Colec{ie coordonatl de Eunsun Kim

LAVINIA BETEA
S6bastien Falletti

PRIN DESERT
SPRE LI BTFTNTT
Fuga mea din Coreea de Nord
Traducere de Mihnea Gafita
Cuvint-inainte de Alina Pavelescu

Con(nr
BOOKS
*2417 *
 Cuprins

Cuvdnt-tnainte de Alina Pavelescu. . 5

Testament la unsprezece ani. . 11
Capitolul | - Am Scrisul ca mdrturie t7
Capitolul 2 fost o elevd bund... 23
- In {aralui Km.
Capitolul 3 33
- .

Capitolul 4 ,,O sd murim toate" 4L

- Fuga .

Capitolul 5 49
Capitolul 6
- E\ti kotjebi! RuSine! 56
- Exilul
Capitolul 7 68
-
Capitolul 8 * Am fost vdndute 79
Capitolul 9
- Frd.{iorul meu tn infern.: . . . 92
t02
Capitolul L0 Relntoarcerea .
-
* Pefagd .. i r..
.

Capitolul LL 110
Capitolul L2 Visdnd la Coreea de Sud t26
-
Capitolul 13 * Drumul prtn desert. . . . .. . . . . . . 133
Capitolul 14
- Ultima incercare 153
t66
Capitolul 15
- Nouameavia{d.
Capitolul 16
- Vise de realizat 185

Efilog. 189
Mu$umiri 20f
 Testament la unsprezece ani

Decembrie 1997. De aproape o siptlmind, eram singuri

in apartamentul nostru mic qi inghefat din Eundeok, oragul
din Coreea de Nord in care mi niscusem. Cu excepfia unei
misu{e de cafea gi a unui gifonier de lemn, plrin{ii mei vindu-
seri toati mobila, ca si cumpere de mAncare gi si ne umplem
burlile. Pann qi covorul dispiruse, aqa c[ dormeam direct pe
podeaua de ciment, intr-o flc[turi de sac de dormit, insiilat
din haine vechi. Perefii erau cu desivirqire goi, in afari de doui
portrete inrimate qi atArnate alituri unul de celilalt - al,,Eter-
nului Pregedintd'Kim Il-Sung* $i al succesorului s[u, ,,Iubitul
Conducitor" Kim )ong-Il**, care se uitau de sus la mine. Se {i
v6ndut qi acele portrete ar fi trecut drept un sacrilegiu, care se
pedepsea cu moartea.
Chiar daci se lisa deja intunericul in acea dupi-amiazi de
decembrie tirziu,inci reugeam si vid ce scriam. Odati soarele
* Kim Il-sung (1912-1994),liderul suprem al R.P.D. Coreene din 1949
pini la moartea sa. Poart[ titlul onorific de ,,Pregedinte Etern" din 1998.
In Romtnia comunisti, era cunoscut sub numele de Kim Ir-Sen (n.tr.).
** Kim |ong-Il (1941-2011), fiul lui Kim Il-Sung, a fost liderul
suprem al R.P.D. Coreene din 1994 ptni la moartea sa qi a fost urmat la
conducere de fiul siu, Kim |ong-Un (n. 1983), actualul lider suprem
al R.P.D. Coreene (n. tr.).
12 EuNsuN Kru
apus, n-ag mai fi vlzut nimic - nu mai avearn curent elec-
tric in apartament, Ei-apoi becurile se duseseri qi ele de ceva
timp. Nici cilduri nu mai era, dar frigul nu-l sim{eam citugi
de pu{in, fiindci eram de-a dreptul sleiti dupi cdteva zile fard,
nimic de mAncare. Credeam cu tirie cd urma si mor de foame.
Aqa ci m-am apucat si-mi scriu testamentul.
Aveam unsprezece ani.
Mai devreme in aceeasi zi
Pentru a treia oari, mi hot[risem si plec si-mi caut mama
gi sora mai mare, pe nume Keumsun. Se duseseri amindoui
cu $ase zile in urmi la Rajin-Sonbong, un oraq mare, vecin
cu al nostru, ca si incerce sI facl rost de mincare, fiindci la
