Sunteți pe pagina 1din 35

CONTRACTELE SPECIALE

CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPARARE

1. Notiune
V-c = contractul prin care una din parti (vânzatorul) stramuta proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte parti (cumparatorul) care
se obliga în schimb a plati vânzatorului pretul bunului vândut.
- se poate transmite si alt drept decât dreptul de proprietate (ex.: un alt drept real, un drept de creanta, un drept din domeniul propr.
intelectuale etc.)
- nu pot forma obiectul v-c drepturile: - personale nepatrimoniale
- patrimoniale cu caractere strict personal.
2. Caractere juridice
2.1. sinalagmatic: da nastere la obligatii reciproce;
2.2. cu titlu oneros: ambele parti urmaresc interese patrimoniale;
2.3. comutativ: existenta si întinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti de la încheierea contractului;
2.4. consensual (în principiu): simplul acord de vointa, fara
2.5. îndeplinirea vreunei formalitati si fara remiterea bunului si a pretului în momentul încheierii contractului;
Exceptii:
a. vânzarea terenurilor – trebuie sa se faca prin act autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului;
b. v-c unui autovehicul – problema controversata:
- în literatura de specialitate – este considerat contract solemn; motivare: cerinta înscrisului autentic pentru validitatea
vânzarii este prevazuta de legislatia privind taxele de timbru;
- în practica judec. se aplica solutia consensualismului: numai ca proba în vederea radierii si înscrierii pe numele noului proprietar,
autoritatile pretind sa li se prezinte actul de v-c în forma autentica;
 - toate dispozitiile referitoare la conditiile de validitate ale contractului trebuie sa fie raportate la momentul realizarii acordului
de vointa, iar nu la momentul autentificarii;
 - deoarece valoarea este > de 250 lei, este necesara pentru proba prezentarea unui înscris sau a unui început de dovada scrisa,
în afara cazului în care a existat imposibilitatea preconstituirii dovezii;
 - numai tertele persoane, nu si partile sau succesorii lor în drepturi, vor putea dovedi cu orice mijloc de proba contractul
(pentru terti, contractul este un simplu fapt juridic).
2.6. translativ de proprietate: prin efectul realizarii acordului de vointa (independent de predarea lucrului vândut si de plata pretului) se
produce nu numai încheierea contractului, dar opereaza si transferul dreptului de proprietate.
- din momentul dobândirii dreptului de proprietate, cumparatorul suporta si riscul pieirii lucrului (res perit domino) daca vânzatorul
dovedeste faptul strain (neculpabil) exonerator de raspundere;
- daca cauza straina a fost dovedita, vânzatorul va suporta riscul pieirii numai daca a fost pus în întârziere în ceea ce priveste predarea
lucrului.
Conditii pentru transferul automat al dreptului de proprietate:
a. vânzatorul sa fie proprietarul lucrului vândut, iar contractul perfect valabil încheiat;
b. sa fie vorba de lucruri determinate individual (lucrurile de gen nu pot pieri)
- în cazul lucrurilor de gen transferul proprietarii se produce în momentul individualizarii (care se poate face atât prin
predare, cât si prin alte metode: ex.: etichetarea coletelor etc.);
- în cazul obligatiilor alternative, daca vânzarea are ca obiect un lucru din mai multe, determinate, dar numai alternativ,
proprietatea se transmite în momentul alegerii; daca piere fortuit unul din lucruri, se datoreaza celalalt, iar daca amândoua au
pierit, fara vina vânzatorului, obligatia este stinsa; daca amândoua lucrurile sunt de gen, pe lânga alegere, trebuie sa se procedeze
si la individualizarea propriu-zisa a lucrului ales;
- în cazul obligatiilor facultative (obiectul este unul singur, celalalt fiind prevazut doar ca o simpla posibilitate de plata),
problema transferului si a riscurilor se rezolva dupa regulile generale.
c. lucrul vândut trebuie sa existe;
- bunurile viitoare pot forma obiectul contractului, însa transferul proprietarii poate opera: - dupa ce au fost terminate, în
stare de a fi predate (daca sunt bunuri certe)
- dupa individualizare (daca sunt bunuri de gen)
Astfel, în cazul unei recolte viitoare, proprietatea se transmite: în momentul în care este gata de recoltat (daca lucrul si pretul sunt
determinate), respectiv în momentul individualizarii (daca vânzarea se face pe unitate de masura).
- riscurile se transmit o data cu proprietatea, cu exceptia cazului în care cumparatorul îsi asuma riscul nerealizarii - în tot
sau în parte – a lucrului viitor, când riscurile se transmit în momentul încheierii contractului
d. partile sa nu fi amânat transferul proprietatii printr-o clauza speciala, pentru un moment ulterior:
- pâna la împlinirea unui termen suspensiv, daca partile au prevazut expres amânarea ca efect al contractului; daca
termenul a fost stipulat pur si simplu nu afecteaza decât executarea obligatiei de predare;
- pâna la realizarea unei conditii suspensive, care prin ea însasi amâna transferul proprietatii pâna la realizarea
evenimentului;
- un caz special: cumpararea dintr-o unitate comerciala cu autoservire: contractul nu se încheie în momentul
individualizarii (alegerii) bunurilor, ci din momentul platii pretului, pâna atunci cumparatorul fiind un simplu detentor precar,
vinovat de furt daca pleaca fãrã sa plãteascã (in primul caz ar fi fost un debitor care nu si-a onorat obligatia de plata);
1
- daca prin conventia partilor, transferul proprietatii a fost amânat, se amâna corespunzator si transferul riscurilor; aceasta
regula nu este imperativa, partile pot disocia transferul proprietatii de transferul riscurilor.
2.7. în materie imobiliara: conditia publicitatii imobiliare.
a. sistemul registrului de transcriptiuni-inscriptiuni:
- între parti si fata de succesorii lor (succesori universali sau cu titlu universal, legatari cu titlu particular si creditori
chirografari) contractul produce efecte translative de proprietate chiar daca nu a fost transcris;
- fata de terte persoane (succesori cu titlu particular prin acte între vii) – chiar daca au avut cunostinta de încheierea
contractului – transmisiunea va fi valabila numai din momentul transcrierii.
b. sistemul cartii funciare:
- drepturile imobiliare se stramuta, se modifica sau se sting, nu numai între terti, dar si între partile contractante, numai prin
întabulare, aceasta având caracter constitutiv de drepturi.
În practica exista urmatoarea conceptie:
- lipsa înscrierii nu poate fi opusa de catre o parte contractanta celeilalte parti, precum si succesorilor lor;
- un atare drept real este opozabil si tertilor care au cunostinta de existenta lui, desi nu este înscris în cartea funciara;
- numai tertii care nu aveau cunostints de existenta dreptului netranscris si, încrezându-se în cartea funciara, au dobândit
prin acte cu titlu oneros, drepturi pe care si le-au transcris, le pot opune dobânditorului anterior.
Pentru drepturile mobile nu exista un sistem de publicitate, astfel încât daca vânzstorul a vândut de doua ori, va avea preferinta cel care a
intrat mai întâi cu buna-credinta in posesia bunului.
3. Conditii de validitate ale contractului de v-c
Consimtamântul partilor
- acordul de vointa între parti este întotdeauna necesar si suficient.
A. Promisiunea unilaterala de vânzare (sau cumparare)
- atunci când o persoana, prevazând un eventual interes pentru ea de a dobândi proprietatea unui bun, primeste promisiunea
proprietarului de a vinde acest bun, rezervându-si facultatea de a îsi manifesta în acest sens – de obicei înauntrul unui termen –
consimtamântul sau de a îl cumpara;
- este, de fapt, un ante-contract, care da nastere la un drept de creanta: una din parti având obligatia (de a face) de a vinde în viitor un
anumit bun, iar beneficiarul promisiunii putând opta pentru a cumpara sau nu;
- daca promitentul refuza vânzarea, beneficiarul va avea dreptul la daune-interese.
 promisiunea este un contract unilateral; el poate fi transformat într-un contract bilateral daca:
- beneficiarul se obliga, în schimbul dreptului de optiune, la plata unei sume de bani (pretul dreptului de optiune);
- daca beneficiarul se obliga la plata unei sume de bani în cazul în care va opta în sens negativ.
 dovada promisiunii se face conform regulilor generale aplicabile creantelor;
 obligatia promitentului se stinge: la termen sau, daca nu s-a prevazut un termen, la expirarea termenului general de prescriptie
(care curge de la data încheierii promisiunii de vânzare);
 promisiunea unilaterala ar putea fi asumata si de cumparator (caz care nu a fost întâlnit în practica).
B. Promisiunea bilaterala de v-c
- ambele parti se obliga sa încheie în viitor contractul de v-c;
- este, de asemenea, un ante-contract, cu deosebirea ca, în acest caz oricare dintre parti poate cere încheierea contractului;
- în cazul în care promitentul-vânzator nu îsi respecta obligatia si vinde lucrul, beneficiarul-cumparator nu poate cere predarea, iar
vânzarea este valabila, cu exceptia fraudei;
- în cazul în care promitentul nu îsi executa obligatia, dar lucrul se mai gaseste în patrimoniul sau, instanta poate da o hotarâre care sa
tina loc de contract si sa aiba caracter constitutiv de drepturi din momentul în care ramâne definitiva (în virtutea principiului executarii
în natura a obligatiilor).
Pactul de preferinta
- proprietarul unui bun se obliga ca, în cazul în care va vinde, sa acorde preferinta unei anumite persoane, la pret egal (este o promisiune
afectata de o conditie simpla potestativa);
- la fel ca la promisiunea de vânzare, beneficiarul nu are dreptul la actiunea în revendicare sau în anularea vânzarii facute cu
nerespectarea promisiunii (cu exceptia fraudei); acesta are dreptul numai la daune-interese;
- dreptul beneficiarului se poate transmite (daca nu exista dispozitie contrara în conventia dintre parti) prin acte între vii (regulile de la
cesiunea de creante) sau prin mostenire;
- obligatia promitentului se transmite numai prin mostenire, dreptul nostru necunoscând cesiunea de datorie.
C. Dreptul de preemtiune
- în cazul în care proprietarul unui teren agricol din extravilan intentioneaza sa îl vânda (deci nu prin înstrainare cu titlu gratuit, cu
caracter aleatoriu, sau prin schimb, chiar si cu sulta, prin aducerea terenului ca aport într-o societate sau printr-o tranzactie) legea
confera un drept prioritar la cumparare coproprietarilor, proprietarilor vecini si arendasilor; este vorba numai de cazul în care actul
juridic proiectat are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate
- spre deosebire de pactul de preferinta, care are caracter contractual, dreptul de preemtiune are caracter imperativ (derogare de la
principiul liberei circulatii a bunurilor => trebuie interpretata restrictiv);
- dreptul de preemtiune trebuie ocrotit ca orice drept patrimonial, indiferent de titularul sau; de asemenea, este un drept opozabil erga
omnes (pentru nerespectarea lui se poate cere anularea contractului, indiferent de buna sau reaua-credinta a tertului cumparator);
- dreptul de preemtiune trebuie recunoscut indiferent de persoana titularului (poate fi exercitat si în cazul în care terenul agricol din
extravilan face parte din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale;
2
- vânzatorul unui teren situat în extravilan trebuie sa înregistreze oferta de vânzare la consiliul local în raza caruia este situat terenul, iar
în aceeasi zi secretarul unitatii administrativ-teritoriale afiseaza oferta la sediul primariei; titularii dreptului de preemtiune trebuie sa se
pronunte în scris, în termen de 45 de zile de la data afisarii ofertei de vânzare, aratând si pretul oferit, iar oferta de cumparare se va
afisa la primarie;
- daca în termenul legal îsi exercita dreptul mai multi titulari din aceeasi categorie, vânzatorul are dreptul de a alege pe unul dintre
ofertanti; daca pretul oferit de către titularii dreptului de preemtiune nu este convenabil vânzatorului, acesta poate sa vânda terenul
oricarei alte persoane; terenul va fi, de asemenea, vândut liber si în cazul în care în termenul de 45 de zile nici unul dintre titularii
dreptului de preemtiune nu îsi manifesta vointa de a cumpara terenul;
- la autentificarea actului de vânzare-cumparare, vânzatorul trebuie sa faca dovada publicitatii necesare pentru respectarea dreptului de
preemtiune, dovada care se face cu actul eliberat vânzatorului de catre secretarul unitatii administrativ-teritoriale, dupa expirarea
termenului de 45 de zile;
- nerespectarea se sanctioneaza cu nulitatea relativa a contractului; în cazul in care vânzarea s-a facut prin simulatie (ex.: contract de
întretinere, arenda, donatie etc.), actiunea în declararea simulatiei va fi dublata de actiunea în anularea vânzarii-cumpararii); terenul
reintra, cu efect retroactiv în patrimoniul vânzatorului).
Capacitatea partilor
- regula este capacitatea, iar incapacitatea este exceptia => cazurile de incapacitate sunt expres si limitativ prevazute de lege;
- v-c este, în principiu un act de dispozitie atât pentru vânzator, cât si pentru cumparator => partile trebuie sa aiba capacitate deplina de
exercitiu, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restrânsa încheie contractul prin ocrotitorul legal, respectiv
cu autorizarea acestuia;
- însa, raportat la patrimoniul partii contractante, v-c poate mijloci efectuarea de acte de conservare sau de administrare a patrimoniului
=> este suficient ca partea sa aiba capacitatea de a încheia astfel de acte si încuviintarea necesara efectuarii lor.
Incapacitati speciale:
- aceste incapacitati sunt: - interdictii de a vinde si a cumpara
- interdictii de a cumpara
- interdictiile numai de a vinde (inalienabilitatea) sunt stabilite de lege în functie de natura bunului, si nu în consideratia persoanei.
a. vânzarea între soti este interzisa
- donatia între soti fiind revocabila, daca vânzarea ar fi permisa, aceasta dispozitie ar putea fi ocolita prin încheierea unor contracte de v-
c simulate;
- sunt aparate si interesele mostenitorilor rezervatari;
- se mai apara si interesele creditorilor.
- nerespectarea acestei interdictii duce la nulitatea relativa a contractului; ea poate fi confirmata dupa desfacerea casatoriei de catre parti,
sau de catre mostenitori, dupa moartea vânzatorului;
- vânzarea între concubini este valabila, afara de cazul în care a fost încheiata pentru a mentine starea de concubinaj (are cauza imorala).
b. tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor de sub tutela lor (cât timp socotelile definitive ale tutelei n-au fost date si primite);
c. mandatarii (atât legali cât si conventionali), împuterniciti sa vânda un lucru, nu îl pot cumpara); => nulitate relativa;
d. persoanele care administreaza bunuri ce apartin statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor nu pot cumpara
bunurile aflate în administrarea lor; => nulitate relativa;
e. functionarii statului nu pot cumpara bunurile statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale care se vând prin mijlocirea
lor; totusi, daca bunurile au preturi fixe, lasând la o parte aprecierile subiective, v-c poate fi recunoscuta valabila, daca nu intervin alte
cauze de nulitate. => nulitate relativa;
f. judecatorii, procurorii si avocatii nu pot deveni cesionari de drepturi litigioase care sunt de competenta curtii de apel în a
carui circumscriptie îsi exercita functia sau profesia (în cazul judecatorilor de la CSJ, respectiv al procurorilor de la Parchetul
de pe lânga CSJ, interdictia se întinde pentru toata tara); => nulitate absoluta , cu suportarea cheltuielilor vanzarii si plata
daunelor-interese;
“drepturi litigioase” = inclusiv cele in privinta carora se poate naste o contestatie serioasa si viitoare;
g. terenurile agricole (indiferent ca sunt situate in intravilan sau in extravilan) nu pot dfi dobandite prin acte juridice intre vii
decat in limita a 200 ha de teren de familie (sotii si copiii lor necasatoriti – daca gospodaresc impreuna cu ei), indiferent de
caracterul oneros sau gratuit al actului. =.> nulitate absoluta a actului.
In cazul in care o familie dobandeste un teren agricol cuu o suprafata mai mare de 200 ha, intervine reductiunea actului juridic pana la
limita suprafetei legale.
=> arendarea care contine o dobandire interzisa deghizata este nula.
h. persoanele insolvabile nu pot cumpara bunurile imobile care se vand prin licitatie publica;
i. cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate => nulitate absoluta;
- atat prin acte juridice intre vii cat si prin acte mortis causa;
- pot insa dobandi dreptul de proprietate asupra constructiilor, si, prin urmare si dreptul de superficie asupra terenurilor pe
care se afla respectivele constructii;
- aceasta interdictie se aplica si persoanelor juridice care nu au nationalitatea romana;
- in cazul in care o persoana fizica sau juridica vrea sa investeasca in Romania, aceasta nu poate aporta terenuri la
societatea pe care o infiinteaza, insa societatea, dupa ce a fost infiintata, va putea dobandi, in nume propriu terenuri in Romania
(fiind persoana juridica cu nationalitate romana)
4. Obiectul contractului
- din v-c (contract sinalagmatic) => doua obligatii reciproce:
3
- lucrul vandut (obligatia vanzatorului);
- pretul (obligatia cumparatorului).
Conditiile lucrului vandut
a. lucrul sa fie in comert (in circuitul civil)
- principiul este acela al liberei circulatii a lucrurilor, iar prohibitia poate fi absoluta (pentru lucrurile care, prin natura lor sau prin lege
sunt de uz sau interes public => sunt inalienabile) si relativa (pentru lucrurile care pot fi v-c numai de catre anumite persoane sau in
anumite conditii):
1. in sensul propriu-zis al cuvantului sunt scoase din circuitul civil lucrurile care, prin natura lor nu pot face obiectul dreptului de
proprietate: lucrurile comune (rex communis) cum ar fi aerul, razele soarelui, apa marii sau din raul curgator, care, fiind inepuizabile,
nu apartin nimanui, si al carui uz este comun tuturor (art. 647 C.civ.), in conditiile si limitele prevazute de lege;
2. bunurile din domeniul public al statului (de interes national) sau al unitatilor administrativ-teritoriale (de interes local) sunt
inalienabile (bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si
acelea ce pot fi folosite in interes public, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si
alte bunuri stabilite de lege !!Deak si Carpenaru considera ca sunt inalienabile si bunurile care, datorita naturii lor, sunt de uz sau
interes public, cum ar fi tablourile din muzeele publice, cartile si manuscrisele dinbibloteci sau arhive publice). Ele sunt
imprescriptibile si insesizabile => nu pot fi vandute, insa pot fi date in administrare RA sau institutiilor publice sau pot fi concesionate
sau inchiriate;
In ceea ce priveste bunurile din domeniul privat al statului si al unitatilor administrativ teritoriale sun t supuse dispozitiilor de drept
comun, atata timp cat prin lege nu se prevede astfel => conditiile de v-c a acestora sunt cele comune, in masura in care prin lege
speciala nu se prevede altfel (ex: prevederile legii publice locale nr. 69/1991).
3. Un caz de inalienabilitate temporara este cel prevazut de art. 32 al lg 18/1991, republicata, prin care, persoanele caraora li s-a
“constituti” (nu “reconstituit”) dreptul de proprietate asupra unor terenuri, nu pot instraina aceste terenuri prinnacte intre vii timp de 10
ani socititi de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii. Aici nu este vorba de o incapacitate de
instrainare prevazuta intuituu personae, ci de o inalienabilitate propter in rem, adica nu in consideratia persoanei care tranzactioneaza,
ci a lucrului (important, deoarece in cazul decesului titularului dreptului, interdictia de v-c ramane);
4. Bunurile care constituie monopolul statului pot fi v-c, in conditiile prevazute de lege, numai de catre persoane fizice sau juridice
autorizate (ex: tutun, chibrituri);
5. Exista si bunuri care, desi sunt in circuitul civil, din motive de ordine publica sau economico-sociala, pot fi v-c numai cu respectarea
unor prevederi legale speciale (armele, munitiile si materiile explozive, produsele si substantele stupefiante;
6. In principiu, un bun nu poate fi declarat inalienabil (scos din circuitul civil) prin vointa omului (ex prin clauza testamentara),
deoarece o asemenea clauza contravine prinmcipiului liberei circulatii a bunurilor si dreptului proprietarului de a dispune liber si
absolut de bunul sau. => inalienabilitatea conventionala poate fi recunoscuta valabila daca se justifica printr-un interes serios si
legitim (ex: garantarea executarii unei obligatii: de plata a pretului, a unei rente viagere in favoarea unui tert) sau a altui interes (ex:
interdictia instrainarii bunului transmis minorului pana la majoratul lui). => CONDITII: interes si caracter temporar si, de asemenea, sa
nu contravina ordinii publice si bunelor moravuri.
Daca clauza de inalienabilitate nu intruneste cerintele aratate => numai clauza urmeaza sa fie declarata nula (daca nu este cauza
determinanta a incheierii contractului). Sanctiunea nulitatii contractului incheiat cu nerespectarea clauzei de inalienabilitate poate fi
aplicata numai daca inalienabilitatea este prevazuta de lege.
Daca clauza de inalienabilitate este valabila si, cu toate acestea bunul este instrainat, stipulantul clauzei/succesorii sai poate cere:
- rezolutiunea (revocarea) instrainarii initiale (cu daune-interese) pentru neexecutare de obligatii:
- sau, repararea prejudiciului cauzat prin nerespectarea clauzei.
Tertul dobanditor de buna credinta se va putea apara:
- prin invocarea art. 1909 C. civil (in cazul mobilelor);
- prin invocarea uzucapiunii (in cazul imobilelor).
b. Lucrul sa existe (existenta actuala sau viitoare)
1. daca partile au avut in vedere un lucru existent, dar care era pierit total in momentul incheierii contractului, sau un lucru care nu a
existat in realitate => vanzarea este nula absolut (deoarece obligatia vanzatorului este l;ipsita de obiect);
2. daca lucrul exista in momentul incheierii contractului, dar a pierit in parte anterior (sau mai multe lucruri formeaza obiectul
contractului, dar numai o parte au pierit), cumparatorul poate alege: sa renunte la contract (rezolutiune) sau sa ceara executarea
asupra partii ramase, cu o reducere proportionala de pret. Alegerea nu trebuie sa fie abuziva (ex: renunatare la contrac, desi partea
pierita este neinsemnata, sau cele doua sau mai multe lucruri cumparate nu sunt interdependente).
In principiu, cumparatorul poate renunta la contract atunci cand executarea partiala nu duce la realizarea scopului contractului. =>
riscul pieirii totale sau partiale a lucrului apartine vanzatorului (res perit domino), cu execptia cazului in care operatiunea are caracter
aleatoriu.
3. V-c este valabila daca are ca obiect un bun viitor, cu exceptia mostenirilor nedeschise. Nerealizarea lucrului nu afecteaza valabilitatea
contractului. Vanzatorul:
- va pierde pretul;
- va fi obligat la palta daunelor-interese pentru neexecutare, cu exceptia cazului in care dovedeste o cauza exoneratoare de
raspundere.
Cumparatorul nu va fi obligat sa plateasca pretul, chiar daca lucrul nu a pierit din cauza vanzatorului (acesta fiind cel care suporta
riscul pieirii bunului).
c. Lucrul sa fie determinat sau determinabil, licit si posibil;
d. Vanzatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului individual determinat (in caz contrar nu poate transmite: nemo dat quod non habet
sau nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet)
4
In cazul in care vanzatorul transmite un lucru care nu este al sau:
1. daca partile (sau cel putin cumparatorul) au fost in eroare, vanzarea este anulabila pentru eroare asupra calitatii esentiale a
vanzatorului (de proprietar al bunului).
Nulitatea poate fi ceruta: - pe cale de actiune (cand pretul s-a platit)
- pe cale de exceptie (cand pretul nu s-a platit)
numai de catre cumparator; vanzatorul nu poate cere anularea chiar daca a fost de buna credinta; cumparatorul nu mai poate cere
anularea daca vanzatorul a devenit proprietarul bunului dupa vanzare sau daca vanzarea este ratificata de catre adevaratul
proprietar.
Daca cumparatorul este evins de catre adevaratul proprietar inainte de a fi cerut anularea, obligatia de garantie a vanzatorului pentru
evictiune subzista.
Adevaratul proprietar nu poate cere anularea (este tert fata de contract), dar poate introduce actiunea in revendicare. Cumparatorul se
poate apara invocand art. 1909 C civil sau uzucapiunea (contractul incheiat cu vanzatorul neproprietar putand fi invocat ca just titlu pt.
uzucapiunea de 10-20 de ani si pentru dobandirea fructelor.
2. Daca partile erau in cunostinta de cauza, exista mai multe opinii:
a. vanzarea este valabila (vanzatorul s-a obligat sa procure bunul mai tarziu, in caz de neexecutare fiind pasibil de plata daunelor
interese). – nu
b. vanzarea lucrului altuia in cunostinta de cauza are o cauza ilicita si deci este nula absolut (art. 948 C. Civ), cu exceptia savarsirii
actului in cadrul exercitarii legale a comertului.
Daca contractul s-a incheiat in fraudsa dreptului proprietarului – nulitate absoluta (FRAUS OMNIA CORRUMPIT).
Daca bunul face parte din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, contractul este nul in absolut toate
cazurile (chiar daca cumparatorul a fost de buna-credinta).
3. in cazul bunurilor aflate in indiviziune, se aplica regulile propri starii de indiviziune:
daca unul dintre coproprietari instraineaza intregul bun (nu doar cota sa parte indiviza), fara acordul celorlalti coproprietati, vanzarea
nu este nula, insa dreptul cumparatorului asupra bunului respectiv este supus unei conditii pe tot timpul indiviziunii. Dupa incetarea
starii de indiviziune, dreptul dobanditorului va depinde de rezultatul partajului:
- daca bunul intra in lotul vanzatorului, vanzarea va fi considerata valabila retroactiv;
- daca bunul intra in lotul altui coproprietar, vanzarea va fi nula (pentru lipsa calitatii de proprietar a vanzatorului).
Conditiile pretului
a. sa fie stabilit in bani; daca nu, contractul poate fi calificat altfel: schimb, dare in plata, sau alt contract nenumit. Spre exemplu: daca
proprietatea se transmite in schimbul intretinerii pe viata (nu este vanzare, pentru ca obligatia de intretinere este de a face, nu
echivaleaza cu un pret), sau daca contraechivalentul este o prestatie periodica in bani (=> este renta viagera).
b. Sa fie determinat sau determinabil:
- este determinat – daca cuantumul (nu modalitatea de plata) este hotarat de parti in momentul incheierii contractului;
- este deteminabil – daca sunt precizate doar elementele cu ajutorul carora va fi
deteminat pretul.
- daca stabilirea lui este lasata la aprecierea unui tert ales de comun acord de catre parti sau de catre o
persoana determinata de parti (nu este un arbitru, dar nu are nici calitatea de expert, ci este, de fapt,
mandatarul comun al partilor care, prin derogare de la dreptul comun, nu poate fi revocat decat prin acordul
comun al partilor).
Daca pretul ramane la aprecierea ulterioara a partilor sau a unei parti, sau daca tertul nu desemnat nu poate sau nu vrea sa
determine pretul, vanzarea este nula de drept (nu este acelasi lucru atunci cand partile stabilesc tertul mai tarziu - vanzarea se
considera incheiata in acel moment). In nici un caz instanta nu e competenta sa determine pretul sau persoana tertului.
- in cazul in care exista preturi legale obligatorii, partile sunt obligate sa se conformeze, respectiv se subintelege ca partile au avut in
vedere acel pret:
- daca partile au stabilit un alt pret, acesta se inlocuieste de drept cu cel legal;
- daca contractul a fost executat cu alt pret, diferenta urmeaza sa fie platita (vanzatorul are actiune contractuala), respectiv
restituita (plata nedatorata).
c. sa fie sincer si serios:
- este sincer un pret real, care nu e stabilit in mod fictiv, ci in scopul de a fi cerut si platit in realitate:
- in cazul in care pretul este simulat, contractul este nul ca v-c; poate fi recunoscut valabil ca o donatie deghizata, daca sunt
indeplinite conditiile donatiei;
- daca pretul este deghizat partial (fara sa devina derizoriu), contractul este valabil ca v-c, se aplica regulile de la simulatie
si cele fiscale.
- pretul trebuie sa fie serios, adica sa nu fie derizoriu, adica atat de disproportionat fata de valoarea lucrului incat sa nu poata constitui
obiectul obligatiei cumparatorului; seriozitatea este lasata la aprecierea instantei; daca pretul este derizoriu, contractul este nil ca v-c,
dar poate subzista ca donatie, daca sunt indeplinite conditiile;
- daca pretul este sincer si serios, contractul este valabil chiar daca pretul este mult inferior/superior valorii reale a lucrului vandut; prin
derogare se poate cere anularea pentru leziune (actiunea in resciziune) daca:
- exista disproportie vadita intre valoarea lucrului si pret,
- lezatul este un minor intre 14 – 18 ani care a incheiat singur contractul (si nu se cere autorizarea prealabila a autoritatii
tutelare pentru acel contract)
- si nu l-a ratificat expres sau tacit dupa ce a implinit 18 ani
Daca contractul este incheiat de o persoana incapabila (sub 14 ani sau pusa sub interdictie), acesta este anulabil chiar fara leziune.
5
Daca partea lezata este un major, nu poate introduce actiunea in resciziune, dar, in mod exceptional, daca cineva profita de nestiinta,
ignoranta, stare de constrangere pentru a obtine avantaje disproportionate, contractul poate fi considerat nul pentru ca s-a intemeiat pe
o cauza imorala.
7. Efectele contractului de vanzare-cumparare
Interpretarea clauzelor contractului
Efectele contractului = obligatiile pe care contractul le creaza pentru parti. Pentru a interpreta clauzele exista anumite reguli:
- de regula, dca intelesul este indoielnic, interpretarea se face in favoarea debitorului;
- insa, in materie de vanzare exist ao regula speciala si derogatorie: vanzatorul trebui sa explice si ssa sdtabileasca clar clauzele
contrctului, air cl;auzele care nu sunt clare se interpreteaza in contra vanzatorului (IN DUBIO CONTRA STIPULATEM);
- => in materie de vanzare, toate clauzele indoielnice se interpreteaza in favoarea cumparatorului.
OBLIGATIILE VANZATORULUI
- sa predea lucrul vandut cumparatorului;
- sa garanteze contra evictiunii si contra viciilor;
- nu este prevazuta obligatia de a transmite proprietatea lucrului vandut, deoarece aceasta se prodiuce, de regula, prin incheierea
contractului.
A. Predarea lucrului vandut
a. obligatia principala de predare (= punerea la dispozitie a lucrului vandut; nu are semnificatia transferului dreptului de proprietate si
nici a posesiei, ci doar a detentiei, cumparatorul posedand, din momentul incheierii contractului, corpore alieno):
- modul de executare:
- in unele cazuri – atitudine pasiva; ex: lasarea lucrului la dispozitia cumparatorului;
- in alte cazuri – atitudine activa; ex: indeplinirea unor acte sau fapte pozitive necesare pentru ca cumparatorul sa intre in
posesia lucrului (predarea cheilor, eliberarea cladirii)
- termenul si dovada predarii –se aplica regulile generale referitoare la executarea obligatiilor;
- locul predarii:
- in cazul in care lucrul poate fi localizat in momentul incheierii contractului, predarea se face la locul unde se afla acesta;
- in celelalte cazuri, regula este ca predarea sa se faca la domiciliul debitorului (vanzatorul) => plata este cherabila.
- cheltuielile de predare – sunt in sarcina vanzatorului (cantarire, masurare, numarare); cheltuielile ridicarii sunt in sarcina
cumparatorului, DACA nu este stipulatie contrara (ex: daca s-a stabilit ca locul presarii este la domiciliul cumparatorului, cheltuielile
de transport sunt in sarcina vanzatorului);
- obiectul predarii: lucrul vandut trebuie predart in masura determinata prin contract si in starea in care se gasea in momentul incheierii
contractului; in cazul bunurilor de gen sau viitoare se aplica regulile generale referitoare la obiectul platii.
Reguli speciale sunt prevazute in materie de vanzare de imobile (aplicabile in lipsa de stipulatie contrara in contract, ca si in caz de
frauda):
a. daca vanzarea s-a facut “cu aratare de cuprinsul sau si pe atat masura (m.p.)”, si, ulterior se constata ca intinderea nu corespunde
celei aratate in contract:
- daca intinderea este mai mica, cumparatorul poate cere completarea, daca vanzatorul mai are teren, sau reducerea
proportionala a pretului; rezolutiunea DOAR DACA imobilul nu mai poate fi folosit pentru destinatia avuta in vedere;
- daca intinderea este mai mare, cumparatorul este obligat sa plateasca excedentul; el poate cere rezolutiunea DOAR
DACA excedentul (dovedit prin masurare) depaseste a 20 – parte din intinderea aratata in contract.
b. Daca vanzarea este facuta altfel decat pe masura (adica pe pret global):
- diferenta - in plus sau in minus – fata de intinderea declarata nu se ia in considerare decat daca depaseste a 20-a parte din
intindere;
- in caz de excedent peste a 20-a parte – spor al pretului, si cumparatorul poate opta si pentru rezolutiune;
- in caz de lipsa cu mai mult de a 20-a parte – micsorare a pretului, insa cumparatorul nu poate cere completarea terenului
sau rezolutiunea contractului.
c. Daca s-au vandut doua (sau mai multe) imobile (cu aratarea intinderii) printr-un singur contract si pret, iar intinderea unuia este
mai mare si a altuia mai mica, diferentele de pret datorate se compenseaza.
In cazul in care cumparatorul cere rezolutiunea, el are dreptul, pe langa pret, la restituirea cheltuielilor vanzarii si la daune-
interese. Daca pastreaza imobilul, este obligat sa plateasca diferenta de pret. Dreptul la actiune pentru cele aratate mai sus se
prescrie intr-un an de la incheierea contractului.
- fructele: vanzatorul trebuie sa predea, o data cu lucrul, si fructele percepute dupa momentul transferarii dreptului de proprietate. In
schimb, vanzatorul are dreptul la restituirea cheltuielilor facute pentru producerea fructelor.
- accesoriile: cumparatorul are dreptul la accesoriile lucruliu vandut si la tot ce a fost destinat uzului sau perpetuu.
b. Obligatia accesorie predarii – este accea de conservare a lucrului vandut pana in momentul predarii (in cazul in care lucrul nu a fost
predat in momentul incheierii contractului). Efectele acestei obligatii:
- in caz de deteriorare/pieire a lucrului, vanzatorul raspunde ca un depozitar;
- intrucat conservarea se face in numele si pe seama lui, cumparatorul trebuie sa plateasca cheltuielile conservarii.
c. Sanctiunea nerespectarii obligatiei de a preda lucrul:
6
- cumparatorul poate invoca exceptia de neexecutare (EXCEPTIO NON ADIMPLETI CONTRACTUS);
- poate cere rezolutiunea contractului cu daune-interese;
- poate cere executarea contractului, iar daca nu este posibil –> daune-interese/procurarea bunurilor de gen de la terti pe seama
vanzatorului.
In cazul intarzierii cu intarziere, cumparatorul are dreptul la daune-interese, dar numai de la data punerii in intarziere a vanzatorului.
B. Obligatia de garantie
- pp: vanzatorul trebuie sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a asigura cumparatorului stapanirea - linistita (contra evictiunii) si
utila(contra viciilor) – a lucrului vandut.
I. Garantia contra evictiunii
Evictiune = (1) pierderea proprietatii lucrului (in tot sau in parte)
(2) tulburarea cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietar
- vanzatorul este de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator de evictiunea totala sau partiala precum si de sarcinile care nu au fost
declarate la incheierea contractului;
- aceasta obligatie subzista si fata de subdobanditori, chiar daca acestia sunt succesori cu titlu particular si cu titlu gratuit (ex: donatar),
si cu toate ca cumparatorul initial (donatarul) nu raspunde fata de donatar; daca contractul s-a incheiat prin intermediar, acesta nu
raspunde pentru evictiune DECAT DACA s-a comportat ca vanzator aparent (ex: mandat simulat prin interpunere de persoane);
a. Garantia contra evictiunii rezultand din fapte personale:
Fapt personal = orice fapt sau act - anterior vanzarii, dar tainuit fata de cumparator,
- sau ulterior vanzarii, dar neprevazut in contract
savarsit de catre vanzator sau succesorii lui universali sau cu titlu universal , de natura a-l tulbura pe vanzator in linistita
folosinta, indiferent ca este vorba de o tulburare de fapt (ex: deposedarea de bun) sau de drept (ex: invoca un drept de uzufruct sau de
abitatie).
- cumparatorul se poate apara impotriva vanzatorului opunandu-i “exceptia de garantie” (cine tebuie sa garanteze pentru evictiune nu
poate sa evinga); astfel vanzatorul nu poate sa evinga NICI macar DACA dobandeste o noua calitate, pe care nu o avea la incheierea
contractului (ex: a vandut lucrul altuia, apoi l-a mostenit pe adevaratul proprietar);
- obligatia de garantie este o obligatie patrimoniala => dupa moartea vanzatorului, aceasta se transmite succesorului universal sau cu
titlu universal; avand in vedre cele de mai sus, execptia de garantie poate fi invocata si cand adevaratul proprietar il mosteneste pe
vanzator, daca tulburarea provine din partea mostenitorului;
- exceptia de garantie NU poate fi opusa succesorilor cu titlu particiular ai vanzatorului (nu sunt tinuti de obligatiile autorului lor); este
situatia in care vanzatorul vinde imobilul de doua ori si primul cumparator il revendica de la cel de al doilea (procesul nu pate fi
solutionat prin invocarea exceptiei de garantie DECAT de catre al doilea cumparator DACA primul cumparator (reclamantul)
cumuleaza si calitatea de vanzator;
- obligatia de garantie a vanzatorului pentru fapte proprii (savarsite inainte sau dupa incheierea contractului de v-c) vizeaza nu numai
tulburarea directa a cumparatorului, dar si evictiunea care se realizeaza prin intermediul unui tert; ex: vanzatorul vinde imobilul de
doua ori, raspunde de evxitiune fata de primul cumparator daca cel de-al doilea si-a transcris titlul inaintea primului; sau, dupa
vanzarea unui imobil, vanzatorul il ipotecheaza si creditorul ipotecar trece la realizarea garantiei;
- orice conventie contrara garantiei pentru evictiune este nula (obligatia negativa a vanzatorului de a nu il tulbura pe cumparator in
linistita folosinta fiind de esenta vanzarii.
Garantia contra evictiunii rezultand din fapta unui tert
- vanzatorul va trebui sa-l apere pe cumparator de tulburarea ce provine din partea unui tert, iar daca nu reuseste va fi obligat sa suporte
consecintele evictiunii;
- obligatia aceasta exista daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
- sa fie vorba de o tulburare de drept;
- cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii;
- cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator.
- la aceste conditii se adauga UNEORI conditia unei actiuni in justitie intentata de cate tert impotriva cumparatorului; in lit. de spec. se
arata insa si cazuri de evictiune care nu sunt consacrate printr-o hotarare judecatoreasca (dreptul tertului este atat de evident incat
cumparatorul renunta la lucru fara judecata; cumparatorul de la neproprietar devine proprietarul lucrului pe cale de mostenire;
cumparatorul plateste creanta ipotecara pentru a degreva imobilul si a-l pastra); pe de alta parte, cumparatorul insusi poate introduce
actiune impotriva tertului care a pus stapanire pe lucru; => obligatia de garantie contra evictiunii NU poate fi conditionata de actiunea
in justitie a tertului.
Tulburarea din partea tertului sa fie o tulburare de drept
- in contra tulburarilor de fapt, cumparatorul se poate apara singur prin mijloacele legale (cum ar fi actiunile posesorii);
- dreptul invocat de tert poate fi un drept real (drept de proprietate, drept de uzufruct);
- vanzatorul raspunde pentru existenta unor servituti nedeclarate si care sunt neaparente (cele aparente se presupune ca sunt cunoscute
si acceptate de cumparator); daca in schimb, imobilul a fost vandut ca fond dominant, vanzatorul raspunde daca servitutea nu exista
(se presupune ca acest fapt micsoreaza valoarea imobilului);
- in cazul ipotecilor si a privilegiilor, obligatia se declanseaza NUMAI daca debitorul principal nu plateste, si creditorul trece la
executarea garantiei;

7
- poate exista evictiune si in cazul invocarii de catre tert a unui drept de creanta; ex: contract de locatiune incheiat de catre vanzator
(care, in anumite conditii, este opozabil cumparatorului) sau de existenta unor imbunatatiri aduse de locatar, de care cumparatorul nu
avea cunostinta la incheierea contractului => vanzatorul este obligat sa raspunda pentru evictiune.
Tulburarea din partea terului sa aiba o cauza anterioara vanzarii
- vanzatorul NU raspunde pentru imprejurari ivite dupa incheierea contractului, decat daca evictiunea provine dintr-un fapt personal;
- ex: pentru uzucapiunea, chiar inceputa anterior vanzarii, dar definitivata dupa, vanzatorul nu va raspunde deoarece cumparatorul,
devenit proprietar, putea sa intrerupa prescriptia achizitiva.
Necunoasterea cauzei evictiunii de catre cumparator
- daca a avut cunostinta, inseamna ca a acceptat riscul => contractul are caracter aleatoriu;
- sarcina probei cunoasterii cauzei evictiunii de catre cumparator incumba vanzatorului (cine pretinde trebuie sa dovedeasca).
b. Natura si modul de functionare a obligatiei de garantie
Cat timp evictiunea nu s-a produs
- obligatie de a nu face (indivizibila, de ex: intre mostenitorii vanzatorului sau intre mai multi vanzatori coproprietari): vanzatorul
trebuie sa se abtina de la orice fapt ce ar putea avea drept consecinta tulburarea cumparatorului;
Daca evictiunea este pe cale sa se produca
- obligatie de a face (vezi mai sus): vanzatorul este obliugat sa il apere pe cumparator impotriva pretentiilor tertului; el trebuie introdus
inproces de catre cumparator. Printr-o cerere de chemare in garantie;
- daca vanzatorul nu este introdus de cumparator in proces, cumparatorul se poate intoarce apoi impotriva acestuia, intr-un alt proces; in
aceasta actiune INSA, vanzatorul ii poate opune cumparatorului execptia procesului rau condus (EXCEPTIO MALI PROCESSUS)
DACA dovedeste ca introdus in proces, ar fi reusit sa il apere pe cumparator impotriva pretentiilor tertului.
Daca evictiunea s-a produs
- obligatie de a da (obligatie divizibila): se angajeaza raspunderea vanzatorului (sau a succesorului sau universal sau cu titlu universal)
pentru pagubele suferite de cumparator.
c. Efectele obligatiei de garantie in caz de evictiune consumata
- drepturile cumparatorului (sau ale succesorului sau in drepturi, fie si cu titlu particular) sunt stabilite dupa cum evictiunea a fost totala
sau partiala;
Evictiunea totala
- vanzatorul este obligat sa restituie integral pretul primit, chiar daca valoarea lucrului s-a micsorat din cauze fortuite ori din
neglijenta cumparatorului (acesta are dreptul sa fie neglijent cu privire la un lucrupe care il considera al sau); singura EXCEPTIE:
foloasele realizate de cumparator din stricaciunile aduse lucrului;
- vanzatorul este obligat sa restituie pretul si in ipoteza exercitarii dreptului de catre un subdobanditor, indiferent daca acesta a obtinut
bunul la un pret mai mare sau cu titlu gratuit (deoarece drepturile cumparatorului legate de lucru se transmit subdobanditorului);
- cumparatorul are dreptul la valoarea fructelor pe care a fost obligat sa le inapoize tertului evingator;este vorba de fructele percepute
dupa ce cumparatorul a devenit de rea credinta (a luat cunostinta de dreptul tertului asupra lucrului), deoarece la valoarea fructelor
percepute cat timp a fost de buna credinta are dreptul oricum;
- cumparatorul are dreptul sa ceara restituirea cheltuielilor de judecata (atat a procesului din care a rezultat evictiunea, cat si, daca este
cazul, ale actiunii in regres contra vanzatorului; la acestea se adauga si cheltuielile contractului;
- cumparatorul mai are dreptul la daune-interese cf. dreptului comun, cu respectarea urmatoarelor reguli speciale:
- vanzatorul trebuie sa plateasca cumparatorului sporul de valoare dobandit de lucru intre momentul incheierii contractului si
data producerii evictiunii, indiferent de cauza producerii excedentului de valoare, daca acesta a fost sau nu previzibil si daca
cumparatorul a fost sau nu de buna credinta;
- vanzatorul este obligat sa restituie cumparatorului cheltuielile necesare (facute pentru conservarea lucrului) si utile (care
sporesc valoarea lucrului), iar daca vanzatorul a fost de rea credinta, chiar si cheltuielile voluptuarii (facute in scop de lux sau de
placere).
Aceste cheltuieli vor trebui restituite in primul rand de catre tertul evingator, vanzatorul fiind garant doar in subsidiar. INSA tertul
poate fi OBLIGAT doar la restituirea cheltuielilor necesare (daca nu se compenseaza cu valoarea fructelor) si utile (acestea
NUMAI in limita sporuluide valoare). Pentru rest raspunde numai vanzatorul.
Evictiunea partiala
= are ca obiect fie o fractiune din lucru sau o cota ideala din dreptul de proprietate, fie valorificarea sau negarea unui alt drept cu
privire la lucru; =>cumparatorul poate alege intre rezolutiunea vânzarii si mentinerea vanzarii cu despagubiri:
daca evictiunea este atat de importanta incat cumparatorul nu ar fi cumparat daca ar fi prevazut-o, el poate cere rezolutiunea vanzarii.
Cumparatorul va restitui bunul asa cum a ramas dupa evictiune si va primi pretul si despagubiri ca in cazul evictiunii totale;
- daca vanzatorul nu cere sau nu obtine rezolutiunea, el are dreptul la valoarea partii pierdute (socotita in momentul evictiunii).
Vanzatorul NU poate oferi si nici cumparatorul nu poate cere o parte din pret, proprotionala cu partea evinsa, indiferent de cresterea
sau de scaderea valorii de vanzare;
- in cazul servitutilor (active sau pasive) sau a altor drepturi, daca nu intervine rezolutiunea, cumparatorul are dreptul la daune-interese.
PRESCRIPTIA: Actiunea in garantie pentru evictiune a cumparatorului impotriva vanzatorului se prescrie in termenul general.
Termenul incepe sa curga de la data producerii evictiunii. Pana in acel moment obligatia vanzatorului este CONDITIONALA iar
cumparatorul nu poate sa actioneze.
d. Modificari conventionale ale garantiei contra evictiunii:
- regimul legal al evictiunii NU are caracter imperativ => poate fi modificat prin conventia partilor:

8
- clauze de agravare a raspunderii vanzatorului pentru fapte proprii, ale tertilor sau chiar pentru evenimente fortuite –
legea NU prevede limitari. INSA clauzele trebuie sa fie expres prevazute si clar exprimate, deoarece sunt de stricta interpretare;
- clauzele de exonerare (inlaturare sau micsorare a raspunderii) sunt prevazute doua LIMITARI:
- obligatia negativa de raspundere a vanzatorului pentru faptele persoanale NU poate fi NICI inlaturata si NICI
micsorata prin conventia intre parti; ar => nulitatea clauzei (NU a contractului);
In lit. de spec. se admite ca exonerarea de gfarantie pentru fapte personale se admite TOTUSI daca vizeaza anumite
fapte determinate, savarsite inainte de incheierea contractului si aduse la cunostinta cumparatorului.
- Exonerarea totala sau partiala pentru fapta unui tert este permisa DAR NU il poate scuti pe vanzator de
restituirea pretului (FARA DESPAGUBIRI), NUMAI DACA cumparatorul nu a cunoscut la incheierea contractului
pericolul evictiunii (in acest caz fiind vorba de un contract aleatoriu).
II. Garantia contra viciilor lucrului vandut

a. Notiune
- vanzatorul raspunde de viciile ascunse ale lucrului DACA:
- din cauza lor lucrul este impropriu intrebuintarii dupa destinatie
- daca viciile micsoreaza intr-atat valoarea de intrebuintare, incat cumparatorul nu ar fi cumparat daca ar fi stiut
sau ar fi platit un pret mai redus (art. 1352).
Cea de-a doua situatie prezinta asemanare cu viciul de consimtamant al erorii asupra substantei obiectului. DEOSEBIRI:
- in cazul viciului de consimtamant, din cauza acestui viciu cumparatorul nu a putut cumpara in substanta sa lucrul dorit si
poate cere anularea contractului;
- in cazul art. 1352, cumparatorul a cumparat lucrul voit insa acesta este impropriu intrebuintarii dupa destinatie, sau
valoarea de intrebuintare este mult micsorata => eroarea se refera la calitatea lucrului si cumparatorul NU poate cere anularea
contractului, ci are o actiune in GARANTIE contra vanzatorului (ex: se vinde o casa despre care vanzatorul afirma ca este din
caramida, dar in realitate este din material lemnos => se poate cere anularea; daca insa casa este construita din caramida insa
este afectata de vicii, intra in functiune obligatia de garantie pentru vicii.)
Aceste vicii se mai numesc si redhibitorii, deoarece cumparatorul are la dispozitie o actiune redhibitorie (in garantie) prin
care poate cere rezolutiunea contractului, daca nu se multumeste cu reducerea pretului.
b. Conditii ( care toate trebuie dovedite de cumparator):
- viciul sa fie ascuns (vanzatorul nu raspunde de viciile aparente si despre care vanzatorul a putut singur sa se convinga) – la o
verificare normala, dar atenta, viciul nu putea fi cunoscut, si nici vanzatorul sa nu il fi comunicat cumparatorului (aprecierea se face in
abstracto, avandu-se in vedere un cumparator atent si diligent;
- viciul sa fi existat in momentul incheierii contractului, chiar daca predarea se face ulterior; in cazul in care proprietatea nu se
transmite in momentul incheierii contractului, vanzatorul raspunde si pentru viciile aparute ulterior vanzarii, dar pana in momentul
transferarii dreptului de proprietate;
- vicul sa fie grav = din cauza lui lucrul sa fie impropriu intrebuintarii la care este destinat sau sa se micsoreze valoarea de intrebuintare
incat cumparatorul, daca ar fi stiut, nu ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai redus.
Raspunderea NU este conditionata de cunoasterea viciului de catre vanzator, ci doar intinderea raspunderii difera in functie de aceasta.
Obligatia de garantie pentru vicii se aplica la ORICE tip de vanzare, inclusiv antecontractul de vanzare-cumparare, indiferent daca
bunul este un imobil sau un mobil sau de starea in care se afla acesta cu DOUA EXCEPTII:
- nu exista obligatia de garantie in cazul vanzarii prin licitatie publica care se face prin intermediul justitiei;
- in cazul vanzarii de drepturi succesorale – daca nu s-a obliugat sa garanteze continutul universalitatii – vanzatorul
raspunde numai de calitatea sa de mostenitor.
c. Efectele si limitarea raspunderii vanzatorului pentru vicii
- cumparatorul are dreptul sa ceara fie rezolutiunea vanzarii, fie o reducere a pretului, iar DACA vanzatorul a fost de rea credinta, si
daune-interese;
Dreptul de optiune al cumparatorului intre actiunea redhibitorie si actiunea estimatorie
- actiunea redhibitorie este admisibila chiar daca natura viciului n-ar face lucrul absolut impropriu destinatiei sale normale. TOTUSI
instanta poate aprecia ca dreptul de optiune a fost exercitat abuziv si sa acorde doar o reducere a pretului.
In caz de admitere a actiunii redhibitorii, vanzatorul este obligat sa restituie pretul si cheltuielile vanzarii, iar, in schimb, reprimeste
bunul. DACA cumparatorul a exercitat lucrul, actiunea redhibitorie poate fi exercitata de catre subdobanditor.
- actiunea estimatorie (actiunea speciala de reducere a pretului) – poate fi intentata de cumparator in loc de actiunea redhibitorie; se
numeste estimatorie deoarece deprecierea valorii lucrului se estimeaza prin expertiza;
DESI legea reglementeaza numai optiunea intre cele doua actiune, in lit. de spec. si in practica se intrevede si posibilitatea remedierii
defectiunilor (inlaturarii viciilor) de catre sau in contul vanzatorului, ATUNCI CAND:
- aceasta reparare este posibila;
- repararea nu ar ocaziona cheltuieli disproportionate cu valoarea lucrului;
- cand asemenea solutie nu contravine cu interesele cumparatorului (ex: cand lucrul era in stare noua).
Acordarea de daune-interese
- in cazul viciilor ascunse vanzatorul este obligat sa plateasca daune-interese NUMAI daca cumparatorul dovedeste, cu orice mijloace
de proba (inclusiv prezumtii: cum ar fi aceea ca in cazul vanzatorului profesionist ignoranta se prezuma a fi culpabila), ca vanzatorul

9
a fost de rea-credinta (a cunoscut viciile lucrului); DACA nu cunostea viciul, poate fi obligat DOAR la restituirea pretului si a
cheltuielilor vanzarii;
Aceasta spre DEOSEBIRE de materia evictiunii, unde si vanzatorul de buna-credinta poate fi obligat la daune-interese.
- dovada prejudiciului (majorarea pretului, paguba suferita de cumparator sau despagubirea platita terului pentru paguba cauzata de
accidentul survenit din viciul lucrului) trebuie sa fie facuta de cumparator.
- DESI art. 1356 C. Civ. vizeaza plata daunelor numai in cadrul actiunii redhibitorii, ea se admite si in cazul actiunii estimatorii.
Riscul pieirii lucrului afectat de vicii
- vanzatorul este obligat sa restituie pretul si cheltuielile vanzarii, iar DACA vanzatorul a fost de rea-credinta poate fi obligat la plata
daunelor-interese;
- DACA lucrul afectat de vicii a pierit fortuit (sau datorita culpei cumparatorului) vanzatorul NU raspunde pentru vicii.
d. Termenul de intentare a actiunilor
- 6 luni daca viciile NU au fost ascunse cu viclenie;
- termenul general de prescriptie daca viciile au fost ascunse cu viclenie (vanzatorul a fost de rea-credinta);
- termenele incep sa curga de la data descoperirii viciilor INSA cel mai tarziu de la implinirea unui an de la predarea lucrului de orice
natura CU EXCEPTIA constructiilor (cel mai tarziu la implinirea a 3 ani de la predare)
Aceste termene sunt privite, de regula, ca teremene limita in care viciile ascunse trebuie sa fie descoperite , deci ca termene legale de
garantie pentru descoperirea lor => NU sunt susceptibile de intrerupere sau suspendare.
Daca viciile nu au fost invocate (pe cale de actiune sau pe cale de exceptie) in cadrul termenului de prescriptie, ele NU pot fi invocate
pe cale de exceptie in cadrul actiunii neprescrise intentate de vanzator pentru plata pretului (termenul este de 3 ani).
e. Modificari conventionale ale garnatiei pentru vicii
Dispozitiile de drept comun analizate mai sus sunt supleative => paqrtile sunt libere sa agraveze, sa limiteze sau chiar sa inlature prin
conventia lor aceasta obligatie a vanzatorului printr-o clauza expresa.
- clauza de limitare sau de inlaturare a garantiei pentru vicii este valabila si produce efecte NUMAI daca vanzatorul a fost de buna-
credinta; dovada cunoasterii viciilor de catre vanzator poate fi facuta de catre cumparator cu orice mijloc de proba; in caz de rea-
credinta, clauza de exonerare NU poate fi invocata fata de cumparatorul de buna-credinta;
- clauzele de limitare sau de inalturare a raspunderii pot fi foarte variate (suprimarea totala a garantiei, posibilitatea intentarii numai a
unei actiuni estimatorii, asigurarea numai a pieselor de schimb sau a garnatiilor necesare); limitarea poate fi stipulatas I sub forma
scurtarii termenului de 1 an/3 ani; in schimb termenul de prescriptie insusi NU poate fi modificat prin conventia partilor;
- clauzele de agravare – nu comporta limitari. Stipularea unei clauze de agravare pentru orice vicii, inclusiv cele aparente, in cadrul
unui termen mai scurt decat cel prevazut pentru descoperirea viciilor ascunse nu atrage de la sine - la expirare- incetarea garantiei
pentru vicile ascunse, daca termenul legal stabilit pentru descoperirea acestora nu a expirat (clauza de agravare nu poate fi
transformata, prin interpretare, in contrariul ei). Pentru aceasta trebuie stipulata o clauza expresa, nu numai de agravare a garantiei, ci si
de limitare a acesteia in timp (la o perioada mai scurta pentru descoperirea viciilor ascunse).
OBLIGATIILE CUMPARATORULUI

- de a plati pretul;
- de a lua in primire lucrul vandut;
- daca nu s-a prevazut altfel in contract, de a suporta cheltuielile vanzarii;
- partile pot stipula si alte obligatii (ex: de a asigura pentru vanzator sau pentru alte personale folosinta lucrului)
A. Plata pretului
a. Locul si data platii
- daca nu s-a prevazut altfel in contract, cumparatorul este obligat sa plateasca pretul la locul si in momentul in care i se face predarea
lucrului vandut. Acest text este derogatoriu de la regulile generale sub doua aspecte:
- cf. regulilor generale plata se face, in lipsa de stipulatie contrara, la domiciliul debitorului, pe cand in materia
vanzarii, plata este portabila; DACA insa partile deroga de la regula executarii concomitente, plata pretului trebuie facuta
la domiciliul debitorului, cf. regulilor generale;
- in dreptul comun, in lipsa de termen, plata se poate cere imediat, iar in materie de vanzare – numai in momentul
predarii lucrului vandut; in schimb, termenul prevazut pentru plata pretului nu afecteaza obligatia vanzatorului de a preda
lucrul vandut.
- daca partile au stabilit un termen pentru plata pretului (vanzare pe credit), la scadenta vanzatorul trebuie sa plateasca datoria in
intregime, doar daca partile nu s-au inteles ca pretul sa fie platit in mod fractionat (vanzare in rate);
In toate toate cazurile de vanzare in rate cumparatorul are dreptul sa plateasca cu anticipatie, deoarece se presupune ca termenul a fost
convenit in favoarea sa; dobanda stipulata va fi INSA calculata si datorata pana la termenul stabilit in contract, daca vanzatorul nu
consimte la recalcularea ei in functie de data platii.
- cand cumparatorul are motive sa se teama de vreo evictiune, el are dreptul sa suspende plata pretului pana cand vanzatorul va face
sa inceteze tulburarea sau ii va da o cautiune, AFARA DE CAZUL in care s-a stipulat ca pretul se va plati si atunci.
b. Dobanda pretului
- cumparatorul este obligat sa plateasca dobanda pretului pana la efectiva achitare a pretului in urmatoarele 3 cazuri:
- daca exista conventie in acest sens ;
- daca lucrul vandut si predat este producator de fructe (civile sau naturale);
10
- in toate celelalte cazuri DACA si NUMAI in momentul in care cumparatorul a fost pus in intarziere printr-o notificare
(nu neaparat prin chemare in judecata).
- dobanda datorata va fi cea legala DACA prin conventie nu s-a stabilit o dobanda mai mica.
c. Sanctiunea neplatii pretului:
Vanzatorul poate alege intre:
- obligarea cumparatorului la executarea in natura a obligatiei – intotdeauna posibil daca vanzatorul este solvabil, fiind vorba de o
suma de bani; actiunea are caracter personal si se prescrie in termenul general de prescriptie;
- vanzatorul NU este obligat sa ceara executarea silita => poate fie sa invoce exceptia de neexecutare (daca lucrul vandut nu a fost
predat cumparatorului) fie, daca a predat, e gata sa predea sau nu intelege sa invoce exceptia sa ceara rezolutiunea contractului
pentru neplata pretului (inclusiv a dobanzilor), aceste sanctiuni fiind indivizibille (in caz de transmitere a obligatiei de plata asupra
mostenitorilor cumparatorului sau a creantei asupra mostenitorilor vanzatorului:
- exceptia de neexecutare (confundata cu dreptul de retentie daca cumparatorul a devenit proprietar inainte de invocarea ei) =
vanzatorul refuza sa predea daca cumparatorul nu plateste pretul si NU beneficiaza de un termen suspensiv; DACA cumparatorul
beneficiaza de un termen suspensiv, vanzatorul nu poate invoca exceptia decat daca cumparatorul a decazut din beneficiul acestui
termen (a cazut in faliment sau a devenit insolvabil) cazuri in care vanzatorul va fi obligat sa predea NUAMI daca cumparatoul da
cautiune ca va plati la termen;
- exceptia de neexecutare poate fi ceruta de vanzator cu rumatoarele precizari:
- in materia vanzarii de imobile instanta NU acorda termen de gratie daca vanzatorul este in pericol sa piarda si pretul si
bunul; daca asemenea pericol nu exista instanta poate acorda un singur temen de gratie (cumparatorul plateste sau pierde
bunul);
- daca exista pact comisoriu expres care prevede rezolutiunea de drept a contractului pentru neplata pretului, acesta se
produce fara interventia justitiei INSA NUMAI dupa punerea in intarziere a cumparatorului cu exceptia cazului in care partile
au renuntat expres la necesitatea punerii in intarziere (pact comisoriu de ultim grad;
- actiunea in rezolutiunea vanzarii este reala => se urmareste nu persoana ci bunul , deci poate fi intentata impotriva
persoanei in mana careia se afla lucrul vandut CU 3 RESTRICTII:
- rezolutiunea ramane fara efect in contra autoritatilor publice (ex: rechizitie sau expropriere);
- rezolutiunea pentru neplat apretului nu e opozabila tertilor dobanditori de drepturi reale asupra lucrului vandut
(care au indeplinit actele necesare ca dreptul lor sa fie opozabil tertilor) DECAT daca vanzatorul a indeplinit
cerintele legii pentru conservarea privilegiului sau de vanzator:
- daca bunul e un imobil – prin transcrierea actului de vanzare in care se face mentiune de neplata
pretului, inainte ca tertul dobanditor sa isi transcrie titlul sau;
- daca bunul este imobil – prin intentarea actiunii in rezolutiune in termen de 8 zile de la predare.
B. Luarea in primire a lucrului vandut
Cumparatorul este obligat sa ia in primire bunul la locul si la termenul la care vanzatorul este obligat sa-l predea, suportand si cheltuielile
ridicarii de la locul predarii.
- in caz de neexecutare DUPA punerea in intarziere a cumparatorului, vanzatorul poate cere:
- obligarea cumparatorului la luarea in primire a lucrului, la nevoie sub sanctiunea platii de daune cominatorii;
- autorizarea instantei sa-l depuna in alt loc daca are nevoie de locul in care se gaseste, cheltuielile de transport fiind in
sarcina cumparatorului.
- vanzatorul mai poate opta pentru rezolutiunea contractului cu daune-interese; daca partile nu au stipulat un pact comisoriu expres
care sa aiba ca efect rezolutiunea de drept, aceasta se face pe cale judecatoreasca:
- prin derogare de la regula rezolutiunii judiciare, in cazul produselor care se deterioreaza repede si a altor lucruri mobile
(in special efecte si actiuni supuse fluctuatiilor de valoare), codul civil prevede rezolutiunea contractului CHIAR si FARA
punerea in interziere DAR NUMAI daca in contract s-a stabilit termenul ridicarii si numai in favoarea vanzatorului (care
poate renunta la beneficiul lui cerand executarea) daca nerespectarea termenului de ridicare nu se datoreaza faptei sale;
- cumparatorul NU ar putea invoca aceasta rezolutiune pentru a se elibera de obligatie de a plati pretul;
- vanzatorul, daca a valorificat lucrul vanzandu-l unui tert, nu poate retine pretul incasat de la primul cumparator; el are
INSA dreptul la daune-interese (cum ar fi diferenta intre pretul obtinut si cel initial);
- cumparatorul nu ar putea pretinde diferenta dca vanzatorul a valorificat lucrul dupa rezolutiunea de drept a contractului la
un pret mai mare; REZOLUTIUNEA OPEREAZA NUMAI IN FOLOSUL VANZATORULUI.
C. Suportarea cheltuielilor vanzarii
- cumparatorul mai este obligat, in lipsa de stipulatie contrara, sa plateasca, ca accesoriu al pretului, cheltuielile vanzarii (cu actul, taxe
de timbru, de autentificaer, de publicitate imobiliara etc); DACA cumparatorul pretinde ca s-a inteles cu vanzatorul sa plateasca parte
din cheltuieli, trebuie sa faca dovada (daca nu s-a prevazut in actul de v-c); cheltuielile NU pot fi puse in sarcina vanzatorului pe baza
unor simple prezumtii;
- prevederile Codului civil referitoare la vanzare, precum si intelegerea partilor nu sunt opozabile statului; aceste reguli vizeaza numai
raporturile intre parti (vanzator-cumparator si succesorii lor in drepturi); spre exemplu: daca avocatul care a redactat contractul si a
efectuat alte acte este mandatarul ambelor parti, ele vor raspunde solidar pentru plata onorariului;

11
- regulile care reglementeaza raporturile partilor cu tertii, NU modifica insa reglementarea aplicabila intre parti (art. 1305 + preved.
contract.); ex: daca una din parti (contrar obligatiilor contractuale dintre ele) plateste in intregime, va avea actiune in regres in contra
celilalte parti, deoarece obligatia ambelor parti (solidara) este prevazuta NUMAI in favoarea tertului.

VARIETATI DE VANZARE
– pentru anumite varietati de vanzare sunt prevazute anumite reguli speciale:
A. Vanzarea dupa greutate, numar sau masura
a. Notiune. Incheiere

- are ca obiect lucruri de gen, DAR dintr-un lot determinat si este necesar sa se procedeze la cantarire, numarare sau masurare, fie
pentru individualizarea cantitatii vandute din loti, fie pentru determinarea pretului;
- vanzarea este perfecta din momentul in care partile au cazut de acord asupra lucrului si asupra pretului => in caz de neexecutare
din partea vanzatorului, cumparatorul este in drept sa ceara fie executarea, fie rezolutiunea cu daune-interese;
b. Efecte
- proprietatea si riscurile NU se transmit pana la numarare, masurare sau cantarire, deoarece nu este individualizat lucrul vandut sau
pretul, iar in caz de pieire detetminarea nici nu r fi posibila;
- daca pieirea este fortuita, vanzatorul NU va putea fi obligat sa plateasca daune-interese DAR NICI nu va putea sa ceara pretul
(suporta riscul lucrului si riscul contractului).
c. Delimitarea fata de vanzarea cu gramada:
- vanzarea cu gramada are ca obiect o cantitate determinata prin masa ei ( ex: graul aflat intr-un hambar), iar pretul este determinat
global pentru intreaga cantitate;
- proprietatea si riscurile trec asupra cumparatorului din momentul incheierii contractului, deoarece lucrul vandut si pretul sunt bine
individualizate.
B. Vanzarea pe incercate
a. Notiune:
- incheiat din momentul realizarii acordului de vointa in care se prevede conditia suspensiva a incercarii lucrului de catre cumparator;
cumparatorul NU poate refuza lucrul pe motiv ca nu ii place, deoarece vanzatorul poate cere expertiza in acest caz; lucrul poate fi
refuzat daca in mod obiectiv este necorespunzator; vanzatorul are drepul de a fixa termen potrivit pentru incercare si raspuns.
b. Efecte:
- fiind conditiei suspensiva, pana la indeplinirea acesteia (raspuns pozitiv) – desi contractul a fost realizat in momentul realizarii
acordului de vointa – riscul pieirii fortuite este in sarcina vanzatorului (proprietar sub conditie rezolutorie), deoarece proprietatea nu
a fost transmisa;
- dupa indeplinirea conditiei, cumparatorul devine proprietar in mod retroactiv.
c. Delimitarea fata de vanzarea pe gustate:
- exista marfuri (ex: vinul) pe care cumparatorul le gusta inainte de le cumpara; vanzarea, in acest caz, nu este considerata incheiata
decat dupa ce cumparatorul a gustat marfa si a declarat ca ii convine; el poate refuza pe simplul motiv ca nu ii place;
- vanzarea pe gustate nu ete o vanzare sub conditie, deoarece in acest caz conditia ar fi pur potestativa si vanzarea ar fi nula =>
vanzarea exista dupa ce cumparatorul si-a dat acordul (dupa gustare), iar proprietatea se transmite dupa individualizarea bunului.
C. Vanzarea cu pact de rascumparare
- este supusa unei conditii rezolutorii exprese = facultatea pe care si-o rezerva vanzatorul de a relua lucrul vandut, restituind pretul si
cheltuielile facute de cumparator, intr-un anumit termen;
- reluarea opereaza cu efect retroactiv atat impotriva cumparatorului (succesorilor lui in drepturi), cat si impotriva tertilor dobanditori de
drepturi asupra lucrului vandut (cu exceptia art. 1909 – 1910 Cod civil si a uzucapiunii); NU sunt supuse restituirii fructele percepute
pana la rascumparare;
- astfel de vanzare ESTE NULA DE DREPT, chiar daca pactul de rascumparare este incheiat printr-un alt inscris (care cf. vointei
partilor face parte integranta din contract); aceasta interdictie NU priveste actele de retrocesiune prin care cumparatorul unui bun
revinde bunul fostului proprietar, printr-un contract separat si ulterior vanzarii initiale;
- astfel de vanzari sunt interzise deoarece – de cele mai multe ori – ascund imprumuturi cu dobanzi camataresti (garantate real cu bunul
respectiv), in contractul de v-c stipulandu-se drept pret sume disproportionat de mare fata de suma imprumutata (diferenta reprezentand
dobanda); in plus, daca cumparatorul nu plateste suma trecuta in contract drept pret, imprumutatul pierde definitiv bunul, pentru o
suma care, de regula, este cu mult inferioara valorii lui;
- vanzarea afectata o conditie rezolutorie este nula de drept NUMAI daca reprezinta o vanzare cu pact de rascumparare.
D. Vanzarea unei mosteniri
a. Notiune:
- = titularul unui drept succesoral intraineaza cu titlu oneros acest drept altei persoane; poate avea loc numai dupa deschiderea
succesiunii; mostenirea nedeschisa nu poate fi instrainata – sanctiunea nulitatii absolute – NICI cu consimtamantul persoanei despre a
carei mostenire este vorba;
- obiectul acestei vanzari este mostenirea dobandita de vanzator:
- dreptul asupra unei universalitati – daca este singurul mostenitor;
- sau cota parte indiviza asupra universalitatii – dca sunt mai multi mostenitori.

