Asist. dr.

Lorena Peculea
produs curricular
produs curricular principal
produs curricular auxiliar
Curriculumul Naţional pentru învăţământul
obligatoriu. Cadru de referinţă
plan-cadru de învăţământ
programă şcolară
manual şcolar
Produsele curriculare - ansamblul documentelor
şcolare oficiale şi neoficiale, care structurează
conţinuturile învăţământului şi care sprijină
procesul curricular în calitate de instrumente de
organizare a situaţiilor de învăţare şi de
inducere/ generare a experienţelor de învăţare

pot avea caracter oficial (produsele curriculare

principale) sau nu (materialele didactice de
suport/ auxiliare, soft-urile educaţionale
concepute şi elaborate de cadrul didactic)
1. Produse curriculare principale:
principale:
- planurile-cadru de învăţământ
- planurile de învăţământ
- programa şcolară
- manualul şcolar
2. Produse curriculare auxiliare:
- auxiliare curriculare
- ghiduri metodice pentru cadrele didactice
- materialele didactice de suport/ ajutătoare
- norme metodologice
- îndrumătoare pentru elevi
- caiete de activitate independentă pentru elevi
- soft-uri educaţionale
- seturi multimedia
- pachete de învăţare
3. Produse curriculare specifice activităţii de proiectare didactică (activitate
realizată de către cadrul didactic):
- planificarea calendaristică
- proiectele unităţilor de învăţare
- proiectele de lecţie/ activitate didactică
Curriculumul Naţional pentru învăţământul
obligatoriu. Cadru de referinţă

Plan de învăământ
nvăământ (vârstele 3-
3-6 ani)

Planurile-
Planurile-cadru de învăţământ pentru clasele 0-
0-XII

Programele şcolare

Manuale şcolare alternative

Auxiliare curriculare, ghiduri de implementare,

ghiduri metodice, îndrumătoare, metodologii de
aplicare, norme metodologice, reglementări şi
materiale didactice de suport/ ajutătoare
sunt documente curriculare oficiale elaborate
la nivel central care stabilesc ariile
curriculare, obiectele de studiu şi resursele
de timp necesare abordării acestora, pentru
învăţământul primar, gimnazial şi liceal,
precum şi pentru celelalte forme de
învăţământ - profesional, tehnic etc.

cuprind numărul minim şi maxim de ore

alocate pentru fiecare arie curriculară şi
pentru disciplinele şcolare obligatorii ale
fiecărui an de studiu
prevederea unui număr de ore obligatorii
(curriculumul nucleu ) - asigurarea egalităţii
şanselor la educaţie
+
prevederea unui număr de ore la decizia şcolii
(curriculum la decizia şcolii) - diferenţierea
parcursului/ traseului şcolar

schema orară (particularizarea planului-cadru de

învăţământ pentru o clasă)
schema orară a şcolii (schemele orare ale claselor)
a. Principii de politică educaţională:
Principiul descentralizării şi al flexibilizării (şcolile vor avea
libertatea de a-şi construi scheme orare proprii, cu plaje
orare pentru disciplinele obligatorii şi opţionale);
Principiul descongestionării programului de studiu al
elevilor, vizându-se un mai mare randament al învăţării pe
fondul unui consum psihic normal, fără forţări şi presiuni;
Principiul eficienţei (valorizarea înaltă a tuturor resurselor
umane şi materiale din şcoli; evitarea şomajului prin
predarea în echipă, redimensionarea normei de predare,
cursuri opţionale, activităţi de consiliere şi de orientare);
Principiul compatibilizării sistemului românesc de
învăţământ cu standardele europene.
b. Principii de generare a noului plan de învăţământ:
Principiul selecţiei şi al ierarhizării culturale (stabilirea
disciplinelor şcolare şi gruparea sau ierarhizarea lor pe
categorii de discipline);
Principiul funcţionalităţii (racordarea experienţei de învăţare
pe arii curriculare la caracteristicile etapelor ontogenetice ale
elevilor şi la evoluţiile din domeniul cunoaşterii);
Principiul coerenţei (integrarea verticală şi orizontală a ariilor
curriculare în interiorul sistemului şi, în cadrul ariilor
curriculare, integrarea obiectelor de studiu);
Principiul egalităţii şanselor (asigurarea dreptului fiecărui
elev de a se exprima deplin, în acord cu nivelurile sale
aptitudinale);
Principiul flexibilităţii şi al parcursului individual (un
curriculm diferenţiat şi personalizat sau, altfel spus, trecerea
de la o şcoală unică pentru toţi, la o şcoală pentru fiecare);
Principiul racordării la social ( C.Cucoş).
Care sunt factorii care condiţionează
succesiunea disciplinelor de studiu într-un
plan de învăţământ?
Programele şcolare sunt documente curriculare
oficiale care redau sintetic conţinuturile
învăţământului, pe discipline şi pe ani şcolari,
respectiv descriu oferta educaţională a unei
anumite discipline, pentru fiecare an de studiu,
pentru un parcurs şcolar determinat.

Programele şcolare se află într-

într-o strânsă relaţie
cu planurile-
planurile-cadru de învăţământ, relaţie care se
constituie în premisa esenţială a realizării unei
proiectări didactice eficiente.
eficiente
Actualele programe şcolare pentru
învăţământul preuniversitar sunt unice pe
plan naţional, sunt elaborate la nivelul
departamentelor din subordinea M.E.N. şi
valorizează paradigma competenţei.
Programele pentru clasele 0-IV operează cu:
◦ competenţe educaţionale generale şi specifice
◦ exemple de activităţi de învăţare
◦ conţinuturi
◦ sugestii metodologice
◦ standarde naţionale de performanţă

Programele pentru clasele V-XII operează cu

inventare de:
◦ competenţe educaţionale generale şi specifice
◦ unităţi de conţinut
◦ valori şi atitudini
◦ sugestii metodologice
Nota de prezentare
Obiectivele cadru şi obiectivele de referinţă
(pentru programe colare anterioare) sau
competenţele generale şi competenţele
specifice (clasele 0-XII)
Conţinuturile
Exemplele de activităţi de învăţare
Sugestiile metodologice
Valorile şi atitudinile
Standardele curriculare de performanţă
Obiectivele cadru - finalităţi educaţionale cu grad
ridicat de generalitate şi de complexitate, care se
referă la formarea unor competenţe şi atitudini
specifice disciplinei şi sunt urmărite de-a lungul
mai multor ani de studii; ele se stabilesc în mod
unic, la nivel naţional

Obiectivele de referinţă - se stabilesc în mod

unic, la nivel naţional cuprind rezultate aşteptate
ale învăţării pentru fiecare an de studiu
Competenţele generale - se formulează pe
obiecte de studiu şi se formează pe durata
învăţământului primar, gimnazial i liceal; au un
grad ridicat de generalitate şi complexitate şi au
rolul de a orienta demersul didactic către
achiziţiile finale dobândite de elev prin învăţare

Competenţele specifice - se derivează din cele

generale, se formulează pe obiecte de studiu şi
se formează pe parcursul unui an de studiu.
Unităţile de conţinut - sunt organizate fie
tematic, fie în conformitate cu domeniile
constitutive ale diverselor obiecte de studiu

Exemplele de activităţi de învăţare - sunt

construite astfel încât să pornească de la
experienţa concretă a elevului şi să se
integreze unor strategii didactice adecvate
contextelor variate de învăţare
Valorile şi atitudinile - sunt inventare/ seturi de
finalităţi de ordin general, care nu pot fi exprimate în
termeni de acţiuni sau comportamente observabile şi
uşor evaluabile, la a căror dezvoltare contribuie
disciplinele studiate.

Standardele curriculare de performanţă - reprezintă

un sistem de referinţă comun şi echivalent la sfârşitul
unei trepte de şcolaritate, care permite evidenţierea
progresului realizat de elevi de la o treaptă de
şcolaritate la alta (sunt standarde naţionale); sunt
criterii de evaluare a calităţii procesului de învăţare.
Ele reprezintă enunţuri sintetice, în măsură să indice
gradul în care sunt atinse obiectivele curriculare de
către elevi.
Analizaţi, explicitaţi şi ilustraţi relaţia dintre
valorile şi atitudinile prezente în programa
şcolară la disciplina de specialitate şi
competenţele generale şi specifice aferente
acelei discipline.

Analizaţi programa şcolară la disciplina de

specialitate, pentru un anumit nivel de
şcolaritate şi arătaţi cum reflectă aceasta
valorile fundamentale promovate de idealul
educaţional românesc.
Propuneţi soluţii pentru ca programele utilizate
în învăţământul preuniversitar (cele ale
disciplinelor obligatorii şi ale celor opţionale) şi
în cel universitar să devină mai flexibile şi mai
adaptate la circumstanţele învăţării, la nevoile şi
posibilităţile concrete ale elevilor/studenilor.
Manualele şcolare - instrumente de lucru
operaţionale pentru elevi, care detaliază,
structurează şi operaţionalizează în mod
sistematic temele recomandate de programa
şcolară, la fiecare obiect de studiu şi pentru
fiecare clasă, organizându-le şi sistematizându-le
pe capitole, subcapitole, teme şi lecţii.

Pentru profesor, manualul reprezintă un

instrument didactic cu rol de ghid, de orientare a
activităţii didactice, respectiv de selectare a
conţinuturilor ştiinţifice
1. Funcţia informativă (de informare)
2. Funcţia formativă (de structurare şi organizare
a învăţării)
3. Funcţia de dirijare/ ghidare a învăţării
4. Funcţia de autoinstruire
5. Funcţia stimulativă

Pentru o anumită treaptă de şcolaritate, clasă

şi disciplină de studiu, pot exista mai multe
manuale şcolare alternative
1. Condiţiile generale - aspecte în legătură cu conţinutul
ştiinţific, cu măsura în care acesta este accesibilizat în
vederea asimilării lui de către elevi
2. Condiţiile de structurare - aspecte legate de
organizarea, ierarhizarea şi structurarea conţinuturilor,
abordările pedagogice valorificate
3. Condiţiile de redactare - aspecte legate de redactarea
şi tehnoredactarea manualului, de stilul de redactare, de
limbajul utilizat, de ilustraţii

Exigenţe de ordin ştiinţific;

Exigenţe psihopedagogice;
Exigenţe de ordin igienic;
Exigenţe de ordin estetic;
Exigenţe de ordin economic.
În practica educaţională există numeroase
situaţii în care cadrele didactice recomandă
elevilor şi utilizează la clasă două sau mai
multe manuale alternative. Reflectaţi la
avantajele şi dezavantajele acestor situaţii.

Decizia în ceea ce priveşte alegerea

manualului şcolar îi aparţine cadrului didactic.
Argumentaţi, din perspective multiple, această
responsabilitate.
auxiliare curriculare
ghiduri metodice pentru cadrele didactice
materialele didactice de suport/ ajutătoare
norme metodologice
îndrumătoare pentru elevi
caiete de activitate independentă pentru elevi
soft-uri educaţionale
seturi multimedia
pachete de învăţare etc.
sunt în conformitate cu prevederile legale în
vigoare şi pe care cadrele didactice le pot selecta
şi utiliza la clasă, în baza libertăţii iniţiativei
profesionale, în scopul îmbunătăţirii calităţii
procesului educaţional

se înfiinţează Biblioteca Şcolară Virtuală şi

Platforma şcolară de e-e-learning,
learning care includ
programe şcolare, exemple de lecţii pentru toate
temele din programele şcolare, ghiduri
metodologice, exemple de probe de evaluare şi
se dezvoltă reţeaua de biblioteci şcolare şi centre
de documentare şi informare.
Proiectarea presupune parcurgerea etapelor
următoare:
• Lectura, înţelegerea şi interpretarea
programei colare;
• Stabilirea unităţilor de învăţare;
• Planificarea calendaristică orientativă;
• Proiectarea unităţilor de învăţare.
Cum apreciaţi respectarea exigenţelor legate
de conţinutul învăţământului la disciplina de
specialitate? Faceţi sugestii de ameliorare a
calităţii programelor şi manualelor şcolare.

Analizaţi, explicitaţi şi ilustraţi legătura dintre

planul de învăţământ, programa şcolară şi
manualul şcolar.
 Exemplificaţi situaţii şi activităţi de învăţare, la
disciplina de specialitate, prin care să se poată
urmări formarea şi dezvoltarea capacităţilor:
- de informare din surse de documentare
multiple
- de apreciere critică a ideilor şi a implicaţiilor
acestora
- de comunicare
- de lucru în echipă
- de cercetare.
Comentaţi următoarea afirmaţie: ,,Manualele
reprezintă modalităţi de interacţiune cu elevii,
modalităţi de a-i învăţa ceva, mai mult decât
procesul predării în sine, limitat implicit de o
serie de parametri asupra cărora profesorul nu
are nici un control.” (Isaac Asimov).

Alcătuiţi inventare de întrebări pe care ar trebui

să şi le pună cadrul didactic pentru a realiza şi
selecta anumite produse curriculare auxiliare,
ţinând cont de tipurile de experienţe de învăţare
vizate.
Boco, Jucan, D., (2008), Fundamentele pedagogiei.
Boco, M., Jucan, pedagogiei. Teoria
i metodologia curriculumului.
curriculumului. Repere i instrumente didactice
pentru formarea profesorilor, Editura Paralela 45, Piteti.
Piteti.
Bocoş, M. Jucan, D. (2007), Teoria şi metodologia instruirii şi
Bocoş, M.
Teoria şi metodologia evaluării. Repere şi instrumente didactice
pentru formarea profesorilor, ediţia a II-
II-a, revăzută, Editura
Paralela 45, Piteşti.
Piteşti.
Chiş, V. (2001), Activitatea profesorului între curriculum şi
Chiş,
evaluare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Cluj-Napoca.
Chiş, V. (2002), Provocările pedagogiei contemporane, Editura
Chiş,
Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Cluj-Napoca.
Creţu, C. (2000), Teoria curriculum-
Creţu, curriculum-ului şi conţinuturile educaţiei
– Curs, Editura Universităţii "Al. I. Cuza", Iaşi.
Iaşi.
Ionescu, M. (2007), Instrucţie şi educaţie, ediţia a III-
III-a revăzută,
"Vasile Goldiş"
Goldiş" University Press, Arad.
Arad.
Păun, E.; Potolea, D. (coord.) (2002), Pedagogie. Fundamentări
teoretice şi demersuri aplicative, Editura Polirom, Iaşi.
Iaşi.
Ungureanu, D. (1999), Educaţie şi curriculum, Editura Eurostampa,
Eurostampa,
Timişoara.
Timişoara.