Eundeok nu se mai gisea nimic. Adunindu-mi tot curajul pe
care-l aveam in mine, traversasem riul pe pod gi o luasem
pe strada mare, in direclia glrii. Nu erau mulli oameni care
s[ meargi pe cele dou[ trotuare, ins[, chiar gi aga, tot avuse-
sem griji s[ mi uit cu aten[ie la oricine trecea pe lingl mine,
doar-doar aq fi vizut-o pe mama intorcindu-se din cealalti
direcfie. Aruncasem o privire citre magazinul de tiifei de pe
partea stingi, unde-mi plicuse la nebunie si mininc, unde
mi dusese tatll meu cu diverse ocazii speciale. Ceva mai in-
colo, zirisem studioul fotografic unde merseserim odatI cu
tolii, si ne facem un portret de familie. Cind ajunsesem, in
cele din urm[, la sta{ie, mi se diduse voie si cilitoresc pe
gratis la spatele unui autobuz aglomerat, care mergea la Ra-
jin-Sonbong. Drumul pini acolo dura in jur de o ori. Proba-
bil ci fusesem lisati si merg flri si plitesc pentru ci eram
doar un copil.
Pe tot parcursul cllitoriei, in disperarea mea de a-mi gisi
miuna, intruna mi uitasem, nervoasi, dar atenti, la fiecare
Prin deSert sprelibertate 13
maqinl qi fiecare camion care treceau din sens invers. Efortu-
rile mele fuseseri in zadar; cind ajunsesem la destinatie, m[
trezisem singuri in fafa unui baraj de bnrba{i in uniforme. In-
trarea in Rajin-sonbong era blocati de un gard metalic elec-
trificat. Ca sd, ajungi panl in oragul propriu-zis, i{i trebuia un
permis anume. Probabil ci agteptasem acolo cel pu{in o or[,
cu privirile pline de speranll gi de teaml afintite spre oricine
ieqea prin acel gard. insi din mullime nu se desprinseserd, din
picate, nici mama, nici sora mea Keumsun. Descurajati, deci-
sesem cleracazul s[ m6-ntorc inapoi acasi, fiindcfl noaptea se
apropia cu pagi repezi.
Mai fbcusem de trei ori aceeaqi cllltorie, dar, dupi aceasta,
ultima, eram siguri ci nu se mai intorceau, nici una, nici alta.
Probabil ci se-ntimplase ceva cu ele. Sau, imi trecuse prin
minte, poate ci hotirtseri s[ renunfe la mine, qi gata. Cum
aveam inima grea Ei plini de amiriciune, m[ lisasem cu-
prinsi de resentimente fafi de mama. La plecare, imi spusese
ci urma si revini cu ceva de mincare ,,in doui sau trei zile".
e . i-
Imi lisase cincisprezece woni nord-coreeni, din care si trl-
iesc, iar in acel moment mi se piruse o avere, nu glume. La
inceput, fusesem extaziati - nu mai avusesem atafia bani de
cAnd mi gtiam eu. Ochii imi strlluceau de entuziasm. Ca un
adevirat adult, mi dusesem de una singuri gi mAndri la piafa
de ling[ r:da, zisl jangmadang.lmi cumpirasem de acolo un
calup de tofu gi mi intorsesem cu el in micul nostru aparta-
ment de la etajul doi al blocului in care locuiam. Cu lingura
luam din acel tofu moale, drimuindu-l in aga fel, incit si-mi
ajungl pAni se intorceau mama gi sora. Dou[ zile rlmisesem
in cas[, urmirindu-i cu privirile pe oamenii care treceau pe
stradi. Eu gi sora mea nu mai mergeam la gcoal[ de cAnd ne
 74 EuNsuN Krru
Prin deSert sprelibertate 15