12
- daca vanzatorul instraineaza bunuri determinate se aplica regulile generale ale vanzarii.
b. Efecte:
- fiind vorba de o universalitate, vanzarea cuprinde tot activul mostenirii (respectiv a cotei parti din mostenire): inclusiv fructele
percepute, creantele incasate sau pretul lucrurilor vandute din masa succesorala => se renasc prin efectul vanzarii si datoriile
vanzatorului fata de succesiune, ce se stinsesera prin confuziune;
- cumparatorul dobandeste si pasivul mostenirii => este dator sa restituie vanzatorului sumele platite de acesta pentru datoriile si
sarcinile mostenirii, si renasc si creantele vanzatorului fata de succesiune, ce se stinsesera prin confuziune;
- datoriile succesiunii fata de alti creditori decat vanzatorul trec asupra cumparatorului, dar aceasta transmitere NU produce efecte fata
de creditorii mostenirii (cesiunea de datorie intre vii nu este admisa), creditorii urmarindu-l pe vanzator, care nu a putut instraina si
calitatea sa succesorala; vanzatorul se poate intoarce impotriva cumparatorului printr-o actiune in regres; cumparatorul va putea fi
urmarit de creditorii succesiunii pe calea actiunii subrogatorii (oblice) – nu este debitorul lor direct;
- in ceea ce priveste obligatia de garantie, vanzatorul raspunde NUMAI de calitatea sa de mostenitor, nu si de continutul universalitatii
transmise; aceasta garantie poate fi modificata npe cale conventionala (in sensul agravarii ei); exonerarea de garantie poate fi stipulata
NUMAI in limitele permise in materie de evictiune;
- daca mostenirea cumprinde si dreptul de proprietate asupra unui imobil, contractul trebuie sa fie incheiat in forma autentica, iar pentru
opozabilitate, in functie de natura drepturilor - indeplinirea formelor de publicitate.
E. Vanzarea de drepturi litigioase si retractul litigios
a. Notiune:
- obiectul vanzarii = dreptul litigios supus unei contestatii judiciare, indiferent ca este vorba de un drept real sau de creanta, drept de
proprietate intelectuala sau drepturi succesorale; contractul este aleatoriu, intrucat vanzarea are ca obiect sansele castigarii/pierderii
procesului, vanzatorul NU garanteaza existenta dreptului cedat;
- dupa o astfel de instrainare, adversarul cedentului are posibilitatea de a elimina din proces pe cesionar, platindu-i suma cu care a
cumparat dreptul litigios, impreuna cu cheltuieli si cu dobanzi; ac. operatiune = retract litigios, iar cel care il exercita – retractant.
b. Conditii:
- sa existe un proces inceput dar neterminat asupra fondului dreptului; trebuie sa fie in stare de judecata ATAT in momentul cesiunii
CAT si in momentul exercitarii retractului – interpretare restrictiva;
- cesiunea sa fie facuta in schimbul unui pret;
- manifestarea vointei de a exercita retractul litigios trebuie sa fie insotita de faptul material al platii pretului real al cesiunii, cu
dobanzile aferente din ziua platii si a cheltuielilor facute de cesionar;
- retractul sa fie exercitat in fata instantei cu ocazia dezbaterii procesului sau pe cale extrajudiciara printr-o notificare
DACA aceste conditii au fost indeplinite, efectele retractului litigios NU pot fi anihilate printr-o retrocesiune volunatara sau prin
anularea cesiunii printr-o hotarare judecatoreasca obtinuta intr-un proces de convenienta intre cedent si cesioanr, intentat posterior
exercitarii retractului.
Retractul NU se poate exercita in cazuruile limitativ prevazute de lege:
Art. 1404 Cod civil:
• cand cesiunea s-a facut catre un mostenitor sau coproprietar al dreptului cedat (in acest caz, cesiunea are drept scop sa puna capat
indiviziunii);
• cand cesiunea s-a facut la un creditor spre plata creantei (dare in palta);
• cand cesiunea s-a facut catre posesorul fondului asupra caruia exista dreptul litigios (ex: cazul in care proprietarul imobilului ipotecat
cumpara creanta ipoteacra de la creditorul reclamant, chiar pe un pret mai mic, dar nu in scopuri speculative, ci pentru a pune la
adapost imobilul de eventuala urmarire).
La aceste cazuri se poate adauga cel prevazut de art. 48 din legea 18/1991:
• cand litigiul are ca obiect dreptul de proprietate asupra unui teren agricol din extravilan, iar cesionarul dreptului litigios
beneficiaza de dreptul de preemtiune.
c. Efecte:
- vanzarea dreptului litigios se desfiinteaza fata de retractant cu efect retroactiv (ca si cum ar fi fost vorba de indeplinirea unei
conditii rezolutorii) => daca cesionarul dreptului litigios ar fi constituit drepturi in folosul altora (ex: ipoteca) sau daca creditorii
cesioanrului ar fi infiintat poprire asupra creantei cumparate de debitorul lor, acestea raman fara efect fata de retractant, deoarece
vanzarea dreptului litigios este desfiintata fata de el cu efect retroactiv;
- se stinge procesul deoarece retactantul cumuleaza calitatile incompatibile de parat si de reclamant;
- intre cedent si cesionar retractul nu produce nici un efect; intre ei continua sa produca efecte vanzarea; fata de retractant, cedentul nu
are nici o actiune pentru plata pretului (nici actiune oblica).

CONTRACTUL DE LOCATIUNE
Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de locatiune

1. Notiunea contractului de locatiune

13
= un contract prin care o persoana (LOCATOR) se obliga sa asigure altei persoane (LOCATAR) folosinta temporara, totala sau partiala, a
unui bun, in schimbul unei sume de bani sau a altei prestatii (CHIRIE).
- spre deosebire de v-c, locatiunea transmite numai dreptul de folosinta; chiar daca lucrl dat in locatiune este producator de fructe,
locatarul dobandeste folosinta fructelor DOAR ca accesoriu al locatiunii, loactorul nefiind obligat sa-i asigure dobandirea proprietatii
fructelor (in acest caz ar fi vorba despre v-c);
Varietatile contractului de locatiune:
- contractul de arendare – locatiunea fondurilor rurale;
- contractul de inchiriere a suprafetelor locative – reglementat prin Legea nr. 114/1996 (legea locutintei); fiind o varietate a locatiunii
si nu un contract distinct, ii sunt aplicabile dispozitiile referitoare la locatiune numia in masura in care legislatia locativa nu prevede
norme speciale;
- antecontract de locatiune – promisiune unilaterala sau bilaterala, guvernat de regulile generale aplicabile contractului.
2. Caracterele juridice ale contractului de locatiune
- contract sinalagmatic (bilateral) – da nastere la obligatii bilaterale intre parti (asigurarea folosintei, respectiv pretul chiriei);
- contract cu titlu oneros – daca folosinta unui lucru se transmite gratuit, contractul este nul ca locatiune dar poate fi valabil ca
imprumut de folosinta (daca sunt indeplinite si celelalte conditii);
- contract comutativ – existenta si intinderea drepturilor nu depinde de hazard;
- contract consensual – se incheie prin acordul – fie si tacit – al partilor, fara vreo
formalitate;
- in cazul in care contractul NU este concretizat printr-un inscris, proba este mai dificil de facut; se disting urmatoarele situatii:
- daca nu s-a inceput executarea contractului incheiat verbal si una din parti neaga existenta lui, dovada cu martori NU
este admisa oricat de mica ar fi chiria;
- in cazul in care contractul incheiat verbal este in curs de executare (ceea ce poate fi probat cu un inceput de dovada scrisa
completat cu martori si prezumtii, iar NU prin simplul fapt al detinerii lucrului) si, in lipsa de chitanta exista o contestatie
asupra pretului, locatarul poate provoca o expertiza pentru stabilirea pretului, urmand sa plateasca expertul in cazul in care
expertiza arata ca pretul este mai mare decat cel pe care l-a invocat el;
- daca litigiul priveste alte elemente decat pretul, se aplica regulile generale in materie de proba; in privinta termenului,
legea face referire la obiceiul lucrului si stabileste cateva prezumtii relative;
- contract cu executare succesiva; elementul timp este de esenta locatiunii; durata contractului poate fi si nedeterminata, dar nu poate fi
perpetua (locatiunile ereditare sunt prohibite de lege); in principiu, durata contractului se stabileste liber; in anumite domenii insa statul
intervine prin prorogari legale sau acorda locatarului dreptul de a reinnoi contractul fara acordul locatorului (ex: in materie de
inchiriere de locuinte).
- locatiunea transmite doar dreptul de folosinta temporara a lucruluin inchiriat => riscul pieirii fortuite este suportat de locator.
3. Conditiile de validitate ale contractului de locatiune
A. Capacitatea partilor
- atat locatarul cat si locatorul trebuie sa aiba capacitatea de a face acte de administrare;
- in cazul imobilelor, daca durata locatiunii depaseste termenul de 5 ani, este considerata act de dispozitie => este ceruta capacitatea de
a face acte de dispozitie; in caz contrar, locatiunea va fi redusa la 5 ani, dar numai la cererea partii incapabile;
- deoarece locatiunea nu transmite dreptul de proprietate, locatorul poate sa nu fie proprietarul lucrului dat in locatiune; INSA, in cazul
inchirierii bunului de catre o persoana care nu are un drept opozabil fata de proprietar – drept care sa ii confere posibilitatea inchirierii
(de ex: este doar posesor de buna sau de rea credinta), proprietarul nu va fi obligat sa respecte locatiunea; pe de alta parte, locatorul nu
poate fi locatarul propriului sau bun, decat daca nu are prerogativa folosintei (ex: este nud proprietar);
- daca coindivizarul inchiriaza bunul aflat in indiviziune, se aplica regulile care guverneaza vanzarea de catre unul din coproprietari
(supusa conditiei ca la partaj bunul sa cada in lotul locatorului) sau ale mandatului tacit reciproc sau a gestiunii de afaceri.
B. Obiectul contractului
a. lucrul inchiriat:
- poate fi un lucru mobil sau imobil, corporal sau incorporal (ex: dreptul de proprietate industriala), DAR, in toate cazurile, cu conditia:
- sa nu se distruga;
- sau sa nu se consume prin folosinta conform destinatie dupa natura obiectului sau conform destinatiei stabilita prin
acordul partilor.
- un lucru viitor poate forma obiectul contractului, cu execptia bunurilor dintr-o mostenire nedeschisa (in caz de nerealizare a lucrului
viitor, se va angaja raspunderea locatorului potrivit regulilor generale);
- bunurile din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale pot fi inchiriate numai in conditiile legii speciale;
- dreptul de servitute nu poate forma obiectul contractului DECAT impreuna cu imobilul de care este atasat;
- bunurile coproprietate fortata nu pot fi inchiriate decat odata cu bunul principal de existenta caruia depinde si coproprietatea fortata;
- locatiunea NU poate avea ca obiect o persoana; daca se inchiriaza un lucru cu personalul de deservire, contractul este mixt: locatiune
pentru lucru si prestari servicii pentru personalul de deservire;
- lucrurile cu regim special pot fi inchiriate numai in conditiile legii speciale (ex: armele – numai catre persoane care au dreptul sa le
detina).
b. Pretul:

14
- chiria se fixeaza in raport cu durata contractului, fie global, fie pe unitati de timp si se plateste la termenele stipulate, de regula in mod
succesiv;
- chiria trebuie sa fie determinata in momentul incheierii contractului; ea poate fi si determinabila (de ex: lasata la aprecierea unui tert
– ales de catre parti sau de catre persoana desemnata de parti, sau sa reprezinte un procent din beneficiul realizat de locatar); uneori
chiria este stabilita pe cale legala;
- chiria trebuie sa fie sincera si serioasa, sub sanctiunea nulitatii; daca a fost trecuta fictiv o chirie sau lucrul a fost inchiriat in schimbul
unei sume derizorii, contractul nu mai este locatiune ci – daca sunt indeplinite conditiile pentru aceasta – un comodat;
- pretul se fixeaza, de regula, in bani; DAR, spre deosebire de vanzare, contractul ramane locatiune chiar daca chiria s-a fixat sub forma
unei alte prestatii (ex: cota parte din fructe sau prestari de servicii).
Efectele contractului de locatiune
A. Obligatiile locatorului
- toate obligatiile lui decurg din faptul principiul ca el trebuie sa asigure locatarului folosinta lucrului in tot timpul locatiunii =>:
a. Obligatia de predare:
- predarea se poate cere la temenul convenit de parti (imediat daca nu s-a convenit un termen) si, in lipsa de stipulatie contrara, la locul
unde se gasea lucrul in momentul contractarii si cu cheltuiala locatorului; daca nu – locatarul se poate adresa justitiei cerand predarea
silita (daca nu vrea sa ceara rezilierea contractului pentru neexecutare sau nu se multumeste sa invoce execptia de neexecutare);
instanta il poate obliga pe locator la daune-interese;

- lucrul, impreuna cu accesoriile sale, intr-o stare corespunzatoare destinatiei in vederea careia a fost inchiriat, IAR NU cum se gasea
in momentul incheierii contractului; locatorul este obligat – in lipsa stipulatiei contrare) - sa efectueze toate reparatiile (inclusiv cele
locative) inainte de preluarea lucrului de catre locatar.
b. Obligatia efectuarii reparatiilor:
- locatorul trebuie sa mentina bunul in stare de a servi la intrebyuintarea pentru care a fost inchiriat (art. 1420 pct. 2 si art. 1421 alin 2);
pentru aceasta, el trebuie sa efectueze reparatiile necesare in tot timpul locatiunii, DAR NU si asa numitele reparatii locative care, din
momentul predarii, sunt in sarcina locatarului; aceasta nu insemana ca locatorul trebuie sa reconstruiasca imobilul care a pierit in
totalitate sau care nu mai poate fi folosit conform destinatiei, in acest moment incetand contractul;
- daca locatorul NU efectueaza reparatiile necesare, locatarul poate cere instantei: obligarea la plata de daune cominatorii, autorizarea de
a le efectua in contul locatorului, retinand cheltuielile efectuate din chirie, fie rezilierea contractului; in caz de urgenta, reparatiile pot fi
efectuate si fara autorizarea justitiei.
c. Obligatia de garantie:
- in virtutea acestei obligatii, locatorul raspunde de tulburarile provenite din: propria sa fapta, de la terti si din viciile lucrului:
1) locatorul trebuie sa se abtina de la orice fapt personal care ar avea drept consecinta tulburarea locatarului in folosinta lucrului,
tulburare de fapt sau de drept; astfel, locatorul nu poate sa schimbe forma lucrului inchiriat, fie direct (prin transformarea materiala) fie
indirect (prin schimbarea destinatiei); daca NU => locatarul poate cere in instanta oprirea sau distrugerea schimbarilor;
 locatorul nu va raspunde pentru stanjenirea folosintei locatarului, adusa prin efectuarea reparatiilor, chiar daca va fi lipsit in
parte de folosinta lucrului; INSA reparatiile trebuie sa aiba un caracter urgent, neputand fi amanate pana la incetarea
contractului; legea dispune ca reparatiile sa fie facute in cel mult 40 de zile; daca reparatiile nu se efectueaza in acest timp,
locatarul are dreptul sa ceara reducerea proportionala a chiriei; DACA reparatiile sunt de asa natura incat locatarul pierde
folosinta totala a bunului, atunci el (si NUMAI el) poate cere rezilierea contractului, chiar daca pierderea folosintei nu ar
depasi 40 de zile.
2) daca tulburarea provine de la un tert, legea distinge intre tulburarea de drept si tulburarea de fapt:
- locatorul nu raspunde de tulburarea cauzata de fapta unui tert care nu invoca vreun drept asupra lucrului; locatarul se poate apara
singur impotriva tulburarilor de fapt, prin actiunile posesorii (desi nu este posesor, ci detentor precar), cu conditia ca agentul
tulburator:
- sa nu fie locatorul – fata de care le se poate apara in temeiul contractului de locatiune;
- sa nu invoce vreun drept asupra lucrului inchiriat – cum ar fi dreptul de proprietate, in cazul in care locatorul a
incheiat contractul in baza altui drept decat drept decat dreptul de proprietate.
- in toate cazurile in care locatarul este tulburat in folosinta prin faptul exercitarii de catre un tert (inclusiv un alt locatar) a unui drept,
locatorul va raspunde pentru pierderea sau reducerea folosintei, CHIAR DACA dreptul respectiv nu a fost confirmat in justitie, dar a
impiedicat folosinta locatarului; locatarul are dreptul de a cere fie rezilierea contractului cu daune interese, fie o micsorare a chiriei
proprotionala cu pierderea partiala a folosintei si daune interese; in ambele cazuri, locatorul va raspunde NUMAI daca a fost instiintat
in timp util de amenintarea evictiunii (chemat in garantie) – in caz contrar el poate dovedi ca ar fi avut mijloace potrivite pentru a
respinge pretentiile tertului;
- cand tulburarea de drept se produce impotriva locatarului, acesta poate iesi din proces, aratand cine este locatorul impotriva caruia
pretentia trebuie indreptata, si care este obligat sa ii apere folosinta;
- daca tulburarea din partea tertului se combina cu fapta locatorului insusi (ex: inchiriaza o camera locatarului, air restul imobilului il
inchiriaza unui meserias care il tulbura pe locatar), locatorul va raspunde in virtutea obligatiei sale de a se abtine de la orice fapt care ar
putea produce o tulburare locatarului in folosinta lucrului;
- daca folosinta locatarului este tulburata printr-un fapt al unui colocatar, al unui vecin sau al unui tert, nu pe baza unui drept asupra
lucrului, ci printr-un fapt ilicit cauzator de prejudicii, locatarul va avea impotriva acestuia o actiune in despagubire (raspundere
delictuala), dar nu va avea actiune in garantie contra locatorului.
15
3) locatorul este garant pentru viciile ascunse ale lucrului (ex: existenta de insecte, infiltratii de apa sau alte defecte de constructie); in
practica, raspunderea este angajata chiar daca lucrul nu este cu desavarsire impropriu folosintei, dar folosinta este intr-atat miscsorata
incat se presupune ca daca ar fi stiut, locatarul nu ar mai fi inchiriat sau ar fi platit un pret mai mic.
- locatorul raspunde chiar daca a fost de buna-credinta la data incheierii contractului, si indiferent daca viciile existau la data
incheierii contractului sau provin din cauze ulterioare, deoarece obligatia locatorului de a asigura folosinta lucrului este succesiva
(deosebire fata de vanzare);
- in cazul descoperii unor astfel de vicii, locatarul poate cere o reducere proportionala din pret sau rezilierea contractului cu daune
interese (chiar daca locatorul nu a cunoscut viciile lucrului);
- DEOSEBIRE intre locatorul de buna-credinta si locatorul de rea-credinta: cel de al doilea raspunde si de daunele imprevizibile;
- daca viciile se datoreaza cazului fortuit sau fortei majore, locatarul poate cere reducerea pretului sau rezilierea contractului DAR fara
daune-interese (cauza straina care nu poate fi imputata locatorului).
- Obligatia de garantie NU este reglementata prin norme imperative => poate fi modificata prin conventia dintre parti: agravata, limitata
sau inlaturata; limitarea sau inlaturarea produce efecte NUMAI daca locatorul este de buna-credinta (ex: tulburarea nu se datoreaza
actelor sau faptelor savarsite de el sau nu a cunoscut viciile); inlaturarea il exonereaza de plata daunelor-interese, DAR nu il pune la
adapost de rezilierea totala sau partiala a contractului.
B. Obligatiile locatarului
a. obligatia de a intrebuinta lucrul ca un bun locatar si potrivit destinatiei
- ex: o casa de lociut nu va putea fi folosita pentru exercitarea comertului sau pentru instalarea sediului uniu partid politic; in schimb,
dca nu s-a prevazut altfel in contract, locatarul poate sa exercite o profesiune liberala sau chiar o meserie, cu conditia sa NU schimbe
destinatia imobilului; daca in contract se mentioneaza si profesiunea locatarului, se poate prezuma acordul locatorului pentru
exercitarea acelei profesiuni;
- culpa este apreciata dupa tipul abstract al omului diligent si prudent;
- daca locatarul nu intrebuinteaza lucrul – total sau partial – conform destinatiei sale sau efectueaza transformari neautorizate,
locatorul va putea cere: repunerea lucrului in starea anterioara sau rezilierea contractului cu daune-interese; sunt permise lucrari de
mica insemnatate, cum ar fi : instalarea telefonului sau a antenei de televizor, introducerea luminii electrice etc;
- => obligatia de a intretine lucrul pe tot timpul locatiunii in stare de intrebuintare => o9bligstia de a efectua micile reparatii locative,
spre deosebire de reapratiile capitale si repararea degradarilor provenind din uzul normal al lucrului, care sunt in sarcina locatorului;
indiferent de natura lor, reaparatiile NU cad in sarcina locatarului daca au fost cauzate de vechime sau de forta majora, caz fortuit sau
culpa locatorului, inclusiv viciile de constructie; sarcina probei incumba locatarului;
- daca degradarea lucrul se datoreaza culpei locatarului acesta va fi obligat sa faca reparatiile pe cheltuiala sa, chiar daca nu sunt
locative; de asemenea, daca intarzierea reparatiilor ce sunt in sarcina locatorului provoaca stricaciuni si mai mari, locatarul este obligat
sa le faca;
- locatarul raspunde, de asemenea, de stricaciunile si pierderile provocate de persoanele familiei sale (inclusiv persoanele introduse de el
in imobil) sau de sublocatari;
- reparatiile privind partile comune folosite de locatari sunt in sarcina proprietarului, daca nu se dovedeste ca stricaciunile au fost
produse de locatar;
- daca locatarul nu efectueaza reparatiile locative, locatorul poate cere daune-interese, dar NUMIA la incetarea locatiunii; daca INSA
neefectuarea reapratiilor locative poate provoca deteriorarea sau chiar pieirea lucrului inchiriat, ;ocatorul poate cere efectuarea
reparatiilor in contul locatarului sau rezilierea contractului.
b. plata chiriei:
- la termenele stipulate; in lipsa de stipulatie contrara, plata se face la domiciliul debitorului (cherabila) si in caz de pluralitate de
locatari obligatia este conjuncta (divizibila), daca din contract nu rezulta ca este indivizibila;
- in caz de neexecutare, se poate cere executarea silita sau rezilierea contractului, beneficiind si de privilegiul locatorului de imobile
asupra mobilelor locatorului; de asemenea, daca chiria urma sa fie platita cu anticipatie si lucrul nu s-a predat, locatorul poate invoca si
exceptia de neexecutare;
- chitantele de plata sunt opozabile tertilor CHIAR DACA nu au data certa, iar chitantele date fara rezerva fac sa se prezume plata
chiriilor anterioare; cesiunea sau chitanta de plata a chiriei cu anticipatie pe doi ani viitori trebuie sa fie transcrisa;
- daca lucrul este vandut si locatarul nu este instiintat, plata facuta vechiului proprietar este valabila.
c. restituirea lucrului:
- dupa incetarea contractului, lucrul trebuie restituit in starea in care a fost predat conform inventarului (=orice act de constatare a starii)
facut; in lipsa inventarului, se prezuma ca lucrul a fost primit in buna stare – prezumtie relativa, ce poate fi combatuta de locatar prin
dovada contrara;
- restituirea poate fi ceruta de loator printr-o actiune personala (ex contractus) sau printr-o actiune in revendicare (daca este
proprietar); NU se poate intenta o actiune posesorie impotriva unui detentor precar, DECAT DACA detentia a fost intervertita intr-o
posesie utila.
- Locatarul NU raspunde de deteriorarea sau pierirea lucrului din cauza fortei majore sau a cazului fortuit, si nici de uzura normala a
lucrului
- In cazul in care locatarul a facut lucrari sau plantatii, ele devin prin accesiune proprietatea locatorului, la restituire aplicand-se regulile
de la accesiune; locatarul este considerat de rea-credinta, intrucat este un detentor precar.
d. raspunderea pentru incendiu

16
- locatarul este raspunzator daca nu dovedeste ca incendiul a provenit din caz fortuit, forta majora sau dintr-un defect de constructie
ori prinn comunicarea focului (fara greseala sa) de la o casa vecina;
- daca sunt mai multi locatari, fiecare raspunde pentru pagube proportional cu valoarea locativa a oartii din imobil pe care o ocupa; este
o raspundere contractuala => este o raspundere conjuncata, nu solidara;
- pentru a fi exonerat de raspundere, oricare colocatar va putea dovedi, in plus fata de cele mentionate mai sus, ca incendiul a izbucnit in
partea ocupata de altul sau ca nu a putut izbucni in partea ocupata de el; in cazul inc are se dovedeste ca incendiul a izbucnit intr-o
parte comuna a imobilului, care se gaseste in intretinerea si administrarea locatorului, toti locatarii vor fi exonerati de raspundere;
- simplul fapt ca locatorul foloseste si el o parte a imobilului inchiriat nu ii exonereaza pe locatari de raspunderea pentru incendiu, ei
trebuind sa dovedeasca una din imprejurarile prevazute mai sus.
e. apararea contra uzurparilor
- uzurpare = orice atingere provenita de la un tert asupra proprietatii sau posesiei lucrului dat in locatiune; locatarul trebuie informat in
termen util ca sa se poata apara contra incercarii de uzurpare;
- daca locatarul nu il instiinteaza pe locator, el va raspunde pentru prejudiciul suferit de locator in urma neinstiintarii.
Contractul de sublocatiune si de cesiune a contractului
a. Sublocatiunea
- in principiu, locatiunea nu este un contract incheiat intuituu personae => drepturile partilor se pot transmite mortis causa sau prin acte
intre vii (ex: locatorul poate transmite dreptul la chirie printr-o cesiune de creanta); astfel locatarul are posibilitatea de a transmite
dreptul de folosinta asupra unui tert, in tot sau in parte, in baza unui contract de sublocatiune;
- pentru admiterea sublocatiunii sunt cerute doua conditii:
1. transmiterea folosintei sa nu fie interzisa prin contractul principal (aceasta ar transforma contractul intr-unul intuituu personae);
interzicerea NU se prezuma (deoarece este o exceptie) ci trebuie mentionata expres; de asemenea, o astfel de clauza este interpretata
restrictiv: daca se interzice sublocatiunea totala – este permisa sublocatiunea partiala, iar daca interdicita este imprecisa (“nu se poate
subinchiria”), ea se interpreteaza in sensul unei sublocatiuni totale, cea partiala fiind permisa.
Validitatea sublocatiunii POATE fi conditionata si de consimtamantul locatorului la incheierea contractului (care poate fi dat in scris
sau verbal, ori sa rezulte din cate sau fapte concludente). Oricum, refuzul locatorul de a consimti la subinchiriere NU trebuie sa fie
motivat, DAR nici sa fie abuziv.
Locatarul NU poate aduce ca aport social intr-o societate civila sau comerciala dreptul la folosinta a unui imobil DACA sublocatiunea
a fost interzisa (sau poate fi adus numai cu aportul locatorului in cazul in care sublocatiunea a fost conditionata de acordul acestuia).
Sublocatiunea sa nu fie convenita in conditii care sa contravina conditiilor din contractul principal (ex: casa de locuit sa fie
subinchiriata cu destinatia de local public)
In aceste limite, sublocatiunea poate fi convenita in conditii diferite fata de contractul principal. Daca insa contractul este incheiat cu
nerespectarea conditiilor de mai sus, locatorul va putea cere in justitie executarea obligatiilor (care poate avea ca efect expulzarea
sublocatarului) sau rezilierea contractului principal de locatiune (cu daune-interese), instanta putand acorda locatarului un termen
pentru a executa conditiile contractului.
Daca sunt respectate conditiile aratate, sub;locatiunea este valabila, insa NU produce efecte fata de locator, astfell incat drepturile si
obl;igatiile din contractul principal raman neatinse (ex: locatarul raspunde pentru incendiu, urmand sa se intoarca impotriva
sublocatarului) => locatorul si sublocatarul NU au nici o actiune directa unul impotriva celuilalt, putand actiona NUMAI pe calea
actiunii oblice.
Totusi, in virtutea privilegiului de locator, acesta poate serchestra mobilele sublocatarului, aduse in imobilul inchiriat, dar numai in
limita chiriei datorate de subnlocatar pentru trecut si in contul chiriei viitoare, CHIAR DACA chiria pentru viitor a fost platita de
sublocatar anticipat (deoarece aceasta a fost platita locatarului, iar nu locatorului); aceasta deoarece existenta privilegiului nu
presupune existenta unor raporturi juridice directe.
Cesiunea
- in conditiile in care este permisa sublocatiunea, este permisa si cesiunea contractului de locatiune de catre locatar; spre deosebire de
sublocatiune, care este tot o locatiune, cesiunea reprezinta o vanzare a dreptului de folosinta = o cesiune de creanta cu titlu oneros =>
consecinte:
- cesiunea trebuie sa fie notificata locatorului sau acceptata de acesta – pentru opozabilitatea fata de terti;
- obiectul cesiunii – numai drepturile locatarului (intrucat dreptul nostru nu cunoaste cesiunea de obligatii); locatorul il
poate libera pe locatar, caz in care cesiunea se dubleaza cu o delgatie perfecta, confundata cu o novatie prin schimbare de debitor;
in cazul in care cesiunea este insotita de o stipulatie pentru altul in favoarea locatorului, avand ca obiect pretul cesiunii (sau o
parte din ea), locatorul va avea actiune directa impotriva cesionarului, in calitate de tert beneficiar;
- locatarul-cedent garanteaza NUMAI existenta dreptului de folosinta in momentul incheierii contrctului, nu si
executarea obligatiilor de catre locator (deoarece contractul este cu executare dintr-o data, nu cu executare succesiva ca si
contractul de sublocatiune); IN SCHIMB, cesionarul are actiune directa impotriva locatorului pentru a cere executarea
contractului sau rezilierea lui pentru neexecutare, cu daune-interese (la sublocatiune, sublocatarul poate cere aceasta numai
fata de locatar);
- cesiunea este supusa regulilor de la vanzarea-cumpararea de creante (spre deosebire de sublocatiune care se supune
regulilor de la locatiune);
- cesionarul ia locul cedentului in timp ce sublocatarul poate dobandi drepturidiferite de cele ale locatarului;
- cedentul (fiind vanzator) nu are privilegiul locatorului de imobile (pe care il are locatarul principal).

17
- aceste reguli se aplica si in cazul in care dreptul de folosinta se trnsmite in schimbul unui alt drept de folosinta (dubla cesiune); fiecare
copermutant ramane obligat fata de locatorul initial, daca acesta nu a consmitit la liberarea debitorului; DACA schimbul drepturilor de
folosinta este reglementat de reguli speciale, aceste se aplica; ex: in materia schimbului de folosinta, chiriasii sunt liberati fata de
locatorii initiali, realizandu-se si o dubla delegatie perfecta.
Incetarea locatiunii
a. Cauze de incetare
- acordul de vointa al partilor (reziliere conventionala);
- denuntare unilaterala;
- expiraera termenului;
- rezilierea contractului pentru neexecutare;
- pieirea lucrului;
- desfiintarea (desfacerea) titlului locatorului;
- prin acte intre vii cu titlu particular (in anumite conditii si prin efectul instrainarii).
- nici moartea locatarului si nici cea a locatorului NU atrag incetarea contractului => drepturile si obligatiile se transmit asupra
mostenitorilor, cu execptia cazurilor in care partile s-au inteles altfel sau daca mostenitorul parti decedate este cealalta parte (caz inca
are obligatiile reciproce se sting prin confuziune total sau partial)
b. Denuntarea unilaterala
- DACA partile sau legea nu au determinat durata locatiunii – cu conditia respectarii termenului de preaviz (= intervalul de timp dintre
manifestarea vointei de a desface contractul si data la care contractul uirmeaza sa inceteze); acest termen poate fi stabilit prin conventia
partilor, iar in lipsa – dupa natura lucrului si obiceiul locului;
- manifestarea de vointa (CONCEDIU) este un act unilateral de vointa si produce efecte chiar daca nu a fost acceptata de partea
concediata; legea NU prevede vreo forma speciala pentru denuntare – practic trebuie facuta in scris, iar daca partea concediata refuza
sa dea o dovada de primire, notificarea se face prin intermediul executorilor judecatoresti; ORICUM actiunea de chemare in judecata
pentru evacuare consitituie manifestarea neechivoca a vointei de denuntare a contractului, termenul de preaviz fiind acoperit de timpul
necesar solutionarii litigiului; dupa expirarea termenului de locatiunea preaviz inceteaza, iar un nou contract poate fi incheiat prin
consimtamantul ambelor parti.
c. Expirarea termenului
- daca termenul a fost determinat prin vointa partilor sau prin lege, locatiunea inceteaza de drept la trecerea timpului, fara sa mai fie
nevoie de instiintare prealabila; (nu e o regula, partile isi pot rezerva dreptul sa denunte contractul inainte de expirarea termenului,
sau, si in cazul in care exista termen, partile pot stipula necesitatea preaizului si la expirarea termenului;
- daca locatarul ramane in folosinta lucrului dupa expirarea contractului si fara ca locatorul sa-l impieduce, locatiunea se considera
innoita prin tacita relocutiune, care opereaza ca un nou contract de locatiune, unde trebuiesc indeplinite toate conditiile cerute de lege;
in caz de pluralitate de de parti, reinnoirea tacita poate opera numai cu consimtamantul tacit al tuturor partilor;
- tacita relocutiune, daca nu a fost interzisa prin contract, poate fi impiedicata numai prin anuntarea concediului – inainte de expirarea
termenului prevazut in contract; daca a anuntat concediul, locatarul nu poate opune tacita relocutiune, chiar dc a continuat sa
foloseasca bunul (locatorul poate cere restituirea bunului si daune-interese);
- tacita relocutiune va avea loc in conditiile primului contract, DAR se va considera incheiat fara termen (cu exceptia cazurilor in care
termenul este aratat de lege); DE ASEMENEA, in lipsa de stipulatie contrara, noua locatiune nu va avea garantiile din contractul
initial, caci garantiile trebuiesc prevazute expres si nu pot fi prelungite peste termenul stipulat;
d. Rezilierea pentru neexecutare
- dupa punerea in intarziere => rezilierea contractului cu daune-interese ;
- NU orice executare, ci neexecutarea cu privire la obligatii principale, prin violarea carora se aduce o vatamare celeilalte parti (ex:
abuzul de folosinta , schimbarea destinatiei bunului, neplata chiriei, neefectuarea reparatiilor importante, descoperirea de vici ascunse;
- instanta nu este oblgata sa pronunte reziliere, putand acorda termen de gratie.
e. Pieirea lucrului
- daca pieirea este totala – contractul este desfacut de drept (locatorul nu mai poate asigura folosinta, si nici nu poate fi obligat la
reconstruirea, refacerea sau inlociurea lui (se incadreaza aici si rechizitionarea, exproprierea sau rechizitionarea – imposibilitate de a se
folosi bunul); contractul este desfacut indiferent daca pieirea numului este fortuita sau cuplabila (in acest caz se platesc si daune-
interese), caci nu mai exista obiect;
- daca lucrul a pierit numai in parte – rezilierea este judiciara: se poate cere desfacerea contractului daca partea pierita este atat de
insemnata (la aprecierea instantei) incat se presupune ca, fara acea parte, locatarul nu ar fi incheiat contractul, sau se poate cere o
scadere de pret + daune-interese dupa cum pieirea s-a produs fortuit sau din culpa.
f. Desfiintarea (desfacerea) titlului locatorului
- de exemplu daca titlul locatorului este anulat sau rezolvit sau daca este evins printr-o actiune in revendicare sau daca titlul locatarului
principal s-a desfacut prin expirarea termenului prevazut in contract si nu mai poate asigura sublocatarului folosinta lucrului;
- EXCEPTII:
- contractele de locatiune incheiate de uzufructuar raman valabile pe cel mult 5 ani, in limitele unui act de administrare,
chiar daca uzufructul a incetat;
- contractele incheiate de tertul dobanditor al imobilului ipotecat, chair daca el este evins, insa numai dca contractul de
locatiune este incheiat cu buna-credinta si cu data certa anterioara transcrierii comandamentului;

18
- aplicarea teoriei proprietarului (mostenitorului) aparent: contractul de locatiune incheiat de proprietarul aparent cu un
locatar de buna-credinta isi pastreaza efectele ca si un contract ce ar fi fost incheiat cu proprietarul real.
g. Efectele instrainarii lucrului prin acte intre vii
- daca locatorul vinde lucrul inchiriat sau arendat, cumparatorul, chiar daca nu s-a obligat in acest sens, este dator sa respecte locatiunea
facuta inainte de vanzare, cu CONDITIA sa fi fost incheiata prin inscris autentic sau prin inscris sub semnatura privata, dar cu data
certa (cu exceptia cazului in care desfacerea contractului de locatiune din cauza vanzarii s-ar fi prevazut in insusi contractul de
locatiune);

- daca contractul este incheiat pe mai mult de 3 ni le trebuie sa fie transcirs (inainte de transcrierea contractului de vanzare-cumparare)
pentru a fi opozabil tertilor; daca nu a fost transcris insa are data certa, efectele lui se reduc la 3 ani de la data vanzarii (transcrierii);
- => vanzarea reprezinta o cauza de incetare a contractului de locatiune in cazul in care contractul de vanzare-cumparare a fost incheiat
verbal sau prin inscris sub semnatura privata sau fara data certa;
- in cazul in care nu sunt indeplinite conditiile de mai sus, contractul nu produce efecte opozabile cumparatorului, chiar daca el a avut
cunostinta de existenta locatiunii;
- in cazul in care cumparatorul nu este obligat sa respecte locatiunea consimtita de vanzator, pentru a obtine desfacerea contractul trebuie
sa aduca la cunostinta locatarului concediul, respectand termenul de preaviz (chiar daca desfacerea locatiunii din cauza vanzarii a fost
stipulata in contractul de locatiune) => desfacerea NU opereaza de drept;
- in toate cazurile de desfacere a locatiunii (inclusiv prin clauza expresa in contractul de locatiune), locatarul este in drept sa ceara
despagubiri de la locator, DACA nu s-a prevazut in contract o stipulatie expresa contrara; pana la plata daunelor, locatarul are drept de
retentie pana cand va fi despagubit de catre locator sau de catre cumparator (care are actiune in regres contra locatorului);
- daca insa cumparatorul cere, locatarul trbuie sa respecte contractul de locatiune chiar daca nu are data certa si nu este transcris
(deoarece facultatea de a invoca inopozabilitatea contractului fara data certa si netranscris o are doar cumparatorul (cu exceptia cazului
in care s-a prevazut in contractul de locatiune desfacerea lui in caz de vanzare, de drept sau la cererea locatarului); cumparatorul, se
substituie in drepturile si obligatiile locatorului-vanzator de la data vanzarii-cumpararii (NU si cu efect retroactiv), neavand dreptul sa
ceara ratele devenite exigibile anterior si neplatite si nici sa ceara rezilierea contractului pentru cauze anterioare vanzarii-cumpararii;
- regulile de mai sus sunt aplicabile si in alte cazuri de instrainare sau constituire de drepturi reale prin acte intre vii, cu titlu particular,
fie ca sunt cu titlu oneros (schimb, contract de intretinere, de constituire de uzufruct etc), fie ca sunt cu titlu gratuit (donatie).
Natura juridica a drepturilor locatarului
- dreptul de folosinta al locatarului este un drept de creanta;
- in literatura de specialitate: dreptul de folosinta ar fi un drept real, in principal pentru urmatoarele motive:
- impotriva tulburarilor de fapt locatarul se poate apara prin actiunea posesorie;
- in anumite conditii (data certa a contractulu si indeplinirea formalitatilor de publicitate), locatarul se bucura de
un drept de urmarire fata de tertul dobanditor si fata de creditorii urmaritori care au transcris comandamentul dupa
incheierea contractului de locatiune si de un drept de preferinta fata de locatarii ulteriori ai aceluiasi bun;
- daca termenul de locatiune depaseste 3 ani, contractul este supus publicitatii;
- in realitate: dreptul de folosinta este un drept de creanta, argumentele invocate mai sus nu sunt hotaratoare intrucat:
- actiunile posesorii pot fi intentate si de detentorii precari;
- opozabilitatea contractului fata de dobanditori si fata de creditorii urmaritori este o simpla exceptie de la
principiul relativitatii efectelor contractului; daca dreptul de folosinta ar fi un drept real nu ar fi necesare texte care sa
consacre exceptia; in ceea ce priveste opozabilitatea contractului fata de locatarii ulteriori, problema este
controversata (unii zic ca are intaietate cel care a intrat primul in folosinta bunului, chiar daca are titlu cu data
ulterioara, Deak – solutia contrara – se aplica regulile opozabilitatii actelor juridice), dar si independenta de solutia
adoptata in privinta naturii juridice a dreptului locatarului;
- daca dreptul ar fi real, publicitate s-ar impune indiferent de durata (chiar daca depaseste 3 ani);
- drepturile reale, ca drepturi absolute, sunt limitativ enumerate de lege.
 este un drept de creanta, dar prezinta unele aspecte particulare, mai ales in privinta opozabilitatii, deci se incadreaza in
categoria obligatiilor opozabile tertilor (obligatii in rem scriptae).
 are un caracter mobiliar (chiar daca are ca obiect un imobil), temporar (nu poate fi perpetuu), este susceptibil de gaj (nu de
ipoteca), poate fi transmis intre vii conform regulilor de la cesiunea de creanta si mortis causa ca si celelalte drepturi de
creanta.

Contractul de arendare
- varietate a contractului de locatiune, are ca obiect fondurile rurale si poate fi de doua feluri: arendarea pe bani si arendarea pe fructe;
- se aplica regulile generale de la locatiunea de imobile + urmatoarele norme speciale:
- arendarea pe bani:
- daca intinderea imobilului este > sau < decat cea din contract – regulile de vanzare;
- in lipsa de stipulatie contrara, riscul pieirii fortuite a recoltei este suportat de arendas; daca contractul este pe un
an si, inainte de a fi culeasa, a pierit cel putin jumatate din recolta, arendasul are dreptul sa ceara o reducere
proportionala din arenda; daca contractul este pe mai multi ani, si a pierit cel putin jumatate din recolta unuii an –
sistemul compensatiei intre anii buni si cei rai;

19
- daca partile nu au stipulat un termen, contractul produce efecte pe timpul necesar culegerii fructelor; daca dpa
exiprarea termenului prezumat sau prevazut arendasul continua si este lasat in folosinta, contractul se considera
reinnoit pentru timpul necesar culegerii unei noi recolte.
- arendarea pe fructe:
- subarendarea totala sau partiala (implicit si cesiunea) este interzisa, sub sanctiunea rezilierii contractului cu
daune-interese, daca nu s-a prevazut altfel in contract;
- riscul pieirii fortuite – totale sau partilae – se suporta d ambele parti, proprortional, daca arenasul nu a fost pus in
intarziere sa culeafa si sa predea recolta.

CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
Notiunea contractului de antrepriza si delimitarea lui fata de alte contracte
Notiune –in baza acestui contract una din parti (antreprenor) se obliga sa execute pe riscul sau o anumita lucrare pentru cealalta
parte (client) in schimbul unui pret.
Pretul este un element esential al antreprizei. Codul civil - “pret determinat”. In cazul lucrarilor de mare amploare contractul e nul
daca pretul nu e determinat sau determinabil in momentul incheierii contractului.
Fara pret contractul nu mai e antrepriza – ci act dezinteresat (nu liberalitate).
Delimitarea de alte contracte:
Contractul de munca – salariul se plateste dupa cantitatea si calitatea muncii – la antrepriza se plateste numai rezultatul muncii
antreprenorului, predat clientului.
Locatiune –pretul e determinat in raport cu durata folosintei – antrepriza nu e temei pt folosinta unui lucru.
Vanzarea unui lucru viitor, de confectionat – se aseamana cu sit cand antreprenorul se obliga a procura si materialul necesar pt
confectionarea lucrului - obiect al contractului, pretul stabilit cuprinzand si contravaloarea materialului.
Aprecierea trebuie facuta f atent – nu prin compararea pur aritmetica a celor doua prestatii.
Mandat – are ca obiect principal incheierea de catre mandatar de acte juridice pe seama mandantului – antrepriza – obiect – o
lucrare efectuata de antreprenor pt client, neavand putere de reprezentare.
Caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de antrepriza – caractere:
- contract sinalagmatic
- cu titlu oneros
- comutativ
- cu executare succesiva
- consensual (intrucat predarea bunului poate avea loc si dupa incheierea contractului)
Legea nu cere o forma speciala pt validitatea lui.
Contract intuitu personae – in principiu.
Proprietatea - daca materialele sunt procurate de antreprenor el ramane proprietar pana la terminarea lucrarii.
Conditii de validitate – aplicabile cele de drept comun ale contractului.
Clientul trebuie sa indeplineasca conditiile cerute de lege fie pt incheierea actelor de administrare, fie pt cele de dispozitie.
Antreprenorul – capacitate deplina de exercitiu.
Reguli generale cu privire la contractul de antrepriza
Problema riscurilor.
Riscul pierii fortuite a lucrului – suportat de proprietar (deci de antreprenor). Art. 1479 C.civ. – “cand lucratorul da materia, daca
lucrul piere, fie in orice chip, inainte insa de a se fi tradat, dauna ramane in sarcina sa”
Riscul contractului – in toate cazurile – de antreprenor, pt ca s-a obligat pe riscul sau (art. 1479 si 1481) si este debitorul obligatiei
imposibil de executat.
Daca lucrul a pierit din cauza unui viciu al materialelor procurate de client – are dreptul de a cere plata pretului.
a) Receptia lucrarii – e obligatia clientului care trebuie sa ia in primire lucrarea dupa terminarea sa integrala. In cazul unui
lucru ce se masoara sau are mai multe bucati – receptia se poate pe parti, partile platite considerandu-se verificate.
Odata cu receptionarea si luarea in primire clientul e obligat sa plateasca pretul stabilit. Daca s-a stabilit plata pe masura
executarii lucrarii – clientul poate invoca exceptia – non adimpleti contractus daca antreprenorul nu-si executa obligatiile potrivit clauzelor
contractuale.
b) Raspunderea antreprenorului – in caz de neexecutare a lucrarii (clauza penala, daune-interese, executarea lucrarii sub
sanctiunea platii daunelor cominatorii etc)
Receptia lucrarii fara obiectii si rezerve din partea clientului si neobtinuta prin frauda = descarcarea antreprenorului si decade pe
client din dreptul de a invoca ulterior viciile aparente.
Pt viciile ascunse – antreprenorul raspunde in toate cazurile, dupa receptionare chiar daca lucrarea nu a fost executata de el.
Termen de prescriptie al dreptului la actiune pt viciile ascunse – 6 luni daca nu au fost ascunse cu viclenie (cand termenul e cel
general) de la data descoperirii lor, insa cel mai tarziu de la implinirea unui an de la predare. (art. 11 alin. 1 Decr. 167/1958)
Termenul poate fi modificat prin conventie.
c) Incetarea contractului - prin moartea meseriasului, arhitectului sau antreprenorului.(art. 1485). E contract intuitu
persoane.
Clientul e obligat sa plateasca mostenitorilor acestuia valoarea lucrarilor executate si a materialelor pregatite, in proportie cu pretul
stabilit in contract, in masura in care aceste lucrari si materiale ii sunt folositoare.
C. Reguli speciale privind antrepriza de constructii
20
Construire (reconstruire, consolidare, modificare, extindere etc) de cladiri si alte imobile (constructii de orice fel, precum si lucrari
de instalatii si reparatii la constructii, inclusiv activitatile de proiectare a lucrarilor de constructii.
Cu respectarea dispozitiilor legii (exceptiile prevazute) si cu respectarea autorizatiei eliberate de prefecturi sau primarii.
Lucrarile de constructii pot fi realizate numai de persoane fizice sau juridice autorizate.
Contractul – in forma scrisa in toate cazurile.
a) Subantrepriza. Antreprenorul are dreptul sa incredinteze executarea unor parti din lucrare unor subantreprenori, incheind cu
fiecare din ei un contract de antrepriza.
Subantreprenorul are in raporturile cu antreprenorul rolul de antreprenor ⇒ se aplica regulile pt antrepriza.
Antreprenorii nu au calitatea de prepusi – deci antreprenorul nu raspunde in calitate de comitent pt faptele ilicite cauzatoare de
prejudicii tertilor, la fel cum clientul nu raspunde pt faptele antreprenorului sau subantreprenorului.
Mai multi coantreprenori se obliga sa execute o lucrare de ansamblu (complexa) contractand direct cu clientul – ei nu au calitatea
de subantreprenori, chiar daca unul din ei are calitatea de coordonator. Fiecare raspunde pt partea lui si are dreptul la partea din pret.
Aceasta daca in contract nu s-a prevazut solidaritatea sau indivizibilitatea.
b) Actiunea directa a lucratorilor (zidari, lemnari si alti lucratori) intrebuintati la cladirea unui edificiu sau alta lucrare data in
antrepriza.
Codul civil – ei au actiune directa contra clientului = pot reclama plata creantelor lor de la client, dar numai in masura in care
acesta este dator catre antreprenor in momentul cererii.
DAR raport juridic direct nu exista intre ei.
c) Raspunderea antreprenorului pt calitatea constructiei
Codul civil – o singura regula speciala de raspundere – antreprenorul de cladiri sau de alte lucrari insemnate raspunde daca
constructia se darama in tot sau in parte sau ameninta invederat daramarea din cauza unui viciu de constructie sau al terenului intr-un
termen de 10 ani din ziua terminarii lucrarii (art. 1483).
Termenul de 3 ani pt descoperirea viciilor ascunse nu modifica acest termen.
Art. 29 legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii – raspunderea antreprenorului pt viciile ascunse ale constructiei ivite in
termen de 10 ani de la receptia lucrarii. Pt viciile de rezistenta ⇒din nerespectarea normelor de proiectaresi executie in vigoare la data
realizarii ei – raspunderea pe toata durata de existenta a constructiei.
Reglementarea speciala privind raspunderea antreprenorului priveste raporturile lui cu clientul si succesorii lui in drepturi. Fata de
terti contractul este o res inter alios acta – raspunderea antreprenorului pt pagubele cauzate.
Dreptul la actiune pt viciile ascunse – se prescrie la implinirea unui termen de 6 luni.
Ascunse cu viclene – termenul general de prescriptie.
Ambele incep de la data descoperirii viciilor.
Problema impartirii raspunderii intre antreprenor si arhitect – rezolvata in fctie de clauzele din contract.
Clientul trebuie sa dovedeasca doar existenta viciului.
Culpa contractuala este prezumata. Antreprenorul poate dovedi doar existenta unei cauze straine exoneratoare de raspundere.
d) Modificarea pretului
Pret forfetar. Antreprenorul sau arhitectul care s-a angajat sa execute o lucrare dupa un plan stabilit cu clientul nu poate cere o
sporire de pret (nici cu titlu de imbogatire fara justa cauza) pe motiv ca s-a marit pretul muncii sau al materialelor nici pe motiv ca a
efectuat modificari sau adaugiri la planul initial daca acestea nu au fost aprobate de client ibn scris si modificarile de pret de asemenea
satbilite cu clientul.
Pret de deviz. Partile se pot obliga si pe baza unui deviz, adica a unei pretuiri provizorii pe articole, care se poate modifica dupa
pretul materialelor si mai ales prin adaugirea de lucrari suplimentare. Aceasta e posibil intrucat “pret determinat” nu inseamna sume fixe,
invariabile ci si stabilirea criteriilor de determinare a lui.

IMPRUMUTUL DE CONSUMATIE (PROPRIU-ZIS)

Notiune si caractere juridice – contract prin care o persoana (imprumutator), transmite proprietatea unei alte persoane
(imprumutat) o catime de lucruri cu obligatia pt imprumutat de a restitui la scadenta o cantitate egala de lucruri de acelasi gen si calitate
(art. 1576).
- contact real
- contract unilateral (chiar daca este cu titlu oneros, deoarece obligatia de restituire si cea de plata a dobanzilor – e a
imprumutatului).
Obiectul contractului:
- lucruri fungibile (de gen)
- lucruri consumptibile potrivit naturii lor
Imprumutatul devine proprietar si suporta riscurile.
Contractul e de regula cu titlu gratuit, dar poate fi si oneros.
Capacitatea partilor.
Imprumutatorul – capacitatea pt acte de dispozitie si sa fie proprietarul lucrului.
Imprumutatul – capacitateapt acte de dispozitie (dat pericolului de a fi obligat sa restituie din patrimoniul sau dupa consumare o
valoare echivalenta).
Dovada contractului – este supusa regulilor generale.
Daca valoarea lucrului imprumutat – fara unirea cu dobanzile – depaseste 250 lei – numai prin inscris autentic sau sub semnatura
privata (scris in intregime de imprumutat sau cel putin sa adauge la sfarsit “bun si aprobat” cf art. 1180 aratand in litere suma sau catimea si
sa iscaleasca cu singura exceptie a inscrisului autentic nul ca atare cand opereaza conversiunea in inscris sub semnatura privata)
21
In caz de neconcordanta intre continut si cea aratata in “bun” obligatia se prezuma juris tantum pt cantitatea mai mica.
In caz de nerespectare a formalitatilor art. 1180 inscrisul e nul ca inscris sub semnatura privata – e doar inceput de dovada scrisa
care poate fi completat cu orice mijloace de proba.
Neregularitatea inscrisului se acopera prin:
- executarea voluntara a obligatiei
- recunoasterea expresa sau tacita a obligatiei de catre imprumutat
Inscrisul – suficient un singur exemplar (contract unilateral).
Dovada cu martori – admisibila daca imprumutatul consimte sau daca imprumutatorul – dovedeste imposibilitatea de a se
preconstitui un inscris sau de a conserva inscrisul preconstituit.
Regulile de mai sus – si in privinta probei executarii obligatiei de restituire de catre imprumutat cu particularitatea ca “bun si
aprobat” vizeaza numai nasterea obligatiei.
Efectele imprumutului de consumatie
Obligatiile imprumutatului
Obligatia de restituire – de a restitui la scadenta lucruri de acelasi gen si calitate art. 1584) indiferent de eventuala sporire sau
scadere a valorii lucrurilor din momentul incheierii contractului si cel al platii.
Scadenta obligatiei de restituire - nu se poate cere restituire inainte de termen (art. 1581), in lipsa stipularii lui – instanta il va
determina, la fel si in situatia cand s-a prevazut ca se va plati cand va fi cu putinta sau va avea mijloace (art. 1583).
Art. 1583 se aplica si cand:
- s-a prevazut sursa materiala a restituirii lucrurilor imprumutate
- se obliga sa restituie lucrurile cand va voi (cum voluero)
Prescriptia actiunii in restituire.
Inceputul cursului prescriptiei – in functie de scadenta obligatiei de restituire:
- la expirarea termenului
- de la data expirarii termenului stabilit de instanta in temeiul art. 1583, iar de la data ramanerii definitive a hotararii date in
actiunea in pretentii incepe sa curga termenul de prescriptie al dreptului de a cere executarea silita.
Alta opinie – prescriptia incepe sa curga de la data incheierii contractului, potrivit art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Argumente:
- o a doua actiune in pretentii dupa cea de stabilire a termenului restituirii nu e oportuna intrucat instanta deja a stabilit existenta
obligatiei de restituire⇒de la data stabilita curge termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita
Actiunea poate fi intentata oricand sau e supusa dispozitiilor art. 7 alin. 2 Decretul nr. 167/1958? – argumente pro art. 7:
- art. 7 se refera la obligatiile al caror termen de executare nu este stabilit neconditionand incidenta dispozitiei de nasterea
dreptului la actiune (exact sit art. 1582-1583)
- imprescriptibilitatea ar contraveni rostului prescriptiei de mobilizare a titularilor drepturilor subiective sa-si valorifice
drepturile intr-un termen cat mai scurt
- materia drepturilor de creanta – principiul prescriptibilitatii
- desi nu se poate cere imediat restituirea – in sit cand a omis stipularea termenului - poate cere instantei, chiar imediat,
stabilirea lui
Art. 7 alin. 2: in obligatiile al caror termen de executare nu este stabilit, prescriptia incepe sa curga de la data nasterii raportului de drept”
Raspunderea imprumutatului – daca la scadenta este in imposibilitatea (desi genera non pereunt) de a restitui lucruri de acelasi
gen si calitate – va face plata in bani, dupa valoarea pe care o au lucrurile la termenul si in locul unde urma a se face restituirea (art. 1585
alin. 1).
Daca termenul si locul – nu au fost determinate – dupa valoarea din momentul si locul incheierii contractului (art. 1585 alin. 2).
Reglementarea - derogatorie de la regulile generale ale raspunderii civile contractuale - avantajand sau dezavantajand pe una din
parti. De aceea interpretarea va fi restrictiva – numai in cazul executarii obligatiei de restituire prin echivalent la scadenta stabilita in
contract sau de instanta.
In caz de intarziere imprumutatul datoreaza daune-interese compensatorii (de la data pronuntarii hotararii) si daune-intrese
moratorii (de la data cererii prin judecata a imprumutului).
Obligatiile imprumutatorului – in principiu nu are nici una pozitiva, cheltuielile de conservare fiind in sarcina imprumutatului.

IMPRUMUTUL CU DOBANDA
Notiune – imprumutatorul pretinde de la imprumutat, pe langa obligatia de restituire, o prestatie oarecare
in schimbul transferarii proprietatii lucrului imprumutat. Prestatia – de regula – o suma de bani (dobanda).
Contractul are un obiect dublu – lucrul (capital) si dobanda.
Lucrul imprumutat – in cazul imprumutului in bani, la scadenta trebuie restituita suma indiferent de scaderea sau sporirea valorii
banilor, cu exceptia cazului cand prin acte normative speciale se dispune altfel.
Dobanda - nu poate depasi dobanda legala – de 6% pe an (potrivit decretului 311/1954).
Obligatia de a plati una mai mare – nula de drept iar creditorul pierde dreptul si la cea legala pe langa aplicarea sanctiunilor penale.
Dobanzile incasate in contra legii – revin statului.
Dobanda se calculeaza numai asupra capitalului, anatocismul interzis.
Interzisa si perceperea anticipata a dobanzilor.
Pt ca imprumutul sa fie cu dobanda – trebuie clauza in acest sens, dobanda necurgand de drept.
Daca imprumutatul plateste dobanzi fara sa fi fost stipulate sau unele mai mari – nu le poate repeti si nici imputa asupra
capitalului, decat in sit cand dovedeste ca a fost in eroare.
Dobanzile – in lipsa unor termene stabilite – se platesc lunar.
22
Dovada platii dobanzilor – potrivit dreptului comun, inclusiv prin prezumtia absoluta de liberare a debitorului rezultand din
remiterea voluntara a titlului (original sau a copiei legalizate).
Regulă speciala in C. civ. – daca imprumutatorul elibereaza o chitanta de primire a capitalului fara a face mentiune de dobanzi – se
considera platite (prezumtie absoluta) – art. 1590.
Prezumtia se aplica si in caz de plata partiala, cu precizarile:
- daca chitanta s-a dat pt plata partiala a capitalului datorat – prezumata plata dobanzii aferente acestuia
- chitanta eliberata pt primirea unei parti din datorie(capital si dobanzile aferente) – se aplica regulile imputatiei platii, suma
platita se imputa cu intaietate asupra dobanzilor.
Reguli speciale privind raspunderea imprumutatului pentru nerespectarea obligatiilor in cazul imprumuturilor banesti –
se aplica dreptul comun din materia raspunderii contractuale cu particularitatile:
- daunele moratorii - echvalente cu dobanda legala
- creditorul nu e obligat sa dovedeasca paguba suferita
- punerea in intarziere a debitotrului se poate face numai printr-o cerere de chemare in judecata, nu si prin notificare
Precizari in legatura cu punerea in intarziere numai prin cerere de chemare in judecata:
- dobanda moratorie nu poate fi ceruta decat pentru suma restanta de la data introducerii actiunii (chiar daca pana in acel
moment s-a platit cu intarziere)
- pt a face sa curga dobanda moratorie trebuie ca ea sa fi fost expres solicitata in actiune
- in cazul imprumutului banesc cu dobanda ea se acorda nu numai de la data cererii de chemare in judecata ci si pt trecut,
intrucat reprezinta fructe civile si nu daune-interese pt neexecutarea unei obligatii banesti
- se aplica numai in cazul neexecutarii obligatiilor banesti contractuale. In materia raspunderii civile delictuale – debitorul este
pus de drept in intarziere
- in caz de plata nedatorata accipiensul de rea-credinta datoreaza dobanzi din ziua platii si nu de la data ramanerii definitive a
hotararii. Cel de buna-credinta – de la data intentarii actiuniii in restituire (de la care nu mai e de buna-credinta).
Prescriptia dreptului la actiune pentru plata dobanzilor – dreptul la actiune pt plata dobanzilor se stinge pt fiecare din
prestatiile succesive printr-o prescriptie deosebita (art. 12 Decretul nr. 167/1958), termenul calculandu-se de la data exigibilitatii fiecarei
rate de dobanda.
Nu se aplica accesorium sequitur principale pt ca dreptul la dobanzi nu se naste odata cu dreptul la creanta principala ⇒ momentul
inceperii cursului nu e legat de inceputul prescriptiei dreptului la actiune privind pretentia principala.
Independenta creantei avand ca obiect dobanzile – are caracter relativ –daca creanta principala s-a stins prin prescriptie se stinge si
dreptul la dobanzile conventionale pt perioada pana la stingerea datoriei principale, chiar daca nu se implinise pt ele termenul.
Aceste reguli se aplica atat in privinta dobanzilor cu natura juridica a fructelor civile cat si a celor moratorii. Pt cele moratorii – la
scadenta fiecarei rate de dobanda incepe curgerea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita.
Stingerea imprumutului de consumatie
Prin plata – facuta la termenul prevazut in contract sau stabilit prin hotarare judecatoreasca sau facuta de imprumutat de
bunavoie.
Daca termenul a fost stabilit in interesul ambelor parti – imprumutatul poate plati inainte cu consimtamantul creditorului.
In cazul celui cu dobanda se prezuma ca termenul e in interesul ambelor parti.
Alte moduri de stingere – potrivit dreptului comun prin:
- remiterea de datorie
- confuziunea
- darea in plata
- compensatia avand ca obiect lucruri fungibile
In caz de moarte a oricareia dintre parti – drepturile si obligatiile rezultand din imprumut se transmit mostenitorilor potrivit
regulilor generale.
Termenul restituirii poate fi stabilit in contract in raport de moartea uneia din parti.
Rezilierea inainte de scadenta – pt neexecutare – poate fi admisa daca imprumutatul in afara obligatiei de restituire isi asuma si
obligatii pe care nu le respecta.

IMPRUMUTUL DE FOLOSINTA (COMODATUL)

Notiune si caractere juridice – contract prin care o persoana (comodant) remite spre folosinta temporara unei alte persoane
(comodatar) un lucru, cu obligatia pentru aceasta din urma de a-l restitui in natura, in individualitatea sa. (art. 1560).
E contract real – pt incheierea lui sunt necesare:
- realizarea acordului de vointa
- predarea lucrului (traditiunea)
Contract esentialmente gratuit. Altfel ar fi locatiune de lucruri.
Contract unilateral – naste obligatii numai pt comodatar.
Obiect – numai lucruri nefungibile (individual determinate), deoarece urmeaza a fi restituite in natura, in individualitatea lor.
- orice lucru – mobil sau imobil – in masura in care imprumutarea nu e interzisa de lege sau permisa doar in anumite conditii.
Ex. Bunurile proprietate publica – interzisa alienarea iar concesionarea – in anumite conditii.
23
Dreptul transmis - in temeiul contractului – dobanditorul dobandeste dreptul de folosinta, simplu detentor precar, obligat la
inapoierea lucrului (art. 1560 ).
Capacitatea partilor – capacitatea pt a incheia acte de administrare. Comodantul poate sa nu aiba calitatea de proprietar.
Comodatarul nu poate imprumuta lucrul, caci il detine numai pt folosinta proprie (art. 1560), daca partile nu s-au inteles altfel.
Dovada contractului – conform regulilor generale (art. 1191 si urm) fiind suficient ca inscrisul sub semnatura privata cerut ad
probationem dac valoarea depaseste 250lei sa fie redactat intr-un singur ex.
Nu se aplica nici dispozitiile ref la ‘bun si aprobat”.
Faptul material al predarii lucrului – prin orice mijloc de proba.
Efectele contractului de comodat
Obligatiile comodatarului
Conservarea lucrului – ca un bun proprietar (art. 1564) si chiar mai bine decat de lucrurile sale, pe care este obligat sa le
sacrifice, la nevoie, in vederea conservarii lucrului imprumutat, intrucat contractul e incheiat in interesul sau.
Folosirea lucrului potrivit destinatiei – sub sanctiunea de a plati daune interese si de a suporta riscul pieirii fortuite si rezilierea
contractului.
Suportarea cheltuielilor de folosinta – neavand dreptul sa ceara restituirea acestora care sunt un accesoriu al folosintei.
Restituirea lucrului – principala obligatie (art. 1560).
Comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate cere echivalentul in bani, daca restituirea in natura este posibila.
Chiar daca lucrul s-a deteriorat din culpa comodatarului – el este obligat sa-l repare si sa-l restituie.
Echivalent – numai in ipoteza “imposibilitatii de executare a repararii in natura”
- daca ambele parti opteaza in acest sens
- comodatarul dovedeste ca executarea in natura nu-i mai foloseste.
Lucrul imprumutat este producator de fructe si partile nu au convenit altfel – comodatarul este obligat sa le restituie odata cu
lucrul, avand insa dreptul la restituirea cheltuielilor facute cu producerea lor.
Comodatarul nu poate retine lucrul in compensatie – cele doua datorii neavand de obiect lucruri fungibile de aceeasi specie.
Comodatarul are insa drept de retentie pana la plata cheltuielilor extraordinare, necesar si urgente facute pt conservarea lucrului si
a despagubirilor pt viciile lucrului.
Dreptul de retentie poate fi exercitat doar pt garantarea creantelor nascute in legatura cu lucrul imprumutat.
Pe aceasta perioada nu mai poate folosi lucrul, intrucat retentia nu confera drept de folosinta.
Actiunile pe care le are comodantul in cazul cand comodatarul refuz fara temei restituirea lucrului:
- actiune reala in revendicare
- actiune personala care deriva din contract. Ea este insa supusa prescriptiei si nu poate fi intentata imp tertilor care detin lucrul
imprumutat.
Scadenta obligatiei de restituire – restituirea nu se poate cere inainte de implinirea termenului stipulat sau inainte de a se fi
indestulat trebuinta comodatarului ce s-a avut in vedere la incheierea contractului.
Daca lucrul este de folosinta permanenta, si nu s-a prevazut un termen – instanta.
Restituirea lucrului nu poate depinde exclusiv de vointa comodantului daca posibilitatea denuntarii unilaterale nu a fost prevazuta
in contract.
Regula derogatorie – inainte de implinirea termenului – instanta poate obliga la restituire daca comodantul cade intr-o mare si
neprevazuta trebuinta.
Prescriptia actiunii in restituire – inceputul cursului – in fctie de scadenta obligatiei de restituire.
Termenul general de prescriptie – curge de la expirarea termenului convenit sau de la dat indestularii…
In cazul lucrului de folosinta permanenta cand nu e prevazut un termen – de la dat incheierii contractului iar prescriptia dreptului
de a cere executare silita – de la data ramanerii definitive a hotararii, sau de la data implinirii termenului stabilit de instanta.
Raspunderea comodatarului - pt deteriorarea sau pieirea – in tot sau in parte – a lucrului, daca nu dovedeste ca pieirea s-a
produs fortuit sau ca deteriorarea este consecinta folosirii potrivit destinatiei si fara nici o culpa din partea sa (art. 1568 si art. 1082-1083).
⇒Sarcina probei incumba comodatarului.
Comodatarul raspunde si pt deteriorarea produsa de catre cel caruia I l-a incredintat, cu orice titlu.
In caz de pluralitate de comodatari – raspund solidar.
Comodatarul are actiune in regres impotriva tertului, in baza raportului juridic cu acesta.
Comodantul impotriva tertului:
– pe calea actiunii oblice, subrogandu-se in drepturile comodatarului.
- actiune delictuala – in calitate de proprietar al lucrului
In caz de pieire, evaluarea se face dupa pronuntarea hotararii – a.i. comodantul sa-si poata procura un lucru identic cu cel
imprumutat.
Suportarea riscurilor de catre comodatar – in general ele sunt suportate de comodant in calitate de proprietar – totusi uneori le
suporta comodatarul –daca:
- intrebuinteaza lucrul contrar destinatiei determinata prin natura lui sau prin conventie
- prelungeste foosinta dupa scadenta si nu dovedeste ca lucrul ar fi pierit si la comodant
- ar fi putut salva lucrul imprumutat inlocuindu-l cu un bun al sau
- ambele lucruri fiind in pericol a salvat doar bunul sau, indiferent de valoarea celor doua bunuri
- lucrul a fost evaluat in momentul contractarii
Aceste dispozitii sunt insa supletive.
Pluralitatea de comodatari – raspund solidar fata de comodant pt executarea obligatiilor
24
E solidaritate legala pasiva.
Poate fi inlaturata, in tot sau in parte, printr-o clauza expresa contrara.
Obligatiile comodantului
Regula – comodatul nu creeaza obligatii decat in sarcina comodatarului – contract unilateral. In cursul executarii lui se pot naste
unele obligatii pt comodant.
Restituirea cheltuielilor de conservare – cele facute in vederea conservarii lucrului, cheltuieli cu caracter extraordinar, necesar si
foarte urgent (art. 1574). Se naste din gestiune intereselo altuia, sau din imbogatirea fara justa cauza.
Comodatarul poate cere – pe acelasi temei – restituirea cheltuielilor cu producerea fructelor.
Plata despagubirilor – pt daunele provocate de viciile lucrului daca el avea cunostinta de ele si nu le-a adus la cunostinta comodatarului
(art. 1575).
Este delictuala (pt dol sau culpa grava) – sarcina probei – a comodatarului.
- pt stanjenirea comodatarului in folosirea lucrului de catre tertul caruia I-a transmis dreptul de proprietate – pe teren
delictual in baza art. 998-999.
Stingerea efectelor comodatului
Prin restituirea lucrului – in stare corespunzatoare, la termenul prevazut in contract sau dupa satisfacerea trebuintelor
comodatarului sau termenul stabilit da instanta
Poate restitui si inainte descadenta – daca prin contract nu s-a prevazut altfel.
Prin reziliere – in caz de nerespectare a obligatiilor de catre comodata, se poate cere, conform regulilor generale, desi contractul e
unilateral si partile nu au stipulat un pact comisoriu expres.
Prin moartea comodatarului – daca contractul a fost incheiat in privinta comodatarului – tinandu-se seama de persoana lui –
mostenitorii sunt obligati sa restituie imediat bunul, chiar daca in contract s-a prevazut un termen ulterior (art. 1563).

CONTRACTUL DE DEPOZIT
Notiunea, caracterele juridice si felurile contractului de depozit

Notiune – contract prin care o persoana (deponent) incredinteaza un lucru altei persoane (depozitar) care se obliga sa-l pastreze pe
o perioada determinata sau nedeterminata si sa-l restituie la cerere (art. 1591).
Scopul principal – depozitarea lucrului in vederea restituirii in natura deponentului.
Caractere juridice:
- contract real
- cu titlu gratuit sau oneros
- unilateral sau sinalagmatic
- netranslativ de proprietate (in principiu)
Real – se formeaza numai in momentul predarii lucrului; totusi mai e necesar si acordul de vointa in sensul incheierii lui.
Cu titlu gratuit sau cu titlu oneros – dispozitia art. 1593 alin. 1 (depozitul esentialmente gratuit) este eronata si contrazisa de art.
1600 pct. 2 .
Depozitul este gratuit prin natura sa si nu prin esenta sa.
Contract unilateral - cel cu titlu gratuit, chiar daca ulterior se nasc unele obligatii in sarcina celeilalte parti.
Depozitul cu titlu oneros este sinalagmatic.
Depozitul este un contract creator de raporturi de obligatii intre parti.
Felurile contractului de depozit – C. civ. – distinge 2 feluri:
- depozit propriu-zis (este in toate cazurile conventional, are ca obiect numai lucruri mobile nelitigioase). Variante:
a) depozitul necesar
b) depozitul neregulat
- sechestru (are ca obiect bunuri litigioase, si poate fi nu numai conventional ci si judiciar)
Depozitul obisnuit (voluntar)
Obiectul contractului - doar lucruri mobile (art. 1593 alin. 1)
Acestea trebuie sa fie corporale (datorita traditiunii).
Dar pot fi obiect si creantele constatate printr-un titlu la purtator asimilate lucrurilor mobile corporale.
Bun individual determinat (deoarece trenuie restituit insusi lucrul depozitat).
Capacitatea partilor:
Deponentul – sa aiba capacitatea de a incheia acte de administrare
Depozitarul – sa aiba capacitatea de a face acte de dispozitie.
Nulitatea relativa pt incapacitate poate fi invocata numai de partea incapabila.
Codul civil – reglementeaza in mod special ipoteza depozitului facut de o persoana capabila catre una incapabila – cand
deponentul poate cere restituirea bunului cat timp se afla in mainile depozitarului incapabil, altfel avand actiune (de in rem verso) numai in
masura imbogatirii depozitarului incapabil.
Codul civil – art. 1596 – inopozabilitatea depozitului fata de proprietarul lucrului care n-a consimtit la incheierea contractului.
Dovada contractului – depozitul sa fie constatat printr-un inscris (art. 1597), forma scrisa ceruta ad probationem, indiferent de
valoarea contractului.
25
Proba contractului poate fi facuta si cu martori sau prezumtii daca exista un inceput de dovada scrisa sau a fost imposibilitate de a
procura sau conserva dovada scrisa.
Daca depozitarul recunoscand depozitul pretinde ca a restituit – actiunea respinsa (in lipsa de alte probe) – marturisirea fiind
indivizibila.
Remiterea lucrului = fapt juridic – poate fi probata prin orice mijloc.
Natura juridica a depozitului obisnuit si delimitarea lui fata de alte contracte – il caracterizeaza scopul principal: pastrarea si
conservarea lucrului de catre depozitar prin care se deosebeste de:
- obligatia de pastrare si conservare a vanzatorului cand bunul nu se preda cu ocazia incheierii contractului
- obligatia de pastrare si conservare a cumparatorului in cazul vanzarii pe incercate
obligatia fiind una accesorie.
Depozitul cu titlu oneros se aseamana cu antrepriza cand depozitarul efectueaza anumite lucrari in vederea conservarii lucrului –
calificaera tot in functie de continutul principal: pastrarea lucrului – fata de efectuarea lucrarii.
Delimitarea fata de locatiune – calificarea in functie de scopul principal al contractului – e locatiune daca nu se asuma obligatia de
pastrare si conservare.
Efectele contractului de depozit obisnuit (voluntar)
Precizari prealabile – potrivit C. civ. Culpa debitorului contractual este prezumata in toate cazurile (juris tantum) acesta fiind
tinut sa dovedeasca - pt a fi exonerat – interventia unei cauze straine care nu-i poate fi imputata.
⇒ deponentul nu e obligat sa dovedeasca ca depozitarul nu s-a comportat cu diligenta si prudenta la care era tinut – asa cum
considera unii autori care pornesc de la calificarea obligatiei depozitarului in obligatie de mijloace.
Obligatiile depozitarului
Obligatia de pastrare – cu aceeasi grija ca de propriul sau lucru(art. 1599).
Culpa debitorului se apreciaza in concret – prin derogare de la regulile generale – in functie de grija depusa in conservarea
propriilor lucruri.
Nu se poate pretinde mai mare grija decat pt propriile lucruri.
Cazuri in care culpa se apreciaza dupa tipul abstract al omului prudent si diligent:
- cand initiativa contractului a fost luata de depozitar
- cand depozitul este cu plata
- cand depozitul s-a facut in interesul depozitarului
- daca s-a stipulat expres in contract ca depozitarul sa raspunda pt orice culpa )regulile ref la raspundere fiind supletive).
Depozitarul nu raspunde niciodata de stricaciunile provenite din forta majora, afara de cazul cand a fost pus in intarziere pt
restituirea lucrului.
Forta majora – sens larg = cauza straina neimputabila, inclusiv cazul fortuit.
Stricaciuni – deteriorarea dar si orice pieire fortuita – totala sau partiala a lucrului.
Clauzele de agravare a raspunderii in materie de depozit – au validitate si dincolo de ipoteza culpei depozitarului (regulile
raspunderii contractuale sunt supletive).
Obligatia de pastrare nu-l indreptatescte la folosirea lucrului – in caz contrar plateste daune interese.
La fel, nu poate consuma nici fructele.
Obligatia de restituire – lucrul depozitat, in natura, impreuna cu fructele pe care le-a perceput, nu insa si cu cele pe care le putea
percepe dar n-a facut-o.
Riscul pieirii sau degradarii fortuite este in sarcina deponemtului – restituirea in natura deci se face in starea in care se gaseste
lucrul la momentul restituirii.
In caz de pieire fortuita sau pt care se poate angaja raspunderea altei persoane – depozitarul – trbuie sa-i predea deponentului
indemnizatia de asigurare primita de la asigurator sau orice alt lucru primit drept despagubiri sau sa-I cedeze actiune impotriva tertului.
Pt nerespectarea obligatiei de restituire – depozitarul – daune interese pt repararea tuturor prejudiciilor suferite de deponent,
avandu-se in vedere pt stabilirea lor valoarea restituirii prin echivalent (valoarea din momentul pronuntarii hotararii) .
Daca depozitarul refuza fara temei sa restituie – executare silita in natura.
In caz de moarte a depozitarului – obligatia se transmite asupra mostenitorilor. DEROGARE: daca mostenitorii vand lucrul cu
buna credinta, restituie doar pretul primit sau daca inca nu l-au primit – cedeaza actiunile lor contra cumparatorului.
Creditorul obligatiei de restituire – deponentul, mandatarul sau persoana indicata de deponent.
Daca lucrul a fost furat si descopera cine e adevaratul proprietar – obligat sa-l anunte sa-si valorifice intr-un termen determinat
drepturile – daca nu le valorifica – eliberat de obligatie⇒preda lucrul in mainile persoanei de la care il primise (art. 1610).
La fel cand lucrul a fost pierdut.
Moartea deponentului – mostenitorilor, chiar daca deponentul l-a autorizat sa restituie altei persoane, in ipoteza mortii sale (clauza
lovita de nulitate absoluta – contrara dispozitiilor exprese ale legii).
Deponentul – incapabil - restituire – reprezentantului sau legal
Daca depozitul a fost facut de reprezentantul legal dar intre timp functia sa a incetat – reprezentatului sau noului reprezentant.
Locul restituirii – la locul unde se afla lucrul depozitat (daca nu se prevede altfel cand cheltuielile de transport in sarcina
deponentului).
Termenul restituirii – deponentul o poate cere oricand, chiar daca s-a stipulat un termen.
Termenul – se considera in folosul deponentului.
Daca e si in folosul depozitarului – are dreptul la remuneratia stipulata sau la daune-interese pt prejudiciul cauzat.
Depozitarul poate refuza restituirea:
- daca a fost instiintat pe cale legala ca s-au facut forme de urmarire (poprire sau sechestru judiciar)
- exista opozitia la restituire din partea unei perwsoane care se pretinde proprietar.
26
El e obligat sa pastreze lucrul si sa-l restituie, sa-l consemneze sau sa-l vanda prin licitatie publica in functioe de hotararea instantei.
- daca dovedeste ca e proprietarul lui.
Actiuni in restituire – la alegere:
- actiune personala – din contractul de depozit (ex contractu) – supusa prescriptiei extinctive – termenul general care curge de la
data implinirii termenului prevazut in contract sau de la data nasterii dreptului la actiune(acela al incheierii contractului)
- actiune in revendicare –in calitate de proprietar.
Obligatiile deponentului
Obligatii extracontractuale – depozitul cu titlu gratuit nu da nastere decat la obligatii pt depozitar.
Daca insa depozitarul a facut cheltuieli pt pastrarea lucrului sau a suferit pagube cauzate de lucru – sumele trebuie restituite de
deponent.
Plata remuneratiei – daca partile au convenit astfel
Ridicarea lucrului – la termenul stabilit sau, in lipsa, la cel stabilit de instanta la cererea depozitarului, sub sanctiune platii
daunelor-interese.
Pt nerespectare – depozitarul nu poate vinde lucrul.
Pt a fi liberat de obligatie – poate face oferta reala urmata de consemnatie.
Dreptul de retentie al depozitarului – garanteaza executarea obligatiilor deponentului. Prevazut expres de lege.
Este debitum cum re iunctum- deci poate refuza restituirea pana la plata integrala a sumelor la care are dreptul.
Nu poate retine lucrul in compensatie.
DEPOZITUL NECESAR
Notiune si domeniu de aplicare – cand deponentul, fiind sub amenintarea unei intamplari neprevazute si care reprezinta un
pericol real ori alte evenimente de forta majora – este nevoit sa incredinteze lucrul sau altei persoane, fara a avea
posibilitatea sa aleaga liber persoana depozitarului si sa intocmeasca un inscris constatator al contractului.
Forta majora – sens larg, incluzand si cazul fortuit, ebvenimetele fiind prevazute in Cod exempli gratia.
Dovada contractului – dat fiind caracterul necesar - se poate dovedi prin martori si orice alt mijloc de proba admis de lege,
indiferent de valoare.
In rest - regulile de la depozitul obisnuit (art. 1622).
Depozitul asimilat celui necesar – depozitul bunurilor aduse de calatori in unitati hoteliere.
Este un accesoriu al contractului hotelier, al contractului de turism sau al altor raporturi juridice.
Totusi se impune reglementarea separat datorita:
- intereselor generale care reclama un regim juridic unitar in acest domeniu, regimul contractului principal putand fi diferit de la
caz la caz si guvernat de conventia partilor
- regulilor de dovad - calatorul lipsit de posibilitatea preconstituirii unei probe scrise
- necesitatii unor reguli mai severe care sa guverneze responsibilitatea hotelierului.
Domeniu de aplicare – Codul civil – hoteluri si hanuri DAR se aplica si in cazul:
- camerelor din statiune balneoclimaterice, din case de odihna sau de turism
- imbracamintii depuse de bolnavi la magazia spitalului
- lucrurilor depuse la garderoba in cazul restaurantelor, altor unitati de alimentatie publica, localuri de spectacole, unitati ale
cooperatiei mestesugaresti, stranduri.
Nu se aplica pt inchirierea sau subinchirierea de locuinte.
Dovada – cu orice mijloc de proba indiferent de valoare.
Calatorul trebuie sa dovedeasca:
– faptul aducerii bunurilor
– ca au fost degradate sau furate acolo
– valoarea lor
Valoarea bunurilor – nu trebuie sa fie bunuri cu valoare deosebita care ar fi trebuit depozitate in conditii speciale.
Raspunderea depozitarului – este apreciata cu mai multa severitate – intrcat depozitul asimila este cu plata.
Raspunde pt orice culpa (culpa levis in abstracto).
Raspunde si de stricaciunea cauzata de strainii care au frecventat localul.
Este exonerat in acest caz doar daca dovedeste ca s-a comis “cu mana inarmata sau in alt fel, cu forta majora”.
Forta majora are aici sensul propriu-zis.
Pt lucrurie uitate in hotel – raspunderea cu mai putina rigoare
Daca a lasat dupa plecare lucruri in grija administratiei – regulile de la depozitul obisnuit.
Clauzele prin care s-ar limita raspunderea trebuie sa fie acceptate expres de calator si dovedite de depozitar potrivit regulilor
generale de la depozitul obisnuit.

DEPOZITUL NEREGULAT

Depozitul neregulat in dreptul comun

Notiune, obiect si efecte – caracterizat prin faptul ca are ca obiect lucruri fungibile si consumptibile, care nu trebuie sa fie
restituite in individualitatea lor, ci prin alte lucruri asemanatoare.
Depozitarul devine astfel proprietarul lor - poate folosi, culege fructele si dispune de ele, dar in calitate de proprietar suporta si
riscul pieirii sau degradarii fortuite.

27
La cerere, el este obligat sa restituie lucruri de acelasi gen, aceeasi cantitate si calitate, inclusiv fructele percepute, deponentul fiind
titularul unei creante.
Depozitarul nu poate invoca in compensatie creanta pe care o are impotriva deponentului chiar daca acasta ar avea ca obiect
lucruri fungibile de aceeasi specie. (art. 1147 pct 2)
Nu are nici drept de retentie.
Deponentul trebuie sa fie proprietarul lucrurilor sau sa fi actionat cu imputernicire din partea proprietarului – pt ca e translativ de
proprietate.
In caz contrar – proprietarul poate revendica bunurile – deopzitarul de buna credinta poate invoca exceptia din art. 1909 C. civ, el
fiind si posesor nu numai proprietar.
Depozitul de bani – depozitarul trebuie sa restituie suma indiferent de scaderea sau sporirea valorii banilor. La plata dobanzilor –
pus doar daca a fost pus in intarziere printr-o actiune in justitie.
Dovada caracterului neregulat al depozitului – trebuie facuta de cel care invoca acest caracter al depozitului.
Se admit orice mijloace de proba, inclusiv prezuntia rezultand din profesia depozitarului.
Delimitare fata de imprumutul de consumatie – exista puternice asemanari:
- primitorul devine proprietar
- nu e obligat sa restituie lucrurile in individualitatea lor

Delimitarea in functie de scopul principal urmarit:


- pastrarea lucrurilor in interesul deponentului
- facerea unui serviciu pt cel imprumutat
criteriu suplimentar: stipularea sau nu a unui termen de restituire:
- da – juris tantum – imprumut
- nu – juris tantum – depozit.
Se pot administra orice probe admise de lege, fiind o chestiune de fapt.

CONTRACTUL DE MANDAT

Mandatul cu reprezentare
Notiune – contract prin care o persoana (mandatar) se obliga sa incheie acte juridice pe seama unei alte persoane (mandant) care ii
da aceasta imputernicire si pe care o reprezinta (art. 1532 ).
Deosebirea intre mandat si alte contracte inrudite –
Mandatul este in principiu cu titlu gratuit dar legea nu interzice ca mandatarul sa fie remunerat ⇒ se aseamana cu contractul de
munca si cu cel de antrepriza. Pricipala deosebire – mandatarul este insarcinat cu indeplinirea unor acte juridice si este reprezentantul
mandantului. Celelalte contracte au ca obiect acte materiale si nu exista calitatea de reprezentant.
Forma mandatului – de regula un contract consensual – ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi supus unei
forme speciale.
Este constatat de regula printr-un inscris – procura (imputernicire).
Procura – ca negotium – act juridic unilateralexprimand vointa mandantului
Ca instrumentum- inscrisul in care se enumera actele juridice ce urmeaza sa fie indeplinite de mandatar
Inscrisul se redacteaza pt ca tertii sa poata verifica puterile conferite mandatarului si limitele in care el poate contracta.
Daca actul juridic la care participa mandatarul urmeaza sa fie incheiat in forma autentica – si procura trebuie sa aiba aceasta forma
pt ca mandatul formeaza un tot indivizibil cu actul in vederea caruia a fost dat.
Precizari:
- procura trebuie sa fie autentica atunci cand legea prevede aceasta forma pt validitatea actului juridic ce urmeaza sa fie incheiat
prin mandatar. Nu si atunci cand actul e incheiat in f aut fara ca legea s-o ceara.
- pt anumite operatii juridice legea prevede necesitatea unei procuri autentice indiferent de forma actului juridic ce urmeaza sa
fie incheiat
Cand mandatul – contract consensual – consimtamantul – expres sau tacit.
Mandatul tacit ⇒din acele imprejurari de fapt care fac neindoielnica intentia partilor
Oferta de mandat special trebuie sa fie in toate cazurile expresa.
Acceptarea insa poate fi tacita in toate cazurile.
! Mandatul tacit nu trebuie confundat cu cel aparent.
Dovada mandatului – acceptarea mandatului se dovedeste prin executarea lui.
Oferta de mandat si acceptarea mandatului neexecutat pun probleme.
1.Mandatul este expres si legea speciala nu prevede altfel – regulile dreptului comun, atat intre parti cat si de catre tertul care
contracteaza cu mandatarul – intrucat validitatea contractului pe care il incheie depinde de existenta mandatului formand un tot unitar cu
acesta.
Daca actul – valoare mai mare de 250 lei…
Formalitatea “bun si aprobat” nu trebuie indeplinita intrucat mandatul nu are ca obiect plata unor sume de bani sau de o catime
oarecare de lucruri .
Daca mandatul este cu titlu oneros, contract sinalagmatic, regula multiplului exemplar nu se impune in privinta procurii care de
fapt doar constata oferta de mandat.

28
2.Mandatul tacit – dovada prin orice mijloc de proba admis de lege, indiferent de valoarea actului juridic incheiat sau care urmeaza
sa fie incheiat.
Daca incheierea lui nu poate fi dovedita – raporturile dintre parti se rezolva potrivit regulilor gestiunii de afaceri sau
imbogatirea fara justa cauza.
Capacitatea partilor.
Mandantul – capabil de a contracta el insusi actul de a carui indeplinire il insarcineaza pe mandatar
Mandatarul – capacitate deplina de exercitiu. Doar trimisul (nuncius) poate fi o persoana lipsita de capacitate de exercitiu.
Un contract de mandat incheiat cu un incapabil sau cu capacitate de exercitiu restransa – nu poate fi recunoscut valabil.
Obiectul si intinderea mandatului.
Obiectul – determinat
- posibil
- licit
Mandatul nu poate avea alt obiect decat incheierea de acte juridice. Actele materiale pot avea doar caracter accesoriu.
Actele juridice cu caracter strict personal nu pot fi facute prin mandatar.
Intinderea mandatului – special – pt o singura operatie juridica(procuratio unicus rei)
- general – imputernicirea de a se ocupa de toate treburile mandantului (procuratio omnium bonorum)
Pt actele de dispozitie se cere un mandat special (care sa indice natura operatiei si obiectul ei).
Actele de conservare sau administrare – mandat general.
Fie ca e special sau general mandatarul trebuie sa se incadreze in limitele imputernicirii primite.
Actul cu sine insusi si dubla reprezentare (autocontractul). Mandatul in interes comun.
Cand mandantul incheie actul juridic care formeaza obiectul mandatului cu sine insusi sau cu o terta persoana pe care tot el o reprezinta –
pericolul neglijarii intereselor mandantului, sau al unuia dintre mandanti.
Daca mandantii sunt in cunostinta de cauza si convin – pericolul nu exista.
In caz contrar – desi C. civ. nu contine o regula generala si expresa in aceasta privinta – mandatarul poate cere anularea actului pt
dol prin reticenta.
Actul cu sine insusi si dubla reprezentare nu trebuie confundate cu mandatul in interes comun (procuratio in rem suam). Nu se
pune problema nulitatii – mandatarul contractand cu un tert pe care nu-l reprezinta, doar ca este si el interesat in incheierea actului care
formeaa obiectul mandatului.
Nu se confunda acesta cu mandatul remunerat. (interesul lui rezida aici in contractul de mandat care il indreptateste la plata).

Efectele contractului de mandat

Efecte intre parti


Obligatiile mandatarului
Indeplinirea mandatului – principala obligatie (art. 1539), altfel raspunzand pt dol dar si de culpa simpla chiar daca a executat
dar necorespunzator.
Raspunderea nu este angajata daca, cu toate diligentele depuse, nu poate incheia actul.
Diligenta este apreciata cu mai putina rigurozitate daca este mandat cu titlu gratuit. Culpa este apreciata in concret (culpa levis in
concreto) si nu in abstract (culpa levis in abstracto) – tipul omului prudent si diligent – bonus pater familias.
Conditiile raspunderii pot fi modificate prin conventie.
Obligatia de a da socoteala – sa dea in primire tot ce i s-a predat in puterea mandatului, chiar daca acestea nu s-ar cuveni
mandantului, deoarece tertul pagubit va cere, daca e cazul, restituirea platii nedatorate de la mandant.
Sumele de bani cuvenite mandantulu si intrebuintate de mandatar in folosul sau sunt producatoare de dobanzi din ziua
intrebuintarii, fara a fi necesara punerea in intarziere. Cele neintrebuintate – poarta dobanzi doar din ziua cand au fost cerute de mandant.
Deci – derogare de la art. 1088 alin. 2 – pt ca punerea in intarziere se face printr-o simpla notificare.
Dreptul la actiune al mandantului pt restituirea sumelor incepe sa curga de la data incetarii contractului fie prin executarea lui fie
prin alte moduri… (expirarea termenului suspensiv prevazut in contract).
Obligatii rezultand din substituirea unei terte persoane – in principiu executarea este personala. Prin contract se poate prvedea
dreptul mandatarului de a-si substitui o terta persoana, trecandu-i parte sau toate drepturile conferite de mandat.
Mandatarul raspunde in cazurile:
- a efectuat substituirea fara a avea acest drept
- a fost autorizat sa se substituie si a trecut puterile unei persoane cunoscuta ca incapabila (nedestoinica) sau de insolvabilitate
notorie - culpa in eligendo
Mandantul are o actiune directa contra substituitului in schimb acesta poate actiona numai pe calea actiunii indirecte, in lipsa unei
dispozitii exprese a legii.
In raporturile dintre mandatar si persoana substituita se aplica regulile mandatului.
Pluralitatea mandatarilor – imputernicirea data printr-un singur mandat mai multor mandatari nu exista solidaritate intre ei decat
daca s-a stipulat in mod expres. Fiecare poate executa mandatul singur, in lipsa de stipulatie contrara.

Obligatiile mandantului
Dezdaunarea mandatarului – obligat sa restituie toate sumele cheltuite cu ocazia executarii mandatului.
Nu poate refuza si nici cere reducerea daca mandatarului nu i se poate imputa nici o culpa.
Mandantul – plateste si dobanzi la sumele avansate de mandatar, care curg din ziua platii, fara punere in intarziere.
Mandantul suporta si pierderile suferite de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatuluidac nu I se poate imputa o culpa.
29
Plata remuneratiei – pt mandatul cu titlu oneros, cand va plati chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit nu a putut fi
efectuata.
Doar culpa poate scuti de plata.
Solidaritatea mandantilor – mai multe persoane au numit pt o operatie comuna un mandatar fiecare dintre ei este raspunzatoare
solidar pt efectele mandatului. Solidaritatea este legala.
Dreptul de retentie al mandatarului – poate retine lucrurile pe care le-a primit pt mandant pana la achitarea cheltuielilor facute pt
indeplinirea mandatului, intrucat creantele corelative sunt pricinuite de acelasi raport juridic.

Efecte fata de terti


Raporturile dintre mandant si terti. Intre mandant si terti se creeaza raporturi juridice directe pt ca in fapt tertul trateaza cu
mandatarul iar in drept contracteaza cu mandantul – care desi e absent e reprezentat de mandatar. DECI raporturile create sunt directe.
Actele incheiate de mandatar cu depasirea imputernicirilor primitenu obliga pe mandant daca nu le-a ratificat expres sau tacit. Ratificarea
valoreaza mandat (retihabitio mandato aequiparatur) si produce efecte intre parti )inclusiv tertul cu care a contractat mandatarul) de la
data incheierii actului iar fata de terti de la data ratificarii.
In lipsa ratificarii sau a posibilitatii invocarii mandatului aparent – actele excesive obliga pe mandant numai in conditiile gestiunii de
afaceri. Trebuie in aqcest caz sa se dovedeasca utilitatea actului incheiat si sa nu se fi prevazut prin contract interzicerea depasirii
limitelor.
Daca conditiile gestiunii de afaceri nu sunt indeplinite – mandantul raspunde numai in limita imbogatirii.
Raporturile dintre mandatar si terti – intrucat contracteaza in numele si pe seama mandatului nu se creeaza raporturi juridice intre ei.El
raspunde pt actele excesive, adica este tinut sa le garanteze validitatea actelor, afara de cazul cand a dat tertilor posibilitatea de a lua
cunostinta de intinderea imputernicirii, cand acestia au luat asupra lor riscurile contractului.
Incetarea contractului de mandat
Pe langa cauzele generale de stingere a obligatiilor contractuale- prin executare, prin expirarea termenului stipulat sau realizarea conditiei
rezolutorii, imposibilitatea fortuita de executare, exista si cauze particulare care se explica prin faptul ca se incheie intuitu personae si
are la baza increderea reciproca dintre parti.
Revocarea mandatului – mandatul este in principiu revocabil. Mandantul poate oricand chiar daca este cu termen, sa-l constranga pe
mandatar sa-I restituie procura.
Pt pluralitate de mandanti – revocarea cu consimtamantul tuturor.
In cazul mandatului cu titlu oneros – mandatarul poate cere o indemnizatie cand revocarea este intempestiva sau abuziva.
Mandatul in interes comun – mandantul nu si-a rezervat facultatea de revocare unilaterala – este obligat la despagubiri, daca nu justifica o
cauza straina exoneratoare sau culpa mandatarului.
Revocarea – expresa sau tacita.
Expresa – nu e supusa unei forme speciale, dar manifestarea de vointa trebuie sa fie neindoielnica.
Este opozabila tertilor doar dupa ce a fost adusa la cunostinta lor.
Tacita – poate fi dedusa din orice imprejurari care vadesc neindoielnic intentia mandantului.
Revocarea – indiferent de forma – produce efecte numai pt viitor.
Renuntarea mandatarului – poate, notificand mandantului renuntarea sa. Va raspunde daca renuntarea este de natura sa pagubeasca pe
mandant, cu exceptia cazului cand continuarea I-ar fi adus lui o paguba insemnata (art. 1556).
Moartea unei parti.
In caz de moarte a mandatarului – mostenitorii trebuie sa-l instiinteze pe mandant si sa continue pana atunci indeplinirea mandatului, daca
au avut cunostinta de existenta si persoana mandantului (art. 1559).
Deces al mandantului – mandatarul e tinut sa continue operatiunea daca intarzierea ar provoca pagube mostenitorilor (art. 1539 alin. 2).
Obligatia de a da socoteala se executa fata de mostenitorii defunctului.
Dispozitiile regferitoare la incetarea contractului prin deces – nu sunt imperative – partile pot conveni continuarea (post mortem
mandantis).
Mostenitorii au insa dreptul de a revoca mandatul.
Alte cauze de incetare
– punerea sub interdictie
– insolvabilitatea
– falimentul mandantului sau mandatarului
Orice imprejurare provocand o incapacitate.
Efectele incetarii mandatului – indiferent de cauza incetarii mandatarul e obligat sa restituie procura primita (daca e cazul) si sa predea
orice alte acte sau bunuri primite in cursul executarii mandatului.
Mandatarul nu mai poate actiona in numele si pe seama mandantului, cu exceptia prevazuta de art. 1539 alin. 2.
Actele mandatarului care nu a cunoscut cauza care a determinat incetarea mandatului sunt valabile si executorii in privinta tertilor de buna-
credinta (art. 1557-1558).
Mandatul fara reprezentare. Contractul de interpunere
Notiune – mandatarul desi lucreaza in interesul mandantului, incheie totusi actul in numele sau personal, fara a-l reprezenta pe mandant.
Reprezentarea nu este de esenta ci numai de natura contractului de mandat ceea ce face posibila existenta acestui contract civil de mandat
fara reprezentare (contract de interpunere – pret-nom).
Este un mandat simulat prin interpunere de persoane.
Natura juridica a contractului de interpunere – caz particular de simulatie prin interpunere de persoane.
Alta opinie – deosebeste simulatia prin interpunere de persoane de conventia de prete-nomintrucat cocontractantul mandatarului ocult nu
este partas la simulatie.

30
Nu poate fi retinuta.
Regimul juridic – conventia de interpunere este licita cand a fost intrebuintata in scopuri licite, pt incalcarea su eludara unor dispozitii
legale imperative. In caz contrar – vor fi nule atat conventia dintre mandant si mandatarul ocult cat si actul incheiat cu tertul
cocontractant.
Raporturile dintre mandant si mandatar – regulile de la mandat.
In caz de neexecutare a obligatiilor de catre mandatarul ocult, mandantul poate intenta o actiune in declararea simulatiei pt a inlatura
aparenta creata prin actul public (dar nereal), in conditiile art. 1175 C. civ. In acest scop este necesar sa faca dovada simulatiei prin
actul juridic secret, fiind aplicabile dispozitiile art. 1198, care permit utilizarea probei cu martori si prezumtii, daca a existat o
imposibilitate de a-si procura o dovada scrisa.
Fata de tertii de buna credinta – mandatarul apare ca un adevarat contractant si va deveni personal creditor sau debitor ori titular al
dreptului real. Intre ei si mandant nu se nasc raporturi juridice. Ei pot actiona doar pe calea actiunii oblice sau pot cere ca mandatarul
sa le cedeze actiunea sa.
Tertul va putea actiona impotriva mandantului si in baza actului secret – dar cu conditia dovedirii simulatiei.
Regulile de la mandatul simulat se aplica si in situatia in care mandantul nu a urmarit ca persoana sa sa fie ascunsa fata de terti si totusi
mandatarul nu comunica acestora calitatea sa de reprezentant.
In cazul contractelor care se incheie, potrivit legii, intuitu personae, nu pot fi aplicabile regulile de la contractul de interpunere de persoane.

CONTRACTUL DE SOCIETATE CIVILA


Notiunea si caracterul contractului de societate .Domeniu de aplicare.

Notiune – contract prin care doua sau mai multe persoane (fizice sau juridice) se obliga, fiecare fata de celelalte, sa puna in comun
aportul lor material si/sau de munca spre a constitui un fond si sa desfasoare impreuna o activitate in vederea atingerii unui scop
patrimonial comun, foloasele sau pierderile fiin impartite intre ele (art. 1491 comb. cu art. 1492 alin. 2 si art. 1513 C. civ. ).
Consimtamantul partilor in vederea constituirii societatii (affectio societatis) – in lipsa acestuia nu avem contract de societate
civila, indiferent de denumirea data de parti.
Consimtamantul nu trebuie sa fie viciat. Poate fi anulat pt eroare asupra persoanei (se incheie intuitu personae).
Partile – capacitatea de a face acte de dispozitie.
 Minorilor nu li se aplica art. 10 Decretul nr. 31/1954 – nu are capacitate de a incheia contract chiar daca aduce aport doar in munca
 Societatea =asociatie de persoane, nu de capitaluri ⇒minorul sau interzisul nu poate incheia nici prin ocrotitor legal sau cu
incuviintarea lui si cu autorizarea autoritatii tutelare
 Femeia casatorita inainte de 18 ani poate face parte
 Nu poate fi incheiat intre doi soti – dat comunitatii de bunuri
Participarea – fie si inegala, a tuturor partilor la constituirea fondului comun prin aducerea unui aport social.
Impartirea foloaselor si a pierderilor – intre toate partile contractante.Atribuirea foloaselor sau suportarea pierderilor numai de unul
sau unii – sanctiunea nulitatii (clauza leonina).
Scopul patrimonial comun urmarit de asociati – trebuie sa fie licit.
Caractere juridice:
 Contract civil – pt a fi deosebita de soc comerciale, ea neavand calitate de comerciant.
Consecinte:
– nu poate fi declarata in stare de faliment
– litigiile sunt de competenta instantelor civile
– nu are personalitate juridica (lipsa e de natura ei) dar o poate dobandi cu respectarea formalitatilor si in conditiile legii sau daca legea
prevede expres aceasta.
 Caracter lucrativ (patrimonial) este de esenta societatii civile prin care se deosebeste de collegia (asociatiile si fundatiile
fara scop lucrativ).
Scop lucrativ – nu numai beneficii sub forma castigului in banici si de alta natura.
 Contract sinalagmatic –fiecare asociat se obliga fata de ceilalti sa-si aduca aportul social si sa desfasoare activitatea la care s-a
obligat.
Se deosebeste de celelalte – obligatiile fiecarui asociat coincid in esenta cu ale celorlalti, pt ca scopul comun le uneste.
 Contract cu titlu oneros – fiecare parte urmareste sa obtina un avantaj.
Particularitate: in schimbul aportului socia adus asociatul nu primeste un echivalent in schimb de la ceilalti fata de care s-a obligat, ci va
beneficia alaturi de ei de foloasele realizate.
Este un contract cu titlu oneros comutativ:
- obligatiile asociatiilor sunt cunoscute la momentul incheierii contractului si nu depind de un eveniment viitor si nesigur
- contractul nu se incheie cu gandul la sansa unui castig sau pierdere.
 Contract consensual – poate fi incheiat prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi supus unei forme speciale.
Dovada contractului – dupa regulile dreptului comun.
Nu se impune multiplul exemplar si nici bun si aprobat.
Tertele persoane pot dovedi existenta contractului – prin orice mijloc de proba. Partile opun terilor contractul de societate daca are data
certa.
 Contact cu executare succesiva – asociatii fiind obligati intre ei pe toata durata societatii.
31
 Contract incheiat intuitu personae – increderea reciproca are rol determinant ⇒ nici unul nu poate ceda drepturile sale in societate
si nici nu-si poate substitui o alta persoana ori asocia o a treia persoana la societate fara invoirea unanima a celorlalti.
De regula societatea inceteaza la moartea unuia din asociati.
Domeniu de aplicare – mult mai restrans comparativ cu cele comerciale.
1. se poate incheia intre persoane fizice invederea construirii unei case cu mai multe apartamentesao alte constructii sau in
vederea realizarii unui alt scop patrimonial comun. Se poate incheia si intre persoane juridice sau intre persoane fizice si
juridice.
2. Meseriasii pot constitui o societate in vederea exercitarii in comun a meseriei, intrucat executarea lucrarii de catre ei cu
materialul clientului nu reprezinta fapte obiective de comert.
3. Contractul de societate in domeniul agricol - legea nr. 18 prevazand constituirea unor forme de asociere de tip privat, cu sau
fara personalitate juridica. Formele in care se poate realiza asocierea proprietarilor de terenuri agricole – reglementate in
concret de legea nr. 36/1991:
a) societati comerciale in conditiile legii nr. 31/1990 – guvernate de legile comerciale
b) societati agricole, cu personalitate juridica – dispozitiile C. civ. numai in subsidiar legea care le guverneaza fiind lg. 36/1991
c) asocieri (societati simple) – fara personalitate juridica, pe baza de intelegere intre doua sau mai multe familii (persoane),
avand ca scop exploatarea terenurilor agricole, cresterea animalelor, aprovizionarea, depozitarea, conditionarea, prelucrarea
si vanzarea produselor, prestarea unor servicii, alte activitati. In cazul acestor societati – asociatii pot stabili singuri
conditiile in care inteleg sa-si desfasoare activitatea (obiectul activitatii si aporturile sociale) in rest supunand raporturile
dintre ei si cu tertii reglementarilor C. civ.
4. in materia societatilor comerciale se pot aplica dispozitiile C. civ. referitoare la contractul de societatein lipsa de norme
speciale in domeniu.
Aportul social
Notiune – contributia pe care fiecare asociat este obligat sa o aduca in societate pt alcatuirea fondului comun.
Aportul social trebuie sa fie:
- determinat sau determinabil
- posibil
- licit.
Poate consta dintr-o suma de bani sau alte bunuri
- mobile sau imobile
- corporale sau incorporale
- certe sau generice
- fungibile si consumptibile sau nefungibile si neconsumptibile.
Poate consta si din bunuri viitoare.
Poate consta si din anumite servicii. (prestatii in munca).
Poate fi de valori inegale si de natura diferita.
1. suma de bani – legea e mai severa in privinta asociatilor decat in cea a debitorilor comuni⇒ daca suma nu a fost pusa in
comun, datoreaza dobanzi de drept si fara punere in intarziere din ziua in care trebuia sa o plateasca si poate fi obligat la
plata de daune-interese.
Pt creante ca aport – raspunde nu numai de existenta ei la momentul cesiunii ci si de solvabilitate la data exigibilitatii creantei.
2. bun individual determinat si neconsumptibil sau nefungibil – aportul poate consta in proprietatea acelui bun sau numai in
folosinta lui.
Bunurile din domeniul public – inalienabile ⇒ proprietatea lor nu poate fi adusa ca aport.
Terenurile agricole pot fi aduse, de asemenea numai in folosinta societatii, asociatii pastrandu-si dreptul de proprietate.
3. serviciile - nu trebuie confundate cu activitatea comuna desfasurata in cadrul administrarii treburilor societatii sau cu
activitatea tertelor persoane in folosul societatii, in baza contractului incheiat cu societatea.
Serviciile acte si fapte care:
- depasesc cadrul activitatii obisnuite
- sunt de natura sa aduca foloase societatii in virtutea aptitudinilor personale sau a profesiei asociatului
- sunt personale- promisiunea faptei altuia nu se aplica
Regim juridic – sumele de bani sau alte bunuri fungibile sau consumptibile ca aport juridic devin proprietatea comuna (pe cote-
parti) a asociatilor.
Pt imobile trebuie respectate conditiile de fond, forma si publicitate prevazute de lege.
Pt creante – cesiunea ei catre asociatie tebuie notificata sau acceptata printr-un act autentic de catre debitorul cedat.
Cel care aduce ca aport proprietatea unui bun – datoreaza garantie ca un vanzator ptr evictiune si raspunde ca un vanzator pt viciile
ascunse.
Pt aportul in folosinta – garantie ca un locator.
Riscul pieirii fortuite a lucrului:
- ca aport proprietatea – de catre societate chiar daca nu a fost efectiv predat
- ca aport folosinta – asociatul proprietar

Patrimoniul social – patrimoniu distinct de patrimoniul fiecarui asociat, asimilat cu indiviziunea succesorala.
Functionarea societatii civile
Durata societatii – este de esenta societatii civile, contractul nefiind susceptibil de executare uno ictu.
32
Incepe – din momentul incheierii contractului, daca nu prevad un termen suspensiv.
Se poate stipula si o conditie suspensiva.
Daca durata nu e stipulata – se prezuma pt toata viata asociatilor
Raporturile dintre asociati si societate – trebuie sa fie caracterizate prin buna-credinta si grija pt treburile societatii.
Fiecare asociat raspunde pt daunele provocate in mod culpabil.
Daunele cauzate nu se compenseaza cu eventualele foloase aduse societatii prin alte fapte sau acte.
Daca a folosit sumede bani din patrimoniu in interes propriu – va datora dobanzi din ziua luarii lor, fara punere in intarziere.
Asociatul are actiune imp societatii – pt sumele cheltuite in folosul ei si pt obligatiile contractate cu buna-credinta si pt pagubele
suferite (fara culpa) cu ocazia activitatilor desfasurate pt administrarea treburilor societatii.
Administrarea societatii - modul si organele de administrare determinate prin acordul unanim al asociatilor (in contract sau un
alt act ulterior).
Administrarea incredintata – unei persoane sau mai multora.
Unuia singur – printr-o clauza speciala din contract (administrator statutar) – poate efectua toate actele fara consimtamantul
celorlalti iar imputernicirea – revocata doar pt cauza legitima.
- daca a fost desemnat ulterior incheierii contractului – revocat ca un mandatar, prin votul majoritatii asociatilor.
Mai multor persoane (asociati) – fara a li se determina atributiile si fara a se arata ca actele trebuie facute in comun – fiecare
poate incheia valabil actele gestiunii.
Daca s-a convenit contrariul – pt validitatea actului – consimtamantul tuturor administratorilor.
Daca asociatii n-au prevazut nimic, regulile:
a) se prezuma ca si-au dat reciproc mandat de administrare
b) fiecare poate folosi lucrurile societatii cf destinatiei , cu conditia sa nu aduca pagube si sa bnu impiedice pe ceilalti in
exercitarea drepturilor lor
c) actele cu privire la imobilele societatii trebuie aprobate de toti
d) actele de dispozitie – nu pot fi facute valabil decat in baza unui mandat special dat de toti
Cand se incalca aceste reguli – actele si faptele respective – obliga doar pe cel care le-a savarsit.
Raporturile cu tertii – daca prin incheierea contractului nu ia nastere o persoana juridica, in relatiile cu tertii societatea nu exista
ca subiect de drept.
Daca asociatul contractant cu tertii – a fost imputernicit sau cand rezulta un beneficiu pt societate – se angajeaza raspunderea
contractuala a tuturor asociatilor⇒creditorul poate urmari atat fondul social cat si bunurile din patrimoniul personal al asociatilor
Asociatii nu raspund solidar. Datoria se divide intre ei proportional cu numarul lor si indiferent de aportul social adus de fiecar.
Se poate stipula si altfel (proportional).
Impartirea foloaselor si a pierderilor – se poate face la incetarea sau in cursul functionarii societatii.
Se face, in lipsa de stipulatie contrara – proportional cu valoarea aportului social adus de fiecare asociat.
Modul de impartire a foloaselor – este lasat la aprecierea partilor. TOTUSI legea declara nul contractul de societate in care
totalitatea foloaselor s-ar atribui unui asociat sau prin care s-ar stipula ca unul sau mai multi sa fie scutiti de a particiap la pierdere.
(societas leonina)
se poate insa stabili un mod inegal de participare la beneficii si pierderi, cu conditia sa nu reprezinte o eludare a legii.
Incetarea societatii civile
Cauze de incetare :
a) prin expirarea termenului pt care a fost contractata. Inainte de aceasta valabilitatea poate fi prelungita prin acordul
unanim al asociatilor, neoperand reinnoirea tacita. Dizolvarea ei poate fi ceruta prin justitie de unul sau mai multi
asociati pt motive intemeiate care se vor aprecia de instanta.
b) Daca a fost contractata pe termen nelimitat, inclusiv termenul incert al vietii unui asociat – prin denuntarea contractului
de societate de catre unul sau mai multi asociati, notificata cu buna credinta si la timp si celorlalti.
c) Prin pierderea fondului social sau prin realizarea scopului.
d) Prin moarte sau declararea judecatoreasca a mortiidaca nu s-a stipulat ca ea continua cu mostenitorii asociatului decedat
sau, dupa satisfacerea mostenitorilor – intre asociatii ramasi in viata (cel putin doi).
e) Prin punerea sub interdictie sau prin insolvabilitatea (falimentul) unui asociat (recunoscuta prin hotarare judecatoreasca).
Poate continua prin intelegere (ca la decces).
f) Cand un asociat a promis sa aduca in societate proprietatea unui lucru, daca acesta a pierit (integral) inainte de a fi adus
ca aport in societate.
g) Pt pieire partiala – instanta chemata sa aprecieze (cf art, 1529) temeinicia cererii de dizolvare.
Efectele incetarii – patrimoniul se lichideaza si activul net sau pasivul se imparte intre asociati proportional cu drepturile lor,
conform cu regulile stabilite in materie de imparteala a mostenirii. Se tine insa seama de prevederile contractului referitoare la impartirea
foloaselor si pierderilor.
Aportul in folosinta unui lucru – se restituie asociatului proprietar.
Termenul general de prescriptie a actiunii avand ca obiect desocotirea cheltuielilor efetuate de asociati – incepe sa curga de la data
incetarii societatii.
Cererea de partajare a bunurilor – este imprescriptibila.

CONTRACTUL DE TRANZACTIE

Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de tranzactie

33
Notiune – contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce se poate naste (art. 1704) prin
concesii reciproce, constand in renuntari reciproce la pretentii sau in prestatii noi savarsite ori promise de o parte in schimbul renuntarii de
catre cealalta parte l adreptul care este litigios sau indoielnic.
Tranzactia presupune:
- existenta unui drept litigios si/sau indoielnic
- intentia partilor de a pune capat litigiului existent sau a preintampina nasterea unui litigiu
- existenta unor concesii reciproce.
Caractere juridice:
1. contract sinalagmatic – deci se poate cere rezolutiunea contractului pt neexecutare de obligatii dar numai daca una din parti
si-a asumat o obligatie noua pe care nu o executa.
2. contract cu titlu oneros si comutativ –
3. contract consensual – cerinta formei scrise prevazuta de art. 1705, indiferent de valoare vizeaza numai dovada contractului si
este ceruta pt a nu da nastere unui proces mai greu.
Proba cu martori – admisa daca exista un inceput de dovada scrisa sau preconstituirea sau conservarea - cu neputinta.
Daca pt o instrainare legea prevede forma solemna – contractul de tranzactie – tot in forma solemna, sub sanctiunea nulitatii
absolute (pt tranzactia extrajudiciara).
Pt tranzactia judiciara – hotararea judecatoreasca de expedient suplineste cu prisosinta forma notariala.
Daca tranzactia produce efecte pur declarative – nu e necesara respectarea formei autentice, indiferent ca e judiciara sau
extrajudiciara.
Conditii de validitate – se aplica regulile generale in materie de contracte.
Capacitatea partilor – de dispozitie.
Mandatarul – procura speciala.
Obiect – nu bunuri scoase din circuitul civil.
Scop – nu ilicit – nulitate absoluta
Nulitatea contractului de tranzactie – art. 1712-1716 aplicatii ale regulilor generale in materie.
Eroare – nu e cea asupra cuantumului prejudiciilor suferite.
Se poate cere anularea tranzactiei incheiata pt executarea unui titlu nul (sau anulabil) sau alte cauze de ineficacitate, sau pt
stingerea unui proces solutionat printr-o hotarare definitiva, afara numai daca partile ar fi tratat in cunostinta de cauza.
Greselile aritmetice – nu sunt motive de anulare – dar trebuie rectificate (art. 1717).
Nulitatea tranzactiei – se intinde asupra intregului contract.
Daca tranzactia a avut ca obiect stingerea litigilui prin hot de expedient si ulterior se constata sau se pronunta nulitatea tranzactiei
– se anuleaza in consecinta si hot de expedient.
Interpretarea contractului – principiu – renuntarile la drepturi sunt de stricta interpretare.
Art. 1709 – tranzactiile se marginesc numai la obiectul lor si (art. 1710) numai la pricinile de care trateaza.
Efectele contractului de tranzactie
Efecte extinctive – impiedica partile sa formuleze din nou pretentii cu privire la drepturile stinse sau recunoscute prin tranzactie.
Are puterea unei hotarari definitive (art. 1711).
Totusi tranzactia este un contract civil obisnuit – nu constituie titlu executoriu.
Daca e consemnata intr-o hotarare de expedient sau intr-un act autentic susceptibil de executare silita se poate cere investirea ei cu
formula necesara in vederea executarii silite.
Efecte declarative – recunoaste drepturi preexistente si le consolideaza, punandu-le la adapostul unei contestatii judiciare
(tranzactia non est titulus, sed tituli confessio).
Din efectul declarativ rezulta:
- partea nu este succesorul in drepturi al celeilalte parti
- produce efecte si pt trecut, pana in momentul nasterii drepturilor ce se consolideaza
- nu poate servi ca just titlu pt uzucapiunea de 10-20 ani, intrucat justul titlu trebuie sa fie un act translativ de proprietate.
Publicitatea imobiliara – legea supune tranzactia transcrierii asupra drepturilor reale imobiliare.
Efecte constitutive sau declarative – in anumite cazuri pot fi ale tranzactiei.
- cand, in schimbul renuntarilor facute de cealalta parte, efectueaza sau promite anumite prestatii
Efectele relative – potrivit principiului relativitatii contractelor – nu produce efecte fata de terti.
Mai m,ult, desi are efecte retroactive – nu produce efecte fata de tertyii care, inainte de tranzactie au dobandit drepturi asupra
bunulu litigios.
Probleme speciale privitoare la imobile – precizari pt ipoteza in care, in schimbul renuntarilor facute de o parte, cealalta parte
transmite proprietatea unui imobil:
- bunurile care fac parte din domeniu public nu pot fi instrainate nici pe calea tranzactioei
- proprietatea terenului atribuit cf art. 18 alin. 1 art. 20 si art. 39 din lg. 18/1991 – pt care se interzice instrainarea timp de 10 ani
de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii – nu poate fi transmisa
- cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor
- contractul trebuie in forma autentica pt instrainarea unui teren
- daca terenul e agricol in extravilan, nu se pune problema exercitarii dreptului de preemptiune – pt ca legea vizeaza doar
instrainarea prin vanzare
Constructii – obtinerea autorizatiei adminuistrative cf legii 50/1991 este necesara numai pt tranzactii care implica lucrari de construire,
modificare, transformare, desfiintare etc. partile trebuie s-o ceara inainte de incheierea tranzactiei.

34
35