Algad Ifr 2017 PDF

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE ŞI INGINERIA MEDIULUI
Departamentul de Învăţământ cu Frecvenţă Redusă
Lector dr. Andreea OLTEANU
ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE

ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ
- Note de curs -
EDITURA EX TERRA AURUM

Bucureşti, 2017
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
OLTEANU, ANDREEA
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială : note de curs /
lector dr. Andreea Olteanu. - Bucureşti : Ex Terra Aurum, 2017
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-8827-37-7
51
ISBN 978-606-8827-37-7
CUPRINS
Unitatea de învăţare nr. 1

SPAŢII VECTORIALE
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 ...................................................................................7
1.2. Spaţii vectoriale. Definiţie. Exemple ..................................................................................7
1.3. Subspaţii vectoriale. Definiţie. Exemple ...........................................................................10
1.4. Dependenţa şi independenţa liniară. Sisteme de generatori ..............................................11
1.5. Baze. Dimensiunea unei baze ...........................................................................................13
1.6. Coordonatele unui vector într-o bază ................................................................................15
1.7. Schimbarea bazei unui spaţiu vectorial .............................................................................16
1.8. Răspunsuri şi comentarii la teste .......................................................................................18
1.9. Lucrarea de verificare nr. 1 ...............................................................................................20
1.10. Bibliografie minimală .....................................................................................................20

SPAŢII EUCLIDIENE
2.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 .................................................................................21
2.2. Produs scalar. Spaţii euclidiene. Definiţie. Exemple ........................................................21
2.3. Normă. Spaţii normate. Definiţie. Exemple ......................................................................23
2.4. Ortogonalitate. Unghiul dintre 2 vectori ...........................................................................25
2.5. Baze ortonormate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt ......................................26
2.8. Bibliografie minimală .......................................................................................................30

TRANSFORMǍRI LINIARE
3.2. Transformări liniare. Definiţie. Exemple ..........................................................................31
3.3. Nucleul şi imaginea unei transformări liniare ...................................................................34
3.4. Matricea asociată unei transformări liniare .......................................................................35
3.5. Valori proprii şi vectori proprii pentru endomorfisme ......................................................37
3
FORME BILINIARE. FORME PĂTRATICE
4.2. Forme biliniare ..................................................................................................................42
4.3. Forme pătratice .................................................................................................................46
4.4. Reducerea formelor pătratice la forma canonică ..............................................................48
4.5. Signatura unei forme pătratice. Teorema inerţiei ..............................................................50

CALCUL VECTORIAL
5.2. Vectori liberi .....................................................................................................................55
5.3. Operaţii cu vectori liberi ...................................................................................................58
5.4. Proprietăţile algebrice ale operaţiilor cu vectori liberi ......................................................59
5.5. Expresia analitică a unui vector liber ................................................................................61
5.6. Produsul scalar a doi vectori .............................................................................................63
5.7. Produsul vectorial a doi vectori ........................................................................................65
5.8. Produsul mixt a trei vectori ...............................................................................................68
5.10. Lucrarea de verificare nr. 5 .............................................................................................72

PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU
6.2. Planul în spaţiu ..................................................................................................................73
6.3. Dreapta în spaţiu ...............................................................................................................78
6.4. Unghiuri în spaţiu ..............................................................................................................82
6.5. Distanţe în spaţiu ...............................................................................................................85
4
ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALǍ A CURBELOR ÎN SPAŢIU
7.2. Reprezentarea analitică a curbelor în spaţiu .....................................................................90
7.3. Elementul de arc şi lungimea unui arc de curbă în spaţiu .................................................94
7.4. Dreapta tangentă şi planul normal la o curbă în spaţiu .....................................................96
7.5. Triedrul lui Frenet .............................................................................................................99
7.6. Curbura şi torsiunea ........................................................................................................103
7.7. Răspunsuri şi comentarii la teste .....................................................................................104

ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALǍ A SUPRAFEŢELOR
8.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 8 ...............................................................................107
8.2. Reprezentarea analitică a suprafeţelor ............................................................................107
8.3. Curbe pe suprafaţă. Planul tangent la o suprafaţă. Normala la o suprafaţă ....................110
8.4. Prima formă fundamentală a unei suprafeţe. Aplicaţii ...................................................116
8.5. Răspunsuri şi comentarii la teste .....................................................................................120
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................123
5
6
ALGEBRA LINIARĂ, GEOMETRIE ANALITICĂ ŞI DIFERENŢIALĂ
SPAŢII VECTORIALE
Cuprins Pagina
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 7
1.2. Spaţii vectoriale. Definiţie. Exemple 7
1.3. Subspaţii vectoriale. Definiţie. Exemple 10
1.4. Dependenţa şi independenţa liniară. Sisteme de generatori 11
1.5. Baze. Dimensiunea unei baze 13
1.6. Coordonatele unui vector într-o bază 15
1.7. Schimbarea bazei unui spaţiu vectorial 16
1.8. Răspunsuri şi comentarii la teste 18
1.9. Lucrarea de verificare nr. 1 20
1.10. Bibliografie minimală 20
1.1. OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 1
 Însuşirea noţiunilor de spaţiu vectorial, subspaţiu vectorial,

bază, dimensiune a unei baze, coordonatele unui vector într-o
bază, matricea de trecere de la o bază la alta.
 Studiul sistemelor liniar independente, respectiv, dependente.
 Studiul sistemelor de generatori.
 Determinarea coordonatelor unui vector într-o bază.
 Determinarea matricei de trecere de la o bază la alta.
1.2. SPAŢII VECTORIALE. DEFINIŢIE. EXEMPLE
Definiţie Fie V o mulţime nevidă şi K un corp comutativ.

Un spaţiu vectorial peste K este un triplet (V, +,·) format dintr-o
mulţime V şi două operaţii
+: V × V → V (operaţie internă numită adunare)
şi
·: K × V → V (operaţie externă numită înmulţirea cu scalari),
astfel încât sunt satisfăcute următoarele condiţii:
 (V, +) este un grup abelian;
7
 a)
(distributivitatea la stânga a operaţiei “ · “ faţă de operaţia “ + “);
b)
(distributivitatea la dreapta a operaţiei “ · “ faţă de operaţia
“ + “);
c)
d) unde 1 este elementul unitate din corpul K.
Observaţie Orice corp comutativ K are o structură de spaţiu vectorial peste el

însuşi.
Terminologie  Elementele lui V se numesc vectori şi se vor nota, de obicei, cu

;
 Elementele lui K se numesc scalari şi se vor nota, de obicei, cu

;
 Când , se numeşte spaţiu vectorial real;
 Când , se numeşte spaţiu vectorial complex.
Exemple i) este spaţiu vectorial real, unde
(adică doi vectori se însumează adunând între ele două câte două
componentele corespunzătoare)
(adică înmulţirea unui vector cu un scalar înseamnă înmulţirea

fiecărei componente a vectorului cu scalarul considerat).
ii) este spaţiu vectorial real, unde

;
.
iv) este spaţiu vectorial real, unde

;
.
iv) este spaţiu vectorial real, unde

;
v) este spaţiu vectorial real, unde
unde
, .
8
Test de autoevaluare
1. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de
spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Care este definiţia spaţiului vectorial?
b) Cum se numesc elementele lui V? Dar ale lui K?
c) Ce se înţelege prin spaţiu vectorial real?
d) Ce se înţelege prin spaţiu vectorial complex?
Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare.
După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:
Un spaţiu vectorial peste K este un triplet (V, +,·) format dintr-o

mulţime V şi două operaţii:
+: V × V → V (operaţie internă numită adunare)
şi
·: K × V → V (operaţie externă numită înmulţirea cu scalari)
 este un grup abelian;
 a) (distributivitatea
la stânga a operaţiei faţă de operaţia );
b) (distributivitatea la
dreapta a operaţiei faţă de operaţia );
c)
d) unde 1 este elementul unitate din corpul K.
9
1.3. SUBSPAŢII VECTORIALE. DEFINIŢIE. EXEMPLE
Definiţie Fie un spaţiu vectorial peste ( sau ). O submulţime

se numeşte subspaţiu vectorial dacă:

Teoremă Fie un spaţiu vectorial peste . Atunci submulţimea este

subspaţiu vectorial dacă şi numai dacă
.
Definiţie Dacă şi , atunci se numeşte subspaţiu propriu al

lui .
Observaţie Orice subspaţiu are o structură de spaţiu vectorial, operaţiile

fiind cele induse din .
Exemplu este un subspaţiu

vectorial al spaţiului vectorial .
2. Având în vedere cele învăţate în acest subcapitol şi ţinând cont de spaţiul
avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele
întrebări:
a) Ce înţelegeţi prin subspaţii vectoriale?
b) Dar prin subspaţii proprii?
O submulţime se numeşte subspaţiu vectorial dacă:



10
1.4. DEPENDENŢA LINIARĂ ŞI INDEPENDENŢA LINIARĂ.

SISTEME DE GENERATORI
Definiţie Fie un spaţiu vectorial peste şi vectori aparţinând lui

Se numeşte combinaţie liniară a vectorilor cu scalarii
vectorul
.
Definiţie Spunem că vectorii formează un sistem de

generatori ai spaţiului vectorial , dacă orice vector poate fi
reprezentat ca o combinaţie liniară a acestora, adică există scalarii
astfel încât:
Exemplu Să arătăm că vectorii v1  (1,1), v2  (1,1) formează un sistem de

generatori ai spaţiului vectorial .
Vectorii formează un sistem de generatori ai spaţiului vectorial
dacă orice vector poate fi reprezentat ca o combinaţie
liniară a acestora, adică există scalarii astfel încât:
Oricare ar fi vectorul v  ( x1 , x2 ) , avem ( x1 , x2 )  1 (1,1)   2 (1,1) ,

ceea ce este echivalent cu
( x1 , x2 )  (1 , 1 )  ( 2 ,  2 ) , adică
( x1 , x2 )  (1   2 , 1   2 ) .
Această relaţie se mai poate scrie , de unde obţinem
Definiţie Spunem că vectorii sunt liniar independenţi (sau că

formează un sistem liniar independent) dacă din orice combinaţie
liniară nulă a vectorilor cu scalarii obţinem
scalarii nuli, adică
unde este elementul neutru din .

Exemplu Vectorii v1  (1, 2), v2  (1, 1) din spaţiul sunt liniar independenţi.
Fie , adică 1 (1, 2)   2 (1, 1)  (0, 0) .
 (1 , 21 )  ( 2 ,  2 )  (0, 0)
Prin adunarea vectorilor, se obţine (1   2 , 21   2 )  (0, 0) .
Din egalitatea celor doi vectori ajungem la sistemul ,
care conduce la
Observaţie În cazul unui sistem de vectori liniar independenţi, nici unul dintre
vectori nu se poate scrie ca o combinaţie liniară de ceilalţi vectori.
Definiţie Spunem că vectorii sunt liniar dependenţi (sau că
formează un sistem liniar dependent) dacă nu sunt liniar
independenţi (nu formează un sistem liniar independent).
Observaţie Vectorul nul formează un sistem liniar dependent.
11
Observaţie Orice vector nenul formează un sistem liniar independent.

Teoremă Orice sistem de vectori din care se poate extrage un sistem liniar
dependent este, de asemenea, liniar dependent.
Observaţie Deoarece relaţia de dependenţă liniară reprezintă un sistem liniar şi
omogen cu necunoscute în practică se studiază natura
unui sistem de vectori (dependent sau independent liniar) prin
intermediul rangului matricei formată cu componentele vectorilor
scrise pe coloane. Astfel:
 dacă rangul matricei sistemului este egal cu numărul
vectorilor, atunci vectorii sunt liniar independenţi;
 dacă rangul matricei sistemului este mai mic decât numărul
vectorilor, atunci vectorii sunt liniar dependenţi.
Exemple i) Studiem dependenţa liniară a vectorilor
v1  (1, 0, 0), v2  (2,1, 0), v3  (3, 2,1) .
Construim matricea .
Deoarece A (= numărul vectorilor), vectorii sunt

liniar independenţi.
ii) Studiem dependenţa liniară a vectorilor
v1  (2,1,3), v2  (1, 2, 0), v3  (1,1, 3) .
Deoarece A (<3 = numărul vectorilor), vectorii

sunt liniar dependenţi.
Observaţie În spaţiul un sistem de vectori poate conţine cel mult vectori
liniar independenţi.
Consecinţă Întotdeauna vectori din spaţiul sunt liniar dependenţi.
Exemplu Considerăm vectorii v1  (2,3), v2  (1, 2), v3  (4,5) din spaţiul .
Deoarece A (<3 = numărul vectorilor), vectorii
sunt liniar dependenţi.
întrebări:
a) Ce se înţelege prin sisteme liniar independente? Dar prin sisteme liniar
dependente?
b) Ce se înţelege prin sisteme de generatori?
12
Se numeşte combinaţie liniară a vectorilor cu scalarii

vectorul
.
1.5. BAZE. DIMENSIUNEA UNEI BAZE
Definiţie Spunem că vectorii formează o bază a spaţiului

vectorial dacă sunt liniar independenţi şi formează un sistem de
generatori ai spaţiului vectorial .
Exemplu Vectorii e1  (1, 0), e2  (0,1) formează o bază a spaţiului vectorial
.
 vectorii sunt liniar independenţi dacă
Din relaţia rezultă

1 (1, 0)   2 (0,1)  (0, 0) , adică (1 , 0)  (0,  2 )  (0, 0) .
Prin adunarea celor doi vectori se obţine:
(1 ,  2 )  (0, 0) , ceea ce implică .
 vectorii formează un sistem de generatori ai spaţiului
vectorial dacă orice vector poate fi reprezentat ca
o combinaţie liniară a acestora, adică există scalarii
astfel încât:
Oricare ar fi vectorul v  ( x1 , x2 ) , avem

( x1 , x2 )  x1 (1, 0)  x2 (0,1) .
Propoziţie Dacă formează o bază a spaţiului vectorial , atunci

orice vector se poate scrie în mod unic sub forma
Demonstraţie Deoarece vectorii formează un sistem de generatori ai

spaţiului vectorial , rezultă că există scalarii astfel
încât:
Presupunând că ar mai exista reprezentarea

, ar rezulta că
Aceasta duce la
Deoarece vectorii sunt liniar independenţi, din această
relaţie rezultă că adică
ceea ce arată că exprimarea unui
vector dat într-o bază este unică.
13
Teoremă Fie un sistem de generatori ai spaţiului vectorial

şi presupunem că vectorii v1 , v2 ,..., vr , r  s sunt liniar
independenţi. Atunci există o bază în care conţine vectorii
şi este conţinută în

Definiţie Se numeşte dimensiune a spaţiului vectorial numărul de vectori
dintr-o bază a lui şi se notează cu . Dacă este spaţiul nul,
prin definiţie vom lua
Exemplu = 2 deoarece am arătat într-un exemplu anterior că vectorii

e1  (1, 0), e2  (0,1) formează o bază a spaţiului vectorial .
Teoremă Orice două baze ale unui spaţiu vectorial au acelaşi număr de
elemente.
Teoremă Fie
Vectorii v1  (a11 ,..., a1n ), v2  (a21 ,..., a2 n ),..., vn  (an1 ,..., ann )
formează o bază în dacă determinantul matricei formată cu cei
vectori este nenul.
Observaţie Dacă notăm cu matricea formată din
componentele celor vectori, atunci formează o bază în

. Dacă , atunci vectorii nu
formează o bază în .
Exemple i) Vectorii v1  (1, 2), v2  (1, 1) formează o bază în .

Notăm cu matricea formată din componentele celor
vectori.
Deoarece , rezultă că vectorii , formează o
bază în
ii) Vectorii v1  (1, 0, 0), v2  (2,1, 0), v3  (3, 2,1) formează o bază
în .
Construim matricea formată din componentele
celor vectori.
Calculând determinantul matricei , obţinem , prin urmare
vectorii , formează o bază în
iii) Vectorii e1  (1, 0, 0,..., 0), e2  (0,1, 0,..., 0),..., en  (0,..., 0, 0,1)
formează o bază în .
Dacă formăm matricea cu componentele vectorilor

obţinem – matricea unitate de ordinul (matrice pătratică de
ordinul care conţine 1 pe diagonala principală şi 0 în afara
acesteia). Cum , rezultă că formează o
bază în , numită baza canonică. În plus, n.
14
Ce înţelegeţi prin dimensiunea unui spaţiu vectorial?
 Vectorii formează o bază a spaţiului vectorial

dacă sunt liniar independenţi şi formează un sistem de generatori
ai spaţiului vectorial .
 vectori formează o bază în dacă determinantul matricei
formată cu cei vectori este nenul.
1.6. COORDONATELE UNUI VECTOR ÎNTR-O BAZĂ
Definiţie Fie o bază a spaţiului vectorial şi .

Numerele unic determinate din relaţia de reprezentare a
vectorului în baza considerată se numesc coordonatele sau
componentele vectorului în baza .
Exemplu Să determinăm coordonatele vectorului v  ( x1 , x2 ) în baza

{e1  (1, 0), e2  (0,1)} a spaţiului vectorial .
Presupunem că
Vom obţine ( x1 , x2 )  1 (1, 0)   2 (0,1) , ceea ce implică

( x1 , x2 )  (1 ,  2 ) .
Aşadar coordonatele unui vector oarecare v  ( x1 , x2 ) din în baza
{e1  (1, 0), e2  (0,1)} vor fi si .
întrebări:
Ce înţelegeţi prin coordonatele unui vector într-o bază?
15

1.7. SCHIMBAREA BAZEI UNUI SPAŢIU VECTORIAL
Consideraţii Fie un spaţiu vectorial peste şi

generale două baze ale lui Deoarece
este bază a lui , conform unei propoziţii anterioare, orice vector din se
exprimă în mod unic ca o combinaţie liniară a vectorilor din
baza cu anumiţi scalari. În particular, dacă exprimăm vectorii
din baza ca o combinaţie liniară a vectorilor
din baza , obţinem sistemul:
(1) .
Definiţie Matricea se numeşte matricea de trecere de
la baza la baza
Observaţie Sistemul de mai sus se poate scrie matriceal sub forma:
Propoziţie Fie un spaţiu vectorial peste şi

două baze ale lui Atunci
matricea de trecere de la baza la baza
este inversabilă. În plus, matricea de trecere de la baza
la baza va fi .
Demonstraţie Presupunem prin absurd că matricea de trecere de la baza

la baza nu este inversabilă, adică
.
În această ipoteză sistemul:
ar fi un sistem compatibil nedeterminat, adică ar avea şi alte soluţii diferite

de cea banală.
16
Fie o soluţie diferită de cea banală. Atunci:
Grupând convenabil termenii, obţinem:
Această egalitate se poate rescrie ţinând cont de relaţiile sistemului (1)

astfel:
Deoarece reprezintă o soluţie diferită de cea banală, cel puţin

unul din scalarii este nenul, ceea ce implică faptul că sistemul
format din vectorii este liniar dependent - contradicţie cu
ipoteza că este bază a lui . Prin urmare, matricea de
trecere este o matrice inversabilă.
Cum matricea este inversabilă.
Înmulţind la stânga relaţia (2) cu , vom avea:
ceea ce arată că este matricea de trecere de la baza

la baza .
Propoziţie Fie un spaţiu vectorial peste ,

două baze ale lui
matricea de trecere de la baza la baza
. Considerăm presupunem că sunt
coordonatele vectorului în baza , iar sunt coordonatele
vectorului în baza . Atunci
pentru orice
Demonstraţie
Deoarece sunt coordonatele vectorului în baza , iar
sunt coordonatele vectorului în baza , rezultă că
.
Cum este matricea de trecere de la baza la baza
, putem scrie
Se obţine
.
17
întrebări:
Ce înţelegeţi prin matricea de trecere de la o bază la alta?
Considerăm presupunem că sunt coordonatele

vectorului în baza , iar sunt coordonatele vectorului
în baza . Atunci
pentru orice
1.8. RĂSPUNSURI ŞI COMENTARII LA ÎNTREBĂRILE DIN

TESTELE DE AUTOEVALUARE
Test de autoevaluare:
Întrebarea 1
a) Un spaţiu vectorial peste K este un triplet format dintr-o
mulţime şi două operaţii
(operaţie internă numită adunare) şi
(operaţie externă numită înmulţirea cu scalari)
 este un grup abelian;
 a) (distributivitatea la
stânga a operaţiei faţă de operaţia );
b) (distributivitatea la
dreapta a operaţiei faţă de operaţia );
c)
d) unde este elementul unitate din corpul .
b) Elementele lui se numesc vectori, iar cele ale lui se numesc scalari.
c) Când , se numeşte spaţiu vectorial real.
d) Când , se numeşte spaţiu vectorial complex.
18
Întrebarea 2
a) O submulţime se numeşte subspaţiu vectorial dacă:

b) Dacă şi atunci se numeşte subspaţiu propriu al lui

.
Întrebarea 3
a) Spunem că vectorii sunt liniar independenţi (sau că
formează un sistem liniar independent) dacă din orice combinaţie liniară
nulă a vectorilor cu scalarii obţinem scalarii
nuli, adică
unde este elementul neutru din .
Spunem că vectorii sunt liniar dependenţi (sau că

formează un sistem liniar dependent) dacă nu sunt liniar independenţi
(nu formează un sistem liniar independent).
b) Spunem că vectorii formează un sistem de generatori

ai spaţiului vectorial dacă orice vector poate fi reprezentat ca o
combinaţie liniară a acestora, adică există scalarii astfel încât:
Întrebarea 4
Se numeşte dimensiune a spaţiului vectorial numărul de vectori dintr-o
bază a lui şi se notează cu .
Întrebarea 5
Întrebarea 6
Matricea se numeşte matricea de trecere de
la baza la baza , unde
19
1.9. LUCRAREA DE VERIFICARE NR. 1
1) Studiaţi natura sistemelor de vectori:
a) v1  (5, 1), v2  (5,1) în ; (0.5 p)
b) v1  (2,1), v2  (4, 0), v3  (2, 3) în ; (0.5 p)
c) v1  (1,1, 2), v2  (3,1, 1), v3  (2, 1, 0) în ; (0.5 p)
d) v1  (1,1, 0), v2  (2, 0,1), v3  (1,1,1) în . (0.5 p)
2) Arătaţi că vectorii v1  (2,1, 2), v2  (1, 1,1), v3  (3,1, 1)
formează o bază în . (1 p)
3) Se dau vectorii
v  (3, 2,1), v1  (4, 0, 3), v2  ( 2,1, 2), v3  (1, 2, 3) .
a) Arătaţi că vectorii formează o bază în .(1 p)
b) Determinaţi coordonatele vectorului în baza canonică din

(1 p)
c) Determinaţi coordonatele vectorului în baza

(2 p)
4) Se dau bazele:
{v1  (1,1, 2), v2  (1, 0,1), v3  (2, 2,1)} ,

{v '1  (1,1, 0), v '2  (2, 0,1), v '3  (1,1, 1)} .
Determinaţi matricea de trecere de la baza la baza
(3 p)
1.10. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ

1. V. Cruceanu, Elemente de algebră liniară şi geometrie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1973.
2. R.M. Dăneţ, Structuri liniare în algebră şi geometrie, Teorie prin exerciţii şi probleme,
Editura Matrix Rom, Bucureşti, 1999.
3. I.D. Ion, R. Nicolae, Algebra, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
4. A. Mihai, Algebră liniară şi geometrie analitică. Note de curs, Editura Conspress,
Bucureşti, 2014.
5. C. Udrişte, Algebră şi geometrie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
20
SPAŢII EUCLIDIENE
Cuprins Pagina
2.2. Produs scalar. Spaţii euclidiene. Definiţie. Exemple 21
2.3. Normă. Spaţii normate. Definiţie. Exemple 23
2.4. Ortogonalitate. Unghiul dintre 2 vectori 25
2.5. Baze ortonormate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt 26
 Însuşirea noţiunilor de produs scalar, normă, spaţiu euclidian,

spaţiu normat, bază ortogonală, bază ortonormată.
 Studiul sistemelor ortogonale de vectori. Construirea

sistemelor ortogonale de vectori.
 Determinarea unghiului dintre doi vectori.
 Determinarea proiecţiei unui vector pe un alt vector.
 Construirea bazelor ortogonale.
 Construirea bazelor ortonormate.
2.2. PRODUS SCALAR. SPAŢII EUCLIDIENE. DEFINIŢIE. EXEMPLE
Definiţie Fie un spaţiu vectorial real. Se numeşte produs scalar pe o

aplicaţie
care satisface următoarele axiome:
şi .
Definiţie Pentru orice , scalarul se numeşte produsul scalar al
vectorului cu .
Definiţie Un spaţiu vectorial real înzestrat cu un produs scalar se
numeşte spaţiu euclidian şi se va nota prin
21
Exemple 1. Spaţiul înzestrat cu produsul scalar definit prin

n
 x, y   xi yi , x   x1 , x2 ,..., xn  , y   y1 , y2 ,..., yn  
i 1
formează un spaţiu euclidian numit spaţiu euclidian canonic şi notat
adeseori cu E n .
2. Spaţiul C ([ a, b]) al funcţiilor reale continue pe intervalul
înzestrat cu produsul scalar definit prin
b
 f , g   f ( x) g ( x)dx , f , g  C ([ a, b])
a
formează un spaţiu euclidian (C ([ a, b]),  ,  ) .
Teoremă Fie un spaţiu euclidian. Atunci:

(inegalitatea
 x, y   x, x  y, y  ,
2
Cauchy-
Buniakowski-
Scharwz)
Demonstraţie Fie şi    . Conform axiomei 4 din definiţie
 x   y, x   y  0.
Pe de altă parte, folosind celelalte axiome deducem că:
 x   y, x   y  =  x, x  2  x, y   2  y, y  .
Observăm că în membrul drept apare un trinom de gradul II în λ care
trebuie să fie nenegativ pentru orice    . Acest lucru implică:
4 | x, y |2 4  x, x  y, y  0 , adică ceea ce trebuia demonstrat.
Exemplu Fie V   2 spaţiu vectorial real, x  ( x1 , x2 ), y  ( y1 , y2 ) doi vectori din

 2 . Să arătăm că aplicaţia
definită prin  x, y  x1 y1  x2 y2 este un produs scalar.