murise tatil, cu cateva siptimini in urmi, pe ll noiembrie.

Dintr-odati,amrealizatci urma s[ mor cit de curAnd. Asta
Eram prea ocupate si scormonim dupi ridicini gi lemne in
era. Pin[ cind mama gi sora mea s-ar fi intors acasl, avea si
munli, ca si supravieluim. $i-apoi, am {i fost prea stingherite
fie prea tirziu. inci de la inceputul Marqului Stlruitor - marea
si ne intoarcem la gcoali, pentru ci nu mai aveam nimic de
foamete nord-coreeani de la mijlocul anilor 1990* -, gtiam ci
imbricat, care s[ fie cit de cit prezentabil. Vinduser[m tot ce
n-aveam cum s[ scap cu via[[. Mi obignuisem in aga misuri
mai aveam 9i purtam nigte zdrenle.ln ultimele zile, de fiecare
cu ideea, incit nici nu ml mai temeam de moarte. Chiar qi aga,
dati iegisem din casi cu teama c[ m-ag fi putut intilni cu co-
mi-am spus, in sinea.mea, ci n-ag fi vrut si pirisesc lumea in
legi de clasi.
felul ista, ftri s6las o urmi a trecerii mele prin ea. M-am hot6-
rAt brusc si-mi scriu testamentul. Voiam si-i povestesc mamei
Dupi ce au mai trecut patruzeci gi opt de ore, am inceput
toate prin cite trecusem. Voiam si qtie c-o aqteptasem, ci fr-
si simt foamea care-mi rodea stomacul, iar teama ci fusesem
cusem tot posibilul s-o g[sesc. $i, mai ales, voiam si qtie ci mi
plrisiti se tot amplifica. Dupi ce terminasem calupul de tofu,
sim[eam abandonati.
nu mai rimisese nimic in casi de minpare. Iar mama tot nu
Am scos din sertarul misulei de cafea un carnelel9i un cre-
se-ntorsese. M-am intins pe jos gi am incercat s-adorm, inchi-
ion, dintre pulinele obiecte de valoare pe care nu le vinduse-
zind ochii gi numilrdnd pnn[ la znce in minte; pani ag fi ter- rim inci. Hirtia carne[elului era de bunl calitate. Ghemuitl
minat, cu siguran{i se-ntorcea. Dar am ajuns la zece gi nu s-a
pe jos, in amurg, am inceput si-mi scriu testamenful. Am rela-
intimplat nimic, aga c-am luat-o de la inceput invers, de la zece
tat in carnefel toate incerclrile qi tribula[iile mele, inclusiv cele
la unu. Nici aga nu s-a schimbat nimic.
trei cilitorii dus-intors pinl la Rajin-Sonbong. Cu creionul
Curind, am inceput si sar peste mese. Am gisit pe bal-
strins in pumn, cuprinsi de disperare, am umPlut o pagini
con citeva frunze de napi prifuite, rimase de cind le desft-
intreagi: ,,Mami, te-am agteptat. $ase zile te-am tot aEteptat.
guraserim acolo, s[ se usuce la soare. Am luat citeva mai pufin
Mi simt ca gi cum ag muri cit de curAnd. De ce nu te-ai intors
decolorate,le-am pus la fiert gi le-am ftcut supi. Doui zile, am
inci la mine?"
supraviefuit cu acea fierturi fhri urmi de gust.
Dupi ce-am terminat pagina, m-a podidit plinsul gi m-am
Au mai trecut doui zile, timp in care n-am pus nimic in
pribuEit la podea, in penumbra nop[ii, care mi inviluia din
gur[. Nu mai aveam destuli energie nici micar si ies din casi
ce in ce mai mult. Dintr-odatl, am auzit zgomote care veneau
qi si cergesc sau si fur. Pufin ctte pu{in, corpul mi s-a obiqnuit
dinspre casa sc[rii. Mi-a s[rit inima din piept.
cu foamea care-mi chinuia burta, insi nu mai aveam putere
Dar, vai!, nu erau decit vecinii, care se-ntorceau in aparta-
deloc. Copleqiti de slibiciunea care mi cuprinsese, arn incer-
mentul de-alituri.
cat si dorm. Mi simfeam de parci podeaua era gatasi se caqte
* lntre anii 1994 gi 1998, cu un virfin 1997, Coreea de Nord a trecut
Ei si mi-nghit6, de parcd urma sI fiu absorbiti in strifundu-
printr-o teribill foamete, a clrei principali cauzl a fost oprirea impor-
rile pimflntului.
turilor de alimente din fosta Uniune Sovieticl (n. tr.).
t6 Euwsurq Kru

Mi-am depus testamentul pe mlsu{a de cafea gi, cu lacri-

mile curgdndu-mi quvoi pe obraji, m-am intins pe jos qi am
inchis ochii. Eram convinsl ci urma si nu m6 mai trezesc
niciodati.
Capitolul 1

Scrisul ca mdrturie

Martie 20ll.lJqileautomate se inchid c-o bufnituri. Trenul

in care am urcat mI hurduci inainte gi inapoi, in timp ce stri-
bate releaua de tuneluri subterane a metroului din Seul. Cum
stau rezemati de geamul ferestrei, o intreagi paleti de culori
de la reclamele strilucitoare lncepe si defileze pe laturile in-
tunecate ale tunelului, cu lozinci pe care am impresia c[ nu
reu$esc si le descifrez. Totul aici, la Seul, ln capitala Coreei de
Sud, se migci prea repede, inclusiv metroul.
Mi numesc Eunsun Kim qi astlzi, cind scriu aceste rtn-
duri, am douizeci qi cinci de ani.
Dac[ v-a{i uita la mine, vi s-ar pirea, probabil, cd sunt ca
oricare alte studenti. Pentru ci sunt atit de slabl, poate ci
nici nu v-a[i da seama c[ sunt cea mai mare dintre tofi cole-
gii mei. Peste weo patruzeci de minute, voi ajunge la intrarea
universitifii Sogang, una dintre cele mai bune din Coreea de
Sud. Campusul meu nu este la fel de impresionant cum sunt
cele de la prestigioasele universitlfi Coreea sau Yonsei, dar asta
nu conteazl, mi simt acolo ca la mine acasi, atAt de multe lo-
curi cunoscute sunt qi atit de mulfi prieteni mi-am flcut.
Mi-am planificat dejaziuain detaliu.lnarmati cu laptopul
meu Samsung oranj cu negru, am de gAnd s5-mi petrec ziaala
biblioteci, pregitindu-mi pentru examene. Pe iPhone-ul meu