PERCEPTIA SI ILUZIA

Perceptia = imaginea rezultata in urma reflectarii in totalitate

a obiectelor si fenomenelor care actioneaza asupra organelor
de simt
Conditionata de: personalitate, influente culturale, fizice,
fiziologice, sociologice, grad de cultivare a simtului estetic al
fiecarui individ

Atunci când, la finalul tratamentului, privind la zîmbetul unui

pacient, ne gândim doar la frumuseţea lui, nu şi la munca
depusă, sau la banii câştigaţi pentru a-1 realiza, înseamnă că
percepţia noastră este pur estetică.
 PERCEPTIA SI ILUZIA
Iluzia = perceptia falsa a unui obiect prezent inaintea ochilor,
determinata de legile de formare a perceptiilor sau de anumite stari
psihice sau nervoase.

Din punct de vedere artistic, iluzia este arta modificării percepţiei,

astfel încât, un obiect sâ pară diferit de aspectul său real. „Privirea
noastră este adesea păcălită de efectele iluziei optice" (Goldstein).

În practica medicală dentară, prin controlarea iluziei, dinţii pot fi

cosmetizaţi, astfel încât, să pară mai laţi sau mai înguşti, mici sau mari,
scurţi sau lungi, bătrâni sau tineri, masculini sau feminini.
Din punct de vedere clinic, sub aspect estetic, scopul final este de a
face ca restaurările să pară cât mai naturale.
 PERCEPTIA SI ILUZIA

Lumina si umbra
Perceptia vizuală nu este posibilă în absenţa
luminii

Acuitatea percepţiei vizuale depinde de

• nivelul de iluminare
• poziţia privitorului faţă de obiectul de studiu
• particularităţile obiectului respectiv
 PERCEPTIA SI ILUZIA
Lumina si umbra
În condiţiile unei iluminari constante, percepţia vizuală
diferă în funcţie de distanţa la care ne aflăm faţă de
obiectul pe care îl privim

• de la aproximativ 25-30 sunt vizibile rugozităţile de

suprafaţă şi varietatea de nuanţe este mai mare
• de la 1,5 m şi 3 m, este vizibila doar morfologia de
ansamblu a dintelui şi discromiile accentuate
• de la peste 5 metri, nu vom mai putea percepe decât
prezenţa (sau absenţa) lui de pe arcadă
 PERCEPTIA SI ILUZIA
Lumina si umbra
La lumina artificiala obiectele prezintă două
dimensiuni: înălţime şi lăţime.
Lumina naturală generează umbre, care dau
senzaţia de profunzime.
Umbrele create prin incidenţa luminii pe suprafaţa
vestibulară a dinţilor evi-denţiază particularităţile
de relief, iar cele care se formează, la nivelul
unghiurilor liniare de trecere spre feţele laterale,
delimitează o arie mai luminoasă, denumita faţă
aparentă
 PERCEPTIA SI ILUZIA
Lumina si umbra
• Restaurările dentare pot mima umbrele dinţilor
naturali învecinaţi, pentru a obţine un aspect cât mai
apropiat de al acestora; manipularea cu abilitate a
umbrelor poate face ca dinţii mai putin conturaţi să
capete un aspect estetic corespunzător.
• În estetica dentară, se urmăreşte crearea unor feţe
aparente egale la doi dinţi vecini de aspect diferit, dând
iluzia că dinţii sunt identici. Feţele egale pot fi create
prin uşoare ajustări cromatice la nivelul feţelor
vestibulare.
 PERCEPTIA SI ILUZIA
Lumina si umbra
• O modalitate artistică de reconturare a feţelor
aparente, sau de mascare a unor imperfecţiuni ale
restaurărilor ce implică faţele vestibulare ale dinţilor,
constă în accentuarea convexităţii acestora atât în plan
vertical, cât şi în plan orizontal. în acest fel, modificând
unghiul de incidenţă al fasciculelor luminoase, acestea
nu se vor mai reflecta în totalitate spre ochiul
privitorului, ci vor suferi un proces de deflecţie, ceea ce
va avea ca rezultat o diminuare a acuităţii vizuale şi
implicit, o modificare a percepţiei estetice
 PERCEPTIA SI ILUZIA
Estetica liniilor şi a formelor
Se consideră că cea mai armonioasă poziţionare a două linii
este cea paralelă;
Cea mai puternică combinaţie a liniilor este cea de
perpendicularitate, de intersecţie
Paralelismul liniilor sugerează armonia (forţe coezive) în timp
ce intersectarea lor sugerează dezordine (forţe segregative).
 PERCEPTIA SI ILUZIA
Estetica liniilor şi a formelor
• liniile verticale, sub forma unor şanţuri de dezvoltare
accentuate, liniile hipo-plazice şi convexităţile verticale
accentuează lungimea
• liniile orizontale, sub forma unor coloraţii cervicale,
sau muchiile incizale lungi şi drepte accentuează
lăţimea
• slefuirea marginilor incizale cu o înclinare cervicală în
zona distală, obţinând ambrazuri mai largi şi o muchie
incizală mai îngustă (mezio-distal), ajută la crearea
iluziei unei lungimi crescute
 PERCEPTIA SI ILUZIA
Estetica culorii
Culoarea, aşa cum este sesizată de ochiul uman,
este fie rezultatul absorbţiei, fie al reflexiei. în
cazul absorbţiei, fasciculul de lumină albă,
trecând printr-un filtru, este perceput în
culoarea fîltrului; în cazul reflexiei, (în cazul
obiectelor solide), culoarea pe care o vedem
este portiunea spectrului care este reflectatâ
înapoi spre ochi
 PERCEPTIA SI ILUZIA