Vom verifica proprietăţile din definiţia produsului scalar:
 x, y  x1 y1  x2 y2
i)   x, y  y, x , x, y   2 .
 y, x  y1 x1  y2 x2
 x  y, z  ( x1  y1 , x2  y2 ), ( z1 , z2 )  ( x1  y1 ) z1  ( x2  y2 ) z2 
ii)  x1 z1  y1 z1  x2 z2  y2 z2  ( x1 z1  y1 z1 )  ( x2 z2  y2 z2 ) 
 x, z    y, z , x, y, z   2 .
  x, y   ( x1 , x2 ), ( y1 , y2 ) 
iii)  ( x1 ,  x2 ), ( y1 , y2 )   x1 y 1   x2 y2 
  ( x1 y 1  x2 y2 )    x, y , x, y   2 ,   .
 x, x  x12  x22  0, x   2
iv) x  0
 x, x  0  x12  x22  0   1  x  (0, 0)   2 .
x
 2  0
22
întrebări:
a) Ce se înţelege prin produs scalar?
b) Care este definiţia spaţiului euclidian?
Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare

 Pentru orice , scalarul se numeşte produsul
scalar al vectorului cu .
 Fie un spaţiu euclidian. Atunci:
 x, y   x, x  y, y  ,
2
2.3. NORMĂ SPAŢII NORMATE. DEFINIŢIE. EXEMPLE
Definiţie Fie un spaţiu vectorial real. Se numeşte normă pe o aplicaţie

şi  x  0V ;
(inegalitatea triunghiului).
Definiţie Pentru orice , scalarul se numeşte norma (modulul sau
lungimea) vectorului .
Definiţie Un spaţiu vectorial real înzestrat cu o normă se numeşte spaţiu
vectorial normat şi se va nota prin
Definiţie Un vector cu norma egală cu unitatea se numeşte
versor.
Propoziţie Fie un spaţiu euclidian. Atunci aplicaţia
definită prin || x ||  x, x  , este o normă pe şi se numeşte

norma euclidiană.
Demonstraţie Arătăm că || x ||  x, x  verifică axiomele din definiţia normei.
23
|| x ||  x, x   0
i) .
|| x || 0   x, x   0   x, x  0  iv)
produs scalar x  0V
ii)
||  x ||   x,  x    2  x, x    2  x, x  |  ||| x ||, x  V ,  
iii)
|| x  y ||2  x  y, x  y  x, x    x, y    y, x    y, y 
 x, x  2  x, y    y, y inegalitateaC . B.S . || x ||2 2 || x ||  || y ||  || y ||2 
 (|| x ||  || y ||) 2
Aşadar,
Consecinţă În spaţiul  n înzestrat cu produsul scalar canonic, norma unui vector
n
x  ( x1 , x2 ,..., xn )   revine la || x ||
n
x
i 1
2
i .
Exemple 1. Calculaţi norma vectorului x  (1, 2, 2) .

|| x || 12  (2) 2  2 2  3 .
1 2 2
2. Calculaţi norma vectorului x  ( ,  , ) .
3 3 3
Deoarece || x || 1 , rezultă că vectorul mai sus considerat este versor.
Din cele de mai sus se observă că orice produs scalar al unui spaţiu
euclidian induce o normă. În continuare, vrem să vedem în ce condiţii o
normă provine dintr-un produs scalar, adică este normă euclidiană.
Propoziţie Fie spaţiu vectorial normat. Norma definită pe este o normă

euclidiană dacă şi numai dacă are loc relaţia
|| x  y ||  || x  y ||  2(|| x ||  || y || ) pentru orice
2 2 2 2
(relaţie
cunoscută sub numele de identitatea paralelogramului).
întrebări:
a) Ce înţelegeţi prin normă?
b) Dar prin spaţii vectoriale normate?
24

 Pentru orice , scalarul se numeşte norma
(modulul sau lungimea) vectorului .
 Un vector cu norma egală cu unitatea || x || 1 se
numeşte versor.
 || x ||  x, x  , este o normă pe şi se numeşte
norma euclidiană.
2.4. ORTOGONALITATE. UNGHIUL DINTRE 2 VECTORI
Definiţie Fie un spaţiu euclidian. Vectorii se numesc

ortogonali dacă şi notăm x  y .
Exemple 1. Vectorii x  (2, 1), y  (1, 2)   2 sunt ortogonali deoarece
 x, y  2 1  ( 1)  2  0 .
2. Vectorii x  (1, 2, 1), y  (1,1,1)   3 sunt ortogonali deoarece
 x, y  1  ( 1)  2 1  ( 1) 1  0 .
Definiţie Fie un spaţiu euclidian. Spunem că sistemul de vectori
{x1 , x2 ,..., xm }  V este ortogonal dacă  xi , x j  0 pentru orice
i  j , 1  i, j  m.
Observaţie Aşadar, sistemul de vectori {x1 , x2 ,..., xm }  V este ortogonal dacă
vectorii săi sunt ortogonali doi câte doi.
Teoremă
(generalizarea Fie un spaţiu euclidian şi doi vectori din Atunci
teoremei lui x  y  || x  y ||2 || x ||2  || y ||2 .
Pitagora)
Teoremă
Orice sistem finit de vectori nenuli {x1 , x2 ,..., xm }  V , ortogonali doi
câte doi (i.e.  xi , x j  0, i  j , 1  i, j  m ) este liniar independent.
Definiţie Fie doi vectori nenuli. Se numeşte unghi al vectorilor ,
 x, y 
unicul număr real   [0,  ] astfel încât cos   .
|| x ||  || y ||
Observaţie Definiţia are sens deoarece din inegalitatea Cauchy - Buniakowski -
Scharwz avem:
 x, y 
1  1.
|| x ||  || y ||
Relaţia anterioară mai poate fi scrisă şi sub forma:
 x, y || x ||  || y ||  cos  ,
adică avem:
Teoremă Produsul scalar a doi vectori este egal cu produsul lungimilor lor prin
cosinusul unghiului dintre ei.
Observaţie Această proprietate se ia de obicei ca definiţie pentru produsul scalar
în geometria elementară.
Exemplu Să se determine unghiul dintre vectorii: x  (2,1, 0), y  (1, 1, 2)   3 .
 x, y  1 1
Din calcule: cos       arccos
|| x ||  || y || 30 30 .
25
întrebări:
a) Ce se înţelege prin vectori ortogonali? Dar prin sisteme ortogonale?
b) Ce se înţelege prin unghiul dintre doi vectori?
 Sistemul de vectori {x1 , x2 ,..., xm }  V este ortogonal dacă

vectorii săi sunt ortogonali doi câte doi.
 Fie un spaţiu euclidian şi doi vectori din
Atunci
x  y  || x  y ||2 || x ||2  || y ||2 .
 Produsul scalar a doi vectori este egal cu produsul lungimilor
lor prin cosinusul unghiului dintre ei.
2.5. BAZE ORTONORMATE.PROCEDEUL DE ORTOGONALIZARE

GRAM-SCHMIDT
Definiţie Fie un spaţiu euclidian de dimensiune . O bază

{v 1 , v2 ,..., v n } a lui se numeşte ortogonală dacă vi  v j pentru
orice i  j . Dacă în plus, || vi || 1 , 1  i  n , atunci baza se numeşte
ortonormată.
Definiţie echivalentă O bază {v 1 , v2 ,..., v n } a lui se numeşte ortonormată dacă şi numai
dacă

0, daca i  j
 vi , v j   ij    .
1, daca i  j
Exemplu Vectorii v1  (1, 0, 0), v2  (0,1, 0), v3  (0, 0,1)   3 formează o bază
ortonormată în 3 .
Definiţie Fie v şi w doi vectori nenuli. Se numeşte proiecţia lui v pe w :
 v, w 
prwv  w.
|| w ||2
Exemplu Determinaţi proiecţia lui v pe w dacă v  (1, 1, 3) şi w  (1, 2,1) .
 v, w  2 1 2 1
prwv  2
w  (1, 2,1)  ( , , ) .
|| w || 6 3 3 3
26
Teoremă (Procedeul Fie un spaţiu euclidian şi {v 1 , v2 ,..., v n } o bază a lui .

de ortogonalizare Atunci există {e1 , e2 ,..., en } bază ortonormată a lui
Gram-Schmidt)
Demonstraţie Considerăm {v 1 , v2 ,..., v n } o bază a lui

(schiţă) I. Construim baza ortogonală {w1 , w2 ,..., wn } folosind relaţiile:
w1  v1
w2  v2  prw1 v2
w3  v3  prw1 v3  prw 2 v3

n
wn  vn   prw j vn .
j 1
II. Construim baza ortonormată {e1 , e2 ,..., en } normând baza

ortogonală anterior obţinută.
w
e1  1
|| w1 ||
w2
e2 
|| w2 ||

wn
en  .
|| wn ||
Folosind procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt, să se

Exemplu
ortonormeze baza
{v1  (1,1, 0), v2  (0, 1, 2), v3  (3,1, 2)} .
I. Construim, mai întâi, baza ortogonală {w1 , w2 , w3} :
 w1  v1  (1,1, 0)
 w2  v2  prw1 v2
 v2 , w1  1 1 1
prw1 v2  2
w1  (1,1, 0)  ( ,  , 0)
|| w1 || 2 2 2
1 1 1 1
w2  (0, 1, 2)  (  ,  , 0)  ( ,  , 2)
2 2 2 2
 w3  v3  prw1 v3  prw 2 v3
 v3 , w1  4
prw1 v3  2
w1  (1,1, 0)  (2, 2, 0)
|| w1 || 2
 v ,w  5 1 1 5 5 20
prw2 v3  3 22 w2  ( ,  , 2)  ( ,  , )
|| w2 || 9 2 2 9 9 9
2
5 5 20 4 4 2
w3  (3,1, 2)  (2, 2, 0)  ( ,  , )  ( ,  ,  ) .
9 9 9 9 9 9
27
1 1 4 4 2
Am obţinut {w1  (1, 1, 0), w2  ( ,  , 2), w3  ( ,  ,  )} bază
2 2 9 9 9
3
ortogonală în  .
II. Construim baza ortonormată {e1 , e2 , e3 } normând baza ortogonală
{w1 , w2 , w3} .
w1 2 2
 e1  ( , , 0)
|| w1 || 2 2
w2 2 2 2 2
 e2  ( , , )
|| w2 || 6 6 3
w3 2 2 1
e3   ( , , )
 || w3 || 3 3 3 .
a) Ce înţelegeţi prin baze ortogonale? Dar prin baze ortonormate?
b) Ce înţelegeţi prin proiecţia unui vector pe un alt vector?
Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt:

w1  v1
w2  v2  prw1 v2
w3  v3  prw1 v3  prw 2 v3

n
wn  vn   prw j vn .
j 1
28

Întrebarea 1
a) Fie un spaţiu vectorial real. Se numeşte produs scalar pe o
aplicaţie
şi .
b) Un spaţiu vectorial real înzestrat cu un produs scalar se
numeşte spaţiu euclidian şi se va nota prin
Întrebarea 2
a) Fie un spaţiu vectorial real. Se numeşte normă pe o aplicaţie

şi  x  0V ;
(inegalitatea triunghiului).
b) Un spaţiu vectorial real înzestrat cu o normă se numeşte
spaţiu vectorial normat şi se va nota prin
Întrebarea 3
a) Fie un spaţiu euclidian.
 Vectorii se numesc ortogonali dacă şi
notăm x  y .
 Spunem că sistemul de vectori {x1 , x2 ,..., xm }  V este
ortogonal dacă  xi , x j  0 pentru orice i  j , 1  i, j  m.
b) Fie doi vectori nenuli. Se numeşte unghi al vectorilor
 x, y 
, unicul număr real   [0,  ] astfel încât cos   .
|| x ||  || y ||
Întrebarea 4
a) Fie un spaţiu euclidian de dimensiune .
 bază {v 1 , v2 ,..., v n } a lui se numeşte ortogonală dacă vi  v j
pentru orice i  j .
 Dacă în plus, || vi || 1 , 1  i  n , atunci baza se numeşte
ortonormată.
b) Fie v si w doi vectori nenuli. Se numeşte proiecţia lui v pe w :
 v, w 
prwv  w.
|| w ||2
29
1. Să se calculeze produsul scalar şi normele vectorilor:

a. x  (1,3), y  (2, 1)   2 ; (0.5 p)
b. x  (1,3,1), y  (2,1, 2)   ;3
(0.5 p)
c. x  (2,1, 0,5), y  (1,3,1, 2)   .4
(0.5 p)
2. Să se determine unghiul dintre vectorii:
a. x  (1, 1), y  (2,1)   2 ; (1 p)
b. x  (5,1, 1), y  (0,3,1)   .3
(1 p)
3. Verificaţi dacă vectorii de mai jos sunt ortogonali:
a. x  (1, 2,3), y  (4, 5, 2)   3 ; (1 p)
b. x  (1, 7,1), y  (2,1,5)   .3
(1 p)
4. Verificaţi dacă sistemul de vectori
x  (2, 2, 1), y  (1, 2, 2), z  (2, 1, 2)   3
este ortogonal. (1.5 p)
5. Folosind procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt, să se
ortonormeze baza {v1  (1, 1, 0), v2  (2,1,1), v3  (1,3, 1)} (3 p)

Bucureşti, 1973.
4. I. Purcaru, Matematici generale şi elemente de optimizare, Teorie şi aplicatii, Editura
Economică, Bucureşti, 2003.
5. T. Stihi, Algebră liniară (teorie şi probleme rezolvate), Editura ALL, Bucureşti, 1996.
30
TRANSFORMǍRI LINIARE
Cuprins Pagina
3.2. Transformări liniare. Definiţie. Exemple 31
3.3. Nucleul şi imaginea unei transformări liniare 34
3.4. Matricea asociată unei transformări liniare 35
3.5. Valori proprii şi vectori proprii pentru endomorfisme 37
 Însuşirea noţiunilor de transformare liniară, izomorfism,

endomorfism, automorfism.
 Definirea nucleului, respectiv, imaginii unei transformări

liniare.
 Însuşirea noţiunilor de rang şi defect asociate unei transformări

liniare.
 Determinarea matricei unei transformări liniare.
 Determinarea valorilor proprii şi a vectorilor proprii pentru un

endomorfism.
3.2. TRANSFORMĂRI LINIARE. DEFINIŢIE. EXEMPLE

Definiţie Fie două spaţii vectoriale peste corpul K ( K   sau K=) . O
funcţie se numeşte transformare liniară (aplicaţie liniară
sau morfism de spaţii vectoriale) dacă este:
i) Aditivă: ,
ii) Omogenă:
Teoremă Condiţiile i) şi ii) din definiţie sunt echivalente cu condiţia:

este transformare liniară dacă şi numai dacă
31
Exemple 1) Fie două spaţii vectoriale peste corpul K.

este o transformare liniară numită
transformarea liniară nulă.
2) Fie f : 2   3 ,
f ( x )  ( x1  x2 , x1  x2 , 2 x1  3 x2 ), x  ( x1 , x2 )   2 .
Să se verifice dacă este transformare liniară.
 Verificăm dacă este aditivă:
Fie x  ( x1 , x2 ), y  ( y1 , y2 )   2 .
f ( x, y )  f ( x1  y1 , x2  y2 ) 
 (( x1  y1 )  ( x2  y2 ), ( x1  y1 )  ( x2  y2 ), 2( x1  y1 )  3( x2  y2 )) 
 ( x1  x2  y1  y2 , x1  x2  y1  y2 , 2 x1  3 x2  2 y1  3 y2 )
f ( x)  f ( y )  ( x1  x2 , x1  x2 , 2 x1  3 x2 )  ( y1  y2 , y1  y2 , 2 y1  3 y2 ) 
 ( x1  x2  y1  y2 , x1  x2  y1  y2 , 2 x1  3 x2  2 y1  3 y2 )
Rezultă că f ( x  y )  f ( x )  f ( y ) ,  x  ( x1 , x2 ), y  ( y1 , y2 )   2 ,
deci este aditivă.
 Verificăm dacă este omogenă:
Fie   K , x  ( x1 , x2 )   2 .
f ( x)  f ( ( x1 , x2 ))  f ( x1 ,  x2 ) 
 ( x1   x2 ,  x1   x2 , 2 x1  3 x2 )
 f ( x1 , x2 )   ( x1  x2 , x1  x2 , 2 x1  3x2 ) 
 ( x1   x2 ,  x1   x2 , 2 x1  3 x2 )
Rezultă că , deci este
omogenă.
Prin urmare, este transformare liniară.
Teoremă Fie două spaţii vectoriale peste corpul K ( K   sau K=) .


Notăm L (V , W )  { f : V  W , f transformare liniara} .
L(V , W ) este spaţiu vectorial peste corpul K .
Definiţii Fie o transformare liniară.

 se numeşte izomorfism dacă este bijectivă.
 Dacă , atunci se numeşte endomorfism.
 Endomorfismul liniar cu bijectivă se numeşte

automorfism.
32
Proprietăţi Fie o transformare liniară. Atunci:

i) f (0V )  0W , unde 0V şi 0W sunt vectorii nuli ai spaţiilor şi .
ii) f (  x)   f ( x), x  V .
iii) Pentru orice vectori x 1 , x2 ,..., xn din şi orice scalari  1 ,  2 ,...,  n

din K avem:
n n
f (  i xi )   i f ( xi )
i 1 i 1
(se demonstrează prin inducţie după n ).
Teoremă Dacă este transformare liniară bijectivă, atunci inversa ei

1
f :W  V este tot o transformare liniară.
întrebări:
a) Ce se înţelege prin transformare liniară?
b) Care este definiţia izomorfismului? Dar a endomorfismului? Dar a

automorfismului?

este transformare liniară dacă şi numai dacă
n n
f (  i xi )   i f ( xi )
i 1 i 1
33
3.3. NUCLEUL ŞI IMAGINEA UNEI TRANSFORMĂRI LINIARE
Definiţii Fie două spaţii vectoriale peste corpul K şi o

transformare liniară.
 Mulţimea Kerf  {x  V | f ( x)  0W } se numeşte nucleul
transformării liniare .
 Mulţimea Im f  { y  W | x  V a.i. f ( x)  y} se numeşte

imaginea transformării liniare .
Teoremă Fie o transformare liniară. Atunci:

i) Kerf este un subspaţiu vectorial al lui
ii) Im f este un subspaţiu vectorial al lui
Propoziţie i) este injectivă  Kerf  {0V } .
ii) este bijectivă  Im f  W .
Teoremă Fie o transformare liniară. Atunci:

i) transformă un sistem de vectori liniar dependenţi pentru într-
un sistem de vectori liniar dependenţi pentru ;
ii) Dacă este injectivă, transformă un sistem de vectori liniar

independenţi pentru într-un sistem de vectori liniar
independenţi pentru ;
iii) Dacă este surjectivă, transformă un sistem de generatori

pentru într-un sistem de generatori pentru ;
iv) Dacă este bijectivă, dimensiunea lui peste este egală cu

dimensiunea lui peste .
Definiţii Fie o transformare liniară.
 Dimensiunea subspaţiului Im f se numeşte rangul
transformării liniare şi se notează cu rang ( f ) .
 Dimensiunea subspaţiului Kerf se numeşte defectul

transformării liniare şi se notează cu defect ( f ) .
Teoremă
(Teorema rang- Fie două spaţii vectoriale de dimensiuni finite peste corpul K şi
defect) o transformare liniară. Atunci rang ( f )  defect ( f )  dim V .
34
întrebări:
a) Ce înţelegeţi prin nucleul unei transformări liniare?
b) Ce înţelegeţi prin imaginea unei transformări liniare?
c) Definiţi rangul şi defectul asociate unei transformări liniare.
Teorema rang-defect:
Fie două spaţii vectoriale de dimensiuni finite peste corpul K şi
o transformare liniară. Atunci
rang ( f )  defect ( f )  dim V .
3.4. MATRICEA ASOCIATĂ UNEI TRANSFORMĂRI LINIARE
Consideraţii Fie două spaţii vectoriale de dimensiuni finite peste corpul

generale dim V  n, dim W  m ( m, n   ) şi o transformare
liniară.
Considerăm {v 1 , v2 ,..., vn } o bază în şi {w 1 , w2 ,..., wn } o baza în
Elementele f (v 1 ), f (v2 ),..., f (vn ) se descompun în baza
{w 1 , w2 ,..., wn } astfel:
 f (v 1 )  a11w1  a21w2  ...  am1wm
 f (v )  a w  a w  ...  a w
 2 12 1 22 2 m2 m

 .................................................
 f (vn )  a1n w1  a2 n w2  ...  amn wm
unde aij reprezintă coordonata lui f (v j ) după wi .
m
Relaţiile de mai sus sunt echivalente cu f (v j )   aij wi , 1  j  n.
i 1
Definiţie Matricea Af  (aij )1i  m se numeşte matricea asociată transformării
1 j  n
liniare în raport cu bazele {v 1 , v2 ,..., vn } şi {w 1 , w2 ,..., wn } .
35
Observaţie Matricea are pe coloane coordonatele vectorilor

f (v 1 ), f (v2 ),..., f (vn ) în baza {w 1 , w2 ,..., wn } .
i) Transformarea identic nulă f (v)  0W are
Consecinţe
matricea A f  Om ,n .
ii) Transformarea identică are matricea

Af  I n .
Fie f :  2   3 , f ( x )  ( x1  3 x2 , x1  x2 , x1  x2 ), x  ( x1 , x2 )   2 .
Exemplu
Determinaţi matricea asociată transformării liniare în raport cu
bazele canonice din  2 şi 3 .
Considerăm bazele canonice din  2 şi 3 : {(1, 0), (0,1)} şi
{(1, 0, 0), (0,1, 0), (0, 0,1)} .
f (1, 0)  (1,1,1)  1 (1, 0, 0)  1  (0,1, 0)  1  (0, 0,1)
f (0,1)  (3,1, 1)  3  (1, 0, 0)  1  (0,1, 0)  ( 1)  (0, 0,1)
1 3
 
 Af   1 1  .
1 1
 
Teoremă Fie două spaţii vectoriale de dimensiuni finite peste

corpul dim V  n, dim W  m ( m, n   ) , o transformare
liniară, {v 1 , v2 ,..., vn } o bază în , {w 1 , w2 ,..., wn } o bază în şi
Af  (aij )1i  m matricea asociată transformării liniare în raport cu
1 j  n
aceste baze. Dacă 1 ,  2 ,...,  n sunt coordonatele unui vector v  V ,

iar 1 ,  2 ,...,  m sunt coordonatele vectorului f (v)  W , atunci
 1   1 
   
 2   A   2  .
   f
  
     
 m  n
Teoremă Rangul unei transformări liniare este egal cu rangul matricei asociate
transformării liniare în raport cu orice pereche de baze.
Ce se înţelege prin matricea unei transformări liniare?
36

 f (v 1 )  a11w1  a21w2  ...  am1wm
 f (v )  a w  a w  ...  a w
 2 12 1 22 2 m2 m
 
 .................................................
 f (vn )  a1n w1  a2 n w2  ...  amn wm
m
 f (v j )   aij wi , 1  j  n.
i 1
 Matricea Af  (aij )1i  m se numeşte matricea asociată

1 j  n
transformării liniare în raport cu bazele {v 1 , v2 ,..., vn } şi

{w 1 , w2 ,..., wn } .
 1   1 
   
  2   A   2  .
   f
  
   
 m  n 
3.5. VALORI PROPRII ŞI VECTORI PROPRII PENTRU

ENDOMORFISME
Definiţie Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K ( K   sau K=) , un

endomorfism. Un scalar   K se numeşte valoare proprie a lui dacă există un
vector nenul v  V astfel încât f (v)   v . Vectorul se numeşte vector
propriu al endomorfismului corespunzător valorii proprii   K .
Observaţie Dacă  este o valoare proprie pentru f , atunci există o infinitate de vectori
proprii corespunzători lui  .
Notaţie V  {v  V | f (v)   v} .
Observaţie V este un subspaţiu vectorial al lui V care se numeşte subspaţiu propriu
corespunzător valorii proprii   K . Dimensiunea acestui subspaţiu vectorial se
numeşte multiplicitatea geometrică a valorii proprii  .
Definiţie Mulţimea tuturor valorilor proprii ale endomorfismului f se numeşte spectrul
lui f şi se notează cu  ( f ) .
Fie V un spaţiu vectorial de dimensiune n , un endomorfism,
B  {v1 , v2 ,..., vn } o bază în V şi A f  ( aij )1i , j  n matricea asociată
endomorfismului f în baza B .
Definiţie Polinomul în nedeterminata  , P ( )  det( A f   I n ) , de grad n se numeşte
polinomul caracteristic al endomorfismului f sau polinomul caracteristic al
matricei Af , iar ecuaţia det( A f   I n )  0 se numeşte ecuaţia caracteristică a
lui f .
Teoremă Orice valoare proprie a endomorfismului f este o rădăcină a ecuaţiei
caracteristice
37
a11   a12 ... a1n

a21 a22   ... a2 n
det( Af   I n )   0.
... ... ... ...
an1 an 2 ... ann  
Teoremă Dacă A f  M n ( K ) este matricea endomorfismului f şi P ( ) este polinomul său
(Teorema
caracteristic, atunci P ( A f )  0.
Hamilton-
Cayley)
Teoremă Orice sistem de vectori proprii ce corespund valorilor proprii distincte două câte
două este un sistem liniar independent.
Exemplu Fie f :  2   2 , f ( x )  (2 x1  x2 , x1  2 x2 ), x  ( x1 , x2 )   2 .
Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii ai endomorfismului f .

