DIDACTICA – TEORIA ŞI METODOLOGIA INSTRUIRII

1. Precizări conceptuale. Scurt istoric al didacticii

2. Didactica – ramură fundamentală a Știinţelor educaţiei
2.1. Obiectul de studiu al didacticii generale şi didacticii specialităţi
2.2. Funcţiile didacticii
2.3. Subramurile didacticii
2.4. Legătura didacticii cu alte ştiinţe
3. Tendinţe şi orientări respectiv direcţii de studiu (cercetare) şi acţiune în didactica specialităţii
Scopul unităţii de curs:
• formarea unei viziuni globale privind didactica şi legăturile didacticii cu alte ştiinţe;
• sporirea competenţei profesionale privind aplicarea unor noi orientări respectiv direcţii de studiu (cercetare)
şi acţiune în didactica specialităţii.
• Concepte-cheie: didactica, abordarea sistemică a procesului instructiv-educativ.
Obiective:
Pe parcursul parcurgerii capitolului se urmăreşte realizarea de către cursanţi a următoarelor obiective:
• să definească următoarele noţiuni: didactică, didactica specialităţii, proces de învăţământ;
• să argumenteze importanţa conexiunii inverse în contextul unui învăţământ modern;
• să precizeze care sunt funcţiile didacticii;
• să argumenteze legătura didacticii cu alte ştiinţe;
• să evidenţieze caracteristicile învăţământului tradiţional şi învăţământului modern;
• să analizeze orientările, respectiv direcţiile de studiu şi acţiune în didactica specialităţii;
• să contribuie la modernizarea asigurării unui raport educator-educat (educabil).
Conceptul “didactică” îşi are originea etimologică în următorii termeni greceşti:
-“didaskein” = a învăţa;
-“didaktikos” = instruire, instrucţie, predare;
- “didasko” = învăţare, învăţământ;
- “didactike” = arta, tehnica învăţării.
învăţământul articulează trei categorii de variabile:
• un flux de intrare, reprezentat de resurse umane şi materiale şi financiare (profesori, elevi, personal
administrativ şi auxiliar, părinţi, spaţii şcolare, mijloace de învăţământ, alocări bugetare şi resurse
extrabugetare);
• procesul de învăţământ, ca activitate desfăşurată pentru atingerea obiectivelor;
• un flux de ieşire, reprezentat de absolvenţi înzestraţi cu competenţe şi atitudini prevăzute de cererea socială
de educaţie
 • Didactica reprezintă o ramură fundamentală a ştiinţelor educaţiei, care studiază şi asigură bazele ştiinţifice
ale analizei, proiectării, desfăşurării şi evaluării predării şi învăţării ca proces de instruire şi educare în
şcoli, în alte instituţii şi prin autoinstruire (M. Ionescu, 2001, p. 49).

• Didactica modernă concepe procesul de învăţământ ca activitate de predare-învăţare-evaluare, proiectată

prin realizarea corespondenţei pedagogice dintre obiective-conţinuturi-metodologie-evaluare (D. Creţu,
1999).
• Didactica specialităţii studiază conţinutul, principiile, metodele şi formele de organizare proprii unei
discipline, respectiv în detalii concrete aplicative.
• Ca ramuri ale ştiinţelor educaţiei, didactica biologiei – metodica predării biologiei – este considerată ca
disciplină cu puternice valenţe interdisciplinare, de sine-stătătoare, experimentale, explicative, normative şi
prospective (M. Ciurchea, 1983, p. 3).

Flux de intrare Flux de ieşire

Conexiune inversă
Componentele procesului de învăţământ.

PROCESUL DE INVĂŢĂMÂNT

Resurse: Proiectarea şi realizarea Absolvenţi

- umane activităţii didactice: înzestraţi cu
- materiale obiective; competenţele.
- financiare conţinut;
metodologie;
evaluare.