Cap 3 Analiza Potentialului Intern

Analiză economico-financiară –teorie şi aplicaţii
Capitolul 3. Analiza potenţialului intern al întreprinderii

3.1. Analiza potenţialului uman
Analiza economică a resursele umane vizează următoarele probleme:

Ø analiza dimensiunii potenţialului uman
Ø analiza stabilităţii efectivului de salariaţi;
Ø analiza utiliării timpului de muncă;
Ø analiza eficienţei utilizării potenţialului uman.
3.1.1 Analiza dimensiunii potenţialului uman
Ø vizează latura cantitativă şi calitativă, dinamica şi structura personalului.

a) Analiza efectivului de salariaţi din punct de vedere cantitativ şi structural
Indicatorii utilizaţi pentru reflectarea cantitativă a potenţialului uman sunt:
ü număr scriptic de salariaţi
ü efectivul scriptic prezent la lucru
ü numărul mediu scriptic (lunar, trimestrial, annual)
ü efectivul fiscal
ü numărul maxim se salariaţi.
Notă: În situaţiile financiare anuale, sunt prezentaţi, de regulă, următorii doi indicatori:
- numărul mediu de salariaţi (cu contract de muncă), reprezentând media aritmetică a
numărului mediu zilnic al salariaţilor;
- numărul mediu de personal (cu contract de muncă şi convenţie civilă)
Structura personalului industrial al întreprinderii cuprinde mai multe categorii1:
Ø personal operativ (direct productiv, indirect productiv, de deservire generală);
Ø personal tehnic şi de cercetare;
Ø personal de administraţie şi conducere.
Încadrarea unei întreprinderi cu personal conform nevoilor constituie, teoretic,
premiza realizării performanţelor proiectate, practic realizarea acestor performanţe
depinde de structura, calitatea şi modul de folosire a personalului.
Analiza asigurării cu potenţial uman trebuie adîncită pe grupe de profesiuni.
1
Silvia Petrescu, Marilena Mironiuc, ”Analiză economico-financiară – Teorie şi aplicaţii”, Editura
Tiparul, Iaşi, 2002, pg. 95.
70
PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Capitolul 3. Analiza poten•ialului intern al întreprinderii
b) Analiza efectivului de salariaţi în dinamică

Dinamica vizează existentul de personal în perioada analizată (N1) comparativ
cu perioada de referinţă sau necesarul prestabilit (N0). În acest sens se pot utiliza
indicatorii:
1. modificarea absolută: ∆N =N1 – N0. Depăşirea absolută este justificată
economic dacă a crescut volumul producţiei, în caz contrar ea reflectând
scăderea productivităţii muncii.
2. modificarea relativă ∆N(%) = N1 – No · Iq . Modificarea relativă se utilizează
pentru personalul direct productiv şi are înţelesul de modificare corelată cu
eficienţa factorului uman (gradul de realizare a producţiei). Depăşirea sau
economia relativă este de fapt consecinţa dinamicii productivităţii muncii, aspect
ce poate fi demonstrat astfel:
∆N(%) = N1 – No · Iq ; Iq poate fi scris: Iq = Q1 / Qo = N1 · W1 / No · Wo
Prin urmare,
∆N(%) = N1 – No · Iq = N1 - No· [N1 · W1 / No · Wo] = N1 - N1 · W1 / Wo = N1- N1 · IW
Adică, ∆N(%) = N1 (1 - IW).
În aceste condiţii:
- dacă IW > 1 ⇒ economie relativă, ∆N(%) fiind < 0
- dacă IW < 1 ⇒ depăşire relativă, ∆N(%) fiind > 0
Pe lângă dimensiunea cantitativă a poten•ialului uman, analiza economică are
ca obiectiv şi pe cea calitativă.
c) Analiza efectivului de salariaţi din punct de vedere calitativ (calificarea)

Pentru analiza calificării personalului dintr-o unitate se folosesc indicatorii :
1. coeficientul calificării medii ( K ) − se determină ca medie aritmetică ponderată
între categoria de încadrare (Ki) şi numărul de personal din categoria respectivă
(Ni):
K=
∑K ⋅ Ni i
∑N i
Tendinţa de creştere a coeficientului indică preocuparea întreprinderii pentru

ridicarea calificării salariaţilor. Cu cât mărimea lui este mai apropiată de categoria
maximă de încadrare, cu atât situaţia întreprinderii este mai bună.
71

2. Coeficientul mediu tarifar /gradul de complexitate a lucrărilor executate ( K t )

- se determină ca o medie aritmetică ponderată a categoriei lucrărilor (K) cu
volumul de lucrări exprimat în ore normă (V) din fiecare categorie"i":
Kt =
∑V ⋅ K
i i
∑V i
Din compararea celor doi coeficienţi rezultă următoarele situa•ii:

ð Κ =Κt - situaţie ideală (în realitate nu există situaţie ideală) în sensul
existenţei unei concordanţe depline dintre calificarea medie şi complexitatea
lucrărilor executate;
ð Κ <Κt - există lucrări de categorii superioare efectuate de muncitori cu
calificare inferioară. Consecinţa imediată: rezultate nesatisfăcătoare pe linia
calităţii şi pe linia productivităţii.
ð Κ >Κt - există lucrări de complexitate inferioară ce sunt executate de
muncitori cu grad de calificare superioară, ceea ce reflectă folosirea
incompletă a calificării forţei de muncă. Consecinţe: cheltuieli cu salariile
mai mari decât cele necesare.
3. coeficientul de concordanţă (Kc): Kt

Kc =
K
ð Kc < 1 reprezintă surplus de forţă de muncă calificată

ð Kc = 1 reprezintă concordanţă deplină
ð Kc > 1 reprezintă insufucienţă de forţă de muncă calificată
Verificarea concordanţei dintre calificarea forţei de muncă şi cerinţele
tehnologice (gradul de complexitate a lucrărilor) se realizează şi prin intermediul
analizei structurii muncitorilor pe categorii de calificare şi a volumului lucrărilor pe
categorii.
72

3.1.2 Analiza stabilităţii efectivului de salariaţi
Stabilitatea efectivului de salariaţi este afectată de mobilitatea personalului şi se

apreciază pe baza indicatorilor circulaţiei şi fluctuaţiei acestuia.
Ü Circulaţia forţei de muncă reprezintă mişcarea salariaţilor în cursul unei
perioade determinată de cauze obiective sau social – economice: transfer,
pensionare, obligaţii cetăţeneşti, invaliditate, studii, decese, incapacitate
de muncă, încheierea unor contracte de muncă cu durată determinată, etc.
Circulaţia reprezintă un fenomen normal.
Ü Fluctuaţia forţei de muncă constituie un fenomen anormal (nejustificat),
fiind determinat de ieşirile din întreprindere fără aprobarea conducerii
(plecţi din proprie iniţiativă) sau prin desfacerea contractului de muncă.
Are implicaţii nefavorabile asupra volumului şi calităţii producţiei.
Indicatori utilizaţi în analiza mobilităţii forţei de muncă (circulaţiei şi
fluctuaţiei):
1. coeficientul intensităţii intrărilor (Ci), calculat ca raport între numărul de
salariaţi intraţi într-o perioadă de timp (I) şi numărul mediu de salariaţi din
perioada respectivă (Ν).
Ci = ( I /Ν) ⋅ 100
2. coeficientul intensităţii ieşirilor (Ce), calculat ca raport între numărul de salariaţi
plecaţi într-o perioadă de timp din cauze justificate şi nejustificate (E) şi
numărul mediu de salariaţi din perioada respectivă (Ν).
Ce = ( E /Ν) ⋅ 100
3. coeficientul fluctuaţiei (Cf), calculat ca raport între total ieşiri nejustificate sau
fără aprobarea conducerii (En) şi numărul mediu de salariaţi din perioada
respectivă (Ν).
Cf = ( En /Ν) ⋅ 100
4. coeficientul mişcării totale (Cm), calculat ca raport între totalul intrărilor şi
ieşirilor dintr-o perioadă de timp (I + E) şi numărul mediu de salariaţi din
perioada respectivă (Ν).
Cm = [ (I + E) /Ν ] ⋅ 100
73

Indicatori utilizaţi în analiza stabilităţii potenţialului uman:
1. gradul de stabilitate (Gs), determinat pe baza relaţiei:
Gs = 1 – Cm.
2. stagiul în aceeaşi unitate (St), determinat pe baza relaţiei
St = ∑t / ∑T ,
unde, t = vechimea în întreprinderea analizată a fiecărui lucrător;
T = vechimea totală în muncă a fiecărui lucrător.
“St” ia valori cuprinse între 0 şi 1 (0 < St < 1).
Când “St” se apropie de 1 ⇒ stabilitate bună, iar când se apropie de 0 ⇒stabilitate slabă.
3. vechimea medie a forţei de muncă (în ani) în aceeaşi unitate (t ), care poate
caracteriza mai fidel stabilitatea:
t = (∑Ν ⋅ t) / ∑Ν , unde
N = numărul de salariaţi având aceeaşi vechime;
t = vechimea în ani a acelei categorii de muncitori în unitate.
Cu cât “t ” va fi mai mare (având în vedere şi data înfiinţării întreprinderii) cu
atât stabilitatea forţei de muncă este mai bună.
3. 1.3. Analiza utilizării timpului de muncă
Folosirea timpului de muncă trebuie privită atât sub aspect cantitativ, al utilizării
complete a unităţilor de timp, cât şi sub aspect calitativ, al economisirii timpului cheltuit
pentru realizarea unui volum al producţiei (cifrei de afaceri).
Pentru evidenţierea acestor aspecte în analiza economică se folosesc indicatorii:
Ø fond de timp calendaristic: Tc = N ž 365ž 24(om-ore) ž
Ø concedii de odihnă (CO), sărbători şi zile de repauz legale (L+S);
Ø fond de timp maxim posibil (disponibil):Tmax = Tc – (L+S) - CO
Ø fond de timp neutilizat (Tn) - justificat
- nejustificat
Ø fond de timp efectiv lucrat: Te = Tmax- Tn
Ø grad de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (coeficient de utilizare a
fondului de timp maxim disponibil): Gu = Te / Tmax,
Ø durata medie a anului de muncă în zile: Νz = Te (exprimat în om-zile) / N;
Ø durata medie a zilei de muncă în ore: Nh = Te (om-ore) / Te (om-zile);
74