 Determinăm, mai întâi, matricea endomorfismului în baza canonică
{(1, 0), (0,1)} din  2 .
f (1, 0)  (2,1) 2 1
 Af   .
f (0,1)  (1, 2) 1 2
 Rezolvăm ecuaţia caractersitică det( A f   I 2 )  0.
2 1  1
det( Af   I 2 )   0  (1   )(3   )  0   1   ( f )  {1,3} .
1 2 2  3
 Vectorii proprii se obţin rezolvând sistemul liniar şi omogen f (v)   v ,
pentru fiecare valoare proprie anterior determinată.
2 1   x1   0  (2   ) x1  x2  0
f (v )   v          .
 1 2     x2   0   x1  (2   ) x2  0
o Vectorii proprii corespunzători valorii proprii duble 1  1 sunt daţi
de mulţimea soluţiilor nenule ale sistemului:
 x1  x2  0  x1  
  ,   *  v  ( ,  ),   * .
 x1  x2  0  x2  
o Vectorii proprii corespunzători valorii proprii duble 2  3 sunt daţi
de mulţimea soluţiilor nenule ale sistemului:
 x1  x2  0  x1  
  ,   *  v  ( ,  ),   * .
 x1  x2  0  x2  
38
întrebări:
Ce se înţelege prin valoare proprie a unui endomorfism? Dar prin vector
propriu?

 P ( )  det( A f   I n ) , de grad n se numeşte polinomul
caracteristic al endomorfismului f sau polinomul caracteristic al
matricei Af .
 Ecuaţia det( A f   I n )  0 se numeşte ecuaţia caracteristică a lui
f.
 V  {v  V | f (v)   v} .

Întrebarea 1
a) Fie două spaţii vectoriale peste corpul K ( K   sau K=) .
O funcţie se numeşte transformare liniară (aplicaţie
liniară sau morfism de spaţii vectoriale) dacă este:
i) Aditivă: f ( x  y )  f ( x)  f ( y ), x, y  V ;
ii) Omogenă: f ( x)   f ( x),   K , x  V .
b) Fie o transformare liniară.

 se numeşte izomorfism dacă este bijectivă.
 Dacă , atunci se numeşte endomorfism.
 Endomorfismul liniar cu bijectivă se numeşte
automorfism.
39
Întrebarea 2
a) Fie două spaţii vectoriale peste corpul K şi o
Mulţimea Kerf  {x V | f ( x)  0W } se numeşte nucleul
transformării liniare .
b) Mulţimea Im f  { y  W | x  V a.i. f ( x)  y} se numeşte

imaginea transformării liniare .
c) Fie o transformare liniară.

 Dimensiunea subspaţiului Im f se numeşte rangul
transformării liniare şi se notează cu rang ( f ) .
 Dimensiunea subspaţiului Kerf se numeşte defectul

transformării liniare şi se notează cu defect ( f ) .
Întrebarea 3
Fie două spaţii vectoriale de dimensiuni finite peste
corpul dim V  n, dim W  m ( m, n   ) şi o
Considerăm {v 1 , v2 ,..., vn } o bază în şi {w 1 , w2 ,..., wn } o baza în
Elementele f (v 1 ), f (v2 ),..., f (vn ) se descompun în baza
{w 1 , w2 ,..., wn } astfel:
 f (v 1 )  a11w1  a21w2  ...  am1wm
 f (v )  a w  a w  ...  a w
 2 12 1 22 2 m2 m

 .................................................
 f (vn )  a1n w1  a2 n w2  ...  amn wm
unde aij reprezintă coordonata lui f (v j ) după wi .
Matricea Af  (aij )1i  m se numeşte matricea asociată transformării
1 j  n
liniare în raport cu bazele {v 1 , v2 ,..., vn } şi {w 1 , w2 ,..., wn } .
Întrebarea 4
Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K ( K   sau K=) ,
un endomorfism. Un scalar   K se numeşte valoare
proprie a lui dacă există un vector nenul v  V astfel încât
f (v)   v . Vectorul se numeşte vector propriu al endomorfismului
corespunzător valorii proprii   K .
40
1. Să se verifice care dintre următoarele aplicaţii sunt transformări

liniare:
a) f :  2   3
f ( x)   x1 x2 , x1  x2 ,3 x1  5 x2  , x  ( x1 , x2 )   2 . (1 p)
b) f :  3   2
f ( x)   x1  x3 , x2  x3  , x  ( x1 , x2 , x3 )  3 . (1 p)
c) f :   
3 3
f ( x)   x1  x2 , x2  x3 , x3  x1  , x  ( x1 , x2 , x3 )  3 . (1 p)
2. Fie f :  3   3 ,
f ( x)   x1  2 x2  x3 , x1  x2  x3 , 2 x1  x2  x3  , x  ( x1 , x2 , x3 )  3 . Să
se determine matricea asociată transformării liniare în raport cu bazele
canonice. (2.5 p)
3. Se consideră transformarea liniară:
f :  3   2 , f ( x)   x1  2 x2  x3 , 2 x1  x2  x3  , x  ( x1 , x2 , x3 )  3 .
Să se determine matricea asociată transformării liniare în raport cu
bazele:
{v1  (1,1, 0), v2  (1, 1, 0), v3  (0, 0,1)} , {w 1  (1,1), w2  (1,1)} . (2.5 p)
4. Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii ai
endomorfismului:
f :  3   3 , f ( x )  ( x1  2 x2 ,  x1  x2 , x1  2 x2  x3 ), x  ( x1 , x2 , x3 )   3 .
(2 p)

Bucureşti, 1973.
3. L. Dăuş, Algebră liniară şi geometrie analitică, Editura Conspress, 2009.
41
FORME BILINIARE. FORME PĂTRATICE
Cuprins Pagina
4.2. Forme biliniare 42
4.3. Forme pătratice 46
4.4. Reducerea formelor pătratice la forma canonică 48
4.5. Signatura unei forme pătratice. Teorema inerţiei 50
 Însuşirea noţiunilor de formă biliniară, matrice asociată unei

forme biliniare.
 Însuşirea noţiunilor de formă patratică, matrice asociată unei

forme pătratice, formă polară.
 Utilizarea metodei lui Gauss pentru reducerea formelor

pătratice la forma canonică.
 Utilizarea metodei lui Jacobi pentru reducerea formelor

pătratice la forma canonică.
 Criterii de caracterizare a formelor pătratice pozitiv (respectiv

negativ) definite.
4.2. FORME BILINIARE
Definiţie Fie un spaţiu vectorial real. Se numeşte formă biliniară pe o

aplicaţie liniară în raport cu fiecare din argumentele ei,
adică este:
i) Liniară în raport cu primul argument:
f ( x   y, z )   f ( x, z )   f ( y, z ),  ,   , x, y, z  V .
ii) Liniară în raport cu al doilea argument:
f ( x,  y   z )   f ( x, y )   f ( x, z ),  ,   , x, y , z  V .
Exemplu Produsul scalar canonic pe  n este o formă biliniară.
Observaţie Mulţimea formelor biliniare definite pe V  V formează un spaţiu

vectorial în raport cu operaţiile de adunare şi înmulţire a funcţiilor.
42
Definiţie O formă biliniară se numeşte:

i) simetrică dacă f ( x, y )  f ( y, x ), x, y  V ;
ii) antisimetrică dacă f ( x, y )   f ( y , x ), x, y  V .
Expresia analitică
a unei forme Fie o forma biliniară şi simetrică, B  {u1 , u2 ,..., un } o
biliniare şi bază în spaţiul vectorial real de dimensiune n , x, y  V . Atunci
simetrice n n
x   xi ui , y   y j u j .
i 1 j 1
Aplicăm f peste vectorii bazei şi obţinem:

n n
f ( x, y )   xi x j f (ui , u j ) .
i 1 j 1
n n
Observaţie Notând aij  f (ui , u j ) vom obţine f ( x, y )   aij xi x j numită
i 1 j 1
expresia analitică a formei biliniare şi simetrice f .

aij  f (ui , u j )  f (u j , ui )  a ji , 1  i, j  n.
Definiţie Matricea simetrică A  ( aij )1i , j  n (i.e. A  At ) se numeşte matricea
formei biliniare f în baza B .
Observaţie Forma matriceală a expresiei analitice este:
 y1 
 
y
f ( x, y )   x1 x2 ... xn   A   2  .
  
 
 yn 
Teoremă Fie V un spaţiu vectorial real de dimensiune finită. Atunci formei
biliniare şi simetrice îi corespunde în orice bază o
matrice simetrică.
Exemplu Fie f :  2   2   , f ( x, y )  x1 y1  x2 y2 ,
x  ( x1 , x2 ), y  ( y1 , y2 )   2 .
a) Să se arate că f este o formă biliniară simetrică.
b) Să se determine matricea formei biliniare f în baza canonică din
2 .
a) - Verificăm liniaritatea în raport cu primul argument, adică

,
x  ( x1 , x2 ), y  ( y1 , y2 ), z  ( z1 , z2 )   2 ,  ,    .
f ( x   y, z )  f ( ( x1 , x2 )   ( y1 , y2 ), ( z1 , z2 )) 
 f (( x1 ,  x2 )  (  y1 ,  y2 ), ( z1 , z2 )) 
 f (( x1   y1 ,  x2   y2 ), ( z1 , z2 ))  ( x1   y1 ) z1  ( x2   y2 ) z2 
  x1 z1   y1 z1   x2 z2   y2 z2
 f ( x, z )   f ( y, z )   f (( x1 , x2 ), ( z1 , z2 ))   f (( y1 , y2 ), ( z1 , z2 )) 
   x1 z1  x2 z2     y1 z1  y2 z2    x1 z1   x2 z2   y1 z1   y2 z2 .
43
- Verificăm liniaritatea în raport cu al doilea argument, adică

f ( x,  y   z )   f ( x, y )   f ( x, z ) ,
x  ( x1 , x2 ), y  ( y1 , y2 ), z  ( z1 , z2 )   2 ,  ,    .
f ( x,  y   z )  f (( x1 , x2 ),  ( y1 , y2 )   ( z1 , z2 )) 
 f (( x1 , x2 ), ( y1 ,  y2 )  (  z1 ,  z2 )) 
 x1 ( y1   z1 )  x2 ( y2   z2 )   x1 y1   x1 z1   x2 y2   x2 z2
 f ( x, y )   f ( x, z )   f (( x1 , x2 ), ( y1 , y2 ))   f (( x1 , x2 ), ( z1 , z2 )) 
  ( x1 y1  x 2 y2 )   ( x1 z1  x2 z2 )   x1 y1   x2 y2   x1 z1   x2 z2 .
Din cele de mai sus rezultă că f este o formă biliniară.
- Verificăm proprietatea de simetrie:
f ( x, y )  f ( y , x ), x  ( x1 , x2 ), y  ( y1 , y2 )   2 .
f ( x, y )  f (( x1 , x2 ), ( y1 , y2 ))  x1 y1  x2 y2 
y1 x1  y2 x2  f (( y1 , y2 ), ( x1 , x2 ))  f ( y, x).
Deci, f este o formă biliniară simetrică.
b) Considerăm baza canonică din  2 : B  {u1  (1, 0), u2  (0,1)} .
Atunci:
 a11  f (u1 , u1 )  f ((1, 0), (1, 0))  1

 a12  f (u1 , u2 )  f ((1, 0), (0,1))  0 1 0 
  A .
 a21  a12  0  0 1
a22  f (u2 , u2 )  f ((0,1), (0,1))  1
Definiţie O formă biliniară simetrică se numeşte:
i) pozitiv (respectiv negativ) definită dacă f ( x, x)  0 (respectiv
f ( x, x)  0 ), x  V şi f ( x, x)  0  x  0V .
ii) pozitiv (respectiv negativ) semidefinită dacă f ( x, x)  0 (respectiv
f ( x, x)  0 ), x V şi există x  0 astfel încât f ( x, x)  0 .
iii) nedefinită, dacă există x, y  V \ {0} astfel încât f ( x, x)  0 şi
f ( y, y )  0 .
Exemple  Fie f : 3  3   , f ( x, y )  x1 y1  2 x2 y2  3x3 y3 ,

x  ( x1 , x2 , x3 ), y  ( y1 , y2 , y3 )   3 .
f este pozitiv definită deoarece f ( x, x )  x12  2 x2 2  3 x32  0 şi

f ( x, x)  0  x1  x2  x3  0.
 În acelaşi mod se verifică faptul că forma biliniară simetrică
f :  3   3   , f ( x, y )   x1 y1  2 x2 y2  3x3 y3 este negativ
definită.
 Dacă vom considera forma biliniară simetrică f :  3   3   ,

f ( x, y )  x1 y1  2 x2 y2  3x3 y3 , se constată că
44
f ((1, 0,1), (1, 0,1))  4  0 , în timp ce

f ((0,1, 0), (0,1, 0))  2  0 . În acest caz, forma nu este nici
pozitiv, nici negativ semidefinită şi este nedefinită.
întrebări:
a) Ce se înţelege prin formă biliniară?
b) Care este definiţia formei biliniare pozitiv (respectiv negativ) definite?

Dar a celei pozitiv (respectiv negativ) semidefinite? Dar a celei nedefinite?

n n
f ( x, y )   aij xi x j este expresia analitică a formei biliniare şi
i 1 j 1
simetrice f .
Forma matriceală a expresiei analitice este:

 y1 
 
y
f ( x, y )   x1 x2 ... xn   A   2  .
  
 y 
 n
45
4.3. FORME PĂTRATICE
Definiţie O aplicaţie p : V   se numeşte formă pătratică pe V dacă există o

formă biliniară simetrică astfel încât p ( x)  f ( x, x ) .
Forma biliniară simetrică f se numeşte forma polară sau forma
dedublată a formei pătratice p .
Expresia Fie p : V   o formă pătratică pe V şi B  {u1 , u2 ,..., un } o bază în

analitică a unei n
forme pătratice spaţiul vectorial real de dimensiune n , x V , x   xi ui .

i 1
Atunci:
n n n n
p( x)  f ( x, x)  f ( xi ui ,  x j u j )   aij xi x j 
i 1 j 1 i 1 j 1
 a x  a22 x2  ...  ann xn  2a12 x1 x2  2a13 x1 x3  ...  2an 1,n xn1 xn ,

11 1
2 2 2
unde aij  f (ui , u j )  f (u j , ui )  a ji , 1  i, j  n.
Definiţie Matricea simetrică A  ( aij )1i , j  n (i.e. A  At ) se numeşte matricea

formei pătratice p în baza B .
Observaţie Forma matriceală a expresiei analitice a formei patratice este:
 x1 
 
x
p( x)   x1 x2 ... xn   A   2  .
 
 
 xn 
Observaţie Dacă p : V   este o formă pătratică asociată formei biliniare simetrice
f , atunci
1
f ( x, y )  [ p ( x  y )  p ( x)  p ( y )] .
2
Exemple 1. Produsul scalar canonic de pe spaţiul  n defineşte în mod unic forma

patratică p( x)  x, x || x ||2 , x   n , care reprezintă pătratul normei
euclidiene.
2. Fie p :  3   ,
p ( x )  3 x12  x2 2  2 x32  2 x1 x2  4 x2 x3 , x  ( x1 , x2 , x3 )   3 .
a) Să se scrie matricea asociată formei pătratice.
b) Să se determine polara acestei forme pătratice.
a) Pentru a scrie matricea asociată formei pătratice A vom trece:
- pe diagonala principală coeficienţii lui x12 , x2 2 , x3 2 ;
- în rest, datorită simetriei, vom împărţi coeficientul lui xi x j  i  j  la 2,
iar rezultatul îl vom trece atât pe poziţia (i, j ) cât şi pe poziţia ( j , i ) .
3 1 0 
 
Se obţine A   1 1 2  .
 0 2 2 
 
46
b) Fie ( x1 , x2 , x3 ), y  ( y1 , y2 , y3 )   3 .
1 1
f ( x, y )  [ p ( x  y )  p ( x )  p ( y )]  [ p (( x1 , x2 , x3 )  ( y1 , y2 , y3 ))  p ( x1 , x2 , x3 )  p ( y1 , y2 , y3 )] 
2 2
1
 [3( x1  y1 ) 2  ( x2  y2 ) 2  2( x3  y3 ) 2  2( x1  y1 )( x2  y2 )  4( x2  y2 )( x3  y3 ) 
2
3 x12  x2 2  2 x32  2 x1 x2  4 x2 x3  3 y12  y2 2  2 y32  2 y1 y2  4 y2 y3 ] 
 3x1 y1  x2 y2  2 x3 y3  x1 y2  x2 y1  2 x2 y3  2 x3 y2 .
Observaţie Din cele de mai sus se observă că între mulţimea formelor pătratice
definite pe spaţiul vectorial V şi mulţimea formelor biliniare definite pe
V  V există o corespondenţă bijectivă.
întrebări:
a) Ce înţelegeţi prin forme pătratice? Dar prin formă polară?
b) Care este expresia formei polare?
 Forma matriceală a expresiei analitice a formei patratice este:

 x1 
 
x
p( x)   x1 x2 ... xn   A   2  .
 
 
 xn 
 Dacă p : V   este o formă pătratică asociată formei
biliniare simetrice f , atunci
1
f ( x, y )  [ p ( x  y )  p ( x)  p ( y )] .
2
47
4.4. REDUCEREA FORMELOR PĂTRATICE LA FORMA CANONICĂ
Definiţie O formă pătratică p : V   se numeşte redusă la forma

canonică dacă expresia analitică în raport cu o bază
B  {v1 , v2 ,..., vn } este
p ( y )  f ( y , y )  1 y12  2 y2 2  ...  n yn 2 ,
unde i ,1  i  n se numesc coeficienţii canonici ai formei
n
pătratice, iar y   yi vi .
i 1
Observaţie Reducerea la forma canonică a unei forme pătratice presupune de

fapt găsirea unei scrieri în care să apară numai termeni cu pătrate.
4.4.1. Metoda lui Gauss de reducere la forma canonică a unei

forme pătratice
Metoda lui Gauss (numită şi metoda formării de pătrate) constă în

gruparea convenabilă a termenilor formei pătratice cu scopul
formării de pătrate. Metoda se poate aplica, fără nicio restricţie,
pentru orice forma pătratică.
Teoremă (Teorema Orice formă pătratică poate fi redusă, printr-o schimbare de bază, la
lui Gauss) forma canonică.
n n
Prezentarea Fie forma pătratică p ( x)   aij xi x j , aij  a ji ,1  i, j  n.

i 1 j 1
algoritmului
Algoritmul de reducere la forma canonică a unei forme pătratice
prin metoda lui Gauss presupune:
I. Dacă există un coeficient aii  0 al unui termen pătratic, atunci se
grupează toţi termenii care îl conţin pe xi şi se formează un pătrat
perfect (îl notăm cu yi2 ), apoi pentru restul termenilor se reia
procedeul de formare a pătratelor perfecte până se obţine o sumă
algebrică de n pătrate.
II. Dacă toţi coeficienţii aii ai termenilor pătratici sunt nuli, atunci
există cel puţin un coeficient aij  0 , cu i  j . Putem presupune că
a12  0 şi efectuăm schimbarea de coordonate
x 1  y1  y2 , x 2  y1  y2 , xk  yk ,3  k  n .
Astfel, forma pătratică în y1 , y2 ,..., yn va conţine un termen de
forma b11 y12 şi se va aplica procedeul descris în cazul I.
4.4.2. Metoda lui Jacobi de reducere la forma canonică a unei

forme pătratice
Teoremă (Teorema Fie forma pătratică p : V   ,

lui Jacobi) n n
p( x)   aij xi x j (aij  a ji ,1  i, j  n)
i 1 j 1
48
în baza B  {u1 , u2 ,..., un } . Dacă matricea A  ( aij )1i , j  n asociată

formei pătratice p are toţi minorii diagonali principali
a11 a12 a13
a11 a12
1  a11 ,  2  ,   a21 a22 a23 ,...,  n  det( A)
a21 a22 3
a31 a32 a33
nenuli, atunci există o bază B '  {v1 , v2 ,..., vn } a lui V faţă de care p
are forma canonică:
1 2 1 2 
p( y )  y1  y2  ...  n 1 yn2 .
1 2 n
Observaţie Metoda lui Jacobi, spre deosebire de metoda lui Gauss care se poate
aplica pentru orice formă pătratică, se poate aplica doar dacă toţi
minorii diagonali principali ai matricei ataşate formei pătratice în
baza iniţiala sunt nenuli. În caz contrar, metoda nu poate fi utilizată.
a) Ce se înţelege prin forma canonică a unei forme pătratice?
b) Definiţi coeficienţii canonici ai unei forme pătratice.

n n
 Fie forma pătratică p ( x)   aij xi x j , aij  a ji ,1  i, j  n.
i 1 j 1
Algoritmul de reducere la forma canonică a unei forme pătratice prin

metoda lui Gauss presupune:
I. Dacă există un coeficient aii  0 al unui termen pătratic, atunci se
grupează toţi termenii care îl conţin pe xi şi se formează un pătrat
perfect (îl notăm cu yi2 ), apoi pentru restul termenilor se reia
procedeul de formare a pătratelor perfecte până se obţine o sumă
algebrică de n pătrate.
II. Dacă toţi coeficienţii aii ai termenilor pătratici sunt nuli, atunci
există cel puţin un coeficient aij  0 , cu i  j . Putem presupune că
a12  0 şi efectuăm schimbarea de coordonate
x 1  y1  y2 , x 2  y1  y2 , xk  yk ,3  k  n .
49
Astfel, forma pătratică în y1 , y2 ,..., yn va conţine un termen de forma

b11 y12 şi se va aplica procedeul descris în cazul I.
 Fie forma pătratică p : V   ,
n n
p( x)   aij xi x j (aij  a ji ,1  i, j  n)
i 1 j 1
în baza B  {u1 , u2 ,..., un } . Dacă matricea A  ( aij )1i , j  n asociată

formei pătratice p are toţi minorii diagonali principali
a11 a12 a13
a11 a12
1  a11 ,  2  ,   a21 a22 a23 ,...,  n  det( A)
a21 a22 3
a31 a32 a33
nenuli, atunci există o bază B '  {v1 , v2 ,..., vn } a lui V faţă de care p
are forma canonică:
1 2 1 2 
p( y )  y1  y2  ...  n 1 yn2 .
1 2 n
4.5. SIGNATURA UNEI FORME PĂTRATICE. TEOREMA INERŢIEI

n
Fie forma pătratică p : V   cu forma canonică p ( y )   i yi2 , unde
i 1
m sunt coeficienţi strict pozitivi, q sunt coeficienţi strict negativi, iar
r  n  ( m  q ) sunt nuli.
Definiţie m se numeşte indexul pozitiv al formei pătratice, q se numeşte indexul
negativ al formei pătratice, iar tripletul ( m, q, r ) se numeşte signatura
formei pătratice.
Definiţie Forma pătratică p : V   este pozitiv (respectiv negativ) definită dacă

forma sa polară este pozitiv (respectiv negativ) definită. Analog se
definesc noţiunile de formă pătratică pozitiv (respectiv negativ)
semidefinită sau de formă pătratică nedefinită.
Definiţia de mai sus poate fi reformulată astfel:
Observaţie Forma pătratică p : V   se numeşte:
i) pozitiv (respectiv negativ) definită dacă p ( x )  0 (respectiv
p ( x )  0 ), x  V \ {0} .
ii) pozitiv (respectiv negativ) semidefinită dacă p ( x )  0 (respectiv
p ( x )  0 ), x V şi există x  0 astfel încât p ( x )  0 .
iii) nedefinită, dacă există x, y  V \ {0} astfel încât p ( x )  0 şi
p( x)  0 .
Teoremă Fie forma pătratică p : V   , A  ( aij )1i , j  n matricea asociată formei

(Criteriul lui pătratice şi 1 ,  2 ,...,  n minorii diagonali principali ai matricei A .
Sylvester) Atunci:
i) p este pozitiv definită   i  0, 1  i  n .
ii) p este negativ definită  ( 1)i  i  0, 1  i  n .
50
Teoremă
(Teorema de Signatura unei forme pătratice este un invariant al formei canonice.
inerţie)
Teorema de inerţie ne arată că, indiferent de metoda de reducere
Observaţie
utilizată, numărul termenilor pozitivi, cât şi cel al termenilor negativi
este acelaşi.
Exemplu Să se aducă la forma canonică forma patratică:

p :   , p ( x )  x1  2 x1 x3  x3  12 x2 x3  2 x2 , x  ( x1 , x2 , x3 )   3 şi
3 2 2 2
să se stabilească natura formei pătratice.

