1995, p. 67.
 l0 Manual de criminologie

natura qi cuantumul pedepselor gi, incheind

cu-procedura de anchetare gi judecare,
diferite pentru fiecare categorie de infracliuni.
i, r.gi.r"liu p*Ja .o-arrd a existat
aceeagi impdrfire a infrac{iunilor, in crime,
delicte qi*ot uu.nlii ,' atdtincodul din
1865, c6t gi in cel din 1936 (Codul penal
Carol al Il_lea).
Codul penal socialist intrat in vigoare in 1969
a renunfat la sistemul trinitar,
lisdnd loc unei concepJii unitare cu privire la infrac{iun".
venJiile au iegit din sfera de reglementare a justi{iei
i" u"..t sistem, contra_
penale. in rest, orice fapt6
p.revdzutd' de legea penali gi.in condiliile
prevdzute de lege, reprezintd infrac_
{iune, fErd nicio altd distincliel. Noul cod penal, Legea w.2g612009
nu face nici
el o ierarhizare a infracliunilor. Rezultd ca, in contextul
legislafiei penale romdne
actuale, no{iunea de crimd nu are nicio semnificalie
normativd.
9. Mai trebuie remarcat cd noliunea de crimd folositi
in limbajul comun nu
acoper5 integral categoria crimelor din impdr{irea
tripartitd, la carene-am referit
anterior' Atdt in vechiul nostru sistem penal, cat
9i in celeialte legisla{ii care au
prevdzut ori mai previd incd impdrfirea trinitard,
in categoria crimelor intri, pe
langi infrac{iunile contra vie{ii, ori care au avut ca urnare
moartea victimei (vezi
Iimbaiul comun), gi alte fapte penale grave, cum ar fi
spre exemplificare: infrac{i-
unile contra siguranlei statului, unele fapte de corup1ie,
tahdriil;, violurile, actele
de terorism, traficul organizat de stupefiante etc.
eoaugao', fentru comparalie,
cd, in categoria delictelor intrd infrac{iuni
,,obiqnuite,, ..ri, u, n, furt, inqel6ciune,
vdtdmare corporala, fars etc. in categoria contraven{iilor
intrd, de reguri, incdlciri
ale normelor de conviefuire sociald, ale reglementarilor
privinJ circulatia rutier6,
ale unor dispozitii fiscale etc.
Putem conchide ci noliunea de crim6, ?n rimbaj penal,
o include pe cea
ttilizatd, in limbajul comun, dar, conline, in plus, utt"
6pi" penale grave.
10' inainte de a trece la examinarea sensului criminologic
al noliunii de crimd,
se impune precizarca cd, in doctrina penald, noliunea
ie crimd a fost gi este
.otilizatd' gi in sensul general de infracfiune,
de fapti penalr. Acest lucru este
valabil atAt pentru doctrina de limbd francezd (contrar
sensului strict stabilit de
lege prin impirfirea tripartitd), c6t gi pentru
cea de limbd" englezd2.
11. c) in sens criminorogic, noliunea de crimd
are o acceptiune largd, refe-
rindu-se la infrac{iune in general. Dup6 cum
vom constata insi, este inexact a
pnne semnul de egalitate intre infrac{iune gi
no{iunea de crim6 utilizatdin crimi-
nologie.

I
,,vechiul" Nou cod penal, Legea nt.30r/2004. ce ar fi trebuit
sd intre in vigoare la
data de 1 septembrie 2008 (conform o.u.G.
nr.50/2006), revenea la o diferenliere a
infracliunilor, bipartitd de aceastd dati, in crime qi
abrogatd prin ,,Noul', Nou Cod penal, Legea
delicie. r.g"u ; 301/2004 a fost
2 nr.2g6/2009.
. ^ Astfel,. in dreptur *".""31 rpi" .i"-ptu, noJiunea de crimd corespunde celei de
infracliune, incluzdnd in aclJas] nmp: vioratiin (echivalentuL
(ce ar corespunde cu delictur)
*"o".rri"il , misdemeanour
qifetoiy (echivalent'l crimei din impirfirea tripartitd).