Estetica culorii
Caracteristicile culorii
1. Nuanţa - este coordonata care exprimă familia din care
face parte culoarea (roşu, oranj, galben, verde, albastru,
indigo, violet)
• este determinată primordial de dentină
• în cazul dinţilor vitali sănătoşi, nuanţa se situează în
spectrul culorii galbene (de la galben la galben-roşiatic)
• la tinerii cu dentiţie permanentă - nuanţa aceeaşi pentru
toţi dinţii
• cu înaintarea în vârsta - variaţii ale nuanţei, datorate
coloraţiilor intrinseci şi/sau extrinseci
 PERCEPTIA SI ILUZIA

Estetica culorii

Caracteristicile culorii
2. Saturaţia sau intensitatea
• este corelată cu nuanţa
• reprezintâ capacitatea de saturare, de puritate a acesteia, sau tăria culorii
• diferenţiază o culoare palidă (nesaturată), de o culoare intens pigmentată (saturată)
• este dictată tot de dentină, dar este influenţată şi de transluciditatea şi grosimea smalţului
• prin impregnarea ţesuturilor dure dentare cu substanţe cromofore, intensitatea sau saturarea
culorii dinţilor creşte o dată cu înaintarea în vârstă
• reducerea saturaţiei, se obţine prin procedeele de decolorare chimică a dinţilor (albirea dinţilor)

**Pentru a creşte intensitatea unei nuanţe de răşină compozită, se adaugă mai mult din nuanţa
respectivă; reducerea intensităţii se realizeaza prin albirea culorii.
 PERCEPTIA SI ILUZIA

Estetica culorii

Caracteristicile culorii
3. Strălucirea sau luminozitatea
• este o proprietate acromatică care exprimă calitatea nuanţei de gri din structura culorii, pe o scală de la
alb la negru

• luminozitatea unei culori depinde de energia luminoasă radiată sau reflectată de un corp

• este determinată, în principal, de calitatea şi grosimea smalţului; în zonele cu strat de smalţ gros, efectele
optice se caracterizează prin valori mari ale luminozităţii dinţilor

• pentru obţinerea unei străluciri adecvate a restaurărilor dentare, este importantă modalitatea de
manipulare a culorilor

• strălucirea este cel mai important factor în alegerea culorii; dacă aceasta este corespunzătoare, micile
imperfecţiuni de nuanţă şi saturare pot trece neobservate deoarece analizatorul vizual sesizează mai uşor
variaţiile de luminozitate, decât pe cele de intensitate sau de nuanţă
 PERCEPTIA SI ILUZIA

Interrelaţia culorilor

Nuanţe primare - roşu, galben şi albastru - formează structura

de bază a roţii culorilor şi alcătuiesc baza sistemului de culori
dentare.

Nuanţe secundare - violet, portocaliu şi verde - se obţin prin

amestecarea oricăror două nuanţe primare

Nuanţe complementare - reprezintă culorile opuse direct pe

roata culorilor - roşu/ verde; portocaliu/albastru;
galben/violet
 PERCEPTIA SI ILUZIA

Interrelaţia culorilor

• Nuanţele cele mai des folosite în estetica dentară, pentru a

obţine modificarea culorii dinţilor sau a restaurărilor, în sensul
dorit de noi, sunt: alb, gri, galben-portocaliu, galben-brun,
albastru şi roşu

• Albul creşte strălucirea oricărei nuanţe de pigment utilizate în

cadrul restaurărilor dând senzaţia de tinereţe, de prospeţime;
se foloseşte şi pentru simularea liniilor de creştere şi a petelor
hipoplazice

• Albastrul şi negrul se folosesc pentru a mima transluciditatea

naturală a dinţilor
 PERCEPTIA SI ILUZIA

Interrelaţia culorilor

• Nuanţele de galben-brun se utilizează în treimea cervicală a coroanelor

dentare, pentru a da iluzia că dintele e mai scurt, prin modificarea înălţimii
feţei aparente şi uneori de-a lungul zonelor de tranziţie, de la faţa vestibulară
la cea proximală, cu scopul de a crea iluzia de îngustare