 Cu metoda lui Gauss:
p ( x )  ( x12  2 x1 x3 )  2 x22  12 x2 x3  x32 

( x1  x3 ) 2  x32  2 x22  12 x2 x3  x32 
 ( x1  x3 ) 2  2( x22  6 x2 x3 )  2 x32  ( x1  x3 ) 2  2( x2  3 x3 ) 2  20 x32
Cu schimbarea de coordonate:
 y1  x1  x3

 y2  x2  3x3  forma canonică: p ( y )  y1  2 y2  20 y3 care este
2 2 2
 y x
 3 3
nedefinită.
 Cu metoda lui Jacobi:
Matricea asociată formei pătratice p este:

 1 0 1
 
A 0 2 6 
 1 6 1
 
Calculând minorii diagonali principali obţinem:
1  1,  2  2, 3  40 .
Deci, forma canonică va fi în acest caz:
1 1 2
p ( y )  y12  y22  y3 .
2 20
Se observă că numărul semnelor “+” şi numărul semnelor “-“ din
cele 2 reduceri la forme canonice este acelaşi (Indexul pozitiv = 2,
indexul negativ = 1).
întrebări:
a) Ce înţelegeţi prin index pozitiv? Dar prin index negativ?
51
b) Care este criteriul lui Sylvester?
 Forma pătratică p : V   se numeşte:

i) pozitiv (respectiv negativ) definită dacă p ( x )  0 (respectiv
p ( x )  0 ), x  V \ {0} .
ii) pozitiv (respectiv negativ) semidefinită dacă p ( x )  0 (respectiv
p ( x )  0 ), x V şi există x  0 astfel încât p ( x )  0 .
iii) nedefinită, dacă există x, y  V \ {0} astfel încât p ( x )  0 şi
p( x)  0 .
 Fie forma pătratică p : V   cu forma canonică
n
p ( y )   i yi2 , unde m sunt coeficienţi strict pozitivi, q sunt
i 1
coeficienţi strict negativi, iar r  n  ( m  q ) sunt nuli.
m se numeşte indexul pozitiv al formei pătratice;
q se numeşte indexul negativ al formei pătratice;
( m, q, r ) se numeşte signatura formei pătratice.
 Signatura unei forme pătratice este un invariant al formei

canonice.

Întrebarea 1
a) Fie un spaţiu vectorial real. Se numeşte formă biliniară pe o
aplicaţie liniară în raport cu fiecare din argumentele ei,
adică este:
i) Liniară în raport cu primul argument:
f ( x   y, z )   f ( x, z )   f ( y, z ),  ,   , x, y, z  V .
ii) Liniară în raport cu al doilea argument:
f ( x,  y   z )   f ( x, y )   f ( x, z ),  ,   , x, y , z  V .
b) O formă biliniară simetrică se numeşte:

i) pozitiv (respectiv negativ) definită dacă f ( x, x)  0 (respectiv
f ( x, x)  0 ), x  V şi f ( x, x)  0  x  0V .
52
ii) pozitiv (respectiv negativ) semidefinită dacă f ( x, x)  0

(respectiv f ( x, x)  0 ), x V şi există x  0 astfel încât f ( x, x)  0 .
iii) nedefinită, dacă există x, y  V \ {0} astfel încât f ( x, x)  0 şi
f ( y, y )  0 .
Întrebarea 2
a) O aplicaţie p : V   se numeşte formă pătratică pe V dacă
există o formă biliniară simetrică astfel încât
p ( x)  f ( x, x ) . Forma biliniară simetrică f se numeşte forma
polară sau forma dedublată a formei pătratice p .
1
b) f ( x, y )  [ p ( x  y )  p ( x)  p ( y )]
2
Întrebarea 3
a) O formă pătratică p : V   se numeşte redusă la forma
canonică dacă expresia analitică în raport cu o bază B  {v1 , v2 ,..., vn }
este
p ( y )  f ( y , y )  1 y12  2 y2 2  ...  n yn 2 .
b) i ,1  i  n se numesc coeficienţii canonici ai formei pătratice.
Întrebarea 4
n
a) Fie forma pătratică p : V   cu forma canonică p ( y )   i yi2 ,
i 1
unde m sunt coeficienţi strict pozitivi, q sunt coeficienţi strict
negativi, iar r  n  ( m  q ) sunt nuli.
m se numeşte indexul pozitiv al formei pătratice, q se numeşte
indexul negativ al formei pătratice.
b) Fie forma pătratică p : V   , A  ( aij )1i , j  n matricea asociată

formei pătratice şi 1 ,  2 ,...,  n minorii diagonali principali ai matricei
A . Atunci:
i) p este pozitiv definită   i  0, 1  i  n .
ii) p este negativ definită  ( 1)i  i  0, 1  i  n .
1. Care dintre următoarele funcţionale sunt biliniare şi care nu?

a) f :  3   3  
f ( x, y )  2 x1 y2  x2 y3  x 2 y2 , x  ( x1 , x2 , x3 ), y  ( y1 , y2 , y3 )   3 (1 p)
b) f :  3   3  
f ( x, y )  x12  y2 2  2 x2 y3 , x  ( x1 , x2 , x3 ), y  ( y1 , y2 , y3 )   3 . (1 p)
53
2. Fie f :  3   3   ,
f ( x, y )  x1 y1  x2 y2  x 3 y3 , x  ( x1 , x2 , x3 ), y  ( y1 , y2 , y3 )   3 .
Să se arate că f este formă biliniară simetrică şi să se determine
matricea asociată lui f în baza canonică din 3 . (2 p)
3. Să se aducă la forma canonică, prin metoda lui Gauss, formele
pătratice care urmează. Pentru fiecare formă în parte să se precizeze
indexul pozitiv, indexul negativ, signatura şi natura.
a) p ( x )  x12  x22  x32  x1 x2  x1 x3  x2 x3 , x  ( x1 , x2 , x3 )   3 . (2 p)
b) p ( x )  2 x12  x22  x32  4 x1 x2  12 x2 x3 , x  ( x1 , x2 , x3 )   3 . (2 p)
4. Să se aducă la forma canonică, prin metoda lui Jacobi, forma
patratică:
p ( x)  x12  x22  3 x32  4 x1 x2  2 x1 x3  2 x2 x3 , x  ( x1 , x2 , x3 )   3 . (2 p)
1. Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebră liniară, geometrie analitică şi

diferenţială, ecuaţii diferenţiale, Editura ALL, Bucureşti, 1998.
2. V. Bălan, Algebră liniară, geometrie analitică, Editura Fair Partners, Bucureşti, 1999.
Bucureşti, 1973.
54
CALCUL VECTORIAL
Cuprins Pagina
5.2. Vectori liberi 55
5.3. Operaţii cu vectori liberi 58
5.4. Proprietăţile algebrice ale operaţiilor cu vectori liberi 59
5.5. Expresia analitică a unui vector liber 61
5.6. Produsul scalar a doi vectori 63
5.7. Produsul vectorial a doi vectori 65
5.8. Produsul mixt a trei vectori 68
 Însuşirea noţiunilor de vector legat, respectiv vector liber.
 Însuşirea expresiei analitice a unui vector liber.
 Calculul produsului scalar.
 Aplicaţii ale produsului scalar.
 Calculul produsului vectorial.
 Aplicaţii ale produsului vectorial.
 Calculul produsului mixt.
 Aplicaţii ale produsului mixt.
5.2. VECTORI LIBERI
Definiţie Fie E3 spaţiul geometriei elementare (spaţiu euclidian real

tridimensional). Elementele lui E3 le vom numi puncte şi le vom nota
cu litere mari etc..
55
Definiţie O pereche ordonată de puncte din E3 , ( A, B)  E3  E3 , se numeşte


vector legat (segment orientat) şi se notează cu AB . Punctul se
numeşte originea (punctul de aplicaţie), iar punctul se numeşte
vârful (extremitatea).
AA
Observaţie Un vector legat are patru elemente distincte: originea, direcţia, sensul,
lungimea.
Definiţie Dreapta determinată de punctele şi , notată , se numeşte

dreapta suport a vectorului legat AB .
Observaţie Un vector poate fi:
 Liber, când originea poate fi considerată în orice punct din
spaţiu;
 Alunecător, când originea poate ocupa orice poziţie pe dreapta

suport a acestuia;
 Legat, când originea ocupă o poziţie bine definită în spaţiu.
Definiţie Se numeşte direcţie a dreptei mulţimea formată din dreapta şi

toate dreptele paralele cu ea.

Direcţia vectorului legat AB , A  B , este direcţia dreptei suport
sensul fiind de la originea către extremitatea .
 
Doi vectori legaţi nenuli AB şi CD au aceeaşi direcţie dacă dreptele
Definiţie lor suport sunt paralele sau coincid. 
Definiţie Fie A, B, C , D patru puncte necoliniare. Spunem că vectorii legaţi AB

şi CD au acelaşi sens dacă au aceeaşi direcţie şi punctele şi sunt
în acelaşi semiplan determinat de drepta . Spunem că doi vectori
legaţi au sensuri opuse dacă au aceeaşi direcţie dar nu au acelaşi sens.
B B
A
A

-
 este opusul vectorului
AB
AB .  
Avem: BA   AB
Distanţa de la punctul la punctul se numeşte lungimea (mărimea,

 
Definiţie norma sau modulul) vectorului legat AB şi se notează prin || AB || .
56

Definiţie Dacă , atunci vectorul legat AA se numeşte vector legat nul şi
are lungimea 0. Un vector legat nul are sensul şi direcţia
nedeterminate.
 
Definiţie Spunem că vectorii legaţi AB şi CD sunt echipolenţi dacă au aceeaşi
direcţie, acelaşi sens şi aceeaşi lungime.
 
Definiţie Spunem că vectorii legaţi AB şi CD sunt echipolenţi dacă mijlocul
echivalentă segmentului AD coincide cu mijlocul segmentului BC .
Numim vector liber mulţimea tuturor vectorilor legaţi echipolenţi cu
un vector legat dat.
Vom nota vectorii liberi cu litere mici cu săgeată deasupra:
     
Observaţie a, b, c, u , v, w , etc.
Spre deosebire de vectorii legati, vectorii liberi au doar 3 elemente
distincte: direcţia, sensul şi lungimea. Originea unui vector liber poate
fi considerată în orice punct din spaţiu.
Definiţii  Un vector liber de lungime zero se numeşte vector nul.
 Un vector liber de lungime unu se numeşte versor sau vector


unitate. Dacă a este un vector liber nenul, atunci versorul

 a 
corespunzător lui este u   având aceeaşi direcţie cu a .
|| a ||
 
 Opusul unui vector liber a este vectorul notat cu - a , care are
 
aceeaşi direcţie şi lungime cu a , dar sens opus aceluia lui a .
 
 Doi vectori liberi nenuli a şi b care au aceeaşi direcţie se
numesc coliniari. Prin convenţie, vectorul nul este coliniar cu
orice vector liber.
 
Observaţie Fie a şi b doi vectori liberi nenuli coliniari. Atunci există un scalar
 
   \ {0} astfel încât b   a .
întrebări:
a) Ce se înţelege prin vector legat? Dar prin vector liber?
b) Ce se înţelege prin vector nul? Dar prin versor?
57
Un vector legat are patru elemente distincte: originea, direcţia, sensul,

lungimea. Spre deosebire de vectorii legati, vectorii liberi au doar 3
elemente distincte: direcţia, sensul şi lungimea. Originea unui vector
liber poate fi considerată în orice punct din spaţiu.
5.3. OPERAŢII CU VECTORI LIBERI

 
2.1. Suma vectorilor a şi b
 Regula triunghiului
  
c  ab

b

a
 Regula paralelogramului
   
c  a  b c 
b

a
 
2.2. Diferenţa vectorilor a şi b
    
c  a  b  a  ( b )
 
b a
 
c b 
b 
c

a

2.3. Înmulţirea vectorului a cu scalarul 
   
b   a || b |||  |  || a ||
 
   0  b are acelasi sens cu a .
 
b  2a
58
 
   0  b are sens opus lui a .

a
 
b  2a
  
   0  b  0  a  0.
întrebări:
Ce reguli se pot folosi pentru a aduna doi vectori?

   
b   a || b |||  |  || a ||
5.4. PROPRIETĂŢILE ALGEBRICE ALE OPERAŢIILOR CU

VECTORI LIBERI
Adunarea vectorilor şi înmulţirea cu scalari sunt operaţii algebrice

de bază. De obicei, sunt considerate opt proprietăţi ale acestor două
operaţii algebrice: primele patru caracterizează operaţia de adunare,
următoarele patru caracterizează înmulţirea vectorilor cu scalari şi
legătura cu operaţia de adunare a vectorilor.
  
Teoremă Fie a, b, c trei vectori liberi şi scalarii  ,    . Atunci operaţiile
de adunare a vectorilor liberi, respectiv de înmulţire cu scalari au
următoarele proprietăţi:
   
1. Comutativitatea adunării: a  b  b  a .
59
     
2. Asociativitatea adunării: a  (b  c )  ( a  b)  c .
    
3. Existenţa elementului neutru la adunare: a  0  0  a  a .

4. Existenţa elementului opus: pentru orice vector liber a ,
 
există vectorul - a (numit opusul vectorului a ) astfel încât
  
a  (a)  0 .
5. Distributivitatea înmulţirii faţă de adunarea vectorilor liberi:

   
 ( a  b)   a   b .
6. Distributivitatea înmulţirii faţă de adunarea scalarilor:

  
(   ) a   a   a.
 
7. Asociativitatea înmulţirii scalarilor: ( )a   (  a ).
 
8. Existenţa elementului unitate: 1 a  a .
Observaţie
Din cele de mai sus rezultă că spaţiul vectorilor liberi înzestrat cu
operaţiile de adunare şi înmulţire cu scalari formează un spaţiu
vectorial real.
Care sunt proprietăţile operaţiilor de adunare a vectorilor liberi, respectiv
de înmulţire cu scalari?
Spaţiul vectorilor liberi înzestrat cu operaţiile de adunare şi înmulţire

cu scalari formează un spaţiu vectorial real.
60
5.5. EXPRESIA ANALITICĂ A UNUI VECTOR LIBER
Considerăm în cele ce urmează reperul cartezian cu originea

în punctul de coordonate (0, 0, 0) notat cu şi axele de coordonate
 
Ox, Oy , Oz . Pe axele Ox, Oy , Oz vom considera versorii i, j , k cu aceeaşi
  
orientare cu axele ( || i |||| j |||| k || 1 ).
Un punct oarecare din spaţiu va avea coordonatele carteziene
( xM , yM , zM ) .
Teoremă 
Vectorul OM se numeşte vectorul de poziţie al punctului şi-l vom nota
(Expresia    
analitică a cu r  OM sau r M  OM (dacă există posibilitatea de confuzie).
vectorului
      
r  OM ) r  OM  xM i  yM j  zM k .
M
 
r  OM

j

i
O

k z
Coordonatele carteziene ale punctului M se obţin prin proiecţia ortogonală


Observaţie a vectorului OM pe axele de coordonate .
Teoremă Dacă M ( xM , yM , zM ) şi N ( xN , y N , z N ) sunt două puncte oarecare din

(Teorema spaţiu, atunci:
fundamentală a    
MN  ( xN  xM )i  ( yN  yM ) j  ( z N  zM )k .
geometriei
analitice)
Exemplu Să se scrie expresia analitică a vectorului determinat de punctele

M (2,1, 1) şi N (3, 1, 2) .
      
MN  (3  2)i   1  1 j   2  1 k  i  2 j  3k
61
   
Observaţie a  ax i  a y j  az k ,
(Expresia
analitică a unui
unde scalarii a x , a y , a z se numesc coordonatele (componentele) scalare

vector liber vectorului liber a .
oarecare)
az

a

k
O ay

j
ax  y
i
       
Teoremă Fie a  ax i  a y j  az k şi b  bx i  b y j  bz k doi vectori din
spaţiu. Atunci:
    
 a  b  (ax  bx )i  (a y b y ) j  (az  bz )k ;
    
 a  b  (ax  bx )i  (a y b y ) j  (az  bz )k ;
   
  a  ( ax )i  ( a y ) j  ( az )k ,   .
întrebări:
a) Ce înţelegeţi prin vector de poziţie?
62
b) Care este expresia analitică a unui vector liber oarecare?
Teorema fundamentală a geometriei analitice:

Dacă M ( xM , yM , zM ) şi N ( xN , y N , z N ) sunt două puncte oarecare din
spaţiu, atunci:
   
MN  ( xN  xM )i  ( yN  yM ) j  ( z N  zM )k .
5.6. PRODUSUL SCALAR A DOI VECTORI

 
Definiţie Fie a, b doi vectori liberi. Se numeşte produs scalar al vectorilor
   
a, b , notat a  b , numărul real definit astfel:
     
  || a ||  || b ||  cos  , daca a  0, b  0
a b       ,
 0, daca a  0 sau b  0
 
unde   [0,  ] este unghiul dintre vectorii a şi b .
Observaţii  
 Unghiul dintre vectorii a şi b este unghiul dintre direcţiile
lor şi nu depinde de punctul în care se aplică vectorii.
 Produsul scalar are proprietăţile produsului scalar din

definiţia spaţiilor euclidiene (a se vedea Unitatea de învăţare
nr. 2).
 Produsul scalar este o formă biliniară simetrică şi pozitiv

definită pe spaţiul vectorilor liberi (a se vedea Unitatea de
învăţare nr. 4).
   
 Fie a şi b doi vectori liberi nenuli. Dacă a şi b sunt coliniari
 
 a  b  maxim.
 
Definiţie  Fie a, b doi vectori liberi nenuli şi  unghiul dintre cei doi
vectori. Se numeşte mărimea proiecţiei ortogonale a
  
vectorului a pe vectorul b şi se notează prb a , numărul real

|| a || cos  .
  
Observaţii  a  0  prb a  0 .
  
 b  0  nu exista prb a .
63
 
   a b
Teoremă Fie a, b doi vectori liberi nenuli. Atunci prb a   .
|| b ||
În geometrie, produsul scalar intervine în probleme metrice legate de
distanţe şi unghiuri.
Definiţie Doi vectori se numesc ortogonali (perpendiculari) dacă unghiul

dintre ei este .
2
       
Observaţie Fie a  ax i  a y j  az k , b  bx i  by j  bz k expresiile analitice ale
(Expresia analitică a  
produsului scalar) vectorilor liberi a şi b .
    
 i i  1  i  j  j i  0
      
Observăm că  j  j  1 şi  i  k  k  i  0 .
     
 k  k  1  j  k  k  j  0
Folosind aceste relaţii obţinem:
       
a  b  (ax i  a y j  az k )  (bx i  by j  bz k ) 
        
 ax bx i  i  ax by i  j  ax bz i  k  a y bx j  i  a y by j  j 
       
 a y bz j  k  az bx k  i  az by k  j  az bz k  k 
 ax bx  a y by  az bz
Deci, expresia analitică a produsului scalar este
 
a  b  ax bx  a y by  az bz .
 
Aplicaţii ale  Determinarea unghiului  dintre doi vectori a şi b :
produsului scalar:  
a b axbx  a y by  az bz
cos      .
|| a ||  || b || ax2  a y2  az2  bx2  by2  bz2
 Determinarea lungimii (mărimii) unui vector:
  
|| a || a  a  a x2  a y2  a z2 .
 Demonstrarea ortogonalităţii a 2 vectori liberi nenuli:
   
a  b  a  b  0.
       
Exemple 1. Să se arate că vectorii a  3i  4 j  5k şi b  i  3 j  3k sunt
ortogonali.
   
a  b  3 1  4  3  ( 5)  3  0  a  b .
   
2. Să se determine unghiul format de vectorii a  2i  j  3k şi
   
b  5i  7 j  4k .
 
a  b  2  5  ( 1)  7  3  4  15

|| a || 22  ( 1) 2  32  14
64

|| b || 52  7 2  42  90  3 10
Din cele de mai sus
 
a b 15 35
 cos       .
|| a ||  || b || 14  3 10 14
a) Ce se înţelege prin produsul scalar a doi vectori?
b) Care este expresia analitică a produsului scalar?

 
a b axbx  a y by  az bz
cos     
|| a ||  || b || ax2  a y2  az2  bx2  by2  bz2
  
|| a || a  a  a x2  a y2  a z2
   
a  b  a  b  0.
5.7. PRODUSUL VECTORIAL A DOI VECTORI

 
Definiţie Fie a, b doi vectori liberi. Se numeşte produs vectorial al vectorilor
   
a, b , notat a  b , vectorul definit astfel:
    
 Dacă a şi b sunt coliniari, atunci a  b  0 .
   
 Dacă a şi b nu sunt coliniari, atunci a  b are:
 
 Direcţia perpendiculară pe direcţiile vectorilor a şi b ,
deci pe planul determinat de cei doi vectori;
65
 Sensul dat de regula burghiului (a şurubului sau a

tirbuşonului), adică sensul de înaintare al burghiului când
 
se roteşte de la a la b cu un unghi minim;
   
 Mărime dată de formula: || a  b |||| a ||  || b ||  sin  , unde
 
 este unghiul dintre vectorii a şi b .

b
 
ab


a
Observaţii         
 i  j  k , j  k  i , k  i  j.
 Produsul vectorial este o formă biliniară antisimetrică

   
( a  b  b  a ) pe spaţiul vectorilor liberi (a se vedea Unitatea de
învăţare nr. 4).
  
a  b  a
    .
 a  b  b
     
 Identitatea lui Lagrange: || a  b ||2 || a ||2  || b ||2 (a  b) 2 .
       