Jura de anchetare gi judecare,
slagiapenali romdni a existat
:ontravenlii, atdt in Codul din
al.
renuntat la sistemul trinitar,
iune. in acest sistem, contra-
i penale. in rest, orice faptd
: de le,ee, reprezintd infrac-
:ea nr. 28612009 nu face nici
tui legislaliei penale rom6ne
orrnative.
lursitain limbajul comun nu
laltira. la care ne-am referit
: ,-elelalte legislafii care au
categoria crimelor intri, pe
n:are moartea victimei (vezi
srre eremplificare: infracti-
:. -il-hariile, violurile, actele
':igdrl pentru compara{ie,
;-j:1 ar t'i: furt, ingeldciune,
,r: rtri- de regul6, incdlcdri
:: orirind circula{ia rutier5,
r-' r*enal. o include pe cea
:arre penale grave.
nofiunii de crimd,
:'i"u.*urc al
.*: de crimi a fost qi este
'i cenald. Acest lucru este
:: sensului strict stabilit de
l5 eng1ez52.
-e
o accep{iune largd, refe-
lnsmm ins5, este inexact a
cie crimd utilizatd in crimi-
i trebuit sd intre in vigoare la
r. revenea la o diferenliere a
e. Legea nr. 301/2004 a fost
Ie crima corespunde celei de
contravenliei), mi s demeanour
n imparqirea tripartitd).
" *,rfr-*",r,**$8lw&,
Cercetarea criminologicd 11
inci de la primele cercetdri cu caracter gtiinlific efectuate in domeniul crimi-
nologiei s-a incercat o distanlare de viziunea abstracti cu privire la infrac[iune, pe
care o practicau penaliqtii. Crima a fost priviti ca fapt uman $i social, ca fenomen
(in sensul de realitate observabild gi repetabild). Nu intdmplitor, cercetarea
criminologici a debutat sub denumirea de antropologie. Pozitiviqtii italienil au
cobordt pe firuI istoriei umanitSlii, au depaqit granilele statale gi continentale,
pentru a studia crima gi omul criminal. irn aceste condilii. una din primele obser-
valii care s-au impus a fost legatd de oscilalia in timp gi spagiu a legii penale. Cu
pufine exceplii, ceea ce ,,ieri" era considerat drept criml ..astizi" nu mai este gi
invers, ceea ce un stat sancfioneazd ca infracfiune, altul nu o face gi invers.
Mai mult, in cadrul aceluiaqi sistem penal existd importante diferenle de na-
turd, intre faptele calificate drept criminale. De la uciderea unei persoane pdnd la
sustragerea unei franzele, Codul penal lipegte aceeaqi etichet5: in-fracSiune.
Blamul public, invocat deseori drept reper in ,,labirinful" sancfionator. este un
fals criteriu. Existd fapte care sebazeazdpe inteligenfa gi abilitatea autorilor com-
binate cu naivitatea victimelor. in aceste cazt/r blamul social este, de regul5,
formal, daci nu chiar inexistent. Cel mai bun exemplu in acest sens il reprezintd
Pical[, personaj carc apare sub diferite nume la mai toate popoarele qi, care,
potrivit codului penal, este un escroc veritabil, in vreme ce in povestirile populare
este privit cu simpatie, drept un personaj pozitiv, care sancfioneaz[ prostia
omeneasc5. O categorie intermediard o formeazi fraudele fiscale gi furrurile in
paguba statului, care declanqeazd in opinia publicl un oprobriu, de principiu,
impersonal. in sfhrgit, existd gi o altb categorie, reprezentatl, in principal, de
agresiuni gi furturi in paguba avutului privat, care declangeazd sentimente de
insecuritate qi iritare, fa{d de care blamul public este maxim2.
12. Aceasti relativitate a legii penale, ce presupune relativitatea noliunii de
crimd, a scos la iveali necesitatea gdsirii unor criterii proprii, criminologice,
pentru definirea ei.
Primul care a incercat o rezolvare coerentS a acestei probleme a fost
R. Garofalo. El a propus o abordare sociologicd a no{iunii de crimi, ddndu-i
acesteia semnifica{ia de delict natural (in opozi{ie cu delictul conven{ional).
Astfel, in opinia lui Garofalo, pentru ca un act sd fie considerat crim6, el trebuie
sd produci ,,vdtdmarea acelei pdr{i a simlului moral care const[ in sentimentele
altruiste fundamentale, mila gi probitatea"3. Ulterior au existat qi alte tentative de
definire a crimei, inse criteriile propuse de Garofalo au revenit cel mai des, sub o
formd ori alta, in concepliile exprimate. Astfel, B. di Tullio definegte crima in
aproape aceiaqi termeni ca gi Garofalo, ardtind c6: ,,...Putem deci considera drept
1
A infra nr. 143 .
se vedea
2
A in acelaqi sens, G. Picca,Lacriminologie, 3'ed., P.U.F., Paris, 1993,p.5.
se vedea,
3
R. Garofalo, La criminologie, cinquidme 6dition entirement refondue et augment6e,
Felix Alcan, editeur, Paris, 1905, p. 35.
 12 Manual de criminologie

