LICEUL TEORETIC „TRAIAN”, CONSTANłA

ANUL ŞCOLAR: 2009 – 2010

CLASA: a X a
PROFESOR: LUIZA VIŞINESCU

ELEMENTE DE NARATOLOGIE
PREZENTARE GENERALĂ
I. NARATOLOGIA:

disciplină care se ocupă cu studierea mecanismelor şi a structurilor

naraŃiei; analiza modernă a naraŃiei;

termenul a fost introdus în anul 1969, de catre Tz Todorov, în lucrarea
„Gramatica Decameronului”;

textul narativ (una dintre cele mai elaborate şi riguroase forme de enunŃ) a
fost descris pe baza unei teoretizări construite după modelul lingvistic al
unei limbi;

naratologia franceză (Tz Todorov, Roland Barthes, Claude Bremont,
Gerard Genette, Julia Kristeva, A J Greimas) face distincŃia între istorie,
povestire-naraŃie şi naraŃiune-narare;

histoire, istorie-semnificantul sau conŃinutul narativ, secvenŃa
evenimentelor reale sau fictive relatate;

recit, naraŃie, povestire – enunŃul/discursul/textul narativ propriu-zis

II. NARATOR:

vocea predominantă într-un text narativ;

se situează în opoziŃie cu termenul de „autor” = o entitate reală (scriitorul
căruia îi aparŃine opera);

este „autorul textual”, entitatea fictivă care relatează textul;

relaŃia autor – narator:
 se confundă într-o naraŃie obiectivă (Liviu Rebreanu, „Răscoala”);
 se diferenŃiază în romanul de analiză (Marcel Proust, „În căutarea
timpului pierdut”, Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război”);
 romanul epistolar are mai mulŃi naratori care se suprapun
succesiv cu diferite personaje, toate dominate de acelaşi autor,
care rămâne permanent în afara rolului de narator;

Gerard Genette distinge mai multe tipuri de narator:

 autodiegetic: naratorul care relatează propria experienŃă ca

personaj central al istoriei povestite;
 mărcile gramaticale şi semantice ale unui astfel de text: uzul
persoanei I singular/plural, focalizarea internă/omniscientă,
frecvenŃa monologului interior, organizarea subiectivăa secvenŃei
temporale (Daniel Defoe – „Robinson Crusoe”);

 heterodiegetic: naratorul relatează o istorie despre alte

personaje, prezentând un univers străin de el însuşi;

Pagina 1 din 2
  mărcile gramaticale şi semantice: uzul persoanei aIIIa
singular/plural, secvenŃa temporală lineară nealterată de
intervenŃii subiective, relatarea în stil indirect (Balzac, Tolstoi, Ch
Dickens, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu);

 homodiegetic: naratorul care relatează o istorie provenită din

propria sa experienŃă;
 poate fi unul dintre personajele povestirii, însă niciodată cel
principal;
 se deosebeşte de naratorul heterodiegetic prin faptul că relatarea
sa nu dovedeşte accesul direct la istoria povestită, iar de cel
autodiegetic, prin faptul că nu este un personaj principal al
propriei naraŃii, care nu se referă la el însuşi;
 mărcile gramaticale şi semantice: uzul persoanei aIIIa, alterările
temporale (analepsele, prolepsele), focalizarea externă
(Dostoievski, Conan Doyle)

III. NARATAR:

al patrulea termen al perechilor autor/cititor/narator/naratar;

perechea narator/naratar denumeşte entităŃi fictive, „de hârtie” (Roland
Barthes);

nu coincide cu cititorul virtual al naraŃiei;

are, asemeni naratorului, o existenŃă strict textuală, greu de identificat şi
rar menŃionată în text;

este mai uşor determinabil într-un text epistolar, unde se confundă cu
destinatarul scrisorilor, al căror autor este naratorul

IV. FOCALIZARE:

mecanismul gramatical (în special, cel sintactic) care, în cadrul
discursului, face dintr-un component / grup de componente focusul (prim-
planul) informaŃional, plasând restul enunŃului în fundal;

modalitate de construire a textului literar prin care autorul realizează şi
propune o anumită perspectivă / punct de vedere asupra povestirii;

concept introdus, în studiul naraŃiei, de către Gerard Genette;

este o restricŃie de câmp vizual, o selecŃie a informaŃiei narative în raport
cu omniscienŃa autorului (după care omniscient devine lectorul);

trei tipuri narative de bază corespund la trei tipuri de focalizare:
a) textul cu narator omniscient: focalizare zero (naraŃie non-
focalizată);
b) naraŃia cu „punct de vedere”, care prezintă o omniscienŃă
selectivă – focalizare internă;
c) naraŃia obiectivă – focalizare externă

Pagina 2 din 2