Observaţie Fie a  ax i  a y j  az k , b  bx i  by j  bz k expresiile analitice ale
(Expresia  
analitică a vectorilor liberi a şi b .
produsului Atunci:
  
vectorial) i j k
 
a  b  ax a y az .
bx by b z
Aplicaţii ale  Calculul ariei paralelogramului determinat de doi vectori

produsului  
necoliniari a şi b :
vectorial:
 
A || a  b || .
 Calculul ariei triunghiului determinat de trei puncte necoliniare
:
1  
A  || AB  AC || .
2
66
 Studiul coliniarităţii a doi vectori:

    
a şi b sunt coliniari  a  b  0 .
 
 Determinarea unghiului  dintre doi vectori a şi b :
 
|| a  b ||
sin     .
|| a ||  || b ||
   
Exemple 1. Să se calculeze produsul vectorial al vectorilor a  i  2 j  2k şi
   
b  2i  3 j  4k .
  
i j k
  2 2  1 2  1 2
ab  1 2 2  i j k 
3 4 2 4 2 3
2 3 4
    
 i (2  4  2  3)  j (1  4  2  2)  k (1  3  2  2)  2i  k
2. Să se studieze coliniaritatea punctelor: A(2, 4,1), B (3, 7, 5), C (4,10, 9).

  
A, B, C sunt puncte coliniare  AB  AC  0.
      
AB  (3  2)i  (7  4) j  (5  1) k  i  3 j  4k
      
AC  (4  2)i  (10  4) j  (9  1) k  2i  6 j  8k
  
i j k
  
AB  AC  1 3 4  0  A, B, C sunt puncte coliniare.
2 6 8
3. Să se calculeze aria triunghiului ABC, ştiind că

A( 1,1, 2), B (2, 3, 1), C (1, 2, 4).
1  
A  || AB  AC ||
 2      
AB  (2  ( 1))i  (3  1) j  ( 1  2) k  3i  2 j  3k
      
AC  (1  ( 1))i  ( 2  1) j  (4  2) k  2i  3 j  2k
  
i j k
   2 3  3 3  3 2
AB  AC  3 2 3  i j k 
3 2 2 2 2 3
2 3 2
    
 i (2  2  (3)  (3))  j (3  2  2  (3))  k (3  (3)  2  2)  5i  12 j
 
|| AB  AC || (5) 2  (12) 2  (13) 2  13 2
1   13 2
A  || AB  AC || .
2 2
67
întrebări:
a) Ce se înţelege prin produsul vectorial a doi vectori?
b) Care este expresia analitică a produsului vectorial?

 
A || a  b || .
1  
A  || AB  AC || .
  2   
a şi b sunt coliniari  a  b  0 .
 
|| a  b ||
sin     .
|| a ||  || b ||
5.8. PRODUSUL MIXT A TREI VECTORI
În secţiunile precedente s-au dat reguli după care se pot face produsele a
doi vectori. Ne propunem în continuare să definim produsul a trei vectori
  
a ,b , c .
     
Definiţie Fie a , b , c trei vectori liberi, Numărul a  (b  c ) se numeşte produsul
  
mixt al vectorilor a , b , c .
           
Observaţie Fie a  ax i  a y j  az k , b  bx i  by j  bz k , c  cx i  c y j  cz k expresiile
(Expresia   
analitice ale vectorilor liberi a , b , c .
analitică a
produsului mixt) ax a y az
  
Atunci: a  (b  c)  bx by bz .
cx c y cz
Definiţie Trei vectori din spaţiu se numesc coplanari daca se găsesc în acelaşi plan.
Produsul mixt este o aplicaţie antisimetrică:
           
Observaţie a  (b  c )  b  ( a  c )   a  (c  b)  c  (b  a ) .
68
  
Definiţie Baza vectorială {a, b, c} se numeşte orientată pozitiv (respectiv negativ)
  
dacă produsul mixt a  (b  c ) este pozitiv (respectiv negativ).
Aplicaţii ale  Calculul volumului paralelipipedului construit pe trei vectori

  
produsului mixt: necoplanari a , b , c :
  
V p | a  (b  c) | .
 Calculul volumului teraedrului determinat de patru puncte
necoplanare A, B, C , D :
1   

VABCD  | AB  ( AC  AD ) | .
6
 Studiul coplanarităţii a trei vectori:
     
a, b, c coplanari  a  (b  c )  0 .
           
Exemple 1. Se dau vectorii: a  i  2 j  k , b  2i  3 j  k , c  2i  4 j  k . Să se
calculeze produsul mixt al celor trei vectori.
1 2 1
  
a  (b  c)  2 3 1  15 .
2 4 1
2. Să se calculeze volumul paralelipipedului construit pe
          
vectorii: PQ  2i  j  k , PR  i + j + k , PS  i + k .
2 1 1
  
PQ  ( PR  PS )  1 1 1  5
1 0 1
  
V p | PQ  ( PR  PS ) || 5 | 5.
întrebări:
a) Ce se înţelege prin produsul mixt a trei vectori?
b) Care este expresia analitică a produsului mixt?
69

  
V p | a  (b  c) | .
1   
VABCD  | AB  ( AC  AD ) | .
   6   
a, b, c coplanari  a  (b  c )  0 .

Întrebarea 1
a) O pereche ordonată de puncte din E3 , ( A, B)  E3  E3 , se numeşte

vector legat (segment orientat) şi se notează cu AB .
Prin vector liber înţelegem mulţimea tuturor vectorilor legaţi
echipolenţi cu un vector legat dat.
b) Un vector liber de lungime zero se numeşte vector nul.

Un vector liber de lungime unu se numeşte versor sau vector unitate.
Întrebarea 2
Regula paralelogramului sau regula triunghiului.
Întrebarea 3    
1. Comutativitatea adunării: a  b  b  a .
     
2. Asociativitatea adunării: a  (b  c )  ( a  b)  c .
    
3. Existenţa elementului neutru la adunare: a  0  0  a  a .

4. Existenţa elementului opus: pentru orice vector liber a , există
 
vectorul - a (numit opusul vectorului a ) astfel încât
  
a  (a)  0 .
5. Distributivitatea înmulţirii faţă de adunarea vectorilor liberi:

   
 ( a  b)   a   b .
6. Distributivitatea înmulţirii faţă de adunarea scalarilor:

  
(   ) a   a   a.
 
7. Asociativitatea înmulţirii scalarilor: ( )a   (  a ).
 
8. Existenţa elementului unitate: 1 a  a .
70
Întrebarea 4
a) Considerăm un punct oarecare din spaţiu de coordonate

carteziene ( xM , yM , zM ) . Vectorul OM se numeşte vectorul de
   
poziţie al punctului şi-l vom nota cu r  OM sau r M  OM (dacă
există posibilitatea de confuzie).
   
b) a  ax i  a y j  az k ,

unde scalarii a x , a y , a z se numesc coordonatele vectorului a .
Întrebarea  5
a) Fie a, b doi vectori liberi. Se numeşte produs scalar al vectorilor
   
a, b , notat a  b , numărul real definit astfel:
     
  || a ||  || b ||  cos  , daca a  0, b  0
a b       ,
 0, daca a  0 sau b  0
 
unde   [0,  ] este unghiul dintre vectorii a şi b .
 
b) a  b  ax bx  a y by  az bz
.
Întrebarea
 6
a) Fie a, b doi vectori liberi. Se numeşte produs vectorial al
   
vectorilor a, b , notat a  b , vectorul definit astfel:
    
 Dacă a şi b sunt coliniari, atunci a  b  0 .
   
 Dacă a şi b nu sunt coliniari, atunci a  b are:
 
 Direcţia perpendiculară pe direcţiile vectorilor a şi b ,
deci pe planul determinat de cei doi vectori;
 Sensul dat de regula burghiului (a şurubului sau a

tirbuşonului), adică sensul de înaintare al burghiului
 
când se roteşte de la a la b cu un unghi minim;
   
 Mărime dată de formula: || a  b |||| a ||  || b ||  sin  ,
 
unde  este unghiul dintre vectorii a şi b .
  
i j k
 
a  b  ax ay az .
b)
bx by bz
Întrebarea
 7    
a) Fie a , b , c trei vectori liberi, Numărul a  (b  c ) se numeşte
  
produsul mixt al vectorilor a , b , c .
71
ax ay az
  
b) a  (b  c)  bx by bz .
cx cy cz
1. Să se scrie expresia analitică a vectorului determinat de punctele

M (5, 2,1) şi N (3, 1, 3) şi să se determine mărimea lui. (1 p)
   
2. Să se determine    astfel încât vectorii a   i  3 j  2k si
   
b  i  2 j   k să fie ortogonali. (1 p)
   
3. Să se determine unghiul format de vectorii a  2i  3 j  4k şi
   
b  3i  3 j  2k . (1 p)
4. Să se studieze coliniaritatea punctelor:
A( 1, 2, 0), B (1,1,1), C (2, 3, 4). (1 p)
5. Să se determine aria triunghiului , ştiind că
A(1, 1,1), B (1, 3, 3), C (4, 0, 3). (2 p)
6. Să se determine    astfel încât vectorii
           
a   i  j  k , b  i   j  k , c  i  j   k să fie coplanari. (1 p)
7. Să se studieze coplanaritatea punctelor:
A(3,1, 0), B (0, 7, 2), C ( 1, 0, 5), D ( 1,1, 2) . (1 p)
8. Să se calculeze volumul tetraedrului de vârfuri:
A(1,1, 3), B (2, 1, 1), C (3, 3,1), D ( 1, 4, 2) . (2 p)

Bucureşti, 1973.
7. I. Purcaru, Matematici generale şi elemente de optimizare, Teorie şi aplicaţii, Editura
72
PLANUL ŞI DREAPTA ÎN SPAŢIU
Cuprins Pagina
6.2. Planul în spaţiu 73
6.3. Dreapta în spaţiu 78
6.4. Unghiuri în spaţiu 82
6.5. Distanţe în spaţiu 85
 Însuşirea ecuaţiilor planului sub formă vectorială sau

carteziană.
 Însuşirea ecuaţiilor dreptei sub formă vectorială, parametrică

sau canonică.
 Determinarea unghiului dintre două plane.
 Determinarea unghiului dintre două drepte.
 Determinarea unghiului dintre o dreaptă şi un plan.
 Determinarea distanţei de la un punct la un plan.
 Determinarea distanţei de la punct la o dreaptă.
 Determinarea distanţei dintre două drepte.
6.2. PLANUL ÎN SPAŢIU
În spaţiul geometriei euclidiene 3 , un plan  este determinat în mod

unic de următoarele condiţii:
 un punct şi un vector normal la plan;
 un punct şi doi vectori necoliniari din plan;
 trei puncte necoliniare din plan.
73
Un vector normal la plan este un vector perpendicular pe plan.

n
Planul determinat Fie M 0 ( x0 , y0 , z0 ) un punct fixat în spaţiu cu vectorul de poziţie

de un punct al său       
r0  OM 0 şi n un vector normal la plan, n  ai  b j  ck . Atunci un
şi de un vector  
normal la plan punct M ( x, y , z ) cu vectorul de poziţie r  OM aparţine planului 
 
dacă şi numai dacă n  M 0 M .
   
(6.1.1) n  M 0M  n  M 0M  0 .
(A se vedea Unitatea de învăţare nr. 5.)
M0

r0
 
r0 n
M
M

O r
   
Deoarece M 0 M  ( x  x0 )i  ( y  y0 ) j  ( z  z0 )k , folosind expresia
analitica a produsului scalar vom obţine:
(6.1.2) a( x  x0 )  b( y  y0 )  c( z  z0 )  0 .
Această relaţie se numeşte ecuaţia carteziană a planului determinat
de un punct şi un vector normal la plan.
Pe de altă parte, dacă vom considera vectorii de poziţie, vom rescrie
relaţia (6.1.1) astfel:
  
Observaţie n  (r  r0 )  0 numită ecuaţia vectorială a planului determinat de un
punct şi un vector normal la plan.
Dacă efectuăm înmulţirile în relaţia (6.1.2) şi notăm cu
d  ax0  by0  cz0 , deducem că ecuaţia generală a unui plan este
 : ax  by  cz  d  0 ,
unde a, b, c, d   , a  b 2  c 2  0 .
2
   
Observaţie Evident, vectorul normal la planul  va fi n  ai  b j  ck .
Cazuri particulare  Dacă d  0 , atunci planul  : ax  by  cz  0 trece prin origine.
 Dacă c  0 , atunci planul  : ax  by  d  0 este paralel cu axa

Oz .
 Dacă b  0 , atunci planul  : ax  cz  d  0 este paralel cu axa

Oy .
74
 Dacă a  0 , atunci planul  : by  cz  d  0 este paralel cu axa

Ox .
 Dacă a  b  0 , atunci planul  : cz  d  0 este paralel cu

planul xOy şi perpendicular pe axa Oz .
Observaţie Ecuaţiile planelor de coordonate sunt:

 x  0 - ecuaţia planului yOz ;
 y  0 - ecuaţia planului xOz ;
 z  0 - ecuaţia planului xOy .
Exemplu Să se scrie ecuaţia planului determinat de punctul M 0 (1, 2,3) şi de

   
vectorul normal n  2i  3 j  4k .
Înlocuind în relaţia (6.1.2), obţinem  : 2( x  1)  3( y  2)  4( z  3)  0
 2 x  3 y  4 z  16  0.
Planul determinat Fie M 0 ( x0 , y0 , z0 ) un punct fixat în spaţiu cu vectorul de poziţie

de un punct şi doi          
r0  OM 0 şi v1  a1 i  b1 j  c1 k , v2  a2 i  b2 j  c2 k doi vectori
vectori necoliniari  
din plan necoliniari. Atunci un punct M ( x, y , z ) cu vectorul de poziţie r  OM
  
aparţine planului  dacă şi numai dacă vectorii M 0 M , v1 , v2 sunt
coplanari.
     
M 0 M , v1 , v2 sunt coplanari  M 0 M  (v1  v2 )  0 . (6.1.3)

M0 v2

r0 
v1
M

O r
  
Înlocuind în relaţia (6.1.3) M 0 M  r  r0 , obţinem ecuaţia vectorială
   
a planului  : (r  r0 )  (v1  v2 )  0 .
Folosind expresia analitică a produsului mixt, vom avea
x  x0 y  y0 z  z0
(6.1.4) : a1 b1 c1  0,
a2 b2 c2
numită ecuaţia carteziană a planului determinat de un punct şi doi
vectori necoliniari.
75
Exemplu Să se scrie ecuaţia planului determinat de punctul M 0 (1,3, 2) şi de

       
vectorii v1  5i  2 j  9k , v2  i  3 j  6k .
x 1 y  3 z  2
Înlocuind în relaţia (6.1.4), obţinem  : 5 2 9 0
1 3 6
  :  15 x  39 y  17 z  98  0.
Planul determinat Fie M 1 ( x1 , y1 , z1 ), M 2 ( x2 , y2 , z2 ), M 3 ( x3 , y3 , z3 ) trei puncte necoliniare

de trei puncte      
din planul  cu vectorii de poziţie r1  OM 1 , r2  OM 2 , r3  OM 3 .
necoliniare  
Atunci un punct M ( x, y , z ) cu vectorul de poziţie r  OM aparţine
  
planului  dacă şi numai dacă vectorii M 1M , M 1M 2 , M1M 3 sunt
coplanari.
     
M 1M , M 1M 2 , M1M 3 sunt coplanari  M1M  ( M1M 2  M1M 3 )  0 .
(6.1.5)
M1
M
M

 r
r1 
r2 M2
M
O  3
r3
Folosind expresia analitică a produsului mixt, vom avea

x  x1 y  y1 z  z1
(6.1.6) : x2  x1 y2  y1 z2  z1  0 ,
x3  x1 y3  y1 z3  z1
numită ecuaţia carteziană a planului determinat de trei puncte
necoliniare.
x y z 1
x1 y1 z1 1
Relaţia (6.1.6) se mai poate scrie  0.
x2 y2 z2 1
x3 y3 z3 1
Folosind expresiile vectorilor de poziţie, relaţia (6.1.5) conduce la

Observaţie
ecuaţia vectorială a planului  :
76
     
(r  r1 )  ((r2  r1 )  (r3  r1 ))  0.
Patru puncte M i ( xi , yi , zi ) , 1  i  4 sunt coplanare dacă şi numai dacă
x1 y1 z1 1
x2 y2 z2 1
 0.
x3 y3 z3 1
x4 y4 z4 1
Exemplu Punctele M 1 (1,1, 0), M 2 (1, 0,1), M 3 (0,1,1), M 4 (1, 2,1) sunt coplanare
1 1 0 1
1 0 1 1
deoarece  0.
0 1 1 1
1 2 1 1
Caz particular Planul care intersectează axele sistemului cartezian ortogonal în

(Ecuaţia planului punctele A(a, 0, 0), B (0, b, 0), C (0, 0, c ) , ( a  0, b  0, c  0) are ecuaţia
prin tăieturi) x y z
  1  0 . z
a b c
C
B y
A
x
Exemplu Planul care intersectează axele sistemului cartezian ortogonal în

punctele A(1, 0, 0), B (0, 1, 0), C (0, 0, 3) are ecuatia 3 x  3 y  z  3  0.
întrebări:
a) Ce se înţelege prin vector normal la un plan?
b) Care este condiţia de coplanaritate a patru puncte?
77

  : a( x  x0 )  b( y  y0 )  c( z  z0 )  0 - ecuaţia carteziană a
planului determinat de un punct şi un vector normal la
plan.
x  x0 y  y0 z  z0
 : a1 b1 c1 0 - ecuaţia carteziană a
a2 b2 c2
planului determinat de un punct şi doi vectori necoliniari.
x  x1 y  y1 z  z1
 : x2  x1 y2  y1 z2  z1  0 - ecuaţia carteziană a
x3  x1 y3  y1 z3  z1
planului determinat de trei puncte necoliniare.
6.3. DREAPTA ÎN SPAŢIU
O dreaptă d în spaţiul geometriei euclidiene 3 este determinată în mod

unic de următoarele condiţii:
 un punct şi un vector director;
 două puncte distincte;
 intersecţia a două plane.
Dreapta Fie d o dreaptă dată din spaţiu. Orice vector ce are direcţia paralelă cu
determinată de dreapta d se numeşte vector director al dreptei d .
un punct şi un
vector director d

 v
v
d
   
Dacă v  ai  b j  ck este un vector director al dreptei d , atunci a, b, c
se numesc parametrii directori ai dreptei d .
Fie M 0 ( x0 , y0 , z0 ) un punct fixat în spaţiu cu vectorul de poziţie
 
r0  OM 0 . Vrem să determinăm ecuaţia dreptei d ce trece prin punctul
   
M 0 şi admite ca vector director vectorul v  ai  b j  ck .
 
Atunci un punct M ( x, y , z ) cu vectorul de poziţie r  OM aparţine
 
dreptei d dacă şi numai dacă vectorii M 0 M , v sunt coliniari.
78
M 
v

r
M0

r0 d
O
         
M 0 M , v sunt coliniari  M 0 M   v,     r  r0   v  r  r0   v ,
numită ecuaţia vectorială a dreptei d .
Înlocuind în relaţia de mai sus expresiile analitice ale vectorilor,

obţinem:
 x  x0   a

 y  y0  b ,   
 z  z  c
 0
cunoscute sub numele de ecuaţiile parametrice ale dreptei d .

Eliminând  din sistemul anterior obţinem următorul şir de rapoarte
egale
x  x0 y  y0 z  z0
 
a b c
ce reprezintă ecuaţiile canonice ale dreptei d .
Exemplu Să se scrie ecuaţiile canonice ale dreptei ce trece prin punctul M 0 (3,5, 7)
  
şi este paralel cu vectorul v  3i  k .
Înlocuind în ecuaţiile de mai sus, vom avea:
x 3 y 5 z 7
  .
3 0 1
Dreapta Fie M 1 ( x1 , y1 , z1 ), M 2 ( x2 , y2 , z2 ) două puncte distincte din spaţiu cu vectorii

determinată de          
de poziţie r1  OM1  x1 i  y1 j  z1 k şi r2  OM 2  x2 i  y2 j  z2 k .
două puncte  
distincte Atunci un punct M ( x, y , z ) cu vectorul de poziţie r  OM aparţine
dreptei d determinată de punctele M 1 si M 2 dacă şi numai dacă vectorii
 
M 1M si M1M 2 sunt coliniari.
   
M 1M si M1M 2 sunt coliniari  M1M   M1M 2 ,    .
Considerand vectorii de pozitie, obtinem ecuaţia vectorială a dreptei
d:
       
r  r1   (r2  r1 )  r  r1   (r2  r1 ) .
79
Ecuaţiile parametrice ale dreptei d date prin două puncte sunt:

 x  x1   ( x2  x1 )

 y  y1   ( y2  y1 ) ,    .
 z  z  (z  z )
 1 2 1
Eliminând  din sistemul anterior obţinem următorul şir de rapoarte

egale
x  x1 y  y1 z  z1
 
x2  x1 y2  y1 z2  z1
ce reprezintă ecuaţiile canonice ale dreptei d date prin două puncte.
M
M2
 
r r2
M1

r1
O
Exemple 1. Să se scrie ecuaţiile canonice ale dreptei d dată de punctele

M 1 (2, 0,1), M 2 (3,1, 2) . Să se verifice dacă punctul N (5, 3, 4) aparţine
dreptei d .
x  2 y z 1
d:   .
1 1 1
Punctul N aparţine dreptei d dacă coordonatele sale verifică ecuaţiile de
mai sus:
5  2 3 4 1
  .
1 1 1
2. Să se determine ecuaţiile axei de coordonate Oy .
Axa de coordonate Oy trece prin originea O (0, 0, 0) şi are ca vector

director versorul j .
Atunci:
x y z
  .
0 1 0
Dreapta ca Două plane neparalele se intersectează după o dreaptă. Prin urmare, o

intersecţie de dreaptă d în spaţiu poate fi privită ca intersecţia a două plane neparalele
două plane 1 şi  2 .
Presupunem că 1 este planul de ecuaţie a1 x  b1 y  c1 z  d1  0 şi că  2
este planul de ecuaţie a2 x  b2 y  c2 z  d 2  0 . Atunci dreapta
d   1   2 va avea ecuaţii de forma:
80
 a x  b1 y  c1 z  d1  0
d : 1 .
a2 x  b2 y  c2 z  d 2  0
Observaţie În multe probleme legate de unghiuri şi distanţe la drepte intervin

vectorii directori ai acestora. Aşadar este importantă determinarea
vectorilor
 directori.
   
n1   1  n1  a1 i  b1 j  c1 k
      un vector director al dreptei d va fi
n2   2  n2  a2 i  b2 j  c2 k
  
v  n1  n2 .
întrebări:
Ce înţelegeţi prin vector director? Dar prin parametri directori?
x  x0 y  y0 z  z0
   - ecuaţiile canonice ale dreptei d
a b c
determinată de un punct şi un vector director.
x  x1 y  y1 z  z1
   - ecuaţiile canonice ale dreptei d
x2  x1 y2  y1 z2  z1
date prin două puncte.
 a x  b1 y  c1 z  d1  0
 d : 1 - dreapta ca intersecţie de două
a2 x  b2 y  c2 z  d 2  0
plane.
81
6.4. UNGHIURI ÎN SPAŢIU
Unghiul dintre Considerăm planele 1 şi  2 de ecuaţii:

două plane  1 : a1 x  b1 y  c1 z  d1  0 ,
 2 : a2 x  b2 y  c2 z  d 2  0 ,
cu vectorii normali
   
n1  a1 i  b1 j  c1 k ,
   
n2  a2 i  b2 j  c2 k .
Definiţie Se numeşte unghi format de planele 1 şi  2 unghiul dintre vectorii

 
normali n1 si n2 la cele două plane.
Notăm cu    ( 1 ,  2 ) .
 