crimd acel fenomen care, aducand atingere sentimentelor

altruiste fundamentale,
tulburd conditiile de viaJd ale ansamblului social gi contravine
moralitdtii medii
dintr-o epocd gi dintr-o societate determinati,,l.
Dintre incercdrile contemporane, meritd a fi amintiti
solulia propusd de
R. Gassin, care pornegte de la distincJia ce se poate face
intre ,,valorile_scop,, $i
,,valorile-mijloc". Prima categorie este reprezentatd de
,,bunurile,, protejate de
legea penald, iar cea de a doua categorie referd ra ,,m1loacele,, (procedeele),
.se
prin care s-ar aduce atingere respectivelor bunuri,
p.o".d." .ure sunt prohiuite. fn
timp ce ,,bunurile" protejate vaiazd mai mult sau mai puJin,
in timp gi spafiu,
,,mijloacele" (procedeele) prohibite prezintdun element de constanld:
violenla qi
viclenia au fost intotdeauna incriminate2. o definilie
a noliunii de crimd ar trebui
sr porneasc5, deci, de la aceste elemente. problema graduiui
de la care violenta qi
viclenia ar trebui sd fie sancJionate (ori ar trebui sd fie
considerate crime) rdm6ne
insd nerezolvatd,...
Prin urmare, nu se poate identifica in ptezent o definitrie
a crimei, unanim
acceptati in doctrina criminologicS. Toate dezbaterile
care au alrrt loc in jurul
acesfui subiect au scos insi la iveald caracterul pozitiv
al crimei (in sensul de rea-
litate observabilS) qi faptul cd, pentru inlelegerea ei, se impune
a merge dincolo
de teoria clasici a doctrinei penale, in care infracliunea (crima)
este considerati o
abstracJie, ea neexistdnd decat sub forma unui concept juridic.'

. 13: Sigur cd' din punct de vedere penal, unde nu este rege nu este infrac{iune,
iar principiul nullum crimen sine lege este totdeauna gata -se
ne-o reaminteasci.
Dar, dupi cum s-a temarcat,pe bun6 dreptate, in doctrina
criminologici, ,,nu este
mai pu{in adevdrat c6 acest concept legal acoperd, o realitate
umand qi sociald
care, in{eleasd ca fenomen, este anterioard legiigi o motiveazd,,3.
cu alte cuvinte
putem spune, deqi constructia pare oarecum paradoxald,
ci omul a incilcat gi
incalcd legea penal6, inainte ca aceasta se existe. Acest paradox
aparent este
confirmat insi, atdt la nivelul istoriei umanitdlii, cdt la nivelul
9i realitelii coti-
diene. Mai intai a existat un comportament uman care, cu
timpul, a fost socotit ca
neconvenabil pentru comunitate gi, abia ulterior, acest
comportament a fost cata_
logat ca imoral, iar mai tilrzht ca infracfional. Norma p.nuia
vine sd sanclioneze
un comportament preexistent, ea nu creeazd, comportamente. in timpurile
prezente lucrurile se petrec la fel: apar nonne noi,
legi penale, care vin sd sanclio_
neze anumite comportamente devenite neconvenabiie pentru
societate. ir
timp, unele fapte sunt dezincriminate, ddndu-se liber', "."i"qi
,,fr6u unor comportamente
prohibite anterior.

1
B. di rutlio,Manuel d'anthropologie criminefle, Ed. payot, paris,
2 r95r, p. 16.
A se vedeaR. Gassin,op. cit. p. {2, S+.
3
J. Pinatel,Trait6 de oroit penat et briminorogie, Tome III,
Ed. Daroz,paris, 1963,
p. 40. in acelaqi sens, B. di ruilio aratd:
,,...fenomenul crimi, luat in sensul naturalist gi
uman' nu este creat de cdtre legi; el preexistd acestor legi
care qi-au gdsit in el raliunea lor
de a fi" (8. di Tullio, op. cit., p. 16).

ntelor altruiste fundamentale,
contravine moralitilii medii
amildta soluJia propusd de
iace intre ,,valorile-scop" qi
i iie ..bunurile" protejate de
i; .-mijloacele" (procedeele),
xedee care sunt prohibite. in
nai pu1in, ?n timp gi spafiu,
:en; de constanld: violenla gi
a noqiunii de crimd ar trebui
:iacului de la care violen{a qi
:e ;on:iderate crime) rdmAne
:,d.eiaifle a crimei, unanim
le care au alut loc ?n jurul
r :L crimei (in sensul de rea-
lmpune a merge dincolo
= lipseqte una sau alta dintre ele.
;e i;;i1131 este consideratd o
:: "::idic.
::-":e lege nu este infrac{iune,
: JaTr ;5 ne-o reaminteascd.
:::: ci-iminologicS, ,,nu ests
:, :ealimte umand gi sociald
' -..: Cu
:rlveaTd--'. ^ alte cuvinte
''..'ri. cd omul a incilcat qi
-i.;err paradox aparent este
: .: -a nir-elul realitdlii coti-
:. ;u timpul, a fost socotit ca
i: ;Llmportrament a fost cata-
, ]enald r,ile sd sanclioneze
::ponamente. in timpurile
: prenaie. care vin sd sanc{io-
' penml societate. in acelagi
liber" unor comportamente
evot. Paris, 1951, p. 16.
reIII. Ed. Dalloz, Paris, 1963,
rni. luat in sensul naturalist qi
re ;i-au gdsit in el ratiunea lor
--'
Cercetarea criminologicd 13
Toate aceste fluctua{ii ale legii penale, dupi cum vom ardta, sunt receptate
de cercetarea criminologicd gi de aceea no{iunea de crimi cu care aceasta
opercazd trebuie s6-qi asigure un anumit grad de autonomie.
Rezulti din cele expuse anterior cd, in sens criminologic, no{iunea de crimi
trebuie sd porneasci de la conceptul de infracliune din dreptul penal, insi trebuie
sd meargd dincolo de acesta, a$a cum se intdmpli in realitate, in cercetarea
criminologicd.
14. Pentru a stabili limitele in care opereazd noliunea de crimI, vom pleca qi
noi, aqadar, de la definilia data infracliunii in legea penald. Conform dispozitriilor
din Codul penal [art. 15 alin. (1)], pentm ca o faptd sd fie considerati infrac{iune
trebuie sI indeplineascd in mod cumulativ patm condilii (trdsdturi) esenliale:
1) s[ fie prevdzutd, de legea penali, 2) sa fie comisd cu vinovdlie, 3) sd fie nejusti-
frcatd,4) sd fie imputabild persoanei care a sivArqit-o]. Dupd cum se precizeazd
in doctrina penald,,,lipsa vreuneia dintre trbs[turile esen]iale duce la inexistenla
infracliunii, cu toate consecinlele ce decurg din aceastd situa1ie"1.
Vom examina fiecare dintre aceste trisdturi, pentru a observa in ce misurd
cercetarea criminologici este indreptd{id s[ se intereseze gi de fapte cdrora le
15. 1) Prima conditrie se referd la necesitatea existenlei unei dispozilii legale
de incriminare, in vigoare la data comiterii faptei.
Dupd cum se va putea observa gi din teoriile analizate ulterior, cercetarea
criminologicd este interesatb qi de fapte care nu mai fac obiectul legii penale, dar
care, in trecutul mai mult sau mai pulin indepdrtat, au fost incriminate.
Avem de-a face in principiu cu dou[ categorii de situatrii. in prima categorie
este vorba de fapte incriminate ct zeci ori sute de ani in urmd gi, care, de multd
vreme, nu mai figxeazdin legislaliile penale (spre exemplu, wdjitoria). in a doua
categorie intri faptele relativ recent dezincriminate. Existi in aceasti privinld
numeroase exemple din legislafia penal5 romdnd de dupd anul 1989, cum ar fi:
unele infracliuni contra sigurantei statului (spre exemplu, sabotajul - art. 264
C.pen. din 1969); unele infracJiuni in legdturd cu avorlul (avorful provocat de
femeie - ari. 186 C.pen. din i969; delinerea de instrumente sau materiale
abortive - art. 187 C.pen. din 1969; omisiunea de a anunla efectuarea avortului -
art. 188 C.pen. din 1969); relaliile sexuale intre persoane de acelagi sex (art. 200
C.pen. din 1969); insulta 9i calomnia (art. 205, respectiv afi. 206 C.pen. din
1969); infrac{iunile contra avutului obgtesc (Titlul IV din Codul penal din 1969);
unele infracliuni contra autoritdlii (spre exemplu, defbimarea unei organizalii -
aft.237 C.pen. din 1969 sau ofensa adusi autorititii - art.238 C.pen. din 1969);
adulterul (art.304 C.pen. din 1969) etc.
I C. Bulai, Drept penal romdn. Partea general5, vol. I, Ed. $ansa, Bucureqti, 1992,
p. l13.
 l4 Manual de criminologie

