Sunteți pe pagina 1din 20

Metode de analiz a circuitelor electrice liniare

8. METODE DE ANALIZ A CIRCUITELOR


ELECTRICE LINIARE

8.1. CONSIDERA II GENERALE

Analiza (studiul sau rezolvarea) unui circuit electric – indiferent dac este de
tensiune continu sau de tensiune alternativ – se poate face din dou puncte de
vedere:
- circuitul electric nu exist ; se cunoa te traseul pe care trebuie s îl aib circuitul –
deci schema electric – pozi ia pe schem i parametrii surselor i receptorilor i
se caut s se determine sec iunile diver ilor conductori, astfel ca circuitul s
func ioneze în condi iile optime i în conformitate cu prescrip iile în vigoare.
- circuitul electric exist ; se cunoa te traseul s u – schema electric complet –
pozi ia pe schem i parametrii surselor i receptorilor; problema const în
stabilirea intensit ilor curen ilor în diversele ramuri ale circuitului i determinarea
c derilor de tensiune pe acestea.
În primul caz problema este în general nedeterminat i nu se poate rezolva cu
ajutorul legilor i teoremelor stabilite; pentru rezolvarea problemei trebuie puse
anumite condi ii suplimentare (înc lzirea conductorilor, minim de material etc.)
Aceast problem face obiectul altor discipline.
În al doilea caz problema este determinat . Ea constituie obiectul analizei
circuitelor electrice i se poate rezolva complet cu ajutorul legilor i teoremelor
generale ale electrotehnicii.
Prin analiza (rezolvarea) unui circuit se în elege deci determinarea:
- intensit ilor curen ilor din ramurile circuitului,
- tensiunilor între noduri (pe ramuri),
- puterilor consumate sau produse pe ramuri (efectuarea i verificarea bilan ului
puterilor).
Pentru analiza unui circuit este necesar s se cunoasc :
- structura circuitului (leg turile dintre diversele elemente de circuit),
- parametrii circuitului (impedan ele sau admitan ele),
- parametrii surselor de energie (tensiunea electromotoare, curentul injectat,
impedan a intern ).
Pentru analiza circuitelor electrice liniare, func ionând fie în regim sta ionar fie în
regim cvasista ionar, au fost stabilite o serie de metode speciale i dintre care,
câteva din cele considerate mai importante, vor fi prezentate în cele ce urmeaz
(prezentarea se va face corespunz tor regimului cvasista ioar, pentru regimul
sta ionar f cându-se o serie de particulariz ri (impedan ele complexe se înlocuiesc

1
NO IUNI DE TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

cu rezisten e, t.e.m complexe i curen ii injecta i complec ii, corespunz tori surselor
de tensiune respectiv curent se înlocuiesc cu amplitudinile t.e.m respectiv curen ilor
injecta i).

8.2. METODA UTILIZ RII TEOREMELOR


LUI KIRCHHOFF

Principiul metodei
Metoda utiliz rii teoremelor lui Kirchhoff este o metod general de analiz a
circuitelor electrice.
Principiul metodei const în aplicarea teoremelor lui Kirchhoff, valabile în orice
regim de func ionare.
Consider m un circuit complex care are r ramuri i n noduri. Dac sunt date
valorile tensiunilor electromotoare ale surselor i impedan ele tuturor ramurilor,
necunoscutele sunt cei r curen i care str bat cele r ramuri.
Metoda de rezolvare a circuitului const în a forma, cu ajutorul celor dou
teoreme ale lui Kirchhoff, un sistem de r ecua ii cu r curen i necunoscu i, a c rui
rezolvare conduce la determinarea curen ilor din ramuri.
Circuitul având n noduri, conform primei teoreme a lui Kirchhoff se pot ob ine
p = n − 1 ecua ii (din r ecua ii necesare). Într-adev r din cele n ecua ii care se pot
forma folosind prima teorem a lui Kirchhoff, se constat c numai n − 1 sunt
independente. Ultima ecua ie (a n-a) este identic cu ecua ia ob inut din suma
primelor n − 1 ecua ii.
Aceast constatare rezult din faptul c la formarea ecua iilor pe baza primei
teoreme a lui Kirchhoff, trecând de la un nod la altul intervine cel pu in un curent nou,
astfel încât în cele n − 1 ecua ii intr to i cei n curen i ce se ramific din n noduri.
Având p = n − 1 ecua ii formate cu ajutorul primei teoreme a lui Kirchhoff, pân
la completarea sistemului de r ecua ii mai sunt necesare b = r − p = r − (n − 1) ecua ii.
Restul de b ecua ii (b – num rul de bucle independente) necesare se ob in prin
aplicarea teoremei a doua a lui Kirchhoff în p circuite închise (ochiuri) independente.
Ochiurile alese pentru aplicarea teoremelor lui Kirchhoff trebuie s fie independente
pentru ca ecua iile rezultate s nu fie unele consecin e ale celorlalte. Un circuit este
independent dac se deosebe te de circuitele precedente cel pu in printr-o ramur
nou .
Din cele spuse rezult c teoremele lui Kirchhoff permit s se ob in :
- p = n − 1 ecua ii formate cu prima teorem ,
- b = r − (n − 1) ecua ii formate cu a doua teorem ,
- p + b = r ecua ii formate în total cu ajutorul celor dou teoreme, prin urmare un
sistem de r ecua ii independente care permit determinarea celor r curen i
necunoscu i din ramurile circuitului complex.

2
Metode de analiz a circuitelor electrice liniare

Pentru aplicarea metodei la rezolvarea unui circuit complex este necesar s se


realizeze urm toarele etape:
1. Se stabilesc arbitrar sensurile curen ilor în ramuri (se recomand ca în cazul în
care o ramur con ine o singur surs de tensiune sau curent, sensul curentului
din ramur s fie considerat acela i cu cel al t.e.m. sau curentului injectat
corespunz tor sursei).
2. Se aleg arbitrar cele p = n − 1 noduri i se scriu primele n − 1 ecua ii utilizând
prima teorem a lui Kirchhoff (respectând regula semnelor prezentat la aceast
teorem ).
3. Se aleg arbitrar sensul de parcurgere considerat pozitiv pentru fiecare ochi
independent (de regul sensul orar; se recomand îns alegerea ca sens de
referin pentru ochiul considerat al sensului t.e.m. ale surselor i curen ilor din
ramurile ochiului considerat ca fiind „majoritar” – de exemplu dac majoritatea
sensurilor precizate sunt în sens orar atunci ca sens de referin al ochiului se va
considera sensul orar).
4. Se scriu restul de b = r − (n − 1) ecua ii utilizând teorema a doua a lui Kirchhoff (se
vor considera pozitive t.e.m. i intensit ile curen ilor reprezentate în sensul de
referin ales pentru ochiul respectiv).
5. Se rezolv sistemul celor p + q = r ecua ii liniare cu r necunoscute determinând
intensit ile celor r curen i din ramuri.
6. Se fixeaz sensul real al curen ilor inversând sensul acelor curen i care au rezultat
negativi din calcul.
Aplica ie
Se consider în fig.8.1 schema unui circuit format din dou surse de tensiune
conectate în paralel determinând, prin intermediul impedan elor Z1 i Z2, curentul I3
prin impedan a Z3.
În circuitul considerat: n = 2, r = 3,
I1 Z1 A Z2 I2 p = n − 1 = 1 , b = r − (n − 1) = 2 .
I3 Se formeaz sistemul de ecua ii:
E1 + Z3 + E2
I1 + I 2 − I 3 = 0
Z 1I 1 + Z 3 I 3 = E 1
B Z2I 2 + Z3I 3 = E 2
Figura 8.1
Rezolvând sistemul de ecua ii se ob ine:
1 E 1(Z 2 + Z 3 ) − E 2 Z 3
I1 = = (8.1)
Z 1Z 2 + Z 1 Z 3 + Z 2 Z 3

2 E 2 (Z 1 + Z 3 ) − E 1 Z 3
I2 = = (8.2)
Z 1 Z 2 + Z 1Z 3 + Z 2 Z 3

3 E 1Z 2 + E 2 Z 1
I3 = = (8.3)
Z 1Z 2 + Z 1Z 3 + Z 2 Z 3
în care:
3
NO IUNI DE TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

1 1 −1 0 1 −1 1 0 −1 1 1 0
= Z1 0 Z3 , 1 = E1 0 Z3 , 2 = Z1 E 1 Z3 , 3 = Z1 0 E1 .
0 Z2 Z3 E2 Z2 Z3 0 E2 Z3 0 Z2 E2

Rezolvarea circuitelor complexe prin folosirea direct a teoremelor lui Kirchhoff


prezint dezavantajul c necesit rezolvarea unui sistem format dintr-un num r de
ecua ii egal cu num rul curen ilor necunoscu i (ramurilor). Deoarece, în cazul unui
circuit complex cu num r mare de ramuri, prin scrierea teoremelor lui Kirchhoff se
ob ine un num r mare de ecua ii, este incomod de a rezolva acest sistem i, din
acest motiv, s-au elaborat metode simplificatoare, care conduc la un num r mai mic
de ecua ii. Unele din aceste metode conduc la mic orarea num rului de ecua ii,
altele la desfacerea problemei complexe în probleme mai simple, iar altele la
transformarea circuitului complex astfel încât calculul s se simplifice.
În majoritatea lor, metodele simplificatoare fac apel la principiul superpozi iei
(suprapunerii efectelor) i din aceast cauz aceste metode sunt aplicabile numai
circuitelor liniare (parametrii R, L i C sunt constan i). Unele metode utilizeaz
necunoscute auxiliare. De aceea metodele care permit simplificarea calculului au
deosebit importan .

8.3. METODA BAZAT PE PRINCIPIUL


SUPRAPUNERII EFECTELOR

Principiul metodei
Unele metode de calcul permit descompunerea unei probleme complexe în mai
multe probleme mai simple. Dintre acestea face parte i metoda de rezolvare bazat
pe principiul suprapunerii efectelor (prezentat în paragraful 7.4).
Aplicarea principiului suprapunerii efectelor la circuitele electrice se bazeaz pe
faptul c , în general impedan ele sunt independente de intensitatea curen ilor ce le
str bat i c ecua iile scrise în baza teoremelor lui Kirchhoff sunt liniare.
Justificarea metodei se ob ine scriind teoremele lui Kirchhoff pentru fiecare
surs în parte i adunând apoi rezultatele, de unde rezult i modul ei de utilizare.
Metoda const în a considera c în circuitul dat ac ioneaz pe rând câte o
singur surs , determinând intensit ile curen ilor par iali pe care i-ar crea ea în ramuri
i, în final, a intensit ilor curen ilor reali, din suma algebric (suprapunerea)
intensit ilor curen ilor par iali. Pentru simplificarea calculelor se recomand ca toate
sursele de curent s fie transformate în surse de tensiune, conform echivalen ei
dintre acestea. În consecin calculul intensit ilor curen ilor necesit urm toarele
etape:
1. Se descompune circuitul într-un num r de subcircuite egal cu num rul surselor
(prin anularea tensiunilor electromotoare ale tuturor surselor care ac ioneaz în
circuitul complex, cu excep ia uneia singure – impedan ele interne ale surselor se
men in).
4
Metode de analiz a circuitelor electrice liniare

2. Pentru fiecare subcircuit, se calculeaz intensit ile curen ilor par iali din ramuri
(pe care îi creeaz singura surs ce ac ioneaz ).
3. Se calculeaz intensit ile curen ii reali din ramuri f când suma algebric a
intensit ilor curen ilor par iali.
Avantajul acestei metode const în aceea c nu mai este necesar s se scrie i
s se rezolve ecua iile rezultând din aplicarea teoremelor lui Kirchhoff i rezultatul se
poate ob ine printr-o simpl sumare algebric . Pentru a ilustra metoda, se va
considera circuitul din fig.8.1 i se vor compara rezultatele cu cele ob inute prin
utilizarea metodei teoremelor lui Kirchhoff.
Aplica ie
Rezolvarea acestui circuit a fost realizat , ca aplica ie, la prezentarea
principiului suprapunerii efectelor (paragraful 7.4), fapt pentru care nu se va mai
reveni la aceast rezolvare.
S-au ob inut atunci, în rela iile (7.176), (7.180) i (7.181) acelea i expresii
pentru curen ii reali din ramurile circuitului ca i cele din rela iile (8.1), (8.2), (8.3)..

8.4. METODELE TRANSFIGUR RII CIRCUITELOR

Metodele transfigur rii circuitelor electrice constau în a transforma un circuit sau


o por iune de circuit, complex într-un circuit mai simplu, f r ca prin aceasta
distribu ia curen ilor sau tensiunilor s se schimbe în restul circuitului. În acest mod,
calculul intensit ilor curen ilor în circuit se poate face mai u or, revenindu-se apoi
prin opera ii inverse, la circuitul ini ial i g sindu-se astfel mult mai simplu intensit ile
curen ilor în ramurile circuitului.

8.4.1. METODA TRANSFIGUR RII TRIUNGHI-STEA


I STEA-TRIUNGHI
În unele cazuri calculul circuitelor complexe se simplific pe calea transform rii
acestora în circuite mai simple. Un astfel de caz este acela al circuitelor complexe
care con in conexiuni de impedan e în form de stea sau triunghi. Asemenea circuite
pot fi reduse la conexiuni accesibile calculului, prin transformarea conexiunilor din
stea în triunghi sau invers (rela iile (7.98) i (7.99)), opera ie care poart denumirea
de transfigurare a circuitelor.
Aplica ie
S consider m circuitul complex indicat în fig.8.2.a, care con ine 6 ramuri i 4
noduri. Rezolvarea prin metoda aplic rii directe a teoremelor lui Kirchhoff ar necesita
alc tuirea i rezolvarea unui sistem de 6 ecua ii cu 6 necunoscute. Observând c
circuitul con ine un grup de impedan e conectate în triunghi se poate simplifica
rezolvarea prin transfigurarea circuitului, ob inând schema din fig.8.2.b.

5
NO IUNI DE TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

Impedan ele conexiunii stea func ie de impedan ele conexiunii triunghi se


calculeaz cu rela iile (7.98). Se rezolv apoi circuitul simplificat (fig.8.2.b) prin

I1 1 I12 Z12 2 I2
I1 Z1 A Z2 I2
I23
I3
E1 Z31 Z23 E2 E1 + Z3 + E2
I31
3
I3
B
a b
Figura 8.2

aplicarea teoremelor lui Kirchhoff, direct sau descompunând circuitul în ochiuri


separate i se determin astfel intensit ile curen ilor I1, I2, I3. Apoi, aplicând
teoremele lui Kirchhoff circuitului format de conexiunea triunghi, se ob in curen ii I12,
I23, I31. Cum triunghiul 1,2,3 con ine trei ramuri i trei noduri rezult c se formeaz
q = n − 1 = 3 − 1 = 2 ecua ii aplicând prima teorem i p = r − q = 3 − 2 = 1 ecua ii
aplicând a doua teorem a lui Kirchhoff. Rezult sistemul:
− I 12 + I 31 = −I 1
I 12 − I 23 = −I 2 (8.4)
Z 12 I 12 + Z 23 I 23 + Z 31I 31 = 0
Sistemul se rezolv în continuare notând:
−1 0 1 − I1 0 1
= 1 −1 0 = Z 12 + Z 23 + Z 31 ; 1 = − I2 −1 0 = Z 31I 1 − Z 23 I 2 ;
Z 12 Z 23 Z 31 0 Z 23 Z 31

−1 − I1 1 −1 0 − I1
2 = 1 − I2 0 = Z 12 I 2 + Z 31I 3 ; 3 = 1 −1 − I 2 = −Z 12 I 1 − Z 23 I 2 ,
Z 12 0 Z 31 Z 12 Z 23 0

rela ii în care s-a inut seama c I 1 + I 2 = I 3 .


Intensit ile curen ilor din circuitul triunghiului rezult :
1 Z 31I 1 − Z 23 I 2
I 12 = = , (8.5)
Z 12 + Z 23 + Z 31

2 Z 12 I 2 + Z 31I 1
I 23 = = , (8.6)
Z 12 + Z 23 + Z 31

3 Z 12 I 1 + Z 23 I 3
I 31 = =− . (8.7)
Z 12 + Z 23 + Z 31
6
Metode de analiz a circuitelor electrice liniare

Se determin intensit ile curen ilor din schema echivalent (fig.8.2.b) utilizând
rela iile determinate anterior pentru aceast schem în paragraful 8.2 – rela iile (8.1),
(8.2), (8.3).
E (Z + Z 3 ) − E 2 Z 3
I1 = 1 = 1 2 ,
Z 1Z 2 + Z 1 Z 3 + Z 2 Z 3

2 E 2 (Z 1 + Z 3 ) − E 1 Z 3
I2 = = ,
Z 1 Z 2 + Z 1Z 3 + Z 2 Z 3

3 E 1Z 2 + E 2 Z1
I3 = = .
Z 1Z 2 + Z 1Z 3 + Z 2 Z 3
Înlocuind apoi expresiile intensit ilor curen ilor I1, I2, I3 în rela iile (8.5), (8.6) i
(8.7) se determin intensit ile curen ilor din ramurile conexiunii triunghi, ale c ror
expresii s-au dedus mai sus.

8.4.2. METODA BAZAT PE TEOREMA SURSEI


ECHIVALENTE DE TENSIUNE

Principiul metodei
Una din metodele care permit determinarea curentului într-o ramur oarecare a
unui circuit complex, f r a fi necesar determinarea intensit ilor curen ilor din
celelalte ramuri, este metoda bazat pe teorema sursei echivalente de tensiune.
Dup aceast metod , întregul circuit complex cu excep ia ramurii în care
urmeaz s se determine intensitatea curentului, se consider echivalent cu o surs
real de tensiune la ale c rui borne este legat ramura respectiv de impedan Z
(fig.8.3).
Sursa echivalent se caracterizeaz prin
A I t.e.m. Eg egal cu tensiunea de mers în gol UAB0
corespunz toarele restului de circuit i impedan a
intern Zg egal cu impedan a echivalent ZAB0 a
Zg=ZAB0 restului de circuit pasivizat.
U Z Conform teoremei sursei echivalente de
Eg=UAB0 tensiune
U AB 0 Eg
I= = . (8.8)
B Z AB 0 + Z Z g + Z
Figura 8.3 Calculul curentului dintr-o ramur oarecare a
unui circuit complex se face în dou etape:
1. Se deschide ramura considerat , eliminând impedan a ei i se determin
tensiunea de mers în gol UAB0 la bornele ei.
2. Se pasivizeaz apoi toate sursele de tensiune electromotoare (prin anularea
tensiunilor lor electromotoare) i se calculeaz impedan a echivalent ZAB0 a
circuitului pasiv astfel rezultat.

7
NO IUNI DE TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

3. Se înlocuiesc valorile UAB0 i ZAB0 determinate în etapele anterioare în rela ia (8.8)


i se determin intensitatea curentului prin ramura dat .
Observa ie: Pentru determinarea lui UAB0 = Eg i ZAB0 = Zg, în restul circuitului conectat între
bornele A i B se pot efectua transfigur ri succesive pân la ob inerea unei singure ramuri active
echivalente (tocmai sursa echivalent de tensiune) la care se determin Eg i Zg conform rela iilor
corespunz toare transfigur rilor efectuate.
Aplica ie
S determin m curentul I1 din circuitul complex anterior (fig.8.1) aplicând
metoda sursei echivalente de tensiune.
Se deschide ramura str b tut de curentul I1 i la bornele ei apare tensiunea de
mers în gol UAB0 (fig.8.4.a).

A UAB0 B Z2 A B Z2
ZAB0
I
E1 + Z3 E2 Z3

a b
Figura 8.4

Conform teoremei sursei echivalente de tensiune curentul c utat se ob ine din


rela ia:
U AB 0
I1 = (8.9)
Z AB 0 + Z 1
Aplicând a doua teorem a lui Kirchhoff în ochiul care con ine sursa de tensiune
electromotoare E1 rezult :
E 1 = U AB 0 + Z 3 I
de unde
U AB 0 = E 1 − Z 3 I .
Curentul I este furnizat de sursa de tensiune electromotoare E2 i se determin
aplicând teorema lui Ohm în circuitul corespunz tor:
E2
I= .
Z2 + Z3
Prin urmare:
E2 E (Z + Z 3 ) − E 2 Z 3
U AB 0 = E 1 − = 1 2 . (8.10)
Z2 + Z3 Z2 + Z3
Pentru calculul impedan ei interne a sursei echivalente (Zg), se pasivizeaz
sursele de tensiune din schema din fig.8.4.a, rezultând o grupare de impedan e
(fig.8.4.b) i se determin impedan a echivalent a circuitului complex privit din
punctele de leg turi ale ramurii cercetate (fig.8.4.b). În cazul de fa Zg este
impedan a echivalent grupului de impedan e Z2, Z3 conectate în paralel.

8
Metode de analiz a circuitelor electrice liniare

Z2Z3
Z AB 0 = (8.11)
Z2 + Z3
i
Z 1Z 2 + Z 2 Z 3 + Z 3 Z 1
Z1 + Z g = . (8.12)
Z2 + Z3
Prin urmare:
E 1 (Z 2 + Z 3 ) − E 2 Z 3
I1 = . (8.13)
Z 1Z 2 + Z 2 Z 3 + Z 3 Z 1
Curentul I3 se determin dup acela i procedeu.
Se elimin impedan a Z3 a ramurii considerate i se determin tensiunea de
mers în gol UAB0 aplicând a doua teorem a lui Kirchhoff (fig.8.5.a):
U AB 0
I3 = (8.14)
Z AB 0 + Z 3

Z1 I Z2 Z1 Z2
A A
E1 + UAB0 E2 ZAB0
B
B
a b
Figura 8.5

Aplicând a doua teorem a lui Kirchhoff în ochiul care con ine sursa de tensiune
electromotoare E1 rezult :
E 1 = Z 1I + U AB 0 i U AB 0 = E 1 − Z 1I .
Curentul I se deduce aplicând aceea i teorem în ochiul prin care se închide
curentul:
E 1 − E 2 = (Z 1 + Z 2 )I
de unde:
E − E2
I= 1 .
Z1 + Z 2
Dup înlocuirea curentului în prima ecua ie se ob ine:
E 1 − E 2 E 1Z 2 + E 2 Z 1
U AB 0 = E 1 − Z 1 = . (8.15)
Z1 + Z 2 Z1 + Z 2
Impedan a ZAB0 se determin dup pasivizarea surselor de tensiune
electromotoare în schema din fig.8.5.a, rezultând schema din fig.8.5.b i observând
c aceasta este echivalent grupului de impedan e Z1, Z2, conectate în paralel
(fig.8.5.b):

9
NO IUNI DE TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

Z 1Z 2
Z AB 0 = . (8.16)
Z1 + Z 2
Pe de alt parte, în fig.8.5.a, ramurile active 1 i 2, conectate în paralel, se pot
înlocui cu o surs echivalent de tensiune având t.e.m. i impedan a intern date de
rela iile:
E1 E 2
+
Z 1 Z 2 E 1Z 2 + E 2 Z 1
Eg = =
1 1 Z1 + Z 2
+
Z1 Z 2
1 1 1 Z + Z2 Z 1Z 2
= + = 1 Zg =
Z g Z1 Z 2 Z 1Z 2 Z1 + Z 2

i cum U AB 0 = E g i Z AB 0 = Z g rezult acelea i expresii ca cele din rela iile (8.15) i


(8.16).
Prin urmare impedan a total se exprim prin suma:
Z1Z 2 Z Z + Z 2 Z 3 + Z 3 Z1
Z AB 0 + Z 3 = Z 3 + = 1 2 (8.17)
Z1 + Z 2 Z1 + Z 2
i deci curentul I3 c utat rezult din rela ia:
E 1Z 2 + E 2 Z 1
I3 = . (8.18)
Z 1Z 2 + Z 2 Z 3 + Z 3 Z 1
Având în vedere c I 1 + I 2 = I 3 rezult :

2 E 2 (Z 1 + Z 3 ) − E 1 Z 3
I2 = = . (8.19)
Z 1Z 2 + Z 1Z 3 + Z 2 Z 3
Comparând rezultatele ob inute cu rela iile (8.1), (8.2), (8.3) se costat acelea i
expresii pentru curen ii I1, I2, I3 ca cele ob inute prin metoda utiliz rii teoremelor lui
Kirchhoff (identice, pe de alt parte, cu cele ob inute prin metoda suprapunerii
efectelor).

8.4.3. METODA BAZAT PE TEOREMA SURSEI


ECHIVALENTE DE CURENT
Principiul metodei
Pentru determinarea tensiunii la bornele unei ramurii oarecare a unui circuit
complex ( i prin urmare a intensit ii curentului prin aceast ramur ) f r a fi
necesar determinarea intensit ilor curen ilor din celelalte ramuri, se utilizeaz
metoda bazat pe teorema sursei echivalente de curent.

10
Metode de analiz a circuitelor electrice liniare

Dup aceast metod , întregul circuit complex cu excep ia ramurii la bornele


c reia urmeaz s se determine tensiunea, se consider echivalent cu o surs real
de curent la ale c rui borne este legat ramura respectiv de impedan Z (fig.8.6).
Sursa echivalent se caracterizeaz
A I prin curentul injectat Ig egal cu curentul de
scurtcircuit IABsc corespunz tor restului de
circuit i admitan a intern Yg egal cu
Ig=IABsc Y g =Y AB0 U Y admitan a echivalent YAB0 a restului de
circuit pasivizat.
Conform teoremei sursei echivalente
de curent
B I ABsc Ig
U= = . (8.20)
Figura 8.6 Y AB 0 + Y Y g + Y
Calculul tensiunii la bornele unei ramuri oarecare a circuitului complex se face
în dou etape:
1. Se elimin admitan a Y, se scurtcircuiteaz bornele r mase i se determin
curentul de scurtcircuit IABsc corespunz tor bornelor respective.
2. Se deschide leg tura de scurtcircuit, se pasivizeaz apoi toate sursele de curent
(prin anularea curen ilor injecta i) i se calculeaz admitan a echivalent YAB0 a
circuitului pasiv astfel rezultat.
3. Se înlocuiesc valorile IABsc i ZAB0 determinate în etapele anterioare în rela ia (8.20)
i se determin tensiunea la bornele ramurii date.
Aplica ie
S consider m din nou circuitul din fig.8.1 i s determin m tensiunea la
bornele ramurii 3.
Conform rela iei (8.20)
I ABsc Ig
U3 = = (8.21)
Y AB 0 + Y 3 Y g +Y 3

Pentru determinarea parametrilor IABsc i YAB0 în fig.8.7 ramurile active 1 i 2 ale


circuitului din fig.8.1, conectate în paralel, s-au înlocuit cu surse echivalente reale de
curent (fig.8.7.a) având parametrii:

Y1 Y2
A
A
Ig1 Y1 IABsc Y2 Ig2 YAB0
B B

a b
Figura 8.7

11
NO IUNI DE TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

Ek
I gk = =Y kEk
Zk
, k = 1,2
1
Yk =
Zk
care, conform regulilor de transfigurare se pot înlocui, la rândul lor, cu o singur
surs echivalent real de curent având parametrii:
E 1 E 2 Z 2 E 1 + Z 1E 2
I g = I g 1 + I g 2 = Y 1E 1 + Y 2 E 2 = + = , (8.22)
Z1 Z 2 Z 1Z 2
1 1 Z + Z2
Y g =Y1 +Y 2 = + = 1 . (8.23)
Z1 Z 2 Z 1Z 2
Înlocuind rela iile (8.22) i (8.23) în rela ia (8.21) se deduce:
Y 1E 1 + Y 2 E 2 E 1Z 2 + E 2 Z 1
U3 = = Z3 . (8.24)
Y 1 + Y 2 + Y 3 Z 1Z 2 + Z 2 Z 3 + Z 3 Z 1
U3
Deoarece I 3 = rezult
Z3
E 1Z 2 + E 2 Z 1
I3 = (8.25)
Z 1Z 2 + Z 2 Z 3 + Z 3 Z 1
Se constat pentru I3 aceea i expresie determinat i prin metodele prezentate
anterior.

8.5. METODA CUREN ILOR DE BUCL

Principiul metodei
Aceast metod (numit i metoda Maxwell, metoda descompunerii circuitului
complex în ochiuri independente, metoda circuitelor independente sau a curen ilor
independen i sau a curen ilor de contur sau a curen ilor ciclici) se bazeaz pe faptul
c , în laturile unui circuit oarecare, curen ii respectivi pot fi exprima i în func ie de un
num r mai mic de curen i ale i în mod arbitrar.
Reducerea num rului de ecua ii poate fi realizat prin alegerea unor noi
necunoscute numite curen i fictivi (sau curen i independen i sau ciclici). Fiecare
curent fictiv parcurge toate ramurile ce alc tuiesc o bucl independent (buclele
independente sunt bucle care nu se suprapun) i îndeplinesc condi ia ca suma lor
algebric în fiecare ramur , s fie egal cu curentul ramurii respective.
Cele p = n − 1 ecua ii scrise utilizând prima teorem a lui Kirchhoff dau
posibilitatea s se determine b curen i în func ie de restul de b = r − p = r − (n − 1)
curen i care circul în ramurile circuitului. Maxwell a ar tat c ace ti curen i pot fi
12
Metode de analiz a circuitelor electrice liniare

determina i numai cu ajutorul a b ecua ii (b < r) care se pot ob ine alegând din circuit
un num r b de bucle independente i f când s circule în fiecare din aceste bucle un
curent fictiv. Aplicând acestor bucle cea de a doua teorem a lui Kirchhoff se ob in
cele b ecua ii c utate. Curen ii reali din ramurile circuitului se ob in apoi prin
suprapunerea acestor curen i.
Metoda are avantajul de a permite mic orarea num rului de ecua ii necesare
rezolv rii circuitului complex de la r la b = r − (n − 1) . În acest scop buclele
independente ale re elei se descompun în b bucle separate c rora li se asociaz tot
atâ ia curen i fictivi ce se închid prin ele. Pentru ca noua re ea constituit din b bucle
separate, s func ioneze din punct de vedere electric la fel cu re eaua dat , este
necesar i suficient ca din suprapunerea curen ilor fictivi s rezulte curen ii reali din
ramurile circuitului complex dat. Prin urmare curentul real dintr-o ramur a circuitului
complex este egal cu suma algebric a curen ilor fictivi din ramurile separate
corespunz toare.
Pentru rezolvarea unui circuit utilizând metoda curen ilor de bucl se parcurg
urm toarele etape:
1. Se fixeaz în mod arbitrar sensul curen ilor I necunoscu i, din ramurile circuitului.
2. Se aleg în circuit b bucle independente; acestea pot fi desenate pe o schem
separat .
3. În fiecare din aceste bucle, circul câte un curent fictiv J, al c rui sens de circula ie
se fixeaz arbitrar (pentru simplificare, se recomand ca sensurile curen ilor fictivi
s fie alese acelea i cu sensurile de parcurgere ale buclelor respective – de
regul sensul orar).
4. Pentru fiecare bucl în parte se aplic a doua teorem a lui Kirchhoff, cu
observa ia c , în circuitul respectiv produc c deri de tensiune i curen ii
independen i din buclele vecine, cu care bucla considerat are impedan e
comune, semnul acestor c deri de tensiune fiind dat de sensul de circula ie al
buclei vecine în raport cu sensul de circula ie prin aceea i impedan a curentului
fictiv din bucla considerat : dac cei doi curen i au acela i sens, c derea de
tensiune respectiv are semnul (+); ea are semnul (–) în caz contrar.
Se va ob ine astfel un sistem de b ecua ii liniare de forma:
Z 11 J 1 + Z 12 J 2 + ... + Z 1b J b = E e1
Z 21 J 1 + Z 22 J 2 + ... + Z 2b J b = E e 2
(8.26)

Z b1 J 1 + Z b 2 J 2 + ... + Z bb J b = E eb
în care:
- coeficien ii cu indici dublii de forma Zjj (de pe diagonal ) reprezint impedan ele
proprii ale buclelor j, egale cu suma tuturor impedan elor din bucla j;
- coeficien ii de forma Zjk reprezint impedan a mutual (comun ) a buclelor j, k,
egal cu suma impedan elor din ramura comun buclelor j i k (se consider cu
semnul (+) impedan ele în care curen ii Jj i Jk au acela i sens i se consider cu
semnul (–) impedan ele în care curen ii Jj i Jk au sensuri contrare);
- termenii liberi (din membrul drept) Eek reprezint suma algebric a tensiunilor
electromotoare care ac ioneaz în bucla independent k.

13
NO IUNI DE TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

Acest sistem este compatibil, având b ecua ii i b necunoscute (curen ii fictivi


prin cele b = r − (n − 1) bucle, nota i J1, J2, ... , Jb).
5. Se rezolv apoi sistemul, determinându-se curen ii fictivi Jk k = 1, b . ( )
6. Curen ii reali Ik k = 1, r din ramurile circuitului se ob in f când suma algebric a
curen ilor fictivi care trec prin ramura respectiv

j = 1, b
Ik = C jk J j ,
k = 1, r

unde coeficien ii Cjk pot avea una din valorile 0, ±1, aceasta depinzând de sensul
arbitrar ales pentru circula ia curen ilor fictivi; valoarea 0 va ap rea acolo unde
circuitul respectiv nu con ine o anumit ramur .
Pentru ca sistemul de ecua ii s prezinte o oarecare simetrie, care s permit o
verificare rapid a scrierii lor corecte, este necesar s se urmeze o anumit regul în
stabilirea lor. Astfel, de i alegerea buclelor independente este arbitrar , este
recomandabil ca:
- fiecare latur a circuitului s intre cel pu in o dat în aceste bucle; aceast condi ie
este obligatorie;
- dou laturi ale circuitului s nu comporte curen i identici, în afar de cazul când ele
apar in acelea i bucle;
- s se aleag acela i sens de circula ie pentru curen ii fictivi circulând în cele b
bucle independente (de regul sensul orar);
- cele mai simple bucle independente i deci ecua iile corespunz toare, se ob in
când buclele independente sunt bucle simple ale circuitului dat, cu alte cuvinte,
când aceste bucle separ circuitul dat în ochiuri. În acest caz curentul dintr-o
ramur este format din cel mult doi curen i fictivi.
În aceste condi ii determinantul coeficien ilor necunoscutelor (determinatul
impedan elor) este simetric fa de diagonala principal , care este format din
impedan ele proprii ale buclelor alese, celelalte elemente fiind impedan ele comune
diverselor bucle.
Aplica ie
Pentru exemplificare, în fig.8.8.b, se prezint descompunerea în b bucle
independente a circuitului complex întâlnit mai înainte (fig.8.1.a). Deoarece în acest
caz r = 3, n = 2, rezult b = r − (n − 1) = 2 bucle independente. Notând cu J1 i J2
curen ii fictivi care str bat buclele separate, (fig.8.8.b) rezult :

I1 Z1 A Z2 I2 J1 Z1 Z2 J2
I3
E1 + Z3 + E2 E1 + Z3 + E2

B
a b
Figura 8.8

14
Metode de analiz a circuitelor electrice liniare

I 1 = J 1 ; I 2 = −J 2 ; I 3 = J 1 − J 2 .
Aplicând a doua teorem a lui Kirchhoff în cele dou bucle independente ale
circuitului dat (fig.8.8.a) se ob in ecua iile:
Z 1I 1 + Z 3 I 3 = E 1
(8.27)
− Z 2 I 2 − Z 3 I 3 = −E 2
respectiv, un sistem de dou ecua ii cu trei necunoscute care nu poate fi rezolvat.
Înlocuind curen ii reali cu curen i ciclici, ecua iile devin:
Z 1 J 1 + Z 3 (J 1 − J 2 ) = E 1
Z 2 J 2 − Z 3 (J 1 − J 2 ) = −E 2

de unde, prin gruparea termenilor, se ob ine:


(Z 1 + Z 3 )J 1 − Z 3 J 2 = E 1
(8.28)
− Z 3 J 1 + (Z 2 + Z 3 )J 2 = −E 2

adic un sistem de dou ecua ii cu dou necunoscute, care poate fi u or de rezolvat


în raport cu curen ii ciclici J1 i J2.
Sistemul (8.28) se ob ine i particularizând sistemul (8.26) pentru circuitul din
fig.8.8.a.
Z 11 J 1 + Z 12 J 2 = E e1
(8.29)
Z 21 J 1 + Z 22 J 2 = E e 2
în care:
Z 11 = Z 1 + Z 3 reprezint impedan a proprie a buclei (1),
Z 22 = Z 2 + Z 3 – impedan a proprie a buclei (2),
Z 12 = Z 21 = −Z 3 – impedan a comun buclelor (1) i (2),
E e1 = E 1 – t.e.m. echivalent corespunz toare buclei (1),
E e 2 = −E 2 – t.e.m. echivalent corespunz toare buclei (2).
Rezolvând sistemul rezult :
1 E 1 (Z 2 + Z 3 ) − E 2 Z 3
I1 = J 1 = = (8.30)
Z 1Z 2 + Z 1Z 3 + Z 2 Z 3

2 E 2 (Z 1 + Z 3 ) − E 1 Z 3
I2 = J2 = = (8.31)
Z 1Z 2 + Z 1 Z 3 + Z 2 Z 3

3 E 1Z 2 + E 2 Z 1
I 3 = J1 + J 2 = = (8.32)
Z 1 Z 2 + Z 1Z 3 + Z 2 Z 3
în care:
Z1 + Z 3 Z3 E1 Z3 Z1 + Z 3 E1
= , 1 = , 2 = .
Z3 Z2 + Z3 E2 Z2 + Z3 Z3 E2

15
NO IUNI DE TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

Se observ c s-a ajuns la acelea i expresii ale curen ilor ca i în cazul


metodelor prezentate anterior, îns pe calea rezolv rii unui sistem de ecua ii mai
simplu, format din dou ecua ii cu dou necunoscute.

8.6. METODA POTEN IALELOR NODURILOR

Principiul metodei
Aceast metod se bazeaz pe faptul c , între dou noduri oarecare ale unui
circuit electric oarecare, în care exist o circula ie de curen i, exist întotdeauna o
diferen de poten ial; dac aceste noduri constituie extremit ile unei ramuri,
cunoa terea diferen ei de poten ial respective i a impedan ei ramurii conduce
imediat la g sirea intensit ii curentului care circul prin ramura respectiv .
În consecin , fixarea arbitrar a unei perechi de noduri într-un circuit pune
imediat problema g sirii diferen ei de poten ial între aceste noduri, întocmai cum
fixarea arbitrar a unei bucle în circuit punea problema determin rii intensit ii
curentului fictiv în acea bucl ; rezult c determinarea tensiunilor corespunz toare
perechilor de noduri într-un circuit poate conduce la rezolvarea problemelor puse
acelui circuit.
Num rul perechilor de noduri independente ce se poate stabili într-un circuit
este p = n − 1 , în cazul circuitelor în regim sta ionar sau cvasista ionar.
Metoda are avantajul c reduce problema – ca i metoda curen ilor de bucl –
la rezolvarea unui sistem de p ecua ii liniare în care necunoscutele sunt poten ialele
a n − 1 noduri (poten ialul celui de al n-lea nod fiind considerat ca poten ial de
referin i luat, în general, egal cu zero), care, de asemenea, sunt mai pu ine decât
cele r ecua ii liniare care se ob in prin metoda utiliz rii teoremelor lui Kirchhoff.
Prin aceast metod se opereaz cu noi variabile i anume poten ialele
nodurilor, egale ca num r cu num rul nodurilor independente n − 1 ale circuitului. Se
alege ca nod de referin nodul n, fa de care, celelalte noduri au poten ialele V1, V2,
... , Vp ( p = n − 1 ).
Pentru analiza unui circuit prin metoda poten ialelor nodurilor se parcurg
urm toarele etape:
1. Se înlocuiesc în schema dat impedan ele prin admitan e i sursele de tensiune
prin surse de curent.
2. Se aleg în re ea n − 1 noduri, în mod arbitrar, al n-lea nod se leag la p mânt,
luându-se ca nod de referin (cu poten ial nul). Aceste n-1 noduri formeaz cu
nodul de referin , p perechi de noduri arbitrar alese.
3. Se presupune c la fiecare pereche de noduri, exist o diferen de poten ial
V j −V k , având un anumit sens de polaritate de asemenea ales arbitrar.
4. Pentru fiecare nod în parte se aplic prima teorem a lui Kirchhoff. Se va ob ine
astfel un sistem de p ecua ii liniare de forma:

16
Metode de analiz a circuitelor electrice liniare

Y 11V 1 + Y 12V 2 + ... + Y 1p V p = I e1


Y 21V 1 + Y 22V 2 + ... + Y 2 pV p = I e 2
(8.33)

Y p1V 1 + Y p 2V 2 + ... + Y pp V q = I ep
în care:
- coeficien ii cu indici dublii de forma Yii (de pe diagonal ) reprezint admitan a
total corespunz toare nodului i (suma admitan elor tuturor ramurilor incidente
nodului i);
- coeficien ii de forma Yij (i j) reprezint admitan a total a perechii de noduri i
i j (suma admitan elor tuturor ramurilor conectate între nodurile i i j);
- Vi reprezint tensiunea independent la bornele acestei perechi de noduri
(poten ialul nodului i în cazul când toate perechile de noduri s-au considerat în
raport cu nodul având poten ialul de referin );

- termenii liberi (din membrul drept) de forma I ei = ± I gk = ± Y k Ek


k ∈i k ∈i
reprezint curentul echivalent corespunz tor nodului i (suma curen ilor produ i
i injecta i de surse referitoare la nodul i, Ek fiind t.e.m. respective (se consider
pozitivi curen ii injecta i în nodul k – ce au sensul spre nodul k – i negativi cei
ejecta i – ce au sensul dinspre nod).
5. Rezolvând sistemul de ecua ii se g sesc valorile i semnul poten ialele Vi ale
tuturor nodurilor arbitrar alese din circuit raportate la poten ialul de referin ales,
cu ajutorul c rora se pot determina diferen ele de poten ial la extremit ile fiec rei
ramuri.
6. Curen ii din circuit se determin apoi aplicând legea conduc iei fiec rei ramuri în
parte.
E +V k
E k + V k = Z k I k , apoi I k = k = Y k (E k + V k )
Zk
metoda rezultând astfel pu in mai dificil decât metoda curen ilor independen i.
Metoda este recomandat numai în cazul circuitelor cu dou noduri; dac
circuitul are mai mult de dou noduri, se recomand alt metod .
Aplica ie
S consider m acela i circuit din fig.8.1, în care sursele de tensiune au fost
transformate în surse de curent i impedan ele în admitan e (fig.8.9).

I1 1 I2
I3
U1 Ig1 Y1 U3 Y3 Y2 Ig2 U2

0
Figura 8.9

17
NO IUNI DE TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

Circuitul având n = 2 noduri, rezult p = n − 1 = 1 noduri independente. S-a


notat nodul de referin (având poten ial nul) cu (0) i nodul r mas cu (1).
Scriind prima teorem a lui Kirchhoff pentru nodul (1) rezult :
I g1 + I g 2 + I 1 + I 2 − I 3 = 0 (8.34)
unde
Ek
I gk = = Y k E k , k = 1,2 . (8.35)
Zk

I k = −Y k U k = −Y k (V 1 − V 0 ) = −Y k V 1 , k = 1,2 (8.36)

I 3 = Y 3 U 3 = Y 3 (V 1 − V 0 ) = Y 3V 1 (8.37)

Înlocuind rela iile (8.35), (8.36), (8.37) în rela ia (8.34) rezult :


(Y 1 + Y 2 + Y 3 )V 1 = Y 1E 1 + Y 2 E 2 . (8.38)
Pe de alt parte, rela ia (8.38) se poate ob ine particularizând rela ia (8.33)
pentru circuitul din fig.8.9. Astfel
Y 11V 1 = I e1 (8.39)
unde:
Y 11 = Y 1 + Y 2 + Y 3 reprezint admitan a total corespunz toare nodului (1)
I e1 = I g1 + I g 2 = Y 1E 1 + Y 2 E 2 – curentul echivalent corespunz tor nodului (1).
Din rela ia (8.38) se deduce:
Y 1E 1 + Y 2 E 2
U1 = U 2 = U 3 = V 1 = . (8.40)
Y1 +Y 2 +Y 3
Exprimând curen ii ramurilor (1) i (2) cu ajutorul primei teoreme a lui Kirchhoff
i cel al ramurii (3) cu ajutorul teoremei lui Ohm se ob ine:
I k = I gk − Y k U k = Y k E k − Y k U k = Y k (E k − U k ) = Y k (E k − V 1 ) , k = 1,2

de unde:
E 1 (Z 2 + Z 3 ) − E 2 Z 3
I1 = , (8.41)
Z 1Z 2 + Z 1Z 3 + Z 2 Z 3

E 2 (Z 1 + Z 3 ) − E 1 Z 3
I2 = (8.42)
Z 1Z 2 + Z 1Z 3 + Z 2 Z 3
respectiv:

I 3 = Y 3 U 3 = Y 3V 1 =
Y3
(Y 1E 1 + Y 2 E 2 ) = E 1Z 2 + E 2 Z 1 (8.43)
Y1 +Y 2 +Y 3 Z 1 Z 2 + Z 1Z 3 + Z 2 Z 3
Se constat , de asemenea, acelea i expresii ob inute pentru curen i din
ramurile circuitului analizat cu cele ob inute prin metodele anterioare.

18
Metode de analiz a circuitelor electrice liniare

Alegerea între metoda curen ilor de bucl sau cea a poten ialelor nodurilor
pentru analiza circuitelor electrice depinde de num rul ecua iilor ce urmeaz a fi
rezolvate.
Astfel, dac b < p este mai avantajos s se utilizeze metod curen ilor de
bucl , iar dac b > p , este mai avantajoas metoda poten ialelor nodurilor. În aceste
condi ii, num rul necunoscutelor ce urmeaz s fie determinate este întotdeauna mai
r
mic sau cel mult egal cu , aceast din urm situa ie ap rând atunci când b = p ; în
2
acest caz se alege indiferent care dintre cele dou metode.

Din analiza metodelor de rezolvare a circuitelor liniare complexe rezult c la


aplicarea uneia sau alteia dintre metode trebuie s se ia în considerare
complexitatea circuitului considerat, forma în care se prezint , volumul de calcul pe
care îl necesit aplicarea uneia sau alteia dintre metode, acesta din urm
reprezentând criteriul fundamental al alegerii metodei de rezolvare a circuitului.

19
NO IUNI DE TEORIA CIRCUITELOR ELECTRICE

20