Observaţie n1  n2 a1a2  b1b2  c1c2
cos      .
(Unghiul dintre || n1 ||  || n2 || a12  b12  c12 a2 2  b22  c22
două plane)
Cazuri    

1. 1   2  n1  n2  n1  n2  0  a1a2  b1b2  c1c2  0 .
particulare      
2. 1 ||  2  n1 || n2 (n1 , n2 coliniari)  componentele vectorilor n1 si n2
sunt proporţionale
a b c
 1  1  1 .
a2 b2 c2
Exemplu Să se determine unghiul dintre planele 1 determinat de punctele
M 1 (2, 2, 2), M 2 (0,5,3), M 3 (2,3, 4) şi  2 de ecuaţie 3 x  2 y  z  5  0.
x2 y2 z2
Planul 1 va avea ecuaţia: 2 3 1 0.
0 1 2
  1 : 5 x  4 y  2 z  14  0.
 
Vectorii normali n1 şi n2 la cele două plane vor fi:
   
n1  5i  4 j  2k ,
   
n2  3i  2 j  k .
5  3  (4)  (2)  2 1 5 70
Atunci cos    .
5  ( 4)  2  3  ( 2)  1
2 2 2 2 2 2 42
Unghiul dintre Considerăm dreptele d1 şi d 2 de ecuaţii

două drepte x  x1 y  y1 z  z1
d1 :   ,
a1 b1 c1
x  x2 y  y2 z  z2
d2 :   ,
a2 b2 c2
82
   
v1  a1 i  b1 j  c1 k ,
cu vectorii directori    
v2  a2 i  b2 j  c2 k .
Definiţie Se numeşte unghi format de dreptele d1 şi d 2 unghiul dintre vectorii
directori ai celor doua drepte.
Notăm cu    (d1 , d 2 ) .
 
v1  v2 a1a2  b1b2  c1c2
Observaţie cos      .
|| v1 ||  || v2 || a1  b12  c12 a2 2  b22  c22
2
(Unghiul dintre
două drepte) (A se vedea Unitatea de învăţare nr. 5.)
   
Cazuri 1. d1  d 2  v1  v2  v1  v2  0  a1a2  b1b2  c1c2  0 .
particulare     a b c
2. d1 || d 2  v1 || v2 (v1 , v2 coliniari)  1  1  1 .
a2 b2 c2
Exemplu Să se determine unghiul dintre dreptele:
x 1 y 1 z
d1 :   ,
2 2 1
x  3 y 1 z 1
d2 :   .
3 2 1
   
v1  2i  2 j  k 2  3  2  2  1 1 14
     cos    .
v2  3i  2 j  k (2)  2  1  3  2  1
2 2 2 2 2 2 42
Unghiul dintre o Considerăm dreapta d şi planul  de ecuaţii

dreaptă şi un x  x0 y  y0 z  z0    
plan d:   cu vectorul director v  ai  b j  ck ,
a b c    
 : px  qy  rz  s  0 cu vectorul normal n  pi  q j  rk .
Definiţie Unghiul  dintre dreapta d şi planul  este unghiul dintre dreapta
d şi proiecţia ei pe planul  .
 
Observaţie vn ap  bq  cr
sin      ..
(Unghiul dintre || v ||  || n || a  b  c2 p2  q2  r 2
2 2
dreapta d şi (A se vedea Unitatea de învăţare nr. 5.)

planul  )
  a b c
Cazuri 1. d    v || n    .
particulare p q r
 
2. d ||   v  n =0  ap  bq  cr  0
x  3 y 1 z
Exemplu Să se determine unghiul dintre dreapta d :   şi planul
2 3 2
 : 3 x  y  z  11  0.
2  3  3  (1)  2 1 5 187
sin    .
22  32  22 32  (1) 2  12 187
83
întrebări:
a) Ce înţelegeţi prin unghiul dintre două plane?
b) Ce înţelegeţi prin unghiul dintre două drepte?
c) Ce înţelegeţi prin unghiul dintre o dreaptă şi un plan?
 Unghiul dintre două plane:

 
n1  n2 a1a2  b1b2  c1c2
cos      .
|| n1 ||  || n2 || a1  b12  c12 a2 2  b22  c22
2
 Unghiul dintre două drepte

 
v1  v2 a1a2  b1b2  c1c2
cos      .
|| v1 ||  || v2 || a1  b12  c12 a2 2  b22  c22
2
 Unghiul dintre o dreaptă şi un plan

 
vn ap  bq  cr
sin      .
|| v ||  || n || a2  b2  c2 p2  q2  r 2
84
6.5. DISTANŢE ÎN SPAŢIU
Distanţa de la Fie M 0 ( x0 , y0 , z0 ) un punct fixat în spaţiu şi fie un plan  :

un punct la un px  qy  rz  s  0 .
plan
Atunci distanţa de la punctul M la planul  este
px0  qy 0  rz0  s
d (M ,  )  .
p2  q2  r 2
Exemplu Să se determine distanţa de la punctul M ( 1, 2,1) la planul
 : 4x  2 y  4z  3  0 .
Aplicând formula obţinem:
4  (1)  2  2  4 1  3 3
d (M ,  )   .
42  (2) 2  (4) 2 2
Distanţa de la Fie M 0 ( x0 , y0 , z0 ) un punct fixat în spaţiu şi fie o dreaptă d de ecuaţie

un punct la o x  x1 y  y1 z  z1    
dreaptă   , determinată de vectorul director v  ai  b j  ck
a b c
şi punctul M 1 ( x1 , y1 , z1 ) .
Atunci distanţa de la punctul M la dreapta d este
 
|| MM 1  v ||
d (M , d )   ,
|| v ||
   
unde MM1  ( x1  x0 )i  ( y1  y0 ) j  ( z1  z0 )k .
Exemplu Să se determine distanţa de la punctul M (5, 7, 2) la dreapta

d : x  2  y  3  z .
   
Se observă că dreapta d este determinată de v  i  j  k şi M 1 (2, 3, 0) .
   
MM1  3i  4 j  2k
  
i j k
    
MM 1  v  3 4 2  2i  5 j  7k
1 1 1
 
|| MM 1  v || (2) 2  (5) 2  (7) 2  78

|| v || 3
78
Atunci, d ( M , d )   26.
3
Distanţa dintre Considerăm dreptele d1 şi d 2 de ecuaţii

două drepte x  x1 y  y1 z  z1
d1 :   ,
a1 b1 c1
x  x2 y  y2 z  z2
d2 :   ,
a2 b2 c2
care trec prin punctele M 1 ( x1 , y1 , z1 )  d1 şi M 2 ( x2 , y2 , z2 )  d 2 cu vectorii
       
directori v1  a1 i  b1 j  c1 k şi v2  a2 i  b2 j  c2 k .
85
Atunci distanţa dintre dreptele d1 şi d 2 este

  
M 1M 2  (v1  v2 )
d (d1 , d 2 )    .
|| v1  v2 ||
x 1 y  2 z 1
Exemplu Să se determine distanţa dintre dreptele d1 :   şi
2 1 3
x 1 y z
d2 :   .
1 2 1
Se observă că dreapta d1 este determinată de M 1 (1, 2, 1) şi
   
v1  2i  j  3k , iar dreapta d 2 este determinată de M 2 (1, 0, 0) şi
   
v2  i  2 j  k .
Prin calcule obţinem:
   
M 1M 2  2i  2 j  k
2 2 1
  
M 1M 2  (v1  v2 )  2 1 3 =5
1 2 1
  
i j k
    
v1  v2  2 1 3  5i  5 j  5k
1 2 1
 
|| v1  v2 || 5 3 .
Atunci distanţa dintre dreptele d1 şi d 2 este
3
d (d1 , d 2 )  .
3
întrebări:
a) Cum se calculează distanţa de la un punct la un plan?
b) Cum se calculează distanţa de la un punct la o dreaptă?
c) Cum se calculează distanţa dintre două drepte?
86
 Distanţa de la punctul M la planul  este

px0  qy 0  rz0  s
d (M ,  )  .
p2  q2  r 2
 Distanţa de la punctul M la dreapta d este

 
|| MM 1  v ||
d (M , d )   .
|| v ||
 Distanţa dintre dreptele d1 şi d 2 este

  
M 1M 2  (v1  v2 )
d (d1 , d 2 )    .
|| v1  v2 ||

Întrebarea 1
a) Un vector normal la plan este un vector perpendicular pe plan.
b) Patru puncte M i ( xi , yi , zi ) , 1  i  4 sunt coplanare dacă şi numai

x1 y1 z1 1
x2 y2 z2 1
dacă  0.
x3 y3 z3 1
x4 y4 z4 1
Întrebarea 2
Fie d o dreaptă dată din spaţiu. Orice vector ce are direcţia paralelă
cu dreapta d se numeşte vector director al dreptei d .
   
Dacă v  ai  b j  ck este un vector director al dreptei d , atunci
a, b, c se numesc parametrii directori ai dreptei d .
Întrebarea 3
a) Se numeşte unghi format de planele 1 şi  2 unghiul dintre
 
vectorii normali n1 si n2 la cele două plane.
b) Se numeşte unghi format de dreptele d1 şi d 2 unghiul dintre

vectorii directori ai celor doua drepte.
c) Unghiul dintre dreapta d şi planul  este unghiul dintre dreapta

d şi proiecţia ei pe planul  .
87
Întrebarea 4
a) Distanţa de la punctul M la planul  este
px0  qy 0  rz0  s
d (M ,  )  .
p2  q2  r 2
b) Distanţa de la punctul M la dreapta d este

 
|| MM 1  v ||
d (M , d )   .
|| v ||
c) Distanţa dintre dreptele d1 şi d 2 este

  
M 1M 2  (v1  v2 )
d (d1 , d 2 )    .
|| v1  v2 ||
1. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctul M 0 (1, 0, 3) şi

  
este perpendicular pe vectorul n  3i  2k . (1 p)
2. Să se scrie ecuaţia planului determinat de punctul M 0 (1, 2, 3) şi
       
vectorii necoliniari v1  2i  j  k şi v2  i  3 j  k . (1 p)
3. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctele
M 1 (2, 1,1), M 2 (0, 2,1), M 3 (1, 1,1) . (1 p)
4. Să se scrie ecuaţiile dreptei care trece prin punctele
M 1 (2,1, 1), M 2 (3, 2,5) . (1 p)
5. Să se scrie ecuaţiile
 
dreptei care trece prin origine şi are vectorul
director v  2i  3 j  k . (1 p)
6. Să se determine ecuaţiile axei de coordonate Oz . (1 p)
7. Să se afle unghiul dintre:
1 : 2 x  y  7 z  3  0
a.
2 : x  3y  z  0
x  2 y 1 z
d1 :  
3 1 5
b.
x  3 y 1 z 1
d2 :  
2 2 3
x 1 y z 1
d:  
c. 2 3 2
 : 2 x  y  3z  11  0.
(1.5 p)
x 1 y 1 z
8. Fie punctul M (3, 1, 2) , dreapta d :   şi planul
2 3 1
 : x  y  3 z  7  0. Să se calculeze:
a. distanţa de la punctul M la dreapta d ;
b. distanţa de la punctul M la planul  .
(1.5 p)
88
9. Să se afle distanţa dintre dreptele:

x 1 y 1 z x 1 y z 1
d1 :   şi d 2 :   . (1 p)
2 3 1 3 4 3

3. M. Bercovici, Culegere de probleme de geometrie analitică şi diferenţială, Editura
Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1973.
Bucureşti, 1973.
8. I. Purcaru, Matematici generale şi elemente de optimizare, Teorie şi aplicaţii, Editura
89
ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALǍ A CURBELOR

ÎN SPAŢIU
Cuprins Pagina
7.2. Reprezentarea analitică a curbelor în spaţiu 90
7.3. Elementul de arc şi lungimea unui arc de curbă în spaţiu 94
7.4. Dreapta tangentă şi planul normal la o curba în spaţiu 96
7.5. Triedrul lui Frenet 99
7.6. Curbura şi torsiunea 103
 Însuşirea ecuaţiilor unui arc regulat de curbă.
 Însuşirea condiţiilor de regularitate ale unui arc de curbă.
 Determinarea elementului de arc.
 Determinarea lungimii unui arc de curbă.
 Definirea tangentei şi a planului normal la o curbă în spaţiu.
 Ecuaţiile tangentei la o curbă în spaţiu.
 Ecuaţia planului normal la o curbă în spaţiu.
 Determinarea versorilor reperului Frenet.
 Calculul curburii şi torsiunii.
7.2. REPREZENTAREA ANALITICĂ A CURBELOR ÎN SPAŢIU
Definiţie Se numeşte arc regulat de curbă o mulţime  de puncte din spaţiu

ale căror coordonate x, y , z şi vectori de poziţie verifică una din
relaţiile:
 F ( x, y , z )  0
(1)  , ( x, y , z )  D   3 ,
 G ( x , y , z )  0
90
 z  f ( x, y )
(2)  , ( x, y )  D   2 ,
 z  g ( x , y )
 x  x(t )

(3)  y  y (t ) , t  [a, b],
 z  z (t )

    
(4)r  r (t )  x (t )i  y (t ) j  z (t ) k , t  [ a, b],

unde funcţiile F , G , f , g , x, y , z , r satisfac următoarele condiţii de
regularitate:
C1) sunt funcţii reale, uniforme şi continue,
C2) funcţiile x, y , z stabilesc o corespondenţă biunivocă şi bicontinuă
între punctele curbei şi mulţimea valorilor lui t ,
C3) admit derivate de ordinul întâi continue, nu toate nule,
C4) cel puţin unul dintre determinanţii funcţionali (jacobienii)
D( F , G ) D( F , G ) D( F , G )
, , , unde
D ( y , z ) D ( z , x ) D ( x, y )
D( F , G ) Fy ' Fz ' D( F , G ) Fz ' Fx ' D( F , G ) Fx ' Fy '
 ,  , 
D( y, z ) Gy ' Gz ' D( z, x) Gz ' Gx ' D( x, y ) Gx ' Gy '
este diferit de zero.
Terminologie (1) se numeşte reprezentarea implicită a arcului regulat de curbă  .

(2) se numeşte reprezentarea explicită a arcului regulat de curbă  .
(3) se numeşte reprezentarea parametrică a arcului regulat de curbă
.
(4) se numeşte reprezentarea vectorială a arcului regulat de curbă  .
Observaţie Variabila reală t se numeşte parametru.

Observaţie Condiţiile de regularitate C1-C4 nu sunt altceva decât impuneri ale
analizei matematice pentru a fi posibilă trecerea de la o reprezentare la
alta.
Definiţie Un arc regulat de curbă  se numeşte de ordinul n dacă funcţiile

F , G , f , g , x, y , z , r admit derivate continue până la şi inclusive de
ordinul n  1 astfel încât nu toate derivatele de acelaşi ordin să se
anuleze.
Definiţie Reuniunea arcelor regulate de curbă de ordinul n se numeşte curbă
regulată de ordinul n (sau pe scurt curbă).
Definiţii Un punct al curbei în care sunt satisfăcute toate condiţiile de
regularitate se numeşte punct ordinar sau regulat.
În cazul în care cel puţin una din condiţiile de regularitate nu este
satisfacută, punctul se numeşte singular.
Observaţie Este evident, din cele de mai sus, că un arc regulat este constituit din
puncte regulate, abstracţie făcând eventual de extremităţi.
Definiţie O curbă se numeşte plană dacă toate punctele ei sunt conţinute într-un
plan. O curbă care nu este plană se numeşte curbă strâmbă.
Geometria diferenţială a curbelor în spaţiu se ocupă în mod special de

studiul curbelor în vecinătatea unui punct regulat.
91
Exemple de curbe 1. elicea circulară cu reprezentarea vectorială:

   
în spaţiu r (t )  a cos ti  a sin t j  btk , a, b  0.
2. elicea conică cu reprezentarea vectorială:

   
r (t )  at cos ti  at sin t j  btk , a, b  0.
3. curba lui Viviani reprezentată analitic de sistemul:
 x2  y 2  z 2  a2
 2 .
 x  y  ax, a  0
2
Sursă: MathWiki
(http://ro.math.wikia.com/wiki/Curba_lui_Viviani?file=Curba_Viviani.png)
4. spirala conică cu reprezentarea parametrică:

 x  ae kt cos t

 y  ae kt cos t .

 | z | be
kt
92
Sursă: https://archive.lib.msu.edu/crcmath/math/math/c/c583.htm
Exemplu Se dă 
curba  cu reprezentarea
 
vectorială:
 : r (t )  2ti  (t  5) j  3 k , t  (0, ).
Să se scrie ecuaţiile parametrice, implicite şi explicite ale curbei  .
Din reprezentarea vectorială se deduc imediat ecuaţiile parametrice ale
curbei  :
 x  2t

 :  y  t  5, t  (0, ).

z 3
Eliminând parametrul t din ecuaţiile anterioare, obţinem ecuaţiile
implicite ale curbei  :
 x  2 y  10  0
: .
 z  3  0
Din ecuaţiile implicite rezultă că ecuaţiile explicite ale curbei  sunt:
 x  10
y 
: 2 .
 z 3

întrebări:
a) Cum se poate reprezenta un arc regulat de curbă  ?
b) Ce se înţelege prin curbă plană? Dar prin curbă strâmbă?
93
Se numeşte arc regulat de curbă o mulţime  de puncte din spaţiu

ale căror coordonate x, y , z şi vectori de poziţie verifică una din
relaţiile:
 F ( x, y , z )  0
(1)  , ( x, y , z )  D   3 ,
 G ( x , y , z )  0
 z  f ( x, y )
(2)  , ( x, y )  D   2 ,
 z  g ( x , y )
 x  x(t )

(3)  y  y (t ) , t  [a, b],
 z  z (t )

    
(4)r  r (t )  x (t )i  y (t ) j  z (t ) k , t  [ a, b],

unde funcţiile F , G , f , g , x, y , z , r satisfac următoarele condiţii de
regularitate:
C1) sunt funcţii reale, uniforme şi continue,
C2) funcţiile x, y, z stabilesc o corespondenţă biunivocă şi bicontinuă
între punctele curbei şi mulţimea valorilor parametrului real t ,
C3) admit derivate de ordinul întâi continue, nu toate nule,
C4) cel puţin unul dintre determinanţii funcţionali (jacobienii)
D( F , G ) D( F , G ) D( F , G )
, ,
D ( y , z ) D ( z , x ) D ( x, y )
7.3. ELEMENTUL DE ARC ŞI LUNGIMEA UNUI ARC DE CURBĂ ÎN

SPAŢIU
 
Definiţii Fie  o curbă în spaţiu cu reprezentarea vectorială  : r  r (t ), t  [ ,  ]
şi fie 
AM un arc regulat al curbei astfel încât A este un punct fixat pe
curba  , A(t  a ) , a  ( ,  ) şi M este un punct arbitrar pe curba  ,
M (t ) . Atunci lungimea s a arcului  AM este o funcţie continuă şi
derivabilă de parametru t :
t 
s  s(t )   || r '(t ) || dt ,
a
iar diferenţiala ds a funcţiei s  s (t ) :


ds || d r ||
se numeşte element de arc al curbei  .
 
Observaţie Dacă curba  este dată în reprezentarea vectorială  : r  r (t ), t  [ ,  ] ,
 
atunci ds || d r |||| r '(t ) || dt ,
iar dacă curba  este dată în reprezentarea parametrică
94
 x  x(t )

 :  y  y (t ) , t  ( ,  ), atunci
 z  z (t )

ds  dx 2  dy 2  dz 2  x '2 (t )  y '2 (t )  z '2 (t ) dt .
Observaţie Dacă AB este un arc oarecare pe curba  , A(t  a ), B (t  b), atunci
lungimea arcului  AB este dată de formula
b b 
 l
AB
   || r '(t ) || dt în reprezentarea vectorială, respectiv,
a
ds 
a
b b
 l
AB
  ds   x '2 (t )  y '2 (t )  z '2 (t ) dt în reprezentarea
a a
parametrică.
Observaţie Lungimea de arc s (t ) poate fi utilizată ca parametru în reprezentările

parametrice ale curbelor. Parametrul s este numit parametru natural al
 
curbei  în spaţiu, iar reprezentarea vectorială a curbei  : r  r ( s ) ,
obţinută prin substituţia inversei funcţiei s  s (t ) în reprezentarea
 
vectorială  : r  r (t ) se numeşte reprezentarea naturală a curbei  în
spaţiu.
Exemplu Se dă curba  cu reprezentarea vectorială:

   
 : r (t )  3cos ti  t j  3sin tk
Să se determine elementul de arc şi lungimea arcului 
AB al curbei  ,
unde A(t  4), B (t  4).
Elementul de arc este:
ds  9sin 2 t  1  9 cos 2 tdt  10dt .
Lungimea arcului  AB al curbei  este:
4 4
l
AB
  ds 
4

4
10dt  10t |4 4  8 10.
întrebări:
Ce înţelegeţi prin lungimea unui arc? Dar prin elementul de arc?
95
Dacă AB este un arc oarecare pe curba  , A(t  a ), B (t  b), atunci

lungimea arcului 
AB este dată de formula
b 
b
 l
AB
   '(t ) || dt în reprezentarea vectorială, respectiv,
ds
a
 || r
a
b b
 l
AB
  ds   x '2 (t )  y '2 (t )  z '2 (t ) dt în reprezentarea
a a
parametrică.
7.4. DREAPTA TANGENTĂ ŞI PLANUL NORMAL LA O CURBǍ ÎN

SPAŢIU
Definiţie  x  x(t )

Fie  :  y  y (t ) , t  [a, b] o curbă dată parametric şi
 z  z (t )

    
r  r (t )  x(t )i  y (t ) j  z (t ) k - reprezentarea ei vectorială.
Fie M 0 ( x0 , y0 , z0 )   un punct fixat corespunzător valorii t0 a
parametrului ( x0  x(t0 ), y0  y (t0 ), z0  z (t0 ) ) şi M ( x, y , z )   un punct
variabil corespunzător valorii t a parametrului.
Se numeşte tangentă la curba  în punctul regulat M 0 poziţia limită a
dreptei determinate de punctele M şi M 0 de pe curbă atunci când punctul
M tinde către M 0 ( M  M 0 ).
Observaţie Când M  M 0 , direcţia dreptei M 0 M converge către direcţia vectorului

r '(t0 ) .
Teoremă Ecuaţiile tangentei la curba  în punctul regulat M 0 sunt:
x  x(t0 ) y  y (t0 ) z  z (t0 )
  .
x '(t0 ) y '(t0 ) z '(t0 )
Definiţie Planul perpendicular pe tangenta la curba  în punctul M 0   se
numeşte plan normal la curba  în punctul M 0 .
Teoremă Ecuaţia planului normal la curba  dată prin ecuaţie vectorială sau ecuaţii
parametrice este:
x '(t0 )  x  x(t0 )   y '(t0 )  y  y (t0 )   z '(t0 )  z  z (t0 )   0.
Teoremă Dacă curba  este dată prin ecuaţii implicite de forma:
 F ( x, y , z )  0
 , ( x, y, z )  D   3 , atunci ecuaţiile tangentei la curba  în
G ( x, y , z )  0
punctul regulat M 0 ( x0 , y0 , z0 ) sunt:
x  x0 y  y0 z  z0
  ,
a b c
96
D( F , G ) D( F , G ) D( F , G )
unde a ( M 0 ), b  ( M 0 ), c  (M 0 ) , iar
D( y, z ) D( z, x) D ( x, y )
 ,  ,  .
În plus, ecuaţia planului normal la curba  în punctul regulat
M 0 ( x0 , y0 , z0 ) va fi:
a( x  x0 )  b( y  y0 )  c( z  z0 )  0.
Observaţie Dacă curba  este dată prin ecuaţii explicite de forma:

 z  f ( x, y )
 , ( x, y )  D   2 , atunci scriem suprafaţa implicit construind
 z  g ( x, y )
 F ( x, y , z )  z  f ( x , y )
funcţiile  şi aplicăm formulele din teorema
 G ( x , y , z )  z  g ( x, y )
anterioară.
Exemple Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal la curba  în

punctul M 0 pentru:
a) x  et cos t , y  et sin t , z  e 2t în punctul M 0 (t0  0) .
Avem evident:
 x0  e0 cos 0  1

M 0 :  y0  e0 sin 0  0 .
 z  e0  1
 0
 x '(t )  et cos t  et sin t  x '(0)  1

 
 y '(t )  e sin t  e cos t   y '(0)  1 .
t t
 z '(t )  2e 2t  z '(0)  2
 
Ecuaţiile tangentei la curba  în punctul regulat M 0 sunt:

x 1 y z 1
  .
1 1 2
Ecuaţia planului normal la curba  în punctul M 0 este:

