CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ȘI FARMACIE ”RAISA PACALO”

REZUMAT

CULOAREA ȘI ILUZIA
MORFOLOGIA ȘI ILUZIA

Realizat: Botnaru Nadejda

Profesor: Botnaru Aida
Sursa: Anca Vîlceanu ”Estetica în medicina dentară”
 În estetica dentară, medicul trebuie să posede, pe lângă o tehnică
operatorie impecabilă, cunoștințe și abilități la rang de artă în ceea ce privește
mânuirea principiilor percepției estetice.Înțelegerea lor este esențială înaintea
începerii oricărui tratament dentar al cărui primordială finalitate este aspectul
estetic.

„Percepția reprezintă imaginea rezultată în urma reflectării în totalitate a

obiectelor și fenomenelor care acționează nemijlocit asupra organelor de
simț" (DEX).
Prin extrapolare, atunci când, la finalul tratamentului, privind la zâmbetul
unui pacient, ne gândim doar la frumusețea lui, nu și la munca depusă, sau la
banii câștigați, înseamnă că percepția noastră este pur estetică.
Aprecierea estetică nu este pur obiectivă, ci este influențată de trăirile
interioare ale fiecărui individ în parte ,în plus, evaluarea esteticului necesită
antrenament pentru a îmbunătăți percepția noastră din perspectivă artistică și
a permite dezvoltarea propriilor sentimente în concordanță cu criteriile
obiective.
Iluzia reprezintă o percepție falsă a unui obiect prezent înaintea
ochilor,determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări
psihice sau nervoase"(DEX).
Din punct de vedere artistic, iluzia este arta modificării percepției, astfel
încât, un obiect să pară diferit de aspectul său real. „Privirea noastră este
adesea păcălită de efectele iluziei optice" (Goldstein).
În practica medicală dentară, prin controlarea iluziei, dinții pot fi
cosmetizați, astfel încât, să pară mai lați sau mai înguști, mici sau mari, scurți
sau lungi, bătrâni sau tineri,masculini sau feminini.Din punct de vedere clinic,
sub aspect estetic, scopul final este de a face ca restaurările să pară cât mai
naturale.

Percepția noastră, din punct de vedere fiziologic, este astfel acomodată

încât atunci când privim un corp geometric, ceea ce sesizăm, în primul
moment, este forma de ansamblu a obiectului și nu liniile care îl compun. Prin
analogie, forma dinților fiind asimilată figurilor geometrice, aceștia vor fi
percepuți în întregime și nu în diferitele părți componente; acestea ni se
dezvăluie abia după o analiză ulterioară. În mod particular, compoziția
dentară, dento-facială și facială conține o multitudine de linii mai mult sau mai
puțin exprimate: la nivelul planului ocluzal, incizal, liniei mediane, direcției
dinților etc.; de vizualizarea lor intuitivă depinde în mare măsură aprecierea
frumuseții.
Liniile verticale, sub forma unor șanțuri de dezvoltare accentuate, liniile
hipoplazice și convexitățile verticale accentuează lungimea; liniile orizontale,
sub forma unor colorații cervicale, sau muchiile incizale lungi și drepte
accentuează lățimea . Șlefuirea marginilor incizale cu o înclinare cervicală în
zona distală, obținând ambrazuri mai largi și o muchie incizală mai îngustă
(mezio-distal), ajută la crearea iluziei unei lungