Hipermetropia

În cazul acestei tulburări de refracţie oculară cauza o constituie dimensiunea redusă a axului antero-
posterior al globului ocular(glob ocular hipodezvoltat), diminuarea curburii corneene, capacitatea
refringentă scăzută a cristalinului sau alţi factori care fac să scadă puterea de refracţie. Acum este vorba
deci de o refracţie insuficientă, ceea ce face ca imaginea optică a obiectului să se formeze înapoia retinei.
Drept urmare, imaginea retiniana este neclară, mai ales în cazul obiectelor percepute la apropiere.

Ca o formă de compensaţie spontană a acestei situaţii, copilul hipermetrop tinde să corijeze refracţia şi
să readucă imaginea clară pe retină printr-un efort al acomodaţiei. Drept urmare se produce o stare de
oboseală a muşchilor ciliari supra-încordaţi, numită astenopie acomodativă. Această stare are drept
simptome: dureri de cap, ameţeli, lăcrimare, greaţă, vărsături, erori în aprecierea dimensiunilor şi
distanţelor, greutatea de a fixa obiectele cu privirea, înceţoşarea imaginilor, o senzaţie de oboseală şi
uneori chiar de usturime sau arsură în ochi. în mod firesc, randamentul şcolar este scăzut, copilul evitând
efortul vizual la distanţa cititului şi scrisului.

Se înţelege că atunci când constatăm astfel de simptome trebuie să ne adresăm de îndată medicului
oftalmolog. De regulă soluţia principală o constituie corecţia cu ochelari, de data aceasta cu lentile
convergente (notate cu +).

La naştere ochiul omului nu este complet dezvoltat, drept care aproape toţi copii sunt la început puţin
hipermetropi. Odată cu creşterea, ochiul devine emetrop. Procesul nu se petrece în acelaşi ritm la toţi
copii. Unii rămân întreaga viaţă cu o uşoară hipermetropie staţionară de 1-2 dioptrii care le solicită, fără
să-şi dea seama, un efort acomodativ. Cazurile de hipermetropie uşoară staţionară şi corectată de până
la 3-4 dioptrii nu ridică de regulă probleme de psihope¬dagogie specială.

Din păcate, în învăţământul pentru deficienţii vizuali cazurile de hipermetropie sunt asociate foarte
adesea cu alte afecţiuni, ceea ce face ca simpla prescripţie a ochelarilor să nu fie suficientă.

3.1.1.3. Astigmatismul

Acest viciu de refracţie constă într-o diferenţă de refringentă a meridianelor dioptrului ocular, care duce
la focalizarea imaginii optice nu într-un singur focar retinian ci în două sau mai multe focare. Drept
urmare se produce o imagine vizuală difuză, estompată, deformată, vederea fiind scăzută atât la
apropiere cât şi la distanţă. Şi în acest caz se produce un efort de acomodare, ceea ce determină
oboseală vizuală, mai ales la lucrul de aproape şi prelungit.

Dintre mediile optice, cel care cauzează de obicei această ametropie este corneea (degenerată din
naştere sau afectată ulterior) dar sunt şi cazuri în care există o malformaţie a întregului glob ocular.
Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice, care trebuie purtate cât mai de timpuriu, după 18
ani corecţia fiind greu suportată.

Ca şi celelalte ametropii, astigmatismul este asociat, în cazul deficienţelor vizuale grave, cu diferite alte
afecţiuni oculare sau gene¬ral organice, foarte adesea cu miopia sau hipermetropia.