1  ( x  1)  1  y  2  ( z  1)  0  x  y  2 z  3  0 .
 x3  y 2  z  6  0
b)  în punctul M 0 (1, 2, 1) .
x  y  z  6  0
2 3
 F ( x, y , z )  x 3  y 2  z  6
Evident  .
G ( x, y, z )  x  y  z  6
2 3
 F '  3 x 2 , F ' y  2 y, F 'z  1

Vom avea:  x .
G 'x  1, G ' y  2 y, G 'z  3 z
2
97
Atunci:
D( F , G ) 2 y 1
  6 yz 2  2 y
D( y, z ) 2 y 3z 2

D( F , G )
a ( M 0 )  8.
D( y, z )
D( F , G ) 1 3x 2
 2  1  9x2 z 2
D( z , x) 3z 1

D( F , G )
b ( M 0 )  8.
D( z, x)
D( F , G ) 3 x 2 2 y
  6 x 2 y  2 y
D ( x, y ) 1 2 y

D( F , G )
c ( M 0 )  8.
D ( x, y )
Prin urmare, ecuaţiile tangentei la curba  în punctul regulat M 0 vor fi:

x 1 y  2 z 1
  ,
8 8 8
iar ecuaţia planului normal la curba  în punctul M 0 va fi:
8( x  1)  8( y  2)  8( z  1)  0  x  y  z  0.
întrebări:
a) Ce înţelegeţi prin tangentă la curba  în punctul regulat M 0 ?
b) Ce înţelegeţi prin plan normal la curba  în punctul M 0 ?
98
 Ecuaţiile tangentei la curba  în punctul regulat M 0 sunt:

x  x(t0 ) y  y (t0 ) z  z (t0 )
  .
x '(t0 ) y '(t0 ) z '(t0 )
Ecuaţia planului normal la curba  dată prin ecuaţie vectorială sau
ecuaţii parametrice este:
x '(t0 )  x  x(t0 )   y '(t0 )  y  y (t0 )   z '(t0 )  z  z (t0 )   0.
 Dacă curba  este dată prin ecuaţii implicite de forma:
 F ( x, y , z )  0
 , ( x, y, z )  D   3 , atunci ecuaţiile tangentei la
G ( x, y , z )  0
curba  în punctul regulat M 0 ( x0 , y0 , z0 ) sunt:
x  x0 y  y0 z  z0
  ,
a b c
D( F , G ) D( F , G ) D( F , G )
unde a  ( M 0 ), b  ( M 0 ), c  ( M 0 ) , iar
D( y, z ) D( z, x) D ( x, y )
 ,  ,  .
În plus, ecuaţia planului normal la curba  în punctul regulat
M 0 ( x0 , y0 , z0 ) va fi:
a( x  x0 )  b( y  y0 )  c( z  z0 )  0.
7.5. TRIEDRUL LUI FRENET
Reperul lui Fie  o curbă în spaţiu de clasă C 2 dată prin reprezentarea vectorială
    
Frenet r  r (t )  x(t )i  y (t ) j  z (t ) k , t  [ a, b] şi M 0 (t0 )   un punct regulat
fixat corespunzător valorii t0 a parametrului t .
Reperul lui Frenet asociat curbei  în punctul M 0 este un reper
ortonormat al spaţiului 3 cu originea în punctul M 0 , versorii de
  
coordonate fiind vectorii:  (t0 ), (t0 ),  (t0 ) , unde:

 r '(t0 )
  (t0 )   - numit versorul tangentei la curbă în punctul
|| r '(t0 ) ||
M0 ,
 
 r '(t0 )  r ''(t0 )
  (t0 )    - numit versorul binormalei la curbă în
|| r '(t0 )  r ''(t0 ) ||
punctul M 0 ,
  
  (t0 )   (t0 )  (t0 ) - numit versorul normalei principale la
curbă în punctul M 0 .
99
Teoremă (de Fie  o curbă în spaţiu de clasă C 2 şi M 0 (t0 )   un punct regulat fixat
existenţă şi corespunzător valorii t0 a parametrului t . Atunci există un unic reper
unicitate a
reperului Frenet asociat curbei  în punctul M 0 .
Frenet)
Definiţii  Se numeşte normală principală la curba  în punctul M 0

dreapta care trece prin M 0 şi are ca vector director versorul  .
 Se numeşte binormală la curba  în punctul M 0 dreapta care


trece prin M 0 şi are ca vector director versorul  .
 Se numeşte plan osculator la curba  în punctul M 0 planul

 
determinat de punctul M 0 şi versorii  şi  (deci e

perpendicular pe  ).
 Se numeşte plan rectificant la curba  în punctul M 0 planul

 
determinat de punctul M 0 şi versorii  şi  (deci e

perpendicular pe  ).
Triedrul lui În orice punct M 0 al unei curbe în spaţiu  putem să asociem un triedru
Frenet dreptunghic, numit triedrul lui Frenet, ale cărui muchii (axe) sunt
tangenta, normala principală şi binormala şi ale cărui feţe (plane) sunt
planul normal, planul osculator şi planul rectificant.
Binormala
Plan normal
Plan rectificant


 
Normala
 M0 
principală
Plan osculator
Tangenta 
TRIEDRUL LUI FRENET
100
Ecuaţiile muchiilor şi feţelor triedrului lui Frenet în punctul M 0

sunt:
 ecuaţiile tangentei:
x  x(t0 ) y  y (t0 ) z  z (t0 )

  ,
x '(t0 ) y '(t0 ) z '(t0 )
 ecuaţiile planului normal:
x '(t0 )  x  x(t0 )   y '(t0 )  y  y (t0 )   z '(t0 )  z  z (t0 )   0,

 ecuaţiile binormalei:
x  x(t0 ) y  y (t0 ) z  z (t0 )

  , unde
A(t0 ) B (t0 ) C (t0 )
y '(t0 ) z '(t0 ) z '(t0 ) x '(t0 ) x '(t0 ) y '(t0 )

A(t0 )  , B(t0 )  , C(t0 )  ,
y ''(t0 ) z ''(t0 ) z ''(t0 ) x ''(t0 ) x ''(t0 ) y ''(t0 )
 ecuaţiile planului osculator:
A(t0 )  x  x(t0 )   B(t0 )  y  y (t0 )   C (t0 )  z  z (t0 )   0,

 ecuaţiile normalei principale:
x  x(t0 ) y  y (t0 ) z  z (t0 )

  , unde
l (t0 ) m(t0 ) n(t0 )
y '(t0 ) z '(t0 ) z '(t0 ) x '(t0 ) x '(t0 ) y '(t0 )
l (t0 )  , m(t0 )  , n(t0 )  ,
B(t0 ) C (t0 ) C (t0 ) A(t0 ) A(t0 ) B(t0 )
 ecuaţiile planului rectificant:
l (t0 )  x  x(t0 )   m(t0 )  y  y (t0 )   n(t0 )  z  z (t0 )   0.
Exemplu Să se determine versorii reperului Frenet la curba

  2 2 3
 : r (t )  ti  t j  t k în punctul M 0 (t0  1) .
3
Deoarece
   
r '(t )  i  2t j  2t 2 k ,

|| r '(t ) || 2t 2  1 ,
  
i  2t j  2t 2 k 
rezultă că versorul tangentei la curbă este   , iar în
2t 2  1
 1 2  2 
punctul M 0 (t0  1) va fi  M 0  i  j  k .
3 3 3
Pentru a determina versorul binormalei la curbă calculăm:
  
r ''(t )  2 j  4tk ,
  
i j k
    
r '(t )  r ''(t )  1 2t 2t 2  4t 2 i  4t j  2k ,
0 2 4t
101
 
|| r '(t )  r ''(t ) || 2(2t 2  1) .
  
 4t 2 i  4t j  2k
Atunci   , iar în punctul M 0 (t0  1) va fi
2(2t 2  1)
 2 2  1 
 M0  i  j  k .
3 3 3
Versorul normalei principale la curbă în punctul M 0 va fi:

  
i j k
   2 2 1 2 1  2 
 (t0 )   (t0 )  (t0 )     i  j  k.
3 3 3 3 3 3
1 2 2
3 3 3
întrebări:
Cum se definesc versorii reperului lui Frenet?

În orice punct M 0 al unei curbe în spaţiu  putem să asociem un
triedru dreptunghic, numit triedrul lui Frenet, ale cărui muchii (axe)
sunt tangenta, normala principală şi binormala şi ale cărui feţe (plane)
sunt planul normal, planul osculator şi planul rectificant.
102
7.6. CURBURA ŞI TORSIUNEA
Definiţii Fie  o curbă în spaţiu de clasă C 2 dată prin reprezentarea vectorială

    
r  r (t )  x(t )i  y (t ) j  z (t ) k , t  [ a, b] .
Notăm cu:
 
|| r '(t )  r ''(t ) ||
 K  - curbura curbei  ,
|| r '(t ) ||3
  
r '(t )  (r ''(t )  r '''(t ))
 T   - torsiunea curbei  .
|| r '(t )  r ''(t ) ||2
Observaţii  Dacă curbura lui  este identic nulă, atunci curba  este un
segment dintr-o dreaptă.
 Dacă torsiunea lui  este identic nulă, atunci curba  este o

curbă plană.
Exemplu Să se determine curbura şi torsiunea pentru curba
  2 2 3
 : r (t )  ti  t j  t k în punctul M 0 (t0  0) .
3
Prin

derivări
 
succesive

obţinem:
r '(t )  i  2t j  2t k ,
2
  
r ''(t )  2 j  4tk ,
 
r '''(t )  4k .
 
Produsul vectorial al vectorilor r '(t ) şi r ''(t ) este
  
i j k
    
r '(t )  r ''(t )  1 2t 2t 2  4t 2 i  4t j  2k ,
0 2 4t
 
ceea ce implică || r '(t )  r ''(t ) || 2(2t 2  1).

Deoarece || r '(t ) || 2t 2  1 , rezultă că
2(2t 2  1) 2
K  .
(2t  1)
2 3
(2t  1)2
2
Atunci curbura în punctul M 0 (t0  0) va fi K M 0  2 .

  
Produsul mixt al vectoriilor r '(t ) , r ''(t ) şi r '''(t ) este
1 2t 2t 2
  
r '(t )  (r ''(t )  r '''(t ))  0 2 4t  8.
0 0 4
8 2
Atunci T   , iar în punctul M 0 (t0  0) va fi
[2(2t  1)]
2 2
(2t  1) 2
2
TM 0  2 .
103
întrebări:
a) Ce se întâmplă dacă curbura lui  este identic nulă?
b) Ce se întâmplă dacă torsiunea lui  este identic nulă?

 
|| r '(t )  r ''(t ) ||
 K  - curbura curbei  ,
|| r '(t ) ||3
  
r '(t )  (r ''(t )  r '''(t ))
 T   - torsiunea curbei  .
|| r '(t )  r ''(t ) ||2

Întrebarea 1
a) Implicit:
 F ( x, y , z )  0
 , ( x, y , z )  D   3 ,
 G ( x , y , z )  0
Explicit:
 z  f ( x, y )
 , ( x, y )  D   2 ,
 z  g ( x, y )
Parametric:
 x  x(t )

 y  y (t ) , t  [a, b],
 z  z (t )

Vectorial:
    
r  r (t )  x(t )i  y (t ) j  z (t ) k , t  [a, b] .
b) O curbă se numeşte plană dacă toate punctele ei sunt conţinute într-

un plan. O curbă care nu este plană se numeşte curbă strâmbă.
104
Întrebarea 2
Fie  o curbă în spaţiu cu reprezentarea vectorială
 
 : r  r (t ), t  [ ,  ] şi fie 
AM un arc regulat al curbei astfel încât A
este un punct fixat pe curba  , A(t  a ) , a  ( ,  ) şi M este un
punct arbitrar pe curba  , M (t ) . Atunci lungimea s a arcului  AM
este o funcţie continuă şi derivabilă de parametru t :
t 
s  s(t )   || r '(t ) || dt ,
a
iar diferenţiala ds a funcţiei s  s (t ) :


ds || d r ||
se numeşte element de arc al curbei  .
Întrebarea 3
a) Se numeşte tangentă la curba  în punctul regulat M 0 poziţia
limită a dreptei determinate de punctele M şi M 0 de pe curbă atunci
când punctul M tinde către M 0 ( M  M 0 ).
b) Planul perpendicular pe tangenta la curba  în punctul M 0   se

numeşte plan normal la curba  în punctul M 0 .
Întrebarea 4

 r '(t0 )
  (t0 )   - versorul tangentei la curbă în punctul M 0 ,
|| r '(t0 ) ||
 
 r '(t0 )  r ''(t0 )
  (t0 )    - versorul binormalei la curbă în
|| r '(t0 )  r ''(t0 ) ||
punctul M 0 ,
  
  (t0 )   (t0 )  (t0 ) - versorul normalei principale la curbă
în punctul M 0 .
Întrebarea 5
a) Dacă curbura lui  este identic nulă, atunci curba  este un
segment dintr-o dreaptă.
b) Dacă torsiunea lui  este identic nulă, atunci curba  este o curbă
plană.
105
1. Se

dă curba
 cu reprezentarea

vectorială:
 : r (t )  3ti  (t  7) j  5k , t  (0, ).
Să se scrie ecuaţiile parametrice, implicite şi explicite ale curbei  .
(2 p)
2. Se

dă curba t
 cu reprezentarea

vectorială:
t
 : r (t )  2ti  e j  2e k , t  [0, ).
Să se determine elementul de arc şi lungimea arcului 
AB al curbei  ,
unde A(t  0), B (t  1).
(2 p)
3. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal la curba 

în punctul M 0 pentru:
    
a)  : r  3cos ti  2 sin t j  4tk în punctul M 0 (t0  ).
4
2x  y  z  1  0
2 2
b)  :  4 în punctul M 0 (1,1,1).
 x  y  3z  3  0
2
(2 p)
   
4. Se dă curba  : r (t )  cos ti  sin t j  3tk .
a) Să se determine versorii reperului Frenet în punctul M 0 (t0   ) .
b) Să se scrie ecuaţiile muchiilor şi feţelor triedrului lui Frenet în
punctul M 0 (t0   ) .
(2 p)
5. Să se determine curbura şi torsiunea pentru curba

   t2 
 : r (t )  cos ti  sin t j  k în punctul M 0 (t0  0) .
2
(2 p)

2. Gh. Atanasiu, E. Stoica, N. Brînzei, Curbe şi suprafeţe, Editura Matrix Rom, Bucureşti,
2005.
3. I. Bârză, Elemente de geometrie diferenţială, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2007.
106
ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENŢIALǍ A

SUPRAFEŢELOR
Cuprins Pagina
8.2. Reprezentarea analitică a suprafeţelor 107
8.3. Curbe pe suprafaţă. Planul tangent la o suprafaţă. Normala la o
suprafaţă 110
8.4. Prima formă fundamentală a unei suprafaţe. Aplicaţii 116
 Însuşirea ecuaţiilor unei suprafeţe.
 Definirea normalei şi a planului tangent la o suprafaţă.
 Ecuaţiile normalei la o suprafaţă.
 Ecuaţia planului tangent la o suprafaţă.
 Determinarea elementului de arc.
 Determinarea lungimii unui arc de curbă.
 Determinarea elementului de arie.
 Calculul unghiului a două curbe de pe suprafaţă.
 Calculul unghiului a două curbe coordonate de pe suprafaţă.
8.2. REPREZENTAREA ANALITICĂ A SUPRAFEŢELOR
Definiţie Se numeşte porţiune regulată de suprafaţă o mulţime  de puncte

din spaţiu ale căror coordonate x, y , z şi vectori de poziţie verifică una
din relaţiile:
(1) F ( x, y, z )  0, ( x, y, z )  D   3 ,
(2) z  f ( x, y ), ( x, y )  D   2 ,
107
 x  x(u, v)

(3)  y  y (u , v) , (u, v)  D   2 ,
 z  z (u , v)

    
(4) r  r (u , v )  x(u , v )i  y (u , v) j  z (u , v ) k , (u , v )  D   2 ,

unde funcţiile F , f , x, y, z , r satisfac următoarele condiţii de
regularitate:
S1) sunt funcţii reale, uniforme şi continue,
S2) funcţiile x, y , z stabilesc o corespondenţă biunivocă şi bicontinuă
între punctele suprafeţei şi perechile ordonate (u , v) ,
S3) admit derivate de ordinul întâi continue, nu toate nule,
S4) cel puţin unul dintre determinanţii funcţionali (jacobienii)
D( F , G ) D( F , G ) D( F , G )
, , , unde
D ( y , z ) D ( z , x ) D ( x, y )
 ,  , 
Terminologie (1) se numeşte reprezentarea implicită a suprafeţei  .

(2) se numeşte reprezentarea explicită a suprafeţei  .
(3) se numeşte reprezentarea parametrică a suprafeţei  .
(4) se numeşte reprezentarea vectorială a suprafeţei  .
Observaţie Variabilele reale u şi v se numesc parametri.

Observaţie Condiţiile de regularitate S1-S4 exprimă posibilitatea trecerii de la o
reprezentare la alta. Eliminând parametrii u şi v din ecuaţiile
parametrice (3) se va ajunge la o ecuaţie carteziană implicită (1) sau la
o ecuaţie carteziană explicită (2).
De la ecuaţia carteziană explicită (2) se poate trece la reprezentarea
parametrică prin renotarea variabilelor independente x, y , astfel:
 xu

 y  v , (u , v)  D   ,
2
 z  f (u, v)

ceea ce sugerează şi faptul că reprezentarea parametrică nu este unică.
Definiţie O suprafaţă regulată  se numeşte de ordinul n dacă funcţiile

F , f , x, y, z , r admit derivate continue până la şi inclusive de ordinul
n  1 astfel încât nu toate derivatele de acelaşi ordin să se anuleze.
O suprafaţă  se numeşte:
Definiţie i. riglată, dacă poate fi generată prin mişcarea unei drepte care se
sprijină pe o curbă (suprafeţe cilindrice, conice);
ii. de rotaţie, dacă poate fi generată prin rotaţia unei curbe în jurul
unei drepte fixe;
iii. desfăşurabilă, dacă poate fi generată de tangentele la o curbă
strâmbă.
Un punct al suprafeţei în care sunt satisfăcute toate condiţiile de
Definiţie regularitate se numeşte punct ordinar sau regulat.
108
În cazul în care cel puţin una din condiţiile de regularitate nu este

satisfacută, punctul se numeşte singular.
Exemple 1. Sfera cu centrul în origine şi de rază R

Sfera poate fi dată prin ecuaţiile:
(1) x 2  y 2  z 2  R 2 .
(2) z   R 2  x 2  y 2 , unde x 2  y 2  R 2 .
 x  R cos u sin v

(3)  y  R sin u sin v , unde 0  u  2 , 0  v   .
 z  R cos v

x2 y2 z 2
2. Elipsoidul de ecuaţie 2  2  2  1  0, a, b, c  0.
a b c
3. Cilindrul circular de ecuaţie x  y 2  r 2 .
2
4. Hiperboloidul cu o pânză de ecuaţie

2 2 2
x y z
2
 2  2  1  0, a, b, c  0.
a b c
x2 y 2
5. Paraboloidul hiperbolic de ecuaţie 2  2  2 pz, a, b, p  0.
a b
întrebări:
Care sunt modurile prin care poate fi reprezentată o suprafaţă?
Se numeşte porţiune regulată de suprafaţă o mulţime  de puncte

din spaţiu ale căror coordonate x, y , z şi vectori de poziţie verifică
una din relaţiile:
(1) F ( x, y, z )  0, ( x, y, z )  D   3 ,
(2) z  f ( x, y ), ( x, y )  D   2 ,
 x  x(u, v)

(3)  y  y (u , v) , (u, v)  D   2 ,
 z  z (u , v)

    
(4) r  r (u , v )  x(u , v )i  y (u , v) j  z (u , v ) k , (u , v )  D   2 ,

unde funcţiile F , f , x, y, z , r satisfac următoarele condiţii de regularitate:
S1) sunt funcţii reale, uniforme şi continue,
109
S2) funcţiile x, y , z stabilesc o corespondenţă biunivocă şi bicontinuă

între punctele suprafeţei şi perechile ordonate (u , v) ,
S3) admit derivate de ordinul întâi continue, nu toate nule,
S4) cel puţin unul dintre determinanţii funcţionali (jacobienii)
D( F , G ) D( F , G ) D( F , G )
, , , unde
D ( y , z ) D ( z , x ) D ( x, y )
 ,  , 
8.3. CURBE PE SUPRAFAŢĂ. PLANUL TANGENT LA O

SUPRAFAŢĂ. NORMALA LA O SUPRAFAŢĂ
Fie  o suprafaţă dată prin ecuaţiile parametrice:

 x  x(u, v)

 y  y (u, v) , (u, v)  D   .
2
 z  z (u, v)

Definiţii  Pentru v  v0  constant şi u =variabil se obţine familia u de
curbe trasate pe suprafaţa  , având următoarea reprezentare
parametrică:
 x  x(u, v0 )

u :  y  y (u, v0 ) , (u, v0 )  D   2 .
 z  z (u, v )
 0
Curbele u se numesc curbe de coordonate de tipul u .

 În mod analog, pentru u  u0  constant şi v=variabil se obţine
familia  v de curbe trasate pe suprafaţa  , având următoarea
reprezentare parametrică:
 x  x(u0 , v)

 v :  y  y (u0 , v) , (u0 , v)  D   2 .
 z  z (u , v)
 0
Curbele  v se numesc curbe de coordonate de tipul v .

 
Observaţie Dacă  este o suprafaţă dată prin ecuaţia vectorială r  r (u , v ) , atunci:
   
u : r  r (u, v0 ),  v : r  r (u0 , v), unde u0 şi v0 sunt constante.
Observaţie u şi v se numesc coordonate curbilinii pe suprafaţa  .
Observaţie Prin orice punct regulat al unei suprafeţe  trece câte o singură curbă
din fiecare familie.
Observaţie Tangentele la cele două curbe de coordonate care trec printr-un punct
M al unei suprafeţe regulate sunt distincte.
110
Într-adevăr, vectorii tangenţi la curbele de coordonate sunt:


 r   
r 'u   x 'u i  y 'u j  z 'u k ,
u
respectiv,

 r   
r 'v   x 'v i  y 'v j  z 'v k .
v
  
i j k
  D( y, z )  D( z , x)  D( x, y ) 
r 'u  r 'v  x 'u y 'u z 'u  i j k.
D(u, v) D(u, v) D(u, v)
x 'v y 'v z 'v
  
Deoarece suprafaţa este regulată, rezultă că r 'u  r 'v  0 , deci vectorii
 
Observaţie r 'u şi r 'v nu sunt coliniari, prin urmare cele două tangente sunt distincte.
  
Observaţie Dacă M 0 este un punct singular, atunci r 'u  r 'v  0 .
Curbele de coordonate ale unei suprafeţe se mai numesc şi curbe
parametrice şi formează o reţea de curbe numita şi reţeaua de curbe
Definiţie coordonate.
Un vector normal la suprafaţa  într-un punct regulat M 0 al său este:
  
Definiţie n  r 'u  r 'v .
O curbă pe suprafaţa  se defineşte printr-o relaţie între coordonatele
curbilinii u şi v sub una din formele: f (u , v)  0 sau u   (v ) sau
u  u (t )
v   (u ) sau  , t  (a, b).
Definiţie  v  v(t )
Fie  o suprafaţă regulată. Se numeşte plan tangent într-un punct M al
suprafeţei  locul geometric al tangentelor duse la toate curbele trasate
Definiţie pe suprafaţa  care trec prin punctul M .
Se numeşte normală în punctul M dreapta perpendiculară pe planul
tangent în acel punct.
Fie  o suprafaţă şi M 0 ( x0 , y0 , z0 ) un punct regulat al suprafetei.