Folosirea timpului de muncă de analizează pe baza balanţei întocmită în acest

sens, balanţă ce cuprinde pe de o parte resursele totale de timp ale unei perioade, pe de
altă parte modul de utilizare a timpului de muncă disponibil.
Fondul de timp nelucrat se determină:
- ca diferenţă între fondul de timp maxim disponibil şi cel efectiv: Tn=Tmax–Te
- prin însumarea timpului nelucrat pe cauze (tn(i)): Tn = tn(1) + tn(2) +tn(3) + … +
tn(n)
Cauze care determină timp nelucrat: absenţe nemotivate, absenţe determinate de
obligaţii cetăţeneşti, învoiri, concedii fără plată, concedii medicale, program redus de
lucru, etc.
Efectele economice ale neutilizării timpului de muncă (T, t) asupra principalilor

indicatori economico – financiari
T - fondului total de timp de muncă
t - timpului mediu pe un salariat
a) valoarea producţiei marfă fabricată (Pmf = T ⋅Wh; Pmf = N ⋅t ⋅Wh):
- influenţa T: (T1 – T0 ) ⋅Wh0
- influenţa t: N1⋅ (t 1- t0) ⋅Wh0
b) valoarea adăugată aferentă producţiei marfă fabricată ( VA = Pmf ⋅va):
- influenţa T: (T1 – T0 ) ⋅Wh0⋅va0
- influenţa t: N1⋅ (t 1- t0) ⋅Wh0 ⋅va0
c) cifra de afaceri (Ca = Pmf ⋅ β , β = CA / Pmf ):
- influenţa T: (T1 – T0 ) ⋅Wh0 ⋅ β0 
- influenţa t: N1⋅ (t 1- t0) ⋅Wh0 ⋅ β0
d) rezultatul financiar potenţial ( Pmf ⋅pr, pr = 1 – ∑q ⋅ c / ∑q ⋅ p ):
- influenţa T: (T1 – T0 ) ⋅Wh0 ⋅ (1 – ∑q0 ⋅ c0 / ∑q 0 ⋅ p0)
- influenţa t: N1⋅ (t 1- t0) ⋅Wh0 ⋅ (1 – ∑q 0 ⋅ c0 / ∑q0 ⋅ p0)
e) nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei producţie marfă fabricată - (Chf / Pmf) ⋅ 1000
- influenţa T: [Chf0 / (T1⋅Wh0) ] ⋅ 1000 − [Chf0 / (T1⋅Wh0) ] ⋅ 1000
- influenţa t: [Chf0 / (Ν1 ⋅ t1⋅Wh0) ] ⋅ 1000 − [Chf0 /( Ν1 ⋅ t0⋅Wh0) ] ⋅ 1000
f) profitul brut aferent cifrei de afaceri (P = CA⋅ β ⋅pr, pr = 1 – ∑qv ⋅ c / ∑qv ⋅ p):
75

- influenţa T: (T1 – T0 ) ⋅Wh0 ⋅ β0⋅pr0
- influenţa t: N1⋅ (t 1- t0) ⋅Wh0 ⋅ β0⋅pr0
g) rata rentabilităţii capitalului propriu Profit / Capital propriu; (Pmf ⋅pr) / Kp) ⋅ 100:
(T1 − T0 )⋅ Wh 0 ⋅ β 0 ⋅ pr 0
- influenţa T: ⋅ 100
Kp1
- influenţa t:
( )
N 1 t 1 − t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ β 0 ⋅ pr 0
⋅ 100
Kp1
h) eficienţa utilizării activelor fixe : Profit /Active fixe⋅ 100 ; (Pmf⋅ β0 ⋅pr) / Af)⋅ 100 :
(T1 − T0 )Wh 0 ⋅ β 0 ⋅ pr 0
- influenţa T: ⋅ 100
Af 1
- influenţa t:
( )
N 1 t 1 − t 0 ⋅ Wh 0 ⋅ β 0 ⋅ pr 0
⋅ 100
Af 1
3.1.4. Analiza eficienţei utilizării resurselor umane

Eficienţa utilizării resurselor umane se exprimă cu ajutorul următorilor
indicatori:
Ø productivitatea muncii medie
Ø productivitatea muncii marginală
Ø profitul mediu pe un salariat
a) Analiza productivităţii medii
Productivitatea muncii reprezintă însuşirea muncii de a crea o anumită cantitate

de valori de întrebuinţare într-o unitate de timp, reflectând eficienţa cu care este cheltuită
o cantitate de muncă.
Productivitatea medie a muncii (W ) se determină ca raport între producţie (Q)

Q
şi factorul muncă (L):W =
L,
unde Q = producţia fizică sau valorică (Pmf, CA, VA);

L = numărul de salariaţi (N), sau timpul de muncă (om-zile: Tz, om – ore: Th).
Utilizând valoarea producţiei marfă, indicatorii productivităţii medii a muncii
sunt:
ü productivitatea pe un salariat (anuală) Wa = Pmf / N;
76

ü productivitatea zilnică Wz= Pmf / Tz, unde Tz = total om-zile lucrate;

ü productivitatea orară Wh= Pmf / Th, unde Th = total om-ore lucrate;
Între aceşti trei indicatori stabiliţi în funcţie de modul de evaluare a cheltuielilor
de muncă există o deosebire de conţinut. Analiza va descoperi prin intermediul lor
rezervele de creştere a productivităţii şi aspecte concrete ale modului de utilizare a
timpului de muncă şi ale evoluţiei structurii personalului pe categorii.
Analiza factorială a productivităţii medii anuale

Wa = Nz ⋅ Wz,
Wz = Nh ⋅ Wh,
Wh = ∑si ⋅ Whi, unde: si = structura producţiei pe produse
Wh i = productivitatea orară pe produs
Deci, Wa = Nz ⋅ Nh ⋅Wh
Sistemul factorial se prezintă astfel:
∆ Νz ∆ Nh ∆si
∆ Wa ∆Wz ∆ Wh ∆Whi
Modificarea totală a productivităţii anuale ∆Wa = Wa 1 -Wa 0 se explică
prin influenţele următorilor factori:
1. influenţa numărului de zile lucrate de un salariat: ∆ Νz = (Nz1 – Nz0) ⋅Wz0
2. influenţa productivităţii medii zilnice: ∆Wz = Nz1⋅ (Wz1 - Wz0),
din care : ∆Wz = ∆ Nh + ∆Wh
2.1. influenţa numărului de ore: ∆Nh = Nz1 ⋅ (Nh1 – Nh0) ⋅ Wz0,
2.2. influenţa productivităţii medii orare: ∆Wh = Nz1⋅ Nh1⋅ (Wh1 - Wh0),
din care: ∆Wh = ∆s + ∆Whi
2.2.1.influenţa structurii producţiei pe produse:
∆s = Nz1⋅ Nh1⋅ (Wh r - Wh 0), unde Whr = ∑si1 ⋅ Whi0
2.2.2. influenţa productivităţii orare pe produs:
∆Whi = Nz1⋅ Nh1⋅ (Wh 1 -  Wh r ).
Pentru urmărirea modificării volumului producţiei marfă (Pmf) ca efect al

utilizării resurselor umane se foloseşte modelul:
77

CumWa ð Pmf = N ⋅Wa = N ⋅ Nz ⋅Wz = N ⋅ Nz ⋅ Nh ⋅Wh,
Wh = ∑si ⋅ Whi.

∆N ∆ Νz ∆ Nh ∆si
∆Pmf ∆ Wa ∆Wz ∆ Wh ∆Whi
Deci,
∆N
∆Pmf ∆ Νz
∆ Nh ∆si
∆ Wh ∆Whi
Modificarea totală a valorii producţiei marfă (∆Pmf = Pmf1 –Pmf0) se explică
prin influenţele următorilor factori:
1. ∆N = (N1 – N0) ⋅ Nz0 ⋅ Nh0 ⋅Wh0
2. ∆ Νz = N1 ⋅ (Nz1 – Nz0) ⋅ Nh0 ⋅Wz0
3. ∆Νh = N1 ⋅ Nz1⋅ (Νh1 - Νh0) Wh0,
4.∆Wh = N1 ⋅ Nz1⋅ Nh1⋅ (Wh1 - Wh0),
din care: ∆Wh = ∆si + ∆Whi
4.1. ∆si = N1 ⋅ Nz1⋅ Nh1⋅ (Whr - Wh0), unde Whr = ∑si1 ⋅ Whi0
4.2. ∆Whi = N1 ⋅ Nz1⋅ Nh1⋅ (Wh1 - Whr).
b) Analiza productivităţii marginale a muncii
Productivitatea marginală a muncii (Wm) cuantifică sporul de producţie obţinut

cu ajutorul unei cantităţi suplimentare din factorul muncă fiind calculată ca rapot între
sporul de producţiei (∆Q) şi cantitatea suplimetară din factorul muncă(∆L):
Wm = ∆Q / ∆L = (Q1 – Q0) / (L1 – L0).

Pentru o funcţie de producţie de tipul Q = f(L): Wm = dQ / dL,
iar pentru un dL infinit de mic dL = 1, deci Wm = df(L) / dL = f’(L).
Deci productivitatea marginală este derivata parţială a funcţiei de producţie Q =
f(L).
În aceleaşi condiţii W = f(L) / L.
78

Pentru a completa informaţiile furnizate de productivitatea marginală s-a introdus

noţiunea de elasticitate a producţiei în funcţie de factorul muncă (sau la variaţia
factorului uman utilizat).
Elasticitatea producţiei reprezintă raportul dintre variaţia (modificarea) relativă a
producţiei şi variaţia relativă a factorului muncă, reflectând variaţia procentuală a
producţiei la modificarea cu un procent a factorului muncă.
Expresia elasticităţii este:
E = ( ∆Q / Q ) / (∆L / L) = (∆Q / Q) ⋅ (L / ∆ L) = (∆Q / ∆ L) / (Q / L) = Wm
/W.
Deci E = Wm /W.
c) Analiza profitului mediu pe un lucrător

Un indicator complementar pentru caracterizarea eficienţei utilizării resurselor
umane este profitul pe un salariat (Pr / N), care se determină după relaţia:
Pr Pmf CA Pr
= ⋅ ⋅ = Wa ⋅ β ⋅pr
N N Pmf CA
Modelul factorial al profitului pe un salariat se prezintă astfel:
∆Τ ∆si
∆Wa ∆Wh ∆Whi
∆Pr/N ∆β ∆s
∆pr ∆p
∆c unde: pr = 1 – (∑q v ⋅ c) / (∑qv ⋅ p)
pr = profitul mediu la un leu cifră de afaceri;
s = structura cifrei de afaceri;
p = preţul de vânzare;
c = costul pe unitatea de produs.
Profitul pe un salariat cre•te ca efect al:
ü creşterii productivităţii orare pe produs (Whi);
ü al îmbunătăţirii structurii producţiei (si);
ü al măririi gradului de valorificare a producţiei (β);
ü al creşterii profitului la un leu cifră de afaceri (pr ) (în condiţiille modificării
structurii cifrei de afaceri şi reducerii costurilor pe unitatea de produs);
ü utilizării complete a timpului de muncă;
79

ü creşterii preţului mediu de vânzare în condiţiile îmbunătăţirii calităţii producţiei.
Dacă ţinem cont de gradul de înzestrare tehnică (G = Mf/N), de ponderea
mijloacelor fixe productive în total mijloace fixe (s =Mf’/Mf) şi de ponderea
personalului operativ (Nop / N) profitul pe un salariat se poate determina după una din
relaţiile:
Pr Pmf Pr Nop Pmf Pr
= ⋅ = ⋅ ⋅
N N Pmf N Nop Pmf
Pr Mf Mf ' Pmf CA Pr
sau = ⋅ ⋅ ⋅ = G ⋅ s ⋅ E ⋅ β ⋅pr
N N Mf Mf ' Pmf CA

∆G
∆s
Pr
∆ ∆Ε ∆ si
N
∆β ∆ ci
∆pr ∆c
∆ si
∆p ∆pi
3.2. Analiza potenţialului material al întreprinderii

3.2.1. Analiza mijloacelor fixe
Analiza economică a mijloacelor fixe vizează următoarele probleme:

Ø analiza dinamicii, structurii şi stării funcţionale a mijloacelor fixe
Ø analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe
Ø analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe
Ø analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe
3.2.1.1. Analiza dinamicii, structurii şi stării funcţionale a mijloacelor fixe
@ Pentru aprecierea dinamicii mijloacelor fixe două valori sunt

edificatoare,
şi anume: - valoarea iniţială (de inventar);
- valoarea medie anuală.
Dinamica mijloacelor fixe se analizează pe baza indicatorilor:
80

a) modificarea absolută a mijloacelor fixe:

a.1. ∆Mfi = Mfi1- Mfi0 , unde
Mfi = valoarea de inventar sau valoarea medie anuală a mijloacelor fixe din categoria
“i”;
a.2. ∆Mf = Mf1- Mf0 , unde
Mf = valoarea de inventar sau valoarea medie anuală a mijloacelor fixe totale.
b) modificarea relativă a mijloacelor fixe:
b.1. ∆Mfi(%) = [(Mfi1- Mfi0) / Mfi0] ⋅ 100 sau,
b.2. ∆Mf(%) = [(Mf1- Mf0) / Mf0] ⋅ 100
c) coeficientul intrărilor de mijloace fixe: Ki = (I / Mf) ⋅ 100 , unde
Ι = valoarea medie sau de inventar a intrărilor de mijloace fixe.
d) coeficientul ieşirilor de mijloace fixe: Ke = (E / Mf) ⋅ 100 , unde
Ε = valoarea medie sau de inventar a ieşirilor de mijloace fixe.
e) coeficientul mişcării totale a mijloacelor fixe: Km = [(I + E) / Mf] ⋅ 100 .
Regula generală pentru folosirea eficientă a mijloacelor de muncă disponibile
este ca ritmului mijloacelor fixe să fie devansat de către ritmul cifrei de afaceri (sau
producţiei marfă, producţiei fizice, valorii adăugate, profitului brut).
@ Analiza structurii mijloacelor fixe presupune o investigare a modului de

organizare internă a acestora, permiţând evidenţierea categoriilor spre care au loc mutaţii
ca urmare a materializării investiţiilor.
În analiză se pot folosi următorii indicatori:
a) coeficientul de structură pe categorii de mijloace fixe: Ks = (Mfi / Mf ) ⋅ 100 .
b) coeficientul mijloacelor fixe active (ponderea mijloacelor fixe active în total mijloace
fixe de exploatare): Ka = (Mfa / Mf ) ⋅ 100 ,
unde Mfa = valoarea medie sau de inventar a mijloacelor fixe active (compoziţia
tehnologică a capitalului fix).
Cerinţa este ca : Mfan / Mfn > Mfan-1 / Mfn-1 , unde “n” = perioada.
@ Analiza stării mijloacelor fixe

Indicatori utilizaţi:
a) coeficientul de reînnoire:
81

Kr = ( Inv / Mf ) ⋅ 100 , unde
Inv = valoarea mijloacelor fixe intrate prin investiţii ;
Mf = valoarea totală a acestora la sfârşitul anului.
b) coeficientul de uzură:
Ku = (A / Mf ) ⋅ 100 , unde A = suma amortizării.
Evoluţia acestui coeficient exprimă politica de investiţii a firmei:
- îmbătrânirea mijloacelor fixe ( creşterea coeficientului de uzură);
- menţinerea stării lor (stabilitatea coeficientului de uzură);
- întinerirea mijloacelor fixe (diminuarea coeficientului de uzură).
c) coeficientul de modernizare, care reprezintă ponderea mijloacelor fixe modernizate
(M) în totalul mijloacelor fixe: Km = ( M / Mf ) ⋅ 100 .
Indicatorii de stare prezentaţi sunt utili conducerii întreprinderii pentru
fundamentarea deciziilor privind întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea activelor fixe.
3.2.1.2. Analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe
În analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe (maşinilor, utilajelor şi

instalaţiilor de lucru) se folosesc indicatorii:
a) gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (Gmax) principalul
indicator utilizat:
Gmax = ( Tl / Tmax ) ⋅ 100,
unde Tmax = Tc – (Tol + Tot + Trp)
Tl = Tmax – Tn
Tn = Tn(1) + Tn(2) + Tn(3) + … + Tn(n)
sau Tmax = ∑mi ⋅ tci – ∑mi ⋅ (toli + toti + trpi)
Tl = ∑mi ⋅ tmaxi – ∑mi ⋅ (tni(1) + tni(2) + tni(3) + … + tni(n) )
sau Tl = ∑mi ⋅ tli
unde: Tc = fond de timp calendaristic;
Tmax = fond de timp maxim disponibil;
Tl = fond de timp lucrat;
Tol = fond de timp aferent opririlor legale;
Tot = fond de timp aferent opririlor tehnologice;
Trp = fond de timp aferent reparaţiilor progarmate:
Tn = fond de timp neutilizat ( 1, 2, 3, … n reprezintă cauze);
82

mi = număr de maşini, utilaje la care se urmăreşte timpul de lucru ( i = 1, 2, 3,…

m);
tci, tmaxi, tli, tni = timp calendaristic, maxim disponibil, efectiv lucrat, neutilizat
pe maşini – utilaje.
b) grad de programare a folosirii fondului de timp calendaristic(Gp):
Gp = (Tmax / Tc) ⋅ 100 .
c) grad de utilizare a fondului de timp calendaristic (Gc): Gc = ( Tl / Tc ) ⋅ 100 .
Comparând gradul de folosire a fondului de timp maxim disponibil din două
perioade se pot întâlni următoarele situaţii:
Situaţie Semnificaţie
a) Gmax1 > Gmax 0 ü denotă o situaţie pozitivă sau cel puţin o îmbunătăţire (ameliorare)
în sensul înlăturării unor cauze ale folosirii incomplete a fondului
de timp maxim disponibil.
b) Gmax1 = Gmax 0 ü satisface atunci când în perioada precedentă Tmax a fost folosit
complet şi nu satisface în situaţia în care reflectă o perpetuare a
cauzelor utilizării incomplete a timpului de lucru din perioada
precedentă.
c) Gmax1 < Gmax0 ü atrage atenţia asupra unei agravări a situaţiei ca urmare a acţiunii şi
mai intense a factorilor de dereglare a folosirii timpului de lucru.
d) Gmax1 <Gmaxpl ü apariţia unor cauze care conduc la utilizarea incompletă a timpului
de lucru.
Unde Gmax1 = gradul de folosire din perioada curentă;
Gmax0 = gradul de folosire din perioada anterioară ;
Gmaxpl = gradul de folosire programat.
Cauzele frecvente care determină utilizarea incompletă a fondului de timp
maxim disponibil privesc: - defecte mecanice şi electrice;
- lipsa materialelor;
- lipsa de comenzi;
- prelungirea timpului pentru reparaţii, etc.
Utilizarea timpului de lucru al echipamentelor industriale se reflectă în
următorii indicatori economico-financiari:
1) valoarea producţiei marfă fabricată: N1⋅ (t1-to) ⋅rho;
2) cifra de afaceri: N1⋅ (t1-to) ⋅rho⋅ βo
83

3) valoarea adăugată: N1⋅ (t1-to) ⋅rho⋅vao;
4) cheltuielile cu amortizarea la 1.000 lei producţie marfă:
A0 A0
⋅ 1000 − ⋅ 1000 ;
N 1t1 rh0 N 1t 0 rh0
5) profitul brut potenţial: N1⋅ (t1-to) ⋅rho⋅pro

6) profitul brut aferent cifrei de afaceri: N1⋅ (t1-to) ⋅rho⋅ βo ⋅pro ;
7) eficienţa capitalului social, capitalului permanent, capitalului propriu,
activelor circulante, eficienţa muncii, măsurată prin producţia marfă fabricată,
Relatiile de la punctele 1, 2, 3, 4, 5,
valoarea adăugată, cifra de afaceri, profitul brut:
Ks, Kp, Kpr etc.
3.2.1.3. Analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe
Analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe se realizează în principal pe baza

următorilor indicatori:
a) Indicele de utilizare intensivă (Iu) caracterizează gradul de folosire a
capacităţii de producţie. Cu cât “Iu” este mai mare cu atât gradul de folosire a capacităţii
de producţie este mai mare.
Iu = ( Q / Qmax ) ⋅ 100,
unde Q = volumul producţiei (planificate sau efective)
Qmax = volumul maxim al producţiei conform capacităţii.
Ţinând cont de caracteristica (dimensiunea) utilajului (K) în cazul producţiei
exprimate pe unitate de timp şi dimensiune:
Iu = Q / (K ⋅ Td ),
unde Qmax = K ⋅ Td , Td = timpul de funcţionare disponibil.
b) Analiza randamentului echipamentelor industriale
Indicatori : - randamentul mediu ( r ) ;
- randamentul marginal ( rm).
Randamentul mediu reprezintă cantitatea fizică a producţiei sau valoarea

acesteia pe o unitate a factorului utilizat care se poate exprima fie în număr de
echipamente (maşini, utilaje) - Nu, fie în timpul de lucru al acestora- Tu.
84

Q Q
Deci: r= sau r =
Nu Tu
Q f (x )
Dacă notăm: Q = f(x) unde, x = Tu sau Nu ⇒ r = = .
x x
Cerinţa:  rn >  rn-1 , unde n - reprezintă anul.
Randamentul marginal reflectă creşterea producţiei fizice sau valorice pe o

unitate suplimentară a factorului utilizat exprimat fie în număr de echipamente (maşini,
utilaje) - Nu, fie în timpul de lucru al acestora- Tu.
∆Q
Deci, rm =
∆Nu
Coeficientul de elasticitate facilitează înţelegerea corelaţiei dintre dinamica
factorului variabil şi cea a randamentului mediu şi marginal al acestuia.
∆Q
Q ∆Q x rm
E = = ⋅ ⇒ E=
∆x ∆x Q r
x
Creşterea (scăderea) randamentului mediu al echipamentelor industriale se
reflectă în următorii indicatori economico-financiari:
1) valoarea producţiei marfă fabricată: N1⋅ t1 ⋅(r1 −ro) = T1 ⋅ (r1 −ro);
2) valoarea cifrei de afaceri: T1 ⋅ (r1 −ro) ⋅ βo ;
3) valoarea adăugată: T1 ⋅ (r1 −ro) ⋅ vao;
A0 A0
4) cheltuielile cu amortizarea la 1000 lei producţie marfă: ⋅ 1000 − ⋅ 1000
T1 r1 T1 r0
5) profitul brut potenţial:

- prin valoarea producţiei marfă fabricată: T1 ⋅ (r1 −ro) ⋅ pro;
 A A 
- prin cheltuielile cu amortizarea: ∑q 1 ⋅ p1  0 − 0 

 T1 ⋅ r1 T1 r0 
6) profitul brut aferent cifrei de afaceri:
- prin cifra de afaceri: T1 ⋅ (r1 −ro) ⋅ β o pro;
85

 ∑ q 0 ⋅ c0 ∑ q 0 ⋅ c0 
- prin cheltuieli la 1 leu cifra de afaceri:  − ∑ q1 ⋅ p1
 Tr T1 r0 
 1 1 
 A A 
- prin cheltuielile cu amortizarea: ∑q1 ⋅ p1  0 − 0  ⋅ B0

 T1 r1 T1 r0 
7) eficienţa capitalului social, capitalului permanent, capitalului propriu, activelor
Relatiile de la punctele 1, 2, 3, 5, 6
circulante, eficienţa muncii:
Ks, Kp, Kpr etc.
3.2.1.4. Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe
Evaluarea eficienţei utilizării mijloacelor fixe presupune corelarea dimensiunii

acestora cu efectele utile obţinute prin folosirea lor.
Modelul general de exprimare a eficienţei utilizării mijloacelor fixe este:
E 1 g⋅E
I= ⇒ I= ⋅ ,
Mf 100 Mfa
unde E = efectul utilizat în calculul indicatorului de eficienţă (volumul producţiei
marfă, cifra de afaceri, valoarea adăugată, profitul brut)
g = ponderea mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe(%).
Pentru caracterizarea eficienţei utilizării mijloacelor fixe folosim indicatorii:
1. Valoarea producţiei la 1000 lei mijloace fixe:
P
I= ⋅ 1000 (%)
Mf
P = producţia exerciţiului (Pe), producţia marfă fabricată (Pmf), producţia marfă
vândută şi încasată (Pmvî), cifra de afaceri (CA), valoarea adăugată (VA).
2. Beneficiul ce revine la 1000 lei mijloace fixe:
B
I= ⋅ 1000 (%)
Mf
B = rezultatul exploatării, profitul brut (rezultatul exerciţiului), profitul net
(rezultatul net).
Mf = valoarea medie anuală, valoarea de inventar, valoarea rămasă.
@ Analiza factorială a indicatorului ”valoarea producţiei la 1000 lei mijloace

fixe”
86

P1 P
Modificarea totală: ∆I = I1 – I0 = ⋅ 1000 − 0 ⋅ 1000
Mf1 Mf 0
∆I = ∆Mf + ∆P
∆I se explică prin influenţele factorilor:
P0 P
- influenţa valorii mijloacelor fixe: ∆Mf = ⋅ 1000 − 0 ⋅ 1000
Mf 1 Mf 0
P1 P
- influenţa valorii producţiei: ∆P = ⋅ 1000 − 0 ⋅ 1000
Mf 1 Mf 1
Creşterea eficienţei se realizează în măsura în care raportul creşte:

- când creşte P, valoarea Mf rămânând constantă;
- când scade valoarea Mf în condiţiile menţinerii aceleiaşi producţii.
Pentru creşterea eficienţei mijloacelor fixe este necesar să se respecte corelaţia:
iP > iMf adică indicele producţiei să devanseze indicele mijloacelor fixe.
Ü Introducând în relaţia de calcul număr mediu scriptic de personal (N)
P
Wa
relaţia devine: I = N ⋅ 1000 = ⋅ 1000 unde
Mf H ,
N
Mf
H = - reprezintă gradul de înzestrare tehnică a muncii cu mijloace fixe.
N
Modificarea totală a indicatorului (∆I = I1 – I0) se explică prin influenţele
factorilor: ∆I = ∆H + ∆Wa
∆H = (Wa 0 / H 1 ) ⋅ 1000 − ( Wa 0 / H 0 ) ⋅ 1000
∆Wa = (Wa 1 / H 1 ) ⋅ 1000 − ( Wa 0 / H 1 ) ⋅ 1000
A doua condiţie de bază a creşterii eficienţei mijloacelor fixe este iWa > iH .
Ü Pentru a descoperi şi alţi factori de influenţă asupra eficienţei utilizării
mijloacelor fixe folosim în relaţia de calcul valoarea medie anuală a
P
mijloacelor fixe (Va ). I= = ⋅ 1000
Va
∆I = I1 – I0 = ( P1 /Va1 ) ⋅ 1000 − ( P0 /Va0) ⋅ 1000
I. ∆I = ∆Va + ∆P
∆Va = ( P0 /Va1 ) ⋅ 1000 − ( P0 /Va0) ⋅ 1000
87

∆ P = ( P1 /Va1 ) ⋅ 1000 − ( P0 /Va1) ⋅ 1000
Condiţia iP > iVa presupune ca producţia să crească mai rapid decât Va
.
Va = V + Vi - Ve
ΙΙ. ∆Va = ∆V + ∆Vi + ∆Ve
∆V = [ P0 / ( V1 + Vi0 - Ve0) − ( P0 / (V0 + Vi0 - Ve0) ] ⋅ 1000
∆Vi = [ P0 / ( V1 + Vi1 - Ve0) − ( P0 / (V1 + Vi0 - Ve0) ] ⋅ 1000
∆Ve = [ P0 / ( V1 + Vi1 - Ve1) − ( P0 / (V1 + Vi1 - Ve0) ] ⋅ 1000
III. Vi = (vi ⋅ lf ) / 12 , Ve = (ve ⋅ ln ) / 12
Rezultă că: ∆Vi = ∆lf + ∆vi
∆ lf = [ P0 / ( V1 + lf1 ⋅ vi0 / 12 - Ve0) − ( P0 / (V1 + lf0 ⋅ vi0 / 12 - Ve0) ] ⋅ 1000
∆ vi= [ P0 / ( V1 + lf1 ⋅ vi1 / 12 - Ve0) − ( P0 / (V1 + lf1 ⋅ vi0 / 12 - Ve0) ] ⋅ 1000
∆Ve = ∆ln + ∆ve
∆ln =[ P0 / ( V1 + Vi1 - ln1 ⋅ ve0 / 12 − ( P0 / (V1 + Vi1 – ln0 ⋅ ve0 / 12) ] ⋅ 1000
∆ve =[ P0 / ( V1 + Vi1 - ln1 ⋅ ve1 / 12 − ( P0 / (V1 + Vi1 – ln1 ⋅ ve0 / 12) ] ⋅ 1000
Sistemul de factori se prezintă astfel:
∆V ∆lf
∆Va ∆Vi ∆ vi
∆I ∆Ve ∆ln
∆P ∆ ve
Eficienţa mijloacelor fixe depinde de factorul timp (lf, ln) care înseamnă:
- respectarea punerii în funcţiune a termenelor stabilite a obiectivelor de
investiţii;
- scoaterea din funcţiune după expirarea duratei de utilizare.
Ü Dacă ţinem cont de structura mijloacelor fixe pe sectoare sau
tipuri de activitate (g i) şi de eficienţa utilizării mijloacelor fixe pe structura
cosiderată (ei) relaţia de calcul I =

P
⋅ 1000 devine: I=
∑g i ⋅ ei
Mf 100
∆I = ∆gi + ∆ei
∆gi = ( ∑gi1 ⋅ ei0 ) / 100 - ( ∑gi0 ⋅ ei0 ) / 100
∆ei = ( ∑gi1 ⋅ ei1 ) / 100 - ( ∑gi1 ⋅ ei0 ) / 100
88

Îmbunătăţirea eficienţei generale a utilizării mijloacelor fixe poate fi asigurată

prin stimularea activităţilor (sectoarelor) mai productive şi totodată prin respectarea la
nivelul fiecărei structuri “i” a corelaţiei: iPi > iMfi .
@ Analiza indicatorului ”beneficiul ce revine la 1000 lei mijloace fixe”:

B
I= ⋅ 1000 (%)
Mf
Condiţie de creştere a eficienţei mijloacelor fixe este: iB > iMf .
Ü Dacă “B” este rezultatul exploatării (Re) :
I=
Re
⋅ 1000 =
∑ g i ⋅ ei ⋅ 1000 , unde
Mf 100
ei = rezultatul exploatării la 1000lei mijloace fixe pe sectoare sau tipuri de activitate.
Acest model permite crearea unei imagini generale asupra eficienţei folosirii
mijloacelor fixe, asupra contribuţiei fiecărei activităţi sau sector la îmbunătăţirea
rezultatelor.
3.2.2. Analiza activelor circulante materiale (obiectelor muncii)
La nivelul întreprinderii analiza obiectelor muncii îmbracă următoarele aspecte

principale:
a) Asigurarea procesului de producţie cu resursele materiale necesare
b) Stabilirea gradului de utilizare a resurselor materiale
a) Asigurarea procesului de producţie cu resursele materiale necesare

Condiţia pentru îndeplinirea ritmică a programului de producţie o constituie
aprovizionarea ritmică cu resurse materiale şi energetice.
Organizarea aprovizionării se bazează pe:
ü urmărirea normării riguroase a consumului de materiale pe unitatea de produs;
ü analiza contractelor cu furnizorii (din punct de vedere al respectării termenlor de
livrare, al achitării facturilor)
ü stabilirea unor proporţii optime între stocurile din depozitele întreprinderii;
89

ü stabilirea necesarului de aprovizionat în conformitate cu structura sortimentală a
producţiei şi efectul lipsei unor materialedatorate întârzierii livrării ;
Stocurilor de producţie trebuie să fie dimensionate cât mai judicios corespunzător
naturii şi destinaţiei: stocuri curente, stocuri de siguranţă, sezoniere etc.
Finalitatea actului de aprovizionare o reprezintă asigurarea necesarului pentru
producţie din punct de vedere cantitativ, calitativ şi la termen (ritmicitate).
b) Stabilirea gradului de utilizare a materialelor

Pentru analiza gradului de utilizare a resurselor materiale se folosesc o serie de
indicatori:
1. Coeficientul de utilizare sau randamentul materialelor:
Q
r=
M ,
unde, Q = producţia obţinută; M = totalul materialelor consumate
Cu cât indicatorul are valoare mai apropiată de 1 cu atât este mai bine utilizat
materialul.
2. Gradul de îndeplinire a normelor de consum planificate (numit şi indicele
consumului specific):
Ics =
Cs1
⋅ 100 respectiv Ics =
∑ Cs 1
⋅ 100
Cs pl , ∑ Cs pl
Ø Indicele consumului specific calculat la nivelul întregii producţii (indicele
agregat al consumului specific): Ics =

∑ q ⋅Cs 1 1
⋅ 100 , unde
∑ q ⋅Cs 1 pl
Cs1 = consumul efectiv de materiale sau grupe de materiale pe unitatea de produs;

Cspl = consum planificat de materiale.
M
Consumul specific este inversul randamentului materialelor: Cs = , exprimă
Q
cantitatea de materiale ce revine unei unităţi de produs.
3. Valoarea producţiei la un leu resurse materiale:
Valoarea producţiei / Valoarea materialelor consumate
sau Valoarea adăugată / Valoarea materialelor consumate
4. Profitul brut din exploatare la un leu resurse materiale:
Profit brut / Valoarea materialelor consumate.
90

Legătura dintre consumul de materiale şi volumul producţiei se analizează

M
plecând de la modelul: Q=
Cs
Modificarea totală a volumului producţiei (∆ Q = Q1 - Qpl) se explică prin
influenţa următorilor factori: ∆ Q = ∆ M +∆ Cs
M 1 − M pl
1. influenţa consumului total: ∆M=
Cs pl
Din care: Ţinând cont de faptul că M (consumul total ) se poate scrie:

M = Si + I – Sf ⇒ ∆ M = ∆ Si + ∆Ι + ∆ Sf
1.1. influenţa stocului iniţial (Si):
∆ Si = (Si1 + Ipl - Sfpl ) / Cspl - (Sipl + Ipl - Sfpl ) / Cspl = (Si1 - Sipl ) / Cspl
1.2. influenţa cantităţii intrate ( I ): ∆Ι = ( I1 - Ipl ) / Cspl
1.3. influenţa stocului final (Sf): ∆Sf = − ( Sf1 - Sfpl ) / Cspl
M1 M
2. influenţa consumului specific: ∆ Cs = − 1
Cs1 Cs pl
Factorii direcţi care determină creşterea volumului producţiei:

ü creşterea consumului total de materiale;
ü scăderea consumului specific
Factorii indirecţi care determină creşterea volumului producţiei:
ü creşterea stocului iniţial de materiale;
ü creşterea intrărilor de materiale;
ü reducerea stocului final de materiale.
Modificarea consumului specific influenţează, la nivelul produsului, următorii
indicatori:
M1 M
- volumul producţiei − 1
Cs1 Cs pl
M M 
- valoarea producţiei  1 − 1  ⋅ p pl

 Cs1 Cs pl 
- costul produsului (Cs1 – Cspl ) ⋅ p’pl , ( p’pl = preţul materialului )
- profitul unitar -(Cs1 – Cspl ) ⋅ p’pl
91

[
p pl − c pl + (Cs1 − Cs pl ) ⋅ p , pl ]
c pl + (Cs1 − Cs pl ) ⋅ p
- rata rentabilităţii produsului : ,
pl
Prin cumularea influenţelor de la toate produsele, se pot determina influenţele

totale la nivelul întregii producţii.
92

3.3. Studii de caz - Analiza potenţialului uman
Aplicaţia nr. 19: Asigurarea potenţialului uman pe total şi pe categorii

Tabelul nr. 22
Nr. Indicatori Număr mediu de salariaţi Structura personalului (%) Creştere în % faţă de
crt. Perioada Perioada curentă Per. Perioada curentă Per. Progr. de
precedentă Progr. Realizat preced. Progr. Realizat preced. activitate
1 Nr.total de 500 540 520 100 100 100 104 96,3
salariaţi, din
care:
- operativi 425 460 416 85 85,2 80 97,9 90,4
- de adm. şi 75 80 104 15 14,8 20 138,7 130
conducere
2 Cifra de afaceri 730.000 990.000 880.000 x x x 120,5 88,9
(lei)
3 Cifra de afaceri x x
medie (lei)
- pe un salariat 1460 1833,3 1692,3 x x x 115,9 92,3
- pe un operativ 1717,6 2152,2 2115,4 x x x 123,2 98,3
Din datele tabelului nr. 22 rezultă că întreprinderea a prevăzut o creştere a
numărului de salariaţi cu 8% faţă de perioada precedentă în concordanţă cu sporirea
volumului de activitate cu 35,6%.
În anul curent numărul de salariaţi operativi nu a fost realizat decât în proporţie
de 97,9% comparativ cu perioada precedentă. Faţă de programul stabilit s-a înregistrat o
scădere a personalului operativ cu 9,6% şi o depăşire la personalul de administraţie şi
conducere cu 30%. Neasigurarea potenţialului uman pe total, precum şi evoluţia
nefavorabilă a structurii acestuia au afectat performanţele firmei(a scăzut cifra de
afaceri, s-a diminuat eficienţa folosirii potenţialului uman, etc.).
Aplicaţia nr. 20: Analiza calificării personalului dintr-o unitate
Situaţia muncitorilor şi lucrărilor pe categorii de încadrare se prezintă în tabelul nr. 23:

Tabelul nr. 23
Categoria de Repartizarea muncitorilor pe Repartizarea lucrărilor pe Decalajul dintre
calificare categorii categorii ponderea
93

(Ki) Număr Procent faţă de Număr ore Procent faţă muncitorilor şi cea
muncitori(N) total normă (Vi) de total a lucrărilor
I 250 25,0 79.770 25,2 - 0,2
II 190 19,0 102.770 32,4 - 13,4
III 250 25,0 82.240 26,0 - 1,0
IV 225 22,5 30.760 9,7 + 12,8
V 50 5,0 14.450 4,6 + 0,4
VI 30 3,0 4.730 1,5 + 1,5
VII 5 0,5 1.980 0,6 - 0,1
TOTAL 1.000 100,0 316.700 100 0
Indicatori:
a) coeficientul calificării medii ( K ):
K=
∑K ⋅ N i i
=
1 ⋅ 250 + 2 ⋅ 190 + 3 ⋅ 250 + 4 ⋅ 225 + 5 ⋅ 50 + 6 ⋅ 30 + 7 ⋅ 5 2745
=
∑N i 1000 1000
= 2,745
b) Coeficientul mediu tarifar ( K t ):
Kt =
∑V ⋅ Ki i
∑V i
79770 ⋅ 1 + 102770 ⋅ 2 + 82240 ⋅ 3 + 30760 ⋅ 4 + 14450 ⋅ 5 + 4730 ⋅ 6 + 1980 ⋅ 7

Kt = =
316700
769581
= = 2,43
316700
c) coeficientul de concordanţă (Kc):
Kt 2,43
Kc = = = 0,885 < 1 reprezintă surplus de forţă de muncă calificată .
K 2,745
Se constată decalajul între categoriile de calificare a muncitorilor şi cele de
complexitate a lucrărilor din punct de vedere al structurii, ceea ce se reflectă şi în
discordanţa dintre coeficienţii medii, coeficientul calificări medii fiind mai mare decât
coeficientul mediu tarifar al lucrărilor ( K >Kt).
Εxistă lucrări de complexitate inferioară ce sunt executate de muncitori cu grad
de calificare superioară, ceea ce reflectă folosirea incompletă a calificării forţei de
muncă. Consecinţe: cheltuieli cu salariile mai mari decât cele necesare.
Aplicaţia nr. 21:Analiza utilizării timpului de muncă
94

Se consideră următoarele date prezentate în tabelul nr. 24:

Tabelul nr. 24
Explicaţii An anterior Anul curent
Nr. Efectiv Plan Efectiv
crt. ore % ore % ore %
1. Fond de timp calendaristic (Tc) : 4.876.400 100 4.905.600 100 4.934.800 100
2. -libere şi sărbători legale (L+S) 1.456.240 29,86 1.478.400 30,13 1.460.160 29,59
-concedii de odihnă (C.O.). 334.000 6,85 336.000 6,85 338.000 6,85
3. Fond de timp maxim disponibil 3.086.160 63,29 3.091.200 63,02 3.136.640 63,56
Tmax=Tc-(L+S)-CO. 100 100 100
4. Timp neutilizat (Tn), din care : 77.154 2,5 x x 39.208 1,25
-justificat
-nejustificat 70.104 2,27 x x 27.500 0,87
7.050 0,23 11.708 0,38
5. Fond de timp efectiv lucrat (om- 3.009.006 97,50 3.091.20 100 3.097.432 98,75
ore) Te = Tmax -Tn 0
6. Grad de utilzare a Tmax 97,5% 100% 98,75%
Gu= Te / Tmax
7. Durata medie a zilei de lucru 7,8 8 7,9
(h=Te : Z : N)
8. Zile efectiv lucrate(Z) 231 230 232
9. Zile pentru C.O. 25 25 25
10. Zile L+S 109 110 108
11. Număr mediu de salariaţi(N) 1670 1680 1690
12. Fond de timp efectiv lucrat (om- 385.770 386.400 392.080
zile)(Te= NxZ)
Întreprinderea îşi propune să crească fondul de timp efectiv lucrat de la
3.009.006 ore la 3.091.200 ore, respectiv de la 385.770 zile la 386.400 zile prin
utilizarea în totalitate a fondului de timp maxim disponibil (Tn=0), a creşterii duratei
medii a zilei de lucru de la 7,8 ore/zi la 8 ore/zi precum şi creşterea numărului mediu de
salariaţi de la 1670 la 1680.
Timpul efectiv lucrat a crescut faţă de plan ajungând la 3.097.432 ore respectiv
392.080 zile urmare a creşterii fondului de timp maxim disponibil, creştere datorată pe
de o parte de creşterea fondului de timp calendaristic de la 4.905.600 ore plan la
4.934.800 ore, a creşterii numărului de zile efectiv lucrate de la 230 zile la 232 zile
precum şi creşterea numărului de salariaţi de la 1680 la 1690 iar pe de altă parte de
scăderea numărului de zile libere şi sărbători legale cu 2 zile faţă de plan.
Timpul neutilizat (Tn) a scăzut faţă de perioada anterioară de la 77.154 ore la
39.208 ore respectiv, de la 2,5% la 1,25%, dar cu toate acestea timpul neutilizat
nejustificat creşte atât în mărime absolută de la 7.050 ore la 11.708 ore cât şi în mărime
95

relativă de la 0,23% la 0,38%. Durata medie a zilei de lucru creşte de la 7,8 ore/zi în
perioada anterioară la 7,9 ore/zi situându-se totuţi sub nivelul previzionat de 8ore pe zi.
Cauze pentru timpul nelucrat pot fi: absenţe nemotivate, concedii fără plată,
absenţe determinate de obligaţii cetăţeneşti, întreruperea procesului de producţie ca
urmarea a unor defecţiuni, accidente de muncă, concedii medicale, grevă şi altele.
Analiza utilizării timpului de muncă urmăreşte nu numai modul cum s-a folosit
timpul de muncă şi cauzele care au determinat utilizarea incompletă a acestuia, ci şi
implicaţiile economico-financiare ale timpului nelucrat.
Aplicaţia nr. 22: Analiza eficienţei utilizării resurselor umane

Pentru exemplificare folosim datele din tabelul nr. 25:
Tabelul nr. 25
T (mii ore) Q (lei) Wm = ∆Q / ∆T W = Q / T E = Wm /W Zona
I0 0 0 0 0 0
I1 10 2.100 210 210 1
I2 20 4.500 240 225 1,07
I3 30 7.650 315 255 1,24 I
I4 40 12.000 435 300 1,45
I5 50 18.750 675 375 1,8
I6 60 22.500 375 375 1
I7 70 25.200 270 360 0,75
I8 80 27.750 255 346,9 0,735 II
I9 90 29.250 150 325 0,46
I10 100 30.000 75 300 0,25
I11 110 30.000 0 272,7 0
I12 120 29.700 -30 247,5 -0,12
I13 130 28.950 -75 222,7 -0,34 III
Analizând datele din tabel se desprind următoarele concluzii:
- de la I0 la I5 productivitatea marginală creşte ca urmare a sporirii producţiei totale într-
un ritm superior faţă de cel al factorului T, aspect relevat şi de faptul că elasticitatea
înregistrează valori supraunitare. Pe acelaşi interval curba productivităţii marginale este
deasupra celei a productivităţii medii, ceea ce semnifică faptul că productivitatea medie
este crescătoare, întreprinderea utilizând sub nivel optim forţa de muncă.
- productivitatea marginală atinge valoarea maximă în I5, după care descreşte, atingând
valoarea zero atunci când producţia înregistrează valoarea maximă, respectiv pentru I11.
Pe acest interval producţia continuă să crească dar într-un ritm inferior celui al factorului
T, elasticitatea producţiei înregistrând valori subunitare.
96

