Gradinita cu P. N.

Sihlea- Vrancea

Prof. inv. presc. Bitculescu Anicuta

Contexte si instrumente pentru dezvoltarea gandirii laterale la copilul prescolar

Lateralizarea se explică prin dominanţa pe care o exercită una dintre emisferele cerebrale (stângă
sau dreaptă), copilul fiind astfel dreptaci sau stangaci. Persoanele care scriu cu mâna dreaptă funcţionează
la nivel cerebral pe emisfera stângă. Este emisfera raţionalităţii, logicii, analogiei. De aceea dreptacii sunt
mai rigizi şi foarte calculaţi. Ȋn cealaltă extremă sunt persoanele stângace iar acestea utilizează cu
preponderenţă emisfera dreaptă – este legată de creativitate şi limbaj.
Observaţii cu privire la lateralizare se pot face ȋncă din primele luni de viaţă când se poate constata
cum bebeluşul duce la gura mai des o anumită mână. Ȋnsă se poate constata mai clar dacă un copil foloseşte
cu preponderenţă o anumită mâna de-abia pe la vârsta de 2-3 ani când copilul ȋncepe să fie fascinat de
trasarea unor linii. Până la 6 ani ȋnsă, el ȋşi poate schimba preferinţele. De aceea trebuie să ȋl observi astfel
ȋncât să-i ȋncurajezi capacităţile fără a pune piedici tendinţelor lui naturale. Este foarte important să se
observe cu atenţie ȋn ce mod ȋşi foloseşte mâna stângă, cum apucă lucrurile, cum ȋntoarce paginile unei
cărţi, cum ţine creionul ȋn mână, iar dacă se constată că predomină folosirea mâinii stângi trebuie apoi
observat piciorul cu care loveşte mingea, ochiul cu care priveşte printr-un orificiu, urechea pe care o
“ȋntinde” să asculte un sunet.
Copilul nu trebuie obligat! A obliga un copil să scrie cu dreapta ȋnseamnă să-i inhibi foarte multe
talente, capacităţi, aptitudini, care mai târziu l-ar ajuta. Se pot face ȋnsă ȋncercări de genul: „Hai să
ȋncercăm şi cu mâna dreaptă, apoi şi cu stânga. Cu ce mânuţă ȋţi este mai uşor?” Trebuie orientat spre a
face ȋncercări de folosire alternative a mâinilor pentru a putea ştii cu certitudine care emisferă predomină,
care mână o foloseşte cel mai mult.
De cele mai multe ori părinţii cât şi persoanele specializate ( educatoare, ȋnvăţătoare, profesori)
consideră drept regulă scrierea doar prin folosirea mâinii drepte. Total greşit, deoarece scrisul presupune un
efort considerabil al mâinii, ceea ce pentru un copil stângaci, corectarea de a scrie cu mâna dreaptă va
reprezenta un efort suplimentar iar acest lucru nu poate duce decât la o oboseală suplimentară, frustrare,
lipsa de interes şi plictiseală. A fi stângaci este o calitate, iar prin corectarea copilului stângaci ȋl obligi să
gandească altfel decât este programat iar acesta, ȋn timp, va ȋntâmpina dificulăţi de concentrare, de
memorare, ajungându-se la performanţe scăzute şi dezinteres din partea copilului deoarece ȋi este ȋngrădită
capacitatea de gândire şi acţiune.
Este recomandabil ca educarea lateralităţii să ȋnceapă ȋn jurul vârstei de 4-6 ani, când ȋncă nu
s-au consolidat elementele orientării ȋn spaţiu şi nici lateralitatea nu este certă.
1
 Pentru stabilirea lateralităţii se pot folosi probe şi teste: proba aplaudatului, ȋnchiderea şi
deschiderea palmelor, ȋnşirarea margelelor pe fir de aţă, proba shooting, testul sighting şi
manoptoscopului, depistarea auditivă a ceasului ascuns sub o cutie.
Ȋn grădiniţă se desfăşoară o serie de activităţi ca: lucru manual (copiii taie, lipesc, ȋndoaie,
răsucesc, şnuruiesc), desen, pictură, modelaj (modelarea plastelinei, a lutului, prin mişcări complexe:
translatorii, circulare, de aplatizare, de adâncime). Toate aceste activităţi au o contribuiţie deosebită
la dezvoltarea musculaturii fine a mâinilor necesară ȋn pregătirea mâinii pentru scris.
Pe lângă aceste activităţi recomandăm o serie de jocuri şi jocuri-exerciţiu pentru dezvoltarea
musculaturii, a dextralităţii manuale, ȋn vederea ȋnsuşirii ulterioare a procesului de scriere: ȋnchiderea şi
deschiderea pumnului, depărtarea şi apropierea degetelor, morişca, bătăi din palme, ȋncrucişarea palmelor,
“cântatul” la pian, “ploaia”.