ln cazul incrimindrilor din trecutul indepdrtat, criminologia este interesat6 in

studierea respectivelor fapte, pentru ca pe baza metodei istorice
sd tragd unele
concluzii generale privind natura gi evolulia fenomenului criminal.
Mai poate fi,
de asemenea, interesatl de respectivele incrimindri, in cazul
examinlrii infracto-
rului, atunci cdnd se incearcd stabilirea traseului ereditar al acestuia.
Faptele
comise de ascendenli qi incriminate la vremea respectivd vor
fi avute in vedere.
In cel de-al doilea caz, interesul este ugor de sesizat, iar el vizeazii
mai multe
aspecte' Pe de o parte, deoarece inainte de a fidezincriminate faptele respective
au intrat in statisticile criminale, pentru orice analizd comparativd,
ele trebuie
luate in seam5. Pe de altd parte, interesul este legat de p"rrouou
infractorului, care
a fost condamnat qi a executat o pedeapsi sub imperiul
legii vechi. Sigur cd, prin
dezincriminarea faptei, condamnarea anterioard nu mai are-relevanli
din punct de
vedere penal; in eventualitatea comiterii unei noi infracliuni,
frptuitorulva avea
statutul de infractor primar. La o analizd criminologicr a personalit5tii
respec_
tiwlui fbptuitor nu se va putea insd face abstraclie de faptui c6 el a mai suferit o
condamnare penali, cd a strrbdtut deja procesul de executare a pedepsei,
cu toate
plusurile qi minusurile acestuia etc.
Exemplele ar putea fi multiplicate. credem insd cd cele aritate p6n6
acum
sunt suficiente pentru a motiva necesitatea ca in cercetarea criminologic6
s6 fie
avute in vedere gi fapte care nu mai sunt prevdzute de legea penald.

16. 2) Cea de-a doua conditrie se referd la necesitate a ca fapta

s[ fie comis6 cu
vinovi{ie. in cazurile in care se constatd lipsa de vinovdlie, fapta nu reprezinti
infrac{iune. Cercetarea criminologicd este insi interesate gi Oe acele
fapte in care
se constatd lipsa vinovd(iei qi aceasta cel putin din dour motive:
Pe de o parte, in majoritatea cantilor,lipsa vinovd{iei este un
element in plus
care se adaugd unor imprejurIri tipice, cu un ridicat potenfial criminogen.
cu alte
cuvinte, pe aceeagi ,,schemi" ori pe una identici se pioduc qi fapte
care au
caracter de infracfiune. Analiza situaliilor cu potenfial criminogen in
care a fost
comisd fapta, chiar daci in speld lipseqte vinovdfia, poate Juce la
concluzii
interesante in leg[turd cu genul respectiv de fapte. Spre exemplu,
in cazul acci-
dentelor de circulalie sau in cazul accidentelor de munci solila1e cu pierderi
de
vieli omeneqti, chiar dacd in final nu se poate stabili o culp6 (in afard de cea
a
victimei eventual), se pot distinge unele condilii favoizatoare ce ar putea
impiedica pe viitor astfel de evenimente.
Pe de altd parte, toate faptele comise cu lipsa vinovItiei intrd, p6ni
la un
punct, in statisticile penale, mai exact, in categoria criminalit[1ii
aparenter.
Aceastd ?mprejurare decurge din faptul ci lipsa vinoviliei trebuie
consiatat6 pe
cale judiciar6, fie de organele de urmirire penali, fie deinstantele
de judecati gi,
nu de pufine ori, se intdmplS ca aceastd constatare sd apard la sfdrgitul
unui intreg
ciclu procesual. Deoarece aceste fapte intrd practic intr-una din categoriile
de

rA sevedea infranr.34.