Productivitatea medie continuă să crească, atingând valoarea maximă pentru I6,

după care descreşte. Ea înregistrează valoarea maximă atunci când cele două
productivităţi sunt egale . Valoarea maximă a productivităţii medii semnifică utilizarea
optimă a forţei de muncă.
Intervalul I5 – I11 este denumit în literatura de specialitate “zona productivităţilor
descrescătoare”. Pentru T > 110 mii ore (deci I > I11) intrăm în zona productivităţii
marginale negative. Aceasta pentru că producţia a înregistrat valoarea maximă, iar orice
cantitate suplimentară din factorul muncă determină diminuarea ei, deoarece mărirea
excesivă a acestui factor de producţie împiedică derularea normală a procesului de
producţie. Intervalul de utilizare normală a factorului muncă corespunde zonei în care
productivitatea marginală este descrescătoare şi pozitivă.
Între productivitatea marginală şi productivitatea medie se formează relaţiile:
Wm >W înaintea punctului maxim al productivităţii medii;
Wm =W în punctul maxim al productivităţii medii;
Wm <W după punctul maxim al productivităţii medii.
În funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate (E) specialiştii propun
segmentarea curbei activităţii în trei zone de semnificaţie, astfel:
- zona I, “zona randamentelor crescătoare”, în care E > 1;
- zona a II-a, “zona randamentelor descrescătoare”, în care 0 < E < 1;
- zona a III-a, “zona randamentelor negative”, în care E < 0;
Grafic, curbele productivităţii medii şi marginale se prezintă astfel:
800
600
400
200
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
-200
Aplicaţia nr. 23: Analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe

97

Tabelul nr. 26
Număr de Producţia (Q) Randamentul Randamentul Coeficientul de
echipamente - lei- mediu marginal elasticitate
(Nu) Q ∆Q rm
r= rm = E=
Nu ∆Nu r
1 2400 2400 2400 1
2 6000 3000 3600 1,2
3 12000 4000 6000 1,5
4 21600 5400 9600 1,8
5 27000 5400 5400 1
6 30000 5000 3000 0,6
7 32500 4642,9 2500 0,54
8 32500 4062,5 0 0
9 30600 3400 -1900 -0,66
10 28500 2850 -2100 -0,73
Grafic, curbele randamentului mediu şi marginal se prezintă astfel:
Între randamentul mediu şi randamentul marginal se formează relaţiile:

r < rm ⇒ utilajele sunt utilizate sub nivel optim (I1,I2,I3,I4)
r = rm ⇒ utilajele sunt utilizate la nivel optim (I5)
r > rm ⇒ utilajele sunt utilizate normal (I5,I6,I7,I8)
Pe intervalul I0 - I4 este zona randamentelor crescătoare: randamentul marginal

creşte într-un ritm superior faţă de cel al randamentului mediu, elasticitatea înregistrând
valori supraunitare E>1. Pe acelaşi interval curba randamentului marginal este deasupra
98

randamentului mediu, ceea ce semnifică faptul că randamentul mediu este crescător,

întreprinderea utilizând sub nivel optim echipamentele industriale.
Randamentul marginal atinge valoarea maximă în I4, după care descreşte,
atingând valoarea zero atunci când producţia înregistrează valoarea maximă, respectiv
pentru I8. Pe acest interval coeficientul de elasticitate înregistrează valori subunitare.
Intervalul I5 – I8 este denumit în literatura de specialitate “zona randamentelor
descrescătoare”. Odată cu unitatea suplimentară 7, funcţia de producţie atinge maximum
tehnic. După I8 randamentul marginal începe să fie negativ şi intrăm în zona
randamentelor negative (E<1).
Randamentul mediu continuă să crească, atingând valoarea maximă pentru I5,
după care descreşte. El înregistrează valoarea maximă atunci când r = rm ( r este maxim
∆r
când derivata lui este nulă = 0 ) . Valoarea maximă a randamentului mediu
∆Nu
semnifică utilizarea optimă a echipamentelor industriale din punct de vedere tehnic.
Aplicaţia nr. 24: Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe prin indicatorul
valoarea producţiei marfă fabricată la 1000 lei mijloace fixe totale I ( 0 00 )
Modele de calcul:
Pmf T ⋅r
A) I = ⋅ 1000 = ⋅ 1000
Mf Mf
Mfa Pmf
B) I= ⋅ ⋅ 1000
Mf Mfa
Mfa Pmf max Pmf

C) I= ⋅ ⋅ ⋅ 1000
Mf Mfa Pmf max
Mfa
Unde, =ponderea mijloacelor fixe active în total mijloace fixe;
Mf
Pmf
=randamentul mijloacelor fixe active;
Mfa
Pmf max
=limita maximă a eficienţei mijloacelor fixe active;
Mfa
99

Pmf
=gradul de utilizare a capacităţii de producţie.
Pmf max
Tabelul nr. 27
Nr. Abatere Indici de
crt. Indicatori Precedentă Curentă ∆ realizare
(%)
1 Producţia marfă fabricată 210.000 240.000 30.000 114,29
(Pmf= T ⋅ r ) –lei -
2 Valoarea medie anuală a mijloacelor 42.000 43.000 1.000 102,38
fixe totale ( Mf ) – lei -
3 Valoarea medie anuală a mijloacelor 21.000 21.500 500 102,38
fixe active ( Mfa ) – lei -
4 Timpul total de lucru al echipamentelor 1.350.000 1.320.000 -30.000 97,78
industriale (T – ore)
5 Randamentul mediu orar ( r ) 0,156 0,182 0,026 116,67
6 Cantitatea maximă de producţie 250.000 250.000 - 100
(Pmfmax) – lei-
7 Valoarea producţiei marfă fabricată 5.000 5581,40 581,40 111,63
la 1000 lei mijloace fixe totale I (%)
Pmf T ⋅r
A) Modelul de calcul I = ⋅ 1000 = ⋅ 1000
Mf Mf
a).Modificarea totală a indicatorului ( ∆ I):
Pmf 1 Pmf 0
∆ I = I1-I0 = ⋅ 1000 - ⋅ 1000 = 5581,4 – 5000= 581,40 0 00
Mf 1 Mf 0
b).Descompunerea pe factori de influenţă:
∆ I = ∆ Mf + ∆ Pmf
c). Stabilirea influenţei modificării fiecărui factor asupra indicatorului
1. influenţa modificării valorii medii anuale a mijloacelor fixe:
Pmf 0 Pmf 0 210.000
∆ Mf = ⋅ 1000 - ⋅ 1000= ⋅ 1000-5000= 4883,72-5000= -116,28 0 00
Mf 1 Mf 0 43.000
2. influenţa modificării producţiei marfă fabricată:

Pmf 1 Pmf 0
∆ Pmf= ⋅ 1000 - ⋅ 1000=5581,4 -4883,72=697,68 0 00
Mf 1 Mf 1
din care: ∆ Pmf = ∆ T+ ∆ r

2.1. influenţa modificării timpului total de lucru al echipamentelor industriale:
T1 ⋅ r 0 Pmf 0 1.320.000 ⋅ 0,156
∆ T= = ⋅ 1000 - ⋅ 1000= ⋅ 1000-4883,72=
Mf 1 Mf 1 43.000
100

= 4788,84-4883,72=94,88 0 00
2.2. influenţa modificării randamentului mediu orar:
T1 x r 1 T1 ⋅ r 0
r == ⋅ 1000 - ⋅ 1000=5581,4 -4788,84= 792,56 0 00
Mf 1 Mf 1
În urma analizei s-a constatat creşterea indicatorului „Valoarea producţiei marfă
fabricată la 1000 lei mijloace fixe” cu 581,4 0 00 , de la 5000 0 00 la 5581,4 0 00 , respectiv
cu 11,63%. Situaţia este favorabilă reflectând o creştere a eficienţei mijloacelor fixe care
se explică prin creşterea într-un ritm mai accelerat a producţiei marfă fabricată faţă de
ritmul de creştere a valorii mijloacelor fixe (114,29>102,38 ⇒ I Pmf > I Mf ) aspect
datorat influenţei următorilor factori:

ü valoarea medie anuală a mijloacelor fixe ( Mf ) a crescut cu 1000lei de la
42000lei la 43000lei şi a determinat scăderea indicatorului analizat cu
116,28 0 00 (evoluţie normală ce a generat creşterea producţiei marfă fabricată
într-o măsură mai mare);
ü producţia marfă fabricată (Pmf) a crescut cu 30.000 lei, de la 210.000 lei la
240.000 lei, influenţând favorabil evoluţia indicatorului ducând la creşterea
acestuia cu 697,68 0 00 ;
ü timpului total de lucru al echipamentelor industriale (T) scade cu 30.000 ore,
de la 1.350.000 ore la 1.320.000 ore, aspect nefavorabil ce a determinat
scăderea indicatorului cu 94,88 0 00 ;
ü randamentului mediu orar creşte cu 0,026 lei/oră, de la 0,156 lei/oră la
0,182 lei/oră, compensând efectul nefavorabil datorat reducerii timpului total
de lucru al echipamentelor industriale determinând creşterea eficienţa
mijloacelor fixe cu 792,56 0 00 .
Mfa Pmf
B) Modelul de calcul I= ⋅ ⋅ 1000
Mf Mfa
a).Modificarea totală a indicatorului ( ∆ I):
Mfa1 Pmf 1 Mfa0 Pmf 0
∆ I = I1-I0 = ⋅ ⋅ 1000 - ⋅ ⋅ 1000 = 5581,4 – 5000= 581,4 0 00
Mf 1 Mfa1 Mf 0 Mfa 0
b). Descompunerea pe factori de influenţă:
101

Mfa Pmf
∆I= ∆ +∆
Mf Mfa
c). Stabilirea influenţei modificării fiecărui factor asupra indicatorului:

1. influenţa modificării ponderii valorii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe:
Mfa Mfa1 Pmf 0 Mfa0 Pmf 0