1. Dacă suprafaţa  este dată prin reprezentarea vectorială sau
parametrică, atunci:
 Ecuaţiile normalei la suprafaţă în M 0 ( x0 , y0 , z0 ) (sau
M 0 (u  u0 , v  v0 ) ) sunt:
x  x0 y  y0 z  z0
  ,
a b c
unde
   
n  ai  b j  ck ,
D( y, z ) D( z , x) D ( x, y )
a ( M 0 ), b  ( M 0 ), c  ( M 0 ), iar
D(u , v) D(u, v) D(u, v)
D( y, z ) y 'u y 'v D( z, x) z 'u z 'v D( x, y ) x 'u x 'v
 ,  ,  .
D(u, v) z 'u z 'v D(u, v) x 'u x 'v D(u, v) y 'u y 'v
 Ecuaţia planului tangent la suprafaţă în M 0 ( x0 , y0 , z0 ) este:
a( x  x0 )  b( y  y0 )  c( z  z0 )  0.
111
2. Dacă suprafaţa  este dată prin reprezentarea implicită, atunci:

 Ecuaţiile normalei la suprafaţă în M 0 ( x0 , y0 , z0 ) sunt:
x  x0 y  y0 z  z0
  .
F 'x ( M 0 ) F ' y ( M 0 ) F 'z ( M 0 )
F 'x ( M 0 )( x  x0 )  F ' y ( M 0 )( y  y0 )  F 'z ( M 0 )( z  z0 )  0.
3. Dacă suprafaţa  este dată prin reprezentarea explicită, atunci:
a. scriem suprafaţa implicit construind funcţia F ( x, y , z )  z  f ( x, y )
şi procedăm ca în cazul 2, sau
 xu

b. scriem suprafaţa parametric considerând  y  v şi procedăm
 z  f (u, v)

ca în primul caz.
Exemple Să se scrie ecuaţiile normalei şi ecuaţia planului tangent la suprafaţa 

în punctul M 0 pentru:
x  u  v

i.  :  y  u  v , M 0 (u0  1, v0  2);
 z  uv

Avem evident:
 x0  3

M 0 :  y0  1 ,
 z 2
 0
 x 'u  1 x 'v  1

şi  y 'u  1 y 'v  1 .
 z'  v z' u
 u v
Atunci:
D( y, z ) 1 1
 uv
D(u, v) v u

D( y, z )
a ( M 0 )  3.
D(u, v)
D( z , x) v u
  vu
D(u, v) 1 1

D( z , x)
b ( M 0 )  1.
D(u , v)
D ( x, y ) 1 1
  2
D(u , v) 1 1

D ( x, y )
c ( M 0 )  2.
D(u , v)
112
Prin urmare, ecuaţiile ecuaţiile normalei la suprafaţa  în punctul M 0

vor fi:
x  3 y 1 z  2
  ,
3 1 2
3( x  3)  1( y  1)  2( z  2)  0  3 x  y  2 z  4  0.
x2 y 2 z 2
ii.  :    0, M 0 (4,3, 4);
16 9 8
Avem:
x2 y 2 z 2
F ( x, y , z )    .
16 9 8
Atunci:
x 1
 F 'x   F 'x ( M 0 )  ,
8 2
2y 2
 F 'y   F 'y (M 0 )  ,
9 3
z
 F 'z    F 'z ( M 0 )  1.
4
Prin urmare, ecuaţiile ecuaţiile normalei la suprafaţa  în punctul M 0

vor fi:
x 4 y 3 z 4
  ,
1 2 1
2 3
1 2
( x  4)  ( y  3)  1( z  4)  0  3 x  4 y  6 z  6  0.
2 3
iii.  : z  x 2  y 2 , M 0 (1, 2,5).
a. Construim funcţia F ( x, y, z )  z  f ( x, y )  z  x 2  y 2 .
Atunci:
 F 'x  2 x  F 'x ( M 0 )  2,
 F ' y  2 y  F ' y ( M 0 )  4,
 F 'z  1  F 'z ( M 0 )  1.
Ecuaţiile ecuaţiile normalei la suprafaţa  în punctul M 0 vor fi:

x 1 y  2 z  5
  ,
2 4 1
2( x  1)  4( y  2)  1( z  5)  0  2 x  4 y  z  5  0.
113
 xu

b. Scriem suprafaţa parametric considerând  yv .
 z  f (u, v)  u 2  v 2

Evident M 0 (u0  1, v0  2) .
 x 'u  1 x 'v  0

 y 'u  0 y 'v  1 .
 z '  2u z '  2v
 u v
Atunci:
D( y, z ) 0 1
  2u
D(u, v) 2u 2v

D( y, z )
a ( M 0 )  2.
D(u, v)
D( z, x) 2u 2v
  2v
D(u, v) 1 0

D( z , x)
b ( M 0 )  4.
D(u, v)
D ( x, y ) 1 0
 1
D(u, v) 0 1

D ( x, y )
c ( M 0 )  1.
D(u, v)
Atunci, ecuaţiile ecuaţiile normalei la suprafaţa  în punctul M 0 vor fi:

x 1 y  2 z  5
  ,
2 4 1
2( x  1)  4( y  2)  1( z  5)  0  2 x  4 y  z  5  0.
întrebări:
a) Ce înţelegeţi prin curbe de coordonate?
b) Ce înţelegeţi prin plan tangent? Dar prin normala la o suprafaţă?
114
Fie  o suprafaţă şi M 0 ( x0 , y0 , z0 ) un punct regulat al suprafetei.

parametrică, atunci:
 Ecuaţiile normalei la suprafaţă în M 0 ( x0 , y0 , z0 ) (sau

M 0 (u  u0 , v  v0 ) ) sunt:
x  x0 y  y0 z  z0
  ,
a b c
unde
   
n  ai  b j  ck ,
D( y, z ) D( z , x) D ( x, y )
a ( M 0 ), b  ( M 0 ), c  ( M 0 ), iar
D(u , v) D(u, v) D(u, v)
D( y, z ) y 'u y 'v D( z, x) z 'u z 'v D( x, y ) x 'u x 'v
 ,  ,  .
D(u, v) z 'u z 'v D(u, v) x 'u x 'v D(u, v) y 'u y 'v

a( x  x0 )  b( y  y0 )  c( z  z0 )  0.
2. Dacă suprafaţa  este dată prin reprezentarea implicită, atunci:

 Ecuaţiile normalei la suprafaţă în M 0 ( x0 , y0 , z0 ) sunt:
x  x0 y  y0 z  z0
  .
F 'x ( M 0 ) F ' y ( M 0 ) F 'z ( M 0 )

F 'x ( M 0 )( x  x0 )  F ' y ( M 0 )( y  y0 )  F 'z ( M 0 )( z  z0 )  0.
3. Dacă suprafaţa  este dată prin reprezentarea explicită, atunci:

a. scriem suprafaţa implicit construind funcţia
F ( x, y , z )  z  f ( x, y ) şi procedăm ca în cazul 2, sau
 xu

b. scriem suprafaţa parametric considerând  y  v şi
 z  f (u, v)

procedăm ca în primul caz.
115
8.4. PRIMA FORMĂ FUNDAMENTALĂ A UNEI SUPRAFAŢE. APLICAŢII
Definiţii Fie  o suprafaţă regulată şi  o curbă trasată pe suprafaţa  .

1. Dacă suprafaţa  este dată prin reprezentarea vectorială
sau parametrică, atunci expresia:
ds 2  Edu 2  2 Fdudv  Gdv 2 ,
unde
  
E  r 'u  r 'u || r 'u ||2 ,
 
F  r 'u  r 'v ,
  
G  r 'v  r 'v || r 'v ||2
se numeşte prima formă fundamentală a suprafeţei şi se notează
cu 1 .
E , F , G se numesc coeficienţii primei forme fundamentale.
2. Dacă suprafaţa  este dată prin reprezentarea implicită

F ( x, y, z )  0, ( x, y, z )  D   3 , atunci prima formă
fundamentală are expresia:
( F 'x 2  F 'z 2 ) dx 2  2 F 'x F ' y dxdy  ( F ' y 2  F 'z 2 ) dy 2
1  .
F 'z 2
3. Dacă suprafaţa  este dată prin reprezentarea explicită

z  f ( x, y ), ( x, y )  D   2 , atunci considerând parametrizarea
 xu

 yv , (u, v)  D   2 vom obţine:
 z  f (u, v)

E  1  p2
F  pq ,
G  1  q2
unde p şi q sunt daţi de notaţiile lui Monge:
f f
p  ,q  .
x y
Prima formă fundamentală va fi:
1  (1  p 2 ) dx 2  2 pqdxdy  (1  q 2 )dy 2 .
Exemple Să se determine prima formă fundamentală pentru suprafaţa:

 x  u cos v

i.  :  y  u sin v , (u , v)   2 .
 z uv

Evident:
   
r (u , v )  u cos vi  u sin v j  (u  v )k ,
   
r 'u  cos vi  sin v j  k ,
   
r 'v  u sin vi  u cos v j  k ,
116
E  2, F  1, G  u 2  1 .
Atunci prima formă fundamentală va fi:
1  2du 2  2dudv  (u 2  1) dv 2 .
ii.  : x 2  y 2  z 2  R 2  0.
Avem:
F ( x, y , z )  x 2  y 2  z 2  R 2 ,
F ' x  2 x, F ' y  2 y , F ' z  2 z .
(4 x 2  4 z 2 )dx 2  8 xydxdy  (4 y 2  4 z 2 )dy 2
1 
4z2
x2 2 xy y2
 1  (1  2 )dx  2 dxdy  (1  2 )dy 2 .
2
z z z
Aplicaţii ale primei
forme fundamentale Prima formă fundamentală joacă un rol important în studiul metric
al suprafeţei. Proprietăţile suprafeţei care se exprimă numai cu
ajutorul coeficienţilor primei forme fundamentale se numesc
proprietăţi intrinseci.
Prezentăm în continuare câteva aplicaţii ale primei forme
fundamentale.
 Lungimea unui arc de curbă trasată pe o suprafaţă
Fie  o suprafaţă dată prin ecuaţiile parametrice.

Elementul de arc  AB este
ds  Edu 2  2 Fdudv  Gdv 2
2 2
 du  du dv  dv 
 ds  E    2 F  G   dt
 dt  dt dt  dt 
du dv
(du  dt , dv  dt ) ,
dt dt
iar lungimea arcului 
AB va fi
t2 2 2
 du  du dv  dv 
l |  E    2F  G   dt | .
AB
t1  dt  dt dt  dt 
 Elementul de arie al unei suprafeţe
o d  EG  F 2 dudv , dacă suprafaţa e dată

prin ecuaţii parametrice;
o d  1  p 2  q 2 dxdy , dacă suprafaţa e

dată prin ecuaţii explicite;
1
o d  F 'x 2  F ' y 2  F 'z 2 dxdy , dacă
| F 'z |
suprafaţa e dată prin ecuaţii implicite.
Observaţie
Plecând de la aceste formule se poate calcula aria unei suprafeţe cu
ajutorul integralei duble.
117
 Unghiul a două curbe de pe suprafaţă
Fie  o suprafaţă dată prin ecuaţiile parametrice şi 1 ,  2 două

curbe oarecare pe această suprafaţă:
u  u1 (t ) u  u2 (t )
1 :  şi  2 :  .
 v  v1 (t )  v  v2 (t )
Notăm cu M punctul de intersecţie al celor două curbe.
Definiţie Unghiul  dintre curbele 1 şi  2 este unghiul format de
tangentele la cele două curbe 1 şi  2 în punctul M . Atunci:
 
d r  r
cos     ,
|| d r ||  ||  r ||
  
unde r  OM este vectorul de poziţie al punctului M , iar d r şi

 r sunt diferenţialele vectorilor de poziţie ale punctului M pe
curbele 1 şi  2 .
Observaţie Unghiul  dintre curbele 1 şi  2 este dat de formula:
Edu u  F (du v  dv u )  Gdv v
cos   ,
Edu 2  2 Fdudv  Gdv 2  E u 2  2 F u v  G v 2
unde E , F , G sunt coeficienţii primei forme fundamentale în
punctul M .
Observaţie Două curbe 1 şi  2 sunt ortogonale dacă
Edu u  F (du v  dv u )  Gdv v  0 .
 Unghiul a două curbe coordonate de pe suprafaţă
Fie  o suprafaţă dată prin ecuaţiile parametrice şi

 u  variabil
1  u :  (deci dv  0 ) şi
v  v0  constant
u  u0  constant
2  v :  (deci  u  0 ).
 v  variabil
F
Atunci unghiul  dintre curbele 1 si  2 va fi: cos   .
EG
Observaţie 1 şi  2 sunt ortogonale dacă F  0 .
 x  u 2  v2

Exemplu Se dă suprafaţa:  :  y  u 2  v 2 , (u , v)   2 .
 z  uv

Să se determine:
i. elementul de arc pentru o curbă pe  ;
ii. elementul de arie;
iii. unghiul dintre curbele de coordonate în punctul M (u  1, v  1) .
i. Evident:
   
r (u , v )  (u 2  v 2 )i  (u 2  v 2 ) j  uvk ,
   
r 'u  2ui  2u j  vk ,
118
   
r 'v  2vi  2v j  uk ,
E  8u 2  v 2 , F  uv, G  8v 2  u 2 .
Elementul de arc este dat de formula
ds  Edu 2  2 Fdudv  Gdv 2 .
Înlocuind vom obţine:
ds  (8u 2  v 2 ) du 2  2uvdudv  (8v 2  u 2 ) dv 2 .
ii. Elementul de arie este d  EG  F 2 dudv .

Înlocuind E , F , G vom obţine:
d  (8u 2  v 2 )(8v 2  u 2 )  u 2 v 2 dudv
 d  2 2(8u 2 v 2  u 4  v 4 dudv .
F
iii. Unghiul  dintre curbele de coordonate este: cos   .
EG
uv
Înlocuind E , F , G vom avea: cos   .
(8u 2  v 2 )(8v 2  u 2 )
1 1
În punctul M : cos      arccos .
9 9
a) Ce se înţelege prin prima formă fundamentală a unei suprafeţe?
b) Definiţi unghiul a două curbe de pe suprafaţă.
Edu u  F (du v  dv u )  Gdv v

 cos  
Edu 2  2 Fdudv  Gdv 2  E u 2  2 F u v  G v 2
F
 cos  
EG
119

Întrebarea 1
Implicit:
F ( x, y, z )  0, ( x, y, z )  D   3 .
Explicit:
z  f ( x, y ), ( x, y )  D   2 .
Parametric:
 x  x(u, v)

 y  y (u, v) , (u, v)  D   .
2
 z  z (u, v)

Vectorial:
    
r  r (u , v )  x (u , v )i  y (u , v) j  z (u , v ) k , (u , v)  D   2 .
Întrebarea 2
a) Fie  o suprafaţă dată prin ecuaţiile parametrice:
 x  x(u, v)

 y  y (u, v) , (u, v)  D   .
2
 z  z (u, v)

 Pentru v  v0  constant şi u =variabil se obţine familia u de

curbe trasate pe suprafaţa  , având următoarea reprezentare
parametrică:
 x  x(u , v0 )

u :  y  y (u, v0 ) , (u , v0 )  D   2 .
 z  z (u , v )
 0
Curbele u se numesc curbe de coordonate de tipul u .

 În mod analog, pentru u  u0  constant şi v =variabil se obţine
familia v de curbe trasate pe suprafaţa  , având următoarea
reprezentare parametrică:
 x  x(u0 , v)

 v :  y  y (u0 , v) , (u0 , v)  D   2 .
 z  z (u , v)
 0
Curbele  v se numesc curbe de coordonate de tipul v .
b) Fie  o suprafaţă regulată. Se numeşte plan tangent într-un

punct M al suprafeţei  locul geometric al tangentelor duse la toate
curbele trasate pe suprafaţa  care trec prin punctul M .
Se numeşte normală în punctul M dreapta perpendiculară pe
planul tangent în acel punct.
120
Întrebarea 3
a) Fie  o suprafaţă regulată şi  o curbă trasată pe suprafaţa  .
parametrică, atunci expresia:
ds 2  Edu 2  2 Fdudv  Gdv 2 ,
unde
  
E  r 'u  r 'u || r 'u ||2 ,
 
F  r 'u  r 'v ,
  
G  r 'v  r 'v || r 'v ||2
se numeşte prima formă fundamentală a suprafeţei şi se notează
cu 1 .
E , F , G se numesc coeficienţii primei forme fundamentale.
2. Dacă suprafaţa  este dată prin reprezentarea implicită

F ( x, y, z )  0, ( x, y, z )  D   3 , atunci prima formă fundamentală
are expresia:
( F ' x 2  F 'z 2 )dx 2  2 F 'x F ' y dxdy  ( F ' y 2  F 'z 2 ) dy 2
1  .
F 'z 2
3. Dacă suprafaţa  este dată prin reprezentarea explicită

z  f ( x, y ), ( x, y )  D   2 , atunci considerând parametrizarea
 xu

 yv , (u , v)  D   2 vom obţine:
 z  f (u, v)

E  1  p2
F  pq ,
G  1  q2
f f
unde p şi q sunt daţi de notaţiile lui Monge: p  ,q  .
x y
1  (1  p 2 )dx 2  2 pqdxdy  (1  q 2 ) dy 2 .
b) Unghiul  dintre curbele 1 şi  2 este unghiul format de

tangentele la cele două curbe 1 şi  2 în punctul M . Atunci:
 
d r  r
cos     ,
|| d r ||  ||  r ||
   
unde r  OM este vectorul de poziţie al punctului M , iar d r şi  r
sunt diferenţialele vectorilor de poziţie ale punctului M pe curbele 1
şi  2 .
121
1. Să se scrie ecuaţiile normalei şi ecuaţia planului tangent la suprafaţa

 în punctul M 0 pentru:
 x  u cos v

i.  :  y  u sin v , M 0 (u0  1, v0  0);
 z uv

ii.  : z ( x 2  y 2 )  1  0, M 0 (2, 2,1);
iii.  : z  x 3  y 3 , M 0 (1,1,3).
(5 p)
x  u  v 2 2

2. Se dă suprafaţa:  :  y  u 2  v 2 , (u , v)   2 .
 z  uv

Să se determine:
i. elementul de arc pentru o curbă pe  ;
ii. prima formă fundamentală;
iii. elementul de arie;
iv. unghiul dintre curbele de coordonate în punctul M (u  1, v  1) .
(5 p)

2. Gh. Atanasiu, E. Stoica, N. Brînzei, Curbe şi suprafeţe, Editura Matrix Rom, Bucureşti,
2005.
3. I. Bârză, Elemente de geometrie diferenţială, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2007.
5. Gh. Th. Gheorghiu, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială şi programare,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.
122
BIBLIOGRAFIE
1. Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebră liniară, geometrie analitică

şi diferenţială, ecuaţii diferenţiale, Editura ALL, Bucureşti, 1998.
2. Gh. Atanasiu, E. Stoica, N. Brînzei, Curbe şi suprafeţe, Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 2005.
3. I. Bârză, Elemente de geometrie diferenţiaăa, Editura Matrix Rom, Bucureşti,
2007.
4. V. Bălan, Algebră liniară, geometrie analitică, Editura Fair Partners, Bucureşti,
1999.
6. V. Brânzănescu, O. Stănăşilă, Matematici superioare, Editura ALL, 1998.
7. S. Chiriţă, Probleme de matematici superioare, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1989.
8. V. Cruceanu, Elemente de algebră liniară şi geometrie, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1973.
9. R.M. Dăneţ, Structuri liniare în algebră şi geometrie, Teorie prin exerciţii şi
probleme, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 1999.
11. Gh. Th. Gheorghiu, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială şi
programare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.
12. S. Ianuş, Curs de geometrie diferenţială, Tipografia Univ. Bucureşti, 1981.
13. I. D. Ion, R. Nicolae, Algebra, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
14. V. V. Konev, Linear algebra, vector algebra and analytical geometry, TPU Press,
2009.
15. A. Mihai, Algebră liniară şi geometrie analitică. Note de curs, Editura Conspress,
Bucureşti, 2014.
16. R. Miron, Geometrie analitică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.
17. G. Păltineanu, Ş. Donescu, Algebră liniară, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2007.
18. I. Purcaru, Matematici generale şi elemente de optimizare, Teorie şi aplicatii,
Editura Economică, Bucureşti, 2003.
19. C. Radu, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Editura All,
Bucureşti, 1996.
123
20. M. D. Rendi, I. Mihuţ, C. Căprău, D. Popescu, Matematici superioare pentru

ingineri, Culegere de probleme, Editura Politehnica, Timişoara, 2001.
21. R. A. Sharipov, Course of analytical geometry, UFA, 2013.
22. T. Stihi, Algebră liniară (teorie şi probleme rezolvate), Editura ALL, Bucureşti,
1996.
23. E. Stoica, M. Neagu, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Editura
Fair Partners, Bucureşti, 2009.
24. C. Udrişte, Algebră şi geometrie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1982.
25. C. Udrişte, C. Radu, C. Dicu, O. Mălăncioiu, Probleme de algebră, geometrie şi
ecuaţii diferenţiale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
124

Algad Ifr 2017 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Algad Ifr 2017 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI

Lector dr. Andreea OLTEANU

ALGEBRĂ LINIARĂ, GEOMETRIE

EDITURA EX TERRA AURUM

Unitatea de învăţare nr. 1

Unitatea de învăţare nr. 2

Unitatea de învăţare nr. 3

Unitatea de învăţare nr. 5

Unitatea de învăţare nr. 6

Unitatea de învăţare nr. 8

Unitatea de învăţare nr. 1

1.1. OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 1

 Însuşirea noţiunilor de spaţiu vectorial, subspaţiu vectorial,

 Studiul sistemelor liniar independente, respectiv, dependente.

 Studiul sistemelor de generatori.

 Determinarea coordonatelor unui vector într-o bază.

 Determinarea matricei de trecere de la o bază la alta.

1.2. SPAŢII VECTORIALE. DEFINIŢIE. EXEMPLE

Definiţie Fie V o mulţime nevidă şi K un corp comutativ.

 (V, +) este un grup abelian;

Observaţie Orice corp comutativ K are o structură de spaţiu vectorial peste el

Terminologie  Elementele lui V se numesc vectori şi se vor nota, de obicei, cu

 Elementele lui K se numesc scalari şi se vor nota, de obicei, cu

 Când , se numeşte spaţiu vectorial real;

 Când , se numeşte spaţiu vectorial complex.

Exemple i) este spaţiu vectorial real, unde

(adică înmulţirea unui vector cu un scalar înseamnă înmulţirea

ii) este spaţiu vectorial real, unde

iv) este spaţiu vectorial real, unde

iv) este spaţiu vectorial real, unde

v) este spaţiu vectorial real, unde

b) Cum se numesc elementele lui V? Dar ale lui K?

c) Ce se înţelege prin spaţiu vectorial real?

d) Ce se înţelege prin spaţiu vectorial complex?

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare.

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

Un spaţiu vectorial peste K este un triplet (V, +,·) format dintr-o

 este un grup abelian;

1.3. SUBSPAŢII VECTORIALE. DEFINIŢIE. EXEMPLE

Definiţie Fie un spaţiu vectorial peste ( sau ). O submulţime

Teoremă Fie un spaţiu vectorial peste . Atunci submulţimea este

Definiţie Dacă şi , atunci se numeşte subspaţiu propriu al

Observaţie Orice subspaţiu are o structură de spaţiu vectorial, operaţiile

Exemplu este un subspaţiu

b) Dar prin subspaţii proprii?

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare.

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

O submulţime se numeşte subspaţiu vectorial dacă:

1.4. DEPENDENŢA LINIARĂ ŞI INDEPENDENŢA LINIARĂ.

Definiţie Fie un spaţiu vectorial peste şi vectori aparţinând lui

Definiţie Spunem că vectorii formează un sistem de

Exemplu Să arătăm că vectorii v1  (1,1), v2  (1,1) formează un sistem de

Oricare ar fi vectorul v  ( x1 , x2 ) , avem ( x1 , x2 )  1 (1,1)   2 (1,1) ,

Definiţie Spunem că vectorii sunt liniar independenţi (sau că

unde este elementul neutru din .

Observaţie Orice vector nenul formează un sistem liniar independent.

Deoarece A (= numărul vectorilor), vectorii sunt

Deoarece A (<3 = numărul vectorilor), vectorii

b) Ce se înţelege prin sisteme de generatori?

Comentarii la aceste întrebări veţi găsi la sfârşitul unităţii de învăţare.

După parcurgerea acestui subcapitol trebuie să reţineţi:

Se numeşte combinaţie liniară a vectorilor cu scalarii

1.5. BAZE. DIMENSIUNEA UNEI BAZE