• Galbenul, fiind o nuanţă complementară violetului, se poate utiliza la

neutralizarea petelor brune, date de pigmentarea tetraciclinică; aceeaşi
utilizare o are şi combinaţia dintre galben şi alb

• Roşul simuleazâ tonurile gingivale, putând fi folosit, la fel de bine, pentru

neutralizarea petelor cu tentă albăstruie, date uneori de coloraţia tetraciclinică
 PERCEPTIA SI ILUZIA

Interrelaţia formă/culoare

• valoarea unor culori este accentuată de unele forme şi atenuată de

altele
• o culoare putemică, „ascuţită", cum este roşul, va deveni şi mai
stridentă dacă va fi asociată cu o formă ascuţită, de exemplu, cu
triunghiul
• culorile care tind spre „tonuri adânci", de exemplu, albastml, vor fi
accentuate în această tendinţă de formele rotunde, cum ar fi cercul
• în cazul dinţilor uzaţi (de exemplu), senzaţia de îmbătrânire va fi
accentuată de nuanţe mai închise de culoare
• culorile deschise şi strălucitoare, în combinaţie cu o morfologie
nealterată, vor da senzatia de prospeţime şi tinereţe
 PERCEPTIA SI ILUZIA
Metamerismul
Metamerismul = fenomenul prin care două mostre de culoare sunt percepute ca fiind identice, atunci
când se foloseşte o anumită sursă de lumină, dar care, cu o altă sursă luminoasă, par diferite
In practica dentară:
• lumina naturală a zilei
• lumina incandescentă de la sursa luminoasă a unitului dentar
• lumina albă, fluorescentă de pe tavan

Lămpile fluorescente cu culori corectate reproduc mai bine lumina zilei, motiv pentru care ele sunt
preferate în locul lămpilor standard. Dacă întreg cabinetul este luminat de o lampă fluorescentă cu
culori corectate, o altâ încăpere ar trebui să aibă o sursă de lumină rece, albă, fluorescentă, pentru
selecţionarea comparativă a culorilor

Metamerismul complică potrivirea culorilor în cazul restaurărilor dentare, cea mai bună metodă
constând în utilizarea a trei surse diferite de luminâ; culoarea care corespunde cel mai bine în condiţiile
celor trei surse luminoase este cea mai bună alegere.
 PERCEPTIA SI ILUZIA

Opacitatea, transluciditatea, fluorescenţa

Opacitatea „este acea calitate a unui material, care îl face impenetrabil

la lumină“

Transluciditatea este „caracteristica unor medii de a fi partial

transparente, putând fi străbătute de un fascicul de raze luminoase, pe
care le împrâştie parţial, astfel încât, privind prin corpul sau prin
mediul respectiv, nu pot fî distinse contururile sau detaliile obiectelor
aflate de partea cealalta“

Fluorescenţa este „proprietatea pe care o au unele substanţe de a

emite lumină cât timp sunt iradiate cu radiaţii luminoase aparţinând
spectrului vizibil sau ultraviolet"
 PERCEPTIA SI ILUZIA

Transluciditatea

• dentina este opacă

• smalţul dentar este translucid

• toate materialele de restaurare conţin nuanţe opace şi nuanţe translucide

• la restaurarea distrucţiilor coronare care interesează atât feţele vestibulare, cât şi
pe cele palatinale ale frontalilor superiori
- dacă cantitatea de opac este prea mare, restaurările vor avea aspect
artificial, cretos
- dacă este prea mică, sau stratul prea subţire, va permite luminii să le
strabată într-o proporţie prea mare, scoţând astfel în evidenţă defectul

• în cazul faţetărilor, ariile la nivelul carora dintele este redus, de regulă, insufîcient,
sunt cele din treimea cervicalâ şi incizală, acestea fiind zonele în care medicul
trebuie să creeze efecte de opac, respectiv, de translucid
 PERCEPTIA SI ILUZIA
Fluorescenţa
• structurile dentare naturale emit în spectrul
ultraviolet, o fluorescenţă alb-verzui
• firmele producătoare de materiale dentare au
adăugat, în structura materialelor cu
proprietăţi estetice, agenţi fluorescenţi, cum
ar fi: samariu sau ceriu
 Bibliografie
• http://amtsibiu.ro/Arhiva/2013/Nr1-
ro/Ionas_pdf.pdf?fbclid=IwAR1ca6HQo0m65sJ_ZfU9BDkg8j
oiqwb_YHNfBgzQRAtXH3krqBBXG4TKu9A
• Petre A, Ioniță S, Trăistaru T. Criteriile estetice în medicina
dentară consemnate în literatura de specialitate
• Ionaş M, Sabău M, Frăţilă A, Bucă A, Culic B, Ionaş T,
Smarandache A, Sas A. Noţiuni introductive de estetică în
medicina dentară: note de curs.
• Ardu S, Krejci I. Restauraţii biomimetice din compozit pe
dinţii frontali
• Gabriela Ciavoi. Estetica dentara
• Vâlceanu A. Estetica în medicina dentară