Recomandări tehnice

Tăierile la cais, prun şi piersic

În cazul drupaceelor (cireş, cais, vişin, prun, piersic), tăierile de fructificare se fac
mult mai restrâns decât la restul speciilor. Astfel, la cireş şi vişin, ramura mijlocie se
scurtează pentru stimularea noilor formaţiuni de rod, ramura pleată degarnisită se
elimină, iar buchetele de mai nu se taie deloc. La prun şi la cais, ramurile buchet şi
cele mijlocii nu se taie, acestea din urmă scurtându-se deasupra primei ramificaţii
doar când sunt bătrâne. În general, tăierile de rodire se fac asemănător la toate
speciile amintite, cu excepţia piersicului.

Cais

Ramurile de rod sunt brun-roşcate. Momentul, volumul şi gradul de scurtare a

ramurilor se stabilesc în aşa fel încât semischeletul să fie mereu reînnoit şi acoperit
cu ramuri mijlocii viguroase. Se elimină în general ramurile subţiri şi buchetele slabe
ale căror flori de regulă avortează sau cele care au fructificat deja de două ori şi sunt
epuizate. Când elementele de rod sunt puţine şi dispuse în zona periferică a
coroanei, se face doar reducţia semischeletului din interiorul coroanei cu un sfert din
lungime şi a scheletului până la jumătate pentru întinerire. Nu se taie ramurile
roditoare scurte şi mijlocii, cele mai lungi doar se scurtează, iar cele cu poziţie
dreaptă se înclină.

Prun

Ramurile de rod sunt mici şi subţiri, de culoare brun-cenuşiu. Prunul este singura
specie la care mugurii vegetativi sunt mai mari decât cei floriferi şi se deosebeşte
printr-o degarnisire prematură mai accentuată decât la alte specii. La prun se aplică
în general mai puţine tăieri decât la piersic, acestea constând în rărirea buchetelor de
mai şi tăierea scurtă sau eliminarea ramurilor mijlocii.

La soiurile cu ramuri fragile şi subţiri se fac tăieri de reducţie în lemn de 3-4 ani,
pentru fortificare şi ramificare, în vreme ce la soiurile cu ramuri viguroase tăierile
sunt mai uşoare, constând în scurtarea la jumătate a prelungirilor şarpantelor pentru
a stimula ramificarea. Cu această ocazie se elimină ramurile care au rodit slab şi
prezintă zone mari neproductive, precum şi cele epuizate, cele subţiri, situate în vârf,
ori cele nepurtătoare de muguri de rod. În fiecare an se fac tăieri de normare a
rodului, ce constau în întinerirea semischeletului care a depăşit 4-6 ani, dar şi
eliminarea ramurilor frânte şi uscate.

Piersic

Faţă de restul tăierilor de fructificare, cele aplicate piersicului sunt puţin mai
deosebite, deoarece are o capacitate mare de formare a lăstarilor anticipaţi care apar
odată cu ramura mamă. În acest caz, ramurile pe care cresc aceşti lăstari se
scurtează cu un sfert din lungime pentru a nu se rupe sub greutatea fructelor. De
asemenea, epuizarea ramurilor mixte care au rodit are loc mai repede decât la alte
specii, fapt pentru care, anual, mai mult de jumătate din ramurile de rod se suprimă.

Piersicul fructifică în principal pe ramurile mixte. Ramurile sale de rod sunt roşietice
pe partea însorită şi verzi-gălbui pe cea umbrită. La piersicii tineri, tăierile de
producţie constau în rărirea ramurilor mixte, eliminarea salbelor şi a buchetelor.
Ramurile mixte viguroase se scurtează la 60-70 cm sau se elimină dacă se află în
prelungirea semischeletului. Ramurile de rod care se consideră a fi în plus se taie la
2-3 muguri, când acestea au diametrul de 2,5 cm, la 4-5 muguri când au diametrul
de 4-5 cm şi la 6-7 muguri când grosimea acestora este mai mare de 6 cm. În acest
fel, pe porţiunea rămasă vor apărea noi lăstari care vor fructifica în anul următor,
evitându-se astfel degarnisirea pomului.

• ramurile de piersic care au fructificat se usucă;

• suprimarea ramurilor în plus se face cu cep;
• piersicul se taie mai sever decât toate speciile.

Dicţionar

Scheletul pomului – este alcătuit din ramurile care pornesc din axul pomului, dar şi
următoarele două derivate din acestea.

Semischeletul pomului – este dat de ramurile care garnisesc scheletul.

Şarpantă - ramură care porneşte direct din axul pomului.