∆ = ⋅ ⋅ 1000 - ⋅ ⋅ 1000 =
Mf Mf 1 Mfa0 Mf 0 Mfa0
21.500 210 .000
= ⋅ ⋅ 1000 - I0= 5000-5000=0 0 00
43.000 21000
2. influenţa modificării randamentului mijloacelor fixe active:
Pmf Mfa1 Pmf1 Mfa1 Pmf 0

∆ = ⋅ ⋅ 1000 - ⋅ ⋅ 1000 = 5581,4 – 5000= 581,4 0 00
Mfa Mf 1 Mfa1 Mf 1 Mfa 0
Rezultă o creştere a eficienţei mijloacelor fixe cu 581,40 0 00 datorată creşterii

Pmf
randamentului mijloacelor fixe active ( ) de la 10 la 11,16. Ponderea mijloacelor
Mfa
Mfa
fixe în total mijloace fixe ( ) nu se modifică de la o perioadă la alta, menţinându-se
Mf
la 50%, având o influenţă nulă asupra indicatorului „Valoarea producţiei marfă fabricată
la 1000 lei mijloace fixe”.
Mfa Pmf max Pmf
C) Modelul I= ⋅ ⋅ ⋅ 1000
Mf Mfa Pmf max
a).Modificarea totală a indicatorului ( ∆ I): ∆ I = I1-I0 =
Mfa1 Pmf max 1 Pmf 1 Mfa0 Pmf max 0 Pmf 0
⋅ ⋅ ⋅1000 - ⋅ ⋅ ⋅ 1000 =
Mf 1 Mfa1 Pmf max 1 Mf 0 Mfa 0 Pmf max 0
5581,4 – 5000= 581,4 0 00

b). Descompunerea pe factori de influenţă:
Mfa Pmf max Pmf
∆I= ∆ +∆ +∆
Mf Mfa Pmf max
c). Stabilirea influenţei modificării fiecărui factor asupra indicatorului:
1. influenţa modificării ponderii valorii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe:
102

Mfa Mfa1 Pmf max 0 Pmf 0 Mfa0 Pmf max 0 Pmf 0

∆ = ⋅ ⋅ ⋅ 1000 - ⋅ ⋅ ⋅ 1000 =
Mf Mf 1 Mfa0 Pmf max 0 Mf 0 Mfa 0 Pmf max 0
210.000
= 0,5 ⋅ ⋅ 1000 -5000=5000-5000=0 0 00
21000
2. influenţa modificării factorului ”limita maximă a eficienţei mijloacelor fixe
active”:
Pmf max Mfa1 Pmf max1 Pmf 0

∆ = ⋅ ⋅ ⋅ 1000 -
Mfa Mf 1 Mfa1 Pmf max 0
Mfa1 Pmf max 0 Pmf 0

⋅ ⋅ ⋅ 1000 = 4884,6-5000= -115,4 0 00
Mf 1 Mfa0 Pmf max 0
3. influenţa modificării gradului de utilizare a capacităţii de producţie:

Pmf Mfa1 Pmf max1 Pmf 1
∆ = ⋅ ⋅ ⋅ 1000 -
Pmf max Mf 1 Mfa1 Pmf max1
Mfa1 Pmf max1 Pmf 0

⋅ ⋅ ⋅ 1000 = 5581,4 - 4884,6 = 696,8 0 00
Mf 1 Mfa1 Pmf max 0
Eficienţa mijloacelor fixe creşte datorită modificării gradului de utilizare a

Pmf
capacităţii de producţie ( ). Acest factor de influenţă creşte cu 0,12, de la 0,84
Pmf max
în perioada precedentă la 0,96 în perioada curentă, determinând creşterea valorii
producţiei marfă fabricată la 1000 lei mijloace fixe cu 696,8 0 00 compensând efectul
nefavorabil datorat reducerii limitei maxime a eficienţei mijloacelor fixe active
Pmf max
( ) care scade cu 0,27, de la 11,90 la 11,63 şi determină reducerea
Mfa
indicatorului cu 115,4 0 00 .
Aplicaţia nr. 25: Asigurarea necesarului de materii prime

Tabelul nr. 28
103

Asigurarea
Nr. Necesar Necesar Stoc Data Cantitatea Stoc
Intrări UM necesarului
crt. lunar zilnic iniţial intrării intrată final
Zile Cantităţi
1 Material A Kg 1500 50 200 x x 4 200 x
2 I Kg - - - 6 450 9 450 x
3 II Kg - - - 16 550 11 550 x
4 III Kg - - - 28 700 2 100 600
5 Total A Kg 1500 50 200 x 1700 26 1300 600
6 Material B Kg 2400 80 320 x x 4 280 x
7 I Kg - - - 6 880 10 880 x
8 II Kg - - - 17 960 13 960 x
9 Total B Kg 2400 80 320 x 1840 27 2160 X
După cum se observă, în cazul materiei prime A , deşi cantitatea intrată

depăşeşte necesarul lunar cu 13,3 %, faptul că intrările nu au avut loc la timp a condus la
o acoperire a necesarului numai pentru 26 zile şi, bineînţeles, la creşterea stocului final
faţă de stocul iniţial de 3 ori. Aceasta înseamnă că în condiţiile consumurilor zilnice
prevăzute în întreprindere a apărut insuficienţa materiei prime A în zilele de 5, 6, 16 şi
28 ale lunii.
La materia primă B, în afară de neregularitatea intrărilor care a determinat lipsa
acesteia în zilele de 5, 6 şi 17, nu s-a respectat obligaţia aprovizionării nici în ceea ce
priveşte cantitatea (necesarul lunar 2400, aprovizionat 1840). Mai mult decât atât, nu s-a
asigurat stocul necesar continuării producţiei în primele zile ale lunii viitoare.
Deci programul de aprovizionare nu s-a îndeplinit la ambele materii prime.
104

Cap 3 Analiza Potentialului Intern

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap 3 Analiza Potentialului Intern

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiză economico-financiară –teorie şi aplicaţii

Capitolul 3. Analiza potenţialului intern al întreprinderii

Analiza economică a resursele umane vizează următoarele probleme:

3.1.1 Analiza dimensiunii potenţialului uman

Ø vizează latura cantitativă şi calitativă, dinamica şi structura personalului.

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

b) Analiza efectivului de salariaţi în dinamică

c) Analiza efectivului de salariaţi din punct de vedere calitativ (calificarea)

Tendinţa de creştere a coeficientului indică preocuparea întreprinderii pentru

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

2. Coeficientul mediu tarifar /gradul de complexitate a lucrărilor executate ( K t )

Din compararea celor doi coeficienţi rezultă următoarele situa•ii:

3. coeficientul de concordanţă (Kc): Kt

ð Kc < 1 reprezintă surplus de forţă de muncă calificată

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

3.1.2 Analiza stabilităţii efectivului de salariaţi

Stabilitatea efectivului de salariaţi este afectată de mobilitatea personalului şi se

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

3. 1.3. Analiza utilizării timpului de muncă

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Folosirea timpului de muncă de analizează pe baza balanţei întocmită în acest

Efectele economice ale neutilizării timpului de muncă (T, t) asupra principalilor

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

3.1.4. Analiza eficienţei utilizării resurselor umane

a) Analiza productivităţii medii

Productivitatea muncii reprezintă însuşirea muncii de a crea o anumită cantitate

Productivitatea medie a muncii (W ) se determină ca raport între producţie (Q)

unde Q = producţia fizică sau valorică (Pmf, CA, VA);

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

ü productivitatea zilnică Wz= Pmf / Tz, unde Tz = total om-zile lucrate;

Analiza factorială a productivităţii medii anuale

Pentru urmărirea modificării volumului producţiei marfă (Pmf) ca efect al

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

CumWa ð Pmf = N ⋅Wa = N ⋅ Nz ⋅Wz = N ⋅ Nz ⋅ Nh ⋅Wh,

Wh = ∑si ⋅ Whi.

Productivitatea marginală a muncii (Wm) cuantifică sporul de producţie obţinut

Wm = ∆Q / ∆L = (Q1 – Q0) / (L1 – L0).

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Pentru a completa informaţiile furnizate de productivitatea marginală s-a introdus

c) Analiza profitului mediu pe un lucrător

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Sistemul factorial se prezintă astfel:

3.2. Analiza potenţialului material al întreprinderii

Analiza economică a mijloacelor fixe vizează următoarele probleme:

3.2.1.1. Analiza dinamicii, structurii şi stării funcţionale a mijloacelor fixe

@ Pentru aprecierea dinamicii mijloacelor fixe două valori sunt

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

a) modificarea absolută a mijloacelor fixe:

@ Analiza structurii mijloacelor fixe presupune o investigare a modului de

@ Analiza stării mijloacelor fixe

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

3.2.1.2. Analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe

În analiza utilizării extensive a mijloacelor fixe (maşinilor, utilajelor şi

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

mi = număr de maşini, utilaje la care se urmăreşte timpul de lucru ( i = 1, 2, 3,…

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

5) profitul brut potenţial: N1⋅ (t1-to) ⋅rho⋅pro

3.2.1.3. Analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe

Analiza utilizării intensive a mijloacelor fixe se realizează în principal pe baza

Randamentul mediu reprezintă cantitatea fizică a producţiei sau valoarea

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Randamentul marginal reflectă creşterea producţiei fizice sau valorice pe o

5) profitul brut potenţial:

PDF created with FinePrint pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com