Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HEMATOLOGICĂ
Definiţie
Nodulii limfatici sunt organe de consistenţă moale, de formă ovoidă, de dimensiuni
variabile între 3–15mm, situate de-a lungul marilor vase, coloanei vertebrale, în mezenter,
mediastin, hiluri pulmonare.
Generalităţi
Nodulii limfatici constituie staţii situate pe traiectul vaselor limfatice, reprezentând
cea mai mare parte a sistemului limfoid al organismului care la rândul său reprezintă 5%
din greutatea corpului.
Tot din sistemul limfatic fac parte şi formaţiile limfoide din corion sau submucoasa
diferitelor organe tubulare ca: sistemul MALT (ţesut limfatic anexat mucoaselor: BALT la
mucoasa bronşică şi GALT la mucoasa tubului digestiv), formaţiunile limfoide din
cavitatea bucală şi faringe (amigdale palatine, linguale şi cercul limfatic Waldayer).
Căile urinare, bazinetul, ureterul, vezica urinară şi uretra posedă de asemenea
formaţiuni limfoide, situate tot în corion şi submucoasă.
Toate aceste formaţiuni limfoide, submucoase sunt formaţiuni de apărare locală.
Din punct de vedere structural nodulii limfatici sunt formaţi din zona corticală,
paracorticală şi medulară. În zona corticală se găsesc foliculii limfatici dotaţi cu limfocite
B care asigură apărarea umorală. În zona paracorticală sunt aglomerate limfocitele T care
au în supraveghere apărarea de tip celular. Zona medulară este alcătuită din septuri
limfatice, prin care circulă limfocitele B, T şi macrofagele.
Nodulii limfatici fiind populaţi cu limfocite şi macrofage, care fac parte din sistemul
imunocompetent, au rol important în apărarea organismului împotriva invaziei bacteriilor,
virusurilor şi toxinelor.
Adenopatiile pot fi:
1) Interne (profunde):
▪ cei mai mulţi noduli limfatici sunt situaţi în profunzime, în pachete sau
solitari;
▪ adenopatiile interne nu sunt accesibile examenului clinic şi sunt depistate
prin mijloace tehnice.
2) Externe (superficiale):
▪ un număr mai scăzut de noduli limfatici este situat superfical, subcutanat;
▪ în condiţii normale, sunt dificil de palpat (dimensiuni mici, consistenţă
moale, înconjuraţi de ţesut adipos);
▪ la copii şi la adulţii slabi ei se pot palpa.
Apariţia unei adenopatii poate fi sesizată de:
▪ bolnav – direct prin palparea unei tumefacţii anormale în timpul toaletei;
▪ anturaj – care îl atenţionează asupra modificării morfologice survenite;
▪ medic – cu ocazia unui examen motivat de un sindrom general (cu alură
infecţioasă sau cu caracter imprecis) sau în cursul unui control de sănătate
periodic.
Clasificarea adenopatiilor după criteriul etiologic
1. Adenopatiile inflamatorii sunt de două feluri:
a) Specifice:
▪ adenopatia tuberculoasă;
▪ adenopatia luetică.
b) Nespecifice:
▪ virale în adenoviroze: mononucleoză, din bolile eruptive ale copilului
(rujeolă, rubeolă), hepatita virală, SIDA;
▪ bacteriene secundare unui focar dentar, angine acute, unui panariţiu, plăgi
tăiate şi infectate ale membrelor;
▪ micotice – histoplasmoză;
▪ cu chlamidii – limfogranulomatoza veneriană;
▪ cu spirochete – leptospiroza.
2. Adenopatiile neoplazice sunt primare sau secundare (metastatice):
a) Primare în: leucemia acută limfoblastică, leucemia limfatică cronică, boala
Waldenström, mielomul multiplu.
b) Secundare sau metastatice în:
▪ adenopatia supraclaviculară din cancerul gastric;
▪ adenopatia axilară din cancerul mamar sau bronhopulmonar;
▪ adenopatia inghinală din cancerul anorectal şi genital extern;
▪ metastaze ganglionare în melanom, sarcom Kaposi, neuroblastom, seminom,
tumori ale prostatei, capului, gâtului, tractului gastrointestinal, rinichilor etc.
3. Adenopatiile imunoalergice întâlnite în: lupus eritematos sistemic, poliartrită
reumatoidă, sindrom Felty, dermatomiozită, sindrom Sjögren, boala serului, ciroza biliară
primitivă şi alte afecţiuni hepatice cronice, reacţii medicamentoase (fenitoină, hidralazină,
allopurinol), limfadenita angioimunoblastică.
4. Adenopatiile din bolile endocrine întâlnite în:
▪ hipertiroidism (hiperplazie limfoidă);
▪ tezaurizmoze lipidice (boala Gaucher, boala Niemann- Pick).
5. Adenopatii în alte boli: sarcoidoză, limfadenita dermatopatică, amilodoza, boala
Castleman (hiperplazia limfoganglionară angiofoliculară), boala Kawasaki (sindrom
limfatic cutaneo- mucos).
Din prezentarea de mai sus observăm că adenopatiile pot fi determinate de o
multitudine de afecţiuni pentru care constituie un semn clinic obiectiv.
Mărirea de volum a nodulilor limfatici reprezintă totdeauna un fenomen patologic.
B. Regiunea supraclaviculară
Boala Hodgkin, limfoamele non-Hodgkin, leucemia limfatică cronică şi lucemia
acută limfoblastică sunt cele mai frecvente hemopatii maligne în care întâlnim adenopatii
cervicale.
Hemograma completă şi biopsia unui nodul limfatic sunt esenţiale pentru diagnostic.
Diagnosticul diferenţial se face cu:
1. Adenopatii inflamatorii
Pentru acest tip de adenopatii punctele de plecare pot fi infecţii ca: faringite,
amigdalite, tiroidite, esofagite, etc. De asemenea destul de frecvent în ultimul timp se
întâlneşte adenopatia TBC.
2. Metastaze ale unor neoplasme
Adenopatia supraclaviculară stângă izolată, pledează pentru metastaza unui cancer
primitiv gastric (semnul Virchow- Troisier) sau a unui cancer de pancreas, colon, rect,
testicul, prostată, glandă suprarenală, ovare.
Adenopatia supraclaviculară dreaptă izolată, pledează pentru metastaza unui cancer
esofagian sau hepatic primitiv.
Nu orice formaţiune situată în regiunea supraclaviculară înseamnă adenopatie.
Confuzii şi erori posibile cu: diverticul faringo-esofagian, neurinom de plex brahial,
lipom local, celulită, tumoră claviculară, neoplasm invadant al vârfului pulmonului
respectiv.
Elemente esenţiale de reţinut:
În caz de adenopatie supraclaviculară sunt necesare:
• explorarea atentă regională (gât, mediastin, esofag, faringe) pentru cancer, iar a
plămânului pentru cancer şi TBC;
• explorarea tubului digestiv, rinichi, organe genitale;
• biopsia nodulului limfatic.