Sunteți pe pagina 1din 2

Farmacologie clinică – rezidențiat

Coordonator: Prof. Dr. Cătălina Elena Lupușoru

Cursul nr. 1
Subiectul nr. 1. Farmacodinamia generală

Farmacologia studiază:
 interacţiunea dintre o substanţă activă administrată exogen şi un biosistem;
 modul în care o substanţă activă modifică procesele biochimice, fiziologice şi/sau
psihice, în condiţii normale sau patologice;
 caracteristicile, acţiunea, posibilele utilizări terapeutice ale unei substanţe active.

Medicamentul (pharmakon, pharmacus, pharmacum):


 este o substanţă farmacologic activă, care, prin interacţiunea specifică cu molecule
ţintă ale organismului, determină diferite efecte biologice;
 este o substanţă activă, care, prin administrare, este utilizată pentru diagnosticul,
profilaxia, ameliorarea sau vindecarea unei boli.

Farmacodinamia studiază mecanismele de acţiune ale medicamentelor şi ale răspunsului


terapeutic sau toxic, la organismul viu.

Mecanismele generale de acţiune ale medicamentelor includ:


- mecanisme fizico-chimice simple;
- acţiune pe enzime;
- acţiune prin intermediul receptorilor;
- acţiune prin eliberarea de substanţe active din depozitele celulare;
- acţiune de activare/blocare a canalelor ionice;
- acţiune directă asupra aparatului genetic al celulei;
- acţiune prin formarea de „pori” în membrana celulară;
- acţiune asupra radicalilor liberi (sinteză, eliberare, captare).

Sinergismul şi antagonismul medicamentelor


● tipuri de sinergism medicamentos: de sumare, de potenţare;
● tipuri de antagonism medicamentos: competitiv, necompetitiv, agonismul invers.

Relaţia structură-efect
Pornind de la o structură de bază, se pot obţine:
● substanţe cu efecte similare (de exemplu, acetilcolina şi metacolina);
● substanţe cu efecte antagonice (de exemplu, histamina şi antihistaminicele).

Relaţia doză-efect
Doza reprezintă cantitatea minimă de substanţă activă care determină un efect
farmacodinamic.
Relaţiile dintre doză şi efect:
 pot fi:
o efecte direct proporţionale – rar întâlnite;
o efecte proporţionale cu logaritmul zecimal al dozei – frecvent întâlnite;
 variază în funcţie de mecanismul de acţiune al substanţei cercetate.

1
Farmacologie clinică – rezidențiat
Coordonator: Prof. Dr. Cătălina Elena Lupușoru

Indicele terapeutic (IT) sau factorul de siguranţă = raportul DL50/DE50 (raportul între doza
letală medie şi doza eficientă medie).
 În clinică, IT va rezulta din raportul DT50/DE50 (raportul între doza toxică medie şi
doza eficientă medie).
 IT ar trebui să fie ≥ 10 ; IT > 10 = IT al medicamentelor ce pot fi utilizate în condiţii
de siguranţă.

Efectele adverse ale medicamentelor


 Reacţiile idiosincrazice sunt reacţii neobişnuite ale organismului la dozele terapeutice,
fiind determinate genetic: de exemplu, răspunsul anormal la un medicament
(sulfonamidele determină hemoliză la pacienţii cu deficit de G6PDH).
 Reacţiile imunologice:
o tipul I (anafilactic): penicilinele, aminoglicozidele, sulfonamidele,
lincosamidele, eritromicina, substanţele iodate, compuşii cu brom, cu arsen, cu
mercur, barbituricele, neurolepticele, hidantoinele, antitiroidienele de sinteză
de tipul metiltiouracil, carbimazole;
o tipul al II-lea (citotoxic): de exemplu, hidralazina, procainamida,
clorpromazina, fenitoinul, izoniazida, D-penicilamina pot produce lupus
eritematos sistemic; metildopa şi chinidina pot determina anemie hemolitică
autoimună; chinidina poate determina purpură trombocitopenică; D-
penicilamina şi trimetadiona pot produce miastenie;
o tipul al III-lea (prin complexe imune): penicilinele, aminoglicozidele,
sulfonamidele, compuşii cu iod, anticonvulsivantele;
o tipul al IV-lea (mediate celular): de exemplu, sulfonamidele.
 Obişnuinţa
 Dependenţa (fizică, psihică; adicţia)
 Din cauza terapiei cu chimioterapice antimicrobiene se pot produce:
o reacţiile locale: durere la locul injectării intramusculare, flebită în cazul
administrării intravenoase;
o reacţia Herxheimer (şocul endotoxinic);
o dismicrobismul intestinal.
 Efectele adverse particulare la nou-născuţi: din cauza imaturităţii sistemelor
enzimatice, a imaturităţii unor funcţii fiziologice sau structuri anatomice.
 Mutageneza, teratogeneza, carcinogeneza
 Bolile iatrogene
 Polimedicaţia.

S-ar putea să vă placă și