Atât părinţii cât şi cadrele didactice trebuie să cunoască faptul că stângăcia ȋn sine nu reprezintă un
semn de inferioritate, ci este o valoare biologică egală cu dreptăcia. Asadar, ȋn preşcolaritate şi şcolaritate
nu trebuie intervenit ȋn eliminarea stângăciei, ci, dimpotrivă, trebuie ȋncurajată mâna mai abilă.
Gândirea Laterală semnifică un mod de a gândi care urmăreşte schimbări în percepţii, concepte şi idei
prin utilizarea unor instrumente specifice. După ce înveţi tehnicile de Gândire Laterală poţi să:- rezolvi
probleme pe care nu le-ai putut rezolva cu metode obişnuite; - priveşti lucrurile din mai multe perspective-
ai abilitatea de a gândi altfel decât critic şi analitic; - descoperi idei noi şi creezi noi produse, procese şi
servicii; - valorifici la maxim potenţialul indivizilor şi echipelor ai şansa de a inova şi a fi lider pe piaţă; -
poţi preîntâmpina blocajele în gândire; - eşti proactiv; - vezi oportunităţi acolo unde alţii văd probleme; -
derulezi aceleaşi procese mult mai eficient, salvând timp şi bani. O dată ce ţi-ai însuşit instrumentele de
Gândire Laterală, poţi să le aplici oricând, oricărei situaţii. Sunt folosite de mulţi ani de oameni din diferite
domenii si culturi si toti au obţinut rezultate remarcabile. Gândirea creativă este o deprindere mentală pe
care oricine poate să o achiziţioneze – dacă îşi doreşte. Instrumentele Gândirii Laterale pot fi învăţate,
exersate şi folosite într-o manieră deliberată. Este foarte dificil să fii creativ cu obiceiurile si metodele de
gândire tradiţionale. Tehnicile de Gândire Laterală:
 Focus: formularea definiţiilor alternative pentru a obţine cele mai bune rezultate;
 Lista propunerilor creative: canalizarea energiei creative într-un mod optim;
 Cuvântul aleator: folosirea unui in-put întâmplător pentru a ieşi dintr-o stare de blocaj;
 Contestare: aplicarea întrebărilor: de ce A?, de ce B?, de ce C? oricărei situaţii sau mod de gândire;
 Lista de verificare a stilului de gândire obişnuit: ce pattern-uri de gândire foloseşti în mod obişnuit şi cum
poţi ieşi din limitele lor;
 Conceptul triunghi: utilizarea unui "punct fix" pentru a genera mai multe idei;
 Conceptul evantai: cum sa generezi un numar mare de idei care satisfac acelasi focus;
2
 Provocare: utilizarea termenului "po", valorificarea stimulărilor intenţionate şi neintenţionate şi aplicarea
celor 6 tehnici de avansare pentru a crea idei noi;
 Recoltare: colectarea şi organizarea sistematică a tuturor ideilor emise;
 Tratarea ideilor: transformarea oricărei idei într-una valoroasă şi practică în acelaşi timp;
 Evaluare: cu 11 aspecte diferite care fac ca evaluarea unei idei să asigure implementarea ei cu succes.
 Gândirea laterală nu este altceva decât abilitatea de a gândi creativ, și de a ieși în mod degajat din “zona de
confort”, concept care se poate referi atât la rezolvarea ingenioasă a problemelor personale, cât și a celor
legate de inspirație, imaginație sau propria afacere și abordarea subiectelor dintr-o perspectivă neașteptată.
Gândirea laterală presupune renunțarea la limite de orice fel, îndepărtarea modului de gândire
tradițional, și eliminarea prejudecăților din minte. Pe lângă faptul că este o calitate indispensabilă pentru cei
care își planifică o carieră în domeniul publicitate, marketing, media, artă și design sau oricare alta în care
solicitarea părții creative a creierului este făcută la maxim, această trăsătură de personalitate este pur și
simplu un atu important indiferent de priorități, ocupație sau vîrstă.
Gandirea laterala este strans legata de intuitie, creativitate si dispozitie, toate au aceeasi baza,
insa gandirea laterala este un proces deliberat. Este un mod de folosire a mintii, ca si gandirea logica,
dar de alt tip.
In vreme ce creativitatea se rezuma la descrierea unui rezultat, gandirea laterala este descrierea
unui proces. Un rezultat poate fi doar admirat si consacrat, pe cand un proces poate fi invatat pentru a fi
folosit. In jurul creativitatii s-a creat o anumita mistica a talentului si a intangibilului. Aceasta
persepectiva poate fi explicata in lumea artei, unde creativitatea implica sensibilitate artistica si
rezonanta emotionala, darul expresivitatii. Dar viziunea in cauza isi pierde justificarea in afara lumii
artistice. Creativitatea a inceput sa fie apreciata din ce in ce mai mult ca element esential al schimbarii
si al progresului, evolutiei. A ajuns chiar sa fie mai pretuita decat cunoasterea sau tehnica, deoarece
acestea au reusit sa fie usor accesibile oricui. Pentru a ajunge sa folosim creativitatea, e nevoie sa o
detasam de aceasta aura mistica si sa o privim ca pe o modalitatea de a ne folosi mintea. In aceasta
consta gandirea laterala. Creativitatea este o abilitate nu un talent. A avea o idee creativa nu este acelasi
lucru cu a avea o idee diferita, cee ce o face pe prima sa fie aplicabila este eficienta. Spre exemplu ideea
de a face o usa noua, si anume una triunghiulara nu este deloc creativa ci doar diferita, ea neavand o
eficienta mai mare decat o usa dreptunghiulara.Gandirea laterala sporeste si eficienta gandirii verticale.
Gandirea verticala dezvolta idei care sunt generate de gandirea laterala. Nu putem sapa o alta
groapa adancind, pur si simplu, aceeasi groapa. Gandirea verticala este folosita pentru a adanci aceeasi
groapa, dar si pentru a sapa o alta groapa, in alta parte.
Gandirea laterala este foarte diferita de gandirea verticala sau logica, cea traditionala. In
gandirea verticala, inaintam prin pasi secventiali, ce trebuie sa aiba fiecare justificare( unul dintre
3
instrumente folosit, de a manui informatia, este matematica: matematica unde nu incape   vorba sa se
strecoare greseala). Cand gandim lateral nu suntem interesati de natura unui aranjament de informatii ci
de directia in care ne poate duce acesta. Obiectivul gandirii nu este corectitudinea ci eficienta. E
adevarat, pentru a gandi eficient trebuie sa gandim corect. A gandi corect inseamna a avea dreptate
mereu. A gandi eficient inseamna a avea dreptate doar in final. Gandirea verticala sau logica presupune
existenta corectitudinii pe parcursul intregului demers, ea face o selectie prin excludere, negatia este
instrumentul folosit pentru a exclude. Gandirea laterala ne permite sa facem erori pe parcurs, dar in final
trebuie sa avem totusi dreptate.
Gandirea laterala se axeaza  pe restructurarea acestor modele (intuitia) si determinarea unor
modele noi (creativitatea). Gandirea laterala si cea verticala sunt complementare. Este necesara
exersarea amandurora si totusi in educatie, accentul a fost pus intotdeauna in mod exclusiv pe gandirea
verticala.
Metoda celor șase pălării gânditoare ,, Scufța Roșie” – Povestire copiilor
Cele sase pălarii intruchipeaza sase posibilitati de procesare a datelor. Schimbarea palariei iti ofera
eliberarea fata de stilul conventional de tratare a problemelor si iti permite cat mai multor informatii variate
privind o situatie concreta. Este o tehnica interactive, de stimulare a creativitatii participantilor care se
bazeaza pe interpretarea de roluri in functie de pălaria aleasă. Gândește în conformitate cu pălăria pe care
o porți. Această metodă a fost create de Eduard de Bono.
Pălaria albă - este neutral, povesteste pe scurt textul povesti.
Pălaria albastră – este responsabilă cu controlul discuțiilor, o caracterizeaza pe Sufița Roșie
încontradicție cu lupul- vesela, prietenoasă, bună la suflet, în timp ce lupul este este rău, lacom, șiret,
procupat să para sensibil la situație. Este pălaria responsabilă cu controlul discuțiilor.
Pălaria roșie – oferă emoție față de evenimente, arată cum Scufita isi iubea mama și bunica, își
exprima compasiunea față de bunica, bucuria pentru vanător și supărarea față de lup.
Pălăria neagră- este negativistă, critică atitudinea Scufiței care trebuie să asculte sfaturile
mamei , trebuia să ajungă repede la bunica bolnavă.
Pălaria verde – este creativea, acordă variante Scufiței - dacă dorea să ofere flori bunicii trebuia
să-i ceară mamei să-i cumpere un buchet de flori, dacă dorea să culeagă flori, trebuia să ceară mamei să o
însoțească. Gândirea lateral este specifică acestui tip de pălărie.
Pălaria galbenă - este simbolul gândirii positive și constructive, găsește alt final textului. Scufița
putea să refuze să meargă la bunica știind că trece prin pădure, nu asculta de lup, lupul îi arăta drumul cel
mai scurt spre bunica, lupul o ajuta să culeagă flori bunicii, efortul aduce beneficii.