URMĂRIREA PENALĂ

1. Termenele pt durata maxima a masurilor preventive in UP se cumuleaza ante-restituire + post-

restituire de catre JCP?

Da. De exemplu, în cazul în care inculpatul a fost trimis în judecata şi ulterior se dispune restituirea
cauzei la parchet, după reluarea urmăririi penale, durata maximă de 180 de zile a arestării preventive
se calculează prin adiţionarea tuturor perioadelor anterioare, din cursul urmăririi penale, şi ulterioare
restituirii cauzei la parchet - dezlegare obligatorie RIL ICCJ nr. LXV/15.07.2007 (M.Of.nr.537 din 16 iulie
2008), aplicabilă pe deplin şi în prezent

2. Daca se trimite cauza la alt parchet conform 326, competenta teritoriala a JCP de confirmare a
redeschiderii UP e raportata la primul parchet sau la al doilea?

Trimiterea cauzei la un alt parchet, în condiţiile art. 326 Cpp, este un remediu care operează exclusiv
cu privire la competenţa teritorială a organului de urmărire penală, care se va modifica pe cale
judiciară prin înlocuire. În consecinţă competenţa teritorială a instanţei din care face parte JCP
rămâne neschimbată urmând să fie stabilită în funcţie de criteriile spaţiale prev de art. 41 Cpp şi nu
de circumscripţia organului care a efectuat UP.

3. Din interpretarea 335 alin 4 reiese ca daca se incepe o UP in rem in urma sesizarii din oficiu a
procurorului, iar apoi se dispune clasarea-netrimitere in judecata- si nu avem persoane interesate
carora sa le fie comunicata solutia, procurorul ierarhic superior poate infirma ordonanta oricand
vrea el fara un control a posteriori al JCP?

Nu. Parcurgerea procedurii de confirmare a ordonantei de redeschidere a UP ca urmare a infirmarii

ordonantei initiale de clasare este obligatorie indiferent daca in cauza a existat suspect sau inculpat.
Uneori in practica, pentru a asigura contradictorialitatea (macar aparent) in aceasta procedura cand
nu a existat suspect sau inculpat JCP mai dispune citarea persoanelor interesate - faptuitor, pers
indicata in actul de sesizare ca posibil autor, pers vatamata etc., aplicând prin analogie dispoziţii din
materia altor proceduri desfasurate de JCP - confirmare ord renuntare la UP 318 alin.12 si 14 Cpp,
plangere impotriva solutiilor de clasare 341 alin.2 Cpp.

Extrapolând, opinia INM este in sensul ca daca solutia de clasare este chiar de neincepere a UP,
infirmarea acesteia nu mai este urmata de o redeschidere a UP (care nici nu a inceput) astfel ca in
aceasta ipoteza nu mai este necesara confirmarea de JCP. Argumentul este unul de text pt ca,
potrivit art. 335 alin.4 ceea ce se supune confirmarii este doar redeschiderea UP nu si infirmarea
solutiei de clasare.

Personal am rezerve fata de aceasta abordare, impartasite si de practica si de doctrina. In perioada

de dupa intrarea in vigoare a NCP foarte multe solutii de neincepere a UP au fost infirmate,
ordonanta de infirmare continand, ca dispozitie subsecventa, si pe cea de redeschidere sau uneori
de trimitere la un anumit parchet in vederea efectuarii UP. Aceste ordonante au fost supuse
confirmarii JCP , fiind citate persoanele fata de care se efectuasera acte premergatoare (permise pe
vechea legislatie) sau care avusesera calitatea de faptuitori, precum si alte persoane interesate
(ANAF in cazul infractiunilor de evaziune fiscala). Cum in aceasta procedura se verifica legalitatea si
1
temeinicia ordonantei de redeschidere, potrivit art. 335 alin.4 ind.1, examenul de legalit si temeinicie
se extinde in mod natural si asupra premisei care a determinat redeschiderea - infirmarea solutiei de
neincepere. Astfel, daca s-au efectuat acte premergatoare fata de o persoana (erau veritabile acte
de cercetare extraprocesuale in vechea legislatie) si s-a dat o solutie de neincepere a UP fata de
acea persoana sub imperiul legii vechi, infirmarea si redeschiderea dupa intrarea in vigoare a legii
noi sunt supuse confirmarii JCP - in acelasi sens, M. Udroiu, ed.5, p.130-131 citand pe I. Kuglay,
Codul comentat All Beck, ed.2, p.1382.

4. Daca, totusi, avem o continuare a procesului penal la cererea inculpatului/suspectului in cazul

renuntarii la urmarirea penala, termenul de 20 de zile de la 319 ar trebui sa curga nu de la
comunicarea ordonantei, ci de la data confirmarii acesteia de catre JCP?

In doctrina, autorii care accepta posibilitatea continuarii urmaririi penale si in caz de renuntare la UP
indica faptul că solicitarea de continuare se formulează de suspect sau inculpat tot in termen de 20
de zile de la primirea ordonantei de renuntare. Astfel, s-ar deduce ca termenul curge dupa ce
ordonanta a fost verificata de PIS si comunicata potrivit 318 alin.(12), deci inainte de parcurgerea
procedurii de confirmare de JCP. Concluzia la care ajung eu in aceste conditii ar fi ca dc in aceste
imprejurari acceptam posibilitatea continuarii UP, procedura de confirmare la JCP a ordonantei de
renuntare ramane fara obiect pt ca, in urma cererii de continuare se va relua UP prin revocarea
ordonantei de catre procuror.

PERSONAL, consider ca nu este posibila continuarea UP in conditiile art. 319 si pt ordonanta de

renuntare la UP cata vreme lege prevede o procedura distincta de verificare, pe cale jurisdictionala, a
legalitatii si temeiniciei ordonantei. Cata vreme in prezent legea prevede ca impotriva solutiei de
renuntare la UP nu mai poate fi formulata plangere in conditiile 340 Cpp cred ca nici posibilitatea
continuarii la cerere nu mai este posibila, modificarea adusa art. 319 prin OUG 18/2016 nefiind
accidentala (in sensul elimnarii continuarii pt renuntarea la UP) ci asumata, ca urmare si a
modificarii institutiei renuntarii la UP in acord cu decizia CCR nr.23/2016

5. Ce solutie trebuie sa dispuna procurorul daca in urma continuarii procesului la cererea

suspectului/inculpatului descopera probe noi din care rezulta ca nu exista niciun impediment legal
de la art 16? Va da clasare pe temeiul initial (astfel devenit fara sustinere), iar aceasta clasare va
avea caracter de ne bis in idem ?

Consider ca in procedura declansata la cererea suspectului sau inculpatului de continuare a UP nu

poate fi agravata situatia celui care a initiat-o (un fel de non reformatio in pejus). Astfel, daca in urma
administrarii probelor suplimentare nu se identifica un alt caz de la art.16 MAI FAVORABIL
suspectului sau inculpatului(din perspectiva ordinii de preferinta de la art.16 alin.1) legea permite
doar aplicarea dispozitiilor art. 319 alin.3 - se va adopta prima solutie de netrimitere in judecata.
Aceasta nu împiedica ulterior, în raport cu noile împrejurari identificate în urma administrării probelor
suplimentare, infirmarea solutiei de clasare de PIS în condiţiile art. 335 alin.1, fara a putea fi opusă
vreo formă de autoritate a solutiei iniţiale.

Camera preliminara

2
1. Daca UP s-a facut cu privire la mai multe persoane/fapte, iar rechizitoriul s-a emis doar cu
privire la unele, fara a mentiona daca pentru celelalte s-a dispus disjungerea/netrimiterea in
judecatata, acest aspect nu poate fi remediat de JCP, insa care ramane remediul?

Verificarea legalităţii sesizării instanţei implică, din perspectiva exigenţelor ref la accesibilitatea si
previzibilitatea acuzaţiei formulate, si verificarea CORESPONDENŢEI dintre actele procesuale
succesive prin care procurorul a configurat si definitivat această acuzaţie - ord de efectuare a UP in
personam, ord de punere in miscare a actiunii penale, Rechizitoriu. Identificarea unor incongruenţe
echivalează cu o neregularitate a sesizării chiar şi în ipoteza în care nu ar putea fi reţinută vreo
vătămare pt cel trimis în judecată - este trimis pentru mai puţin decât a fost urmărit. Aceasta pt că
examenul de verificare a regularităţii sesizării diferă, din perspectiva mecanismului de realizare, de
cel de verificare a LEGALITATII actelor de UP, realizat în toate cazurile prin intermediul nulităţii
(sancţiune fundamentată pe existenţa unei vătămari, prezumate în caz de nul absolută sau dovedită,
în caz de nul relativă). Aceasta neregularitate ar trebui invocata in primul rand din oficiu
Cred insă că în practică există reticenţe pt reţinerea unei astfel de neregularităţi mai ales că uneori
inculpatul nu este interesat să o invoce. Chiar dacă i se admite cererea şi se restituie cauza la
Parchet, este posibil ca mai târziu să fie dispusă o nouă trimitere în judecată pentru toate faptele
(deci sub o acuzaţie mai severă) provocată chiar de el. Dacă însă, ca strategie, este mai importantă
temporizarea procedurii - implinirea termenului de prescripţie, implinirea unei anumite varste,
ridicarea unei masuri prin expirarea duratei etc., atunci acest risc va fi asumat pt ca beneficiile sunt
mai mari.

2. JCP are voie sa spuna la un abuz in serviciu ca legislatia presupus a fi incalcata, astfel cum
reiese din rechizitoriu, e primara sau secundara?

Nu, pentru ca este o chestiune ce ţine de temeinicia acuzaţiei (de fond) şi va fi tranşată prin modul
de soluţionare a cauzei, in sensul ca daca e primara va fi retinuta infractiunea daca e secundara se
va pronunta achitarea pe art. 16 lit.b teza intai.

CRED insa ca este o problema de regularitate a sesizării dacă în actul de trimitere in judecata nu
sunt indicate atributiile de serviciu presupus a fi incalcate prin conduita imputata inculpatului sau nu
este indicat actul normativ in care acestea sunt prevazute.

Fara a intra intr-o problema de dr substantial trebuie sa va subliniez ca aspectul esential la

infractiunea de abuz in serviciu dupa Decizia CCR 405/2016 nu este doar incalcarea legislatiei
primare. Si cand treci pe rosu la semafor incalci o dispozitie prev in legislatia primara dar aceasta nu
este nici macar infractiune ci contraventie. Esentiala pt retinerea abuzului in serviciu este incalcarea
prin neefectuarea actului sau efectuarea defectuoasa, a unei ATRIBUTII DE SERVICIU prevazute
expres in legislatia primara. CCR a stabilit ca pentru a respecta exigentele previzibilitatii legi penale
nu poate fi retinuta infractiunea decat daca o atributie de serviciu prev expres in legislatia primara ii
impune functionarului o anumita conduita pe care acesta o incalca prin una din cele doua modalitati
alternative. Mai mult, aceasta conduita trebuia prev in mod accesibil si previzibil si nu dedusa pe
cale de interpretare.

3. Dpdv al legalitatii, singurele probe ce pot fi evaluate sau reevaluate in cursul judecatii-fata de ce
evalueaza JCP- sunt cele obtinute in urma torturii si a procedurilor neloiale + cele sanctionate cu

3
nulitatea absoluta? Exceptie, daca apar probe sau imprejurari noi nestiute de JCP, ele se pot
discuta in fata instantei?

Din considerentele Deciziei CCR 802/2017, exprimate într-o manieră confuză pt ca amesteca
inadmisibilitatea probei cu nulitatea si exluderea sa, reiese ca probele mentinute ca legale de JCP
mai pot face obiectul unei noi verificări de loialitate dar şi de legalitate insă din perspectiva nulităţii
absolute, fiind astfel proclamată competenţa judecătorilor fondului de a verifica aceste aspecte şi în
cursul judecăţii.

Cum insă CCR nu este organ legislativ, deocamdata nu a fost reglementat expres şi remediul prin
care aceste vicii de loialitate şi legalitate constatate in cursul judecatii pot fi înlaturate. Unele
instante aplica sancţiunea nulităţii si dispun excluderea probelor chiar în această fază (asumandu-şi
pe cale judiciară atribuţii funcţionale specifice JCP,instituite insă prin lege), altele au aplicat remediul
pe care eu insumi l-am propus la Conferinta 4 ani de la intrarea in vigoare a codurilor penale, 16-17
martie 2018 si apoi obtinut in mai multe cauze penale, inclusiv in apel la ICCJ (v-am trimis pe mail
extrasul de practica mai demult), constatarea nelegalitatii/neloialitatii nemaiputand fi urmata de
excludere in faza judecatii ci de inlaturarea probelor de la aprecierea instantei in conditiile art. 403
lit.c Cpp, in sensul ca, fara a fi sancţionate prin excludere, ele nu vor mai fi avute in vedere la
pronunţarea soluţiei - fiind compromise, sunt declarate ineficace funcţional.

A se vedea in acest sens si pct. 20 minuta de practica unitara intocmită de presedintii sectiilor
penale de la Curţile de apel si ICCJ pe 2019, accesibilă pe site ul inm, sectiunea practica neunitara.

4. Daca JCP constata existenta unei probe nelegal administrate (nulitate relativa) ce contine insa
imprejurari de fapt net favorabile inculpatului, se poate considera ca nu exista vatamarea si proba
sa fie mentinuta?

Cu unii dintre colegii dvs am discutat aceasta chestiune chiar la seminar cand analizam
posibilitatea, recunoscuta astazi prin Decizia CCR 554-2017, de invocare din oficiu de catre JCP a
nulitatii relative, în sensul cui îi aparţine sarcina probei in dovedirea vătămarii - conditie esenţială în
anularea unui act.

Revenind la intrebare, cateva nuante se impun. Daca nulitatea relativa a fost deja DECLARATA,
efectele sale, care opereaza ex lege potrivit art. 280 Cpp nu mai pot fi inlaturate pe cale judiciara
indiferent de poziţia participanţilor în proces si de interesele acestora. Dacă nulitatea relativă a fost
doar INVOCATĂ, după cum stiţi încălcarea unei dispoziţii legale nu este niciodată, prin ea însăşi,
suficientă pentru aplicarea sancţiunii. Astfel, JCP poate constata că nu există o vătămare în raport
cu persoana care a invocat nulitatea relativa, in exemplul dvs, si, în consecinţă, nu va dispune
anularea actului si excluderea probei, împrejurarile de fapt urmând să fie valorificate informaţional în
cauză.

Retineti insă că nulitatea relativă poate fi invocată doar de cel care dovedeste un interes procesual
propriu in respectarea dispoziţiei incalcate. Prin urmare, daca sunt indeplinite toate conditiile legale
si cererea de anulare a unui act prin care s-a administrat o proba a fost admisă, excluderea probei va
opera chiar dacă proba, dpdv informaţional, ii profita altui participant.

4
5. Daca JCP mentine o proba nelegala printr-un mecanism compensatoriu fata de excludere,
dispozitiile sale-cu privire la aceasta proba- sunt obligatorii in absolut toate cazurile pentru
instanta?

De regula, cel mai des intalnit mecanism compensatoriu în practica este readministrarea probei în
condiţii de contradictorialitate in faza de judecata. Si acest aspect l-am discutat la seminar in sensul
ca, personal, consider ca acesta este mult prea usor invocat ca un argument absolut pt respingerea
oricaror cerei de excludere a probelor, denaturandu-se astfel ratiunea camerei preliminare.

Potrivit art. 345 Cpp, examenul de legalitate a administrarii probelor din UP nu se realizează IN BLOC,
simultan cu privire la toate probele (cum se realizeaza operatiunea de apreciere a probelor), ci
INDIVIDUAL, cu privire la fiecare proba in parte. Doar un astfel de mecansim ii permite JCP sa
excludă UNA sau MAI MULTE PROBE, potrivit art. 345 alin.3, si nu fie sa le mentina pe toate, fie sa le
excludă pe toate. Judecatorul national nu este instanta de la Strasbourg (CEDO) care verifica
echitatea procedurii in ansamblul sau - potrivit jurisprudentei europene, unei persoane condamnate
chiar si in urma administrarii unor probe nelegale nu inseamna neaparat ca i s-a incalcat dr la un
proces echitabil, dc probele nelegale nu au fost determinante ( dc nu se reţine standardul sole and
exclusive proof). Astfel, eu cred ca JCP nu ar trebui sa refuze excluderea unei probe doar pe motivul
ca aceasta poate fi readministrata in conditii de contradictorialitate în cursul judecăţii intrucat, pana
la readministrare (care pote interveni chiar peste cateva luni/un an), proba nelegala VA PRODUCE
CONSECINTE NEGATIVE, contribuind la sustinerea probatorie a unor masuri preventive, asiguratorii
etc pt care nu va fi posibilă, in caz de revocare sau ridicare ulterioara, repunerea in situatia
anterioara.

Referitor la întrebare, cum JCP va fi si judecatorul chemat să judece cauza pe fond, daca nu vorbim
de o patologie de tip borderline :), el va ţine cont de propriile dezlegări. Un nou examen de legalitate-
loialitate al probelor deja verificate in camera preliminara este astăzi permis si după finalizarea CP,
in conditiile Deciziei CCR 802/2017, analizate anterior. Ma gandesc ca daca instanta de apel ar avea
o alta abordare cu privire la probele mentinute de JCP, care a fost si judecatorul fondului, chiar daca
nu va mai putea realiza o noua verificare a legalitatii/loialităţii acestora, le va putea sancţiona
implicit în procesul de apreciere. Potrivit art. 420 alin.9 cpp, instanţa de apel poate da, motivat, o
noua apreciere probelor astfel ca, fara a fi neaparat corect dpdv procedural, ar putea sa le diminueze
impactul probatoriu.

6. Daca JCP constata ca in rechizitoriu se fac referiri la probe care au fost excluse, procurorul
poate in termenul de 5 zile sa intocmeasca alt rechizitoriu care sa nu le mai contina?

Nu.In primul rând, un rechizitoriu care cuprinde menţiuni care redau conţinutul unor probe excluse
(se intampla des in cazul inregistrarilor obţinute in urma supravegherii tehnice) este un rechizitoriu
neregulamentar intocmit în raport cu sensul Deciziei CCR 22/2018 care a consacrat obligaţia
înlăturării tuturor suporţilor materiali în care se obiectivează probele excluse (ASA CUM SUGERAM
INCA DIN 2015 cand analizam cele două efecte ale excluderii, cursul meu p.300). Aceasta
neregularitate, implicită, este acceptată şi de alţi autori, de ex. M Udroiu, ed.5, p.183-184.

Ca dvs, si eu cred ca o astfel de neregularitate nu poate fi inlaturata altfel decat prin emiterea unui
nou rechizitoriu, din care sa fie eliminate menţiunile din cuprinsul probelor excluse. Insa, pt emiterea

5
unui nou rechizitoriu este necesară reactivarea functiei judiciare a organului care poate emite un
astfel de act, respectiv prin restituirea cauzei la Parchet si reluarea urmaririi penale. În procedura
declanşată de comunicarea incheierii prev de art. 345 alin.3, după constatarea neregularităţii, un
astfel de viciu al actului de sesizare nu poate fi remediat. In acesta procedura, cand nu se
reînvestete organul de urmarire penală, în cele 5 zile prev de lege, nu poate fi emis decat cel mult un
act complementar - ord, PV, note - care face corp comun cu actul de sesizare. Or, sensul Deciziei
22/2018 este de a evita ca probele excluse să îşi producă, în mod insidios efectele; aceasta
presupune indepartarea oricărui suport sau urmă materială în care proba s-a exprimat, ceea ce
evident nu se realizează când ai un rechizitoriu iniţial, plin de trimiteri la probe ulterior excluse, urmat
apoi de un act care arată că se înlătură menţiunile de la pag. x la y (dar mentiunile cu pricina pot fi
lejer consultate de oricine e interesat)

Mai mult, asa cum v-am precizat si la curs, eu sunt de părere că în procedura remediu declansata
prin comunicarea încheierii pe 345 alin.3 Cpp procurorul nu poate în termenul de 5 zile nici să
utilizeze remediile prev de art. 278-279 Cpp - îndreptarea erorilor materiale /înlăturarea unor omisiuni
vădite, pt că şi acestea sunt manifestările procedurale proprii exercitării funcţiei judiciare a unui
organ legal învestit. Or, în această procedură procurorul se poate manifesta doar în formele
exhaustiv permise de lege: (i) să remedieze neregularităţile şi (ii) să comunice dc îşi mai menţine
dispoziţia de trimitere în judecată sau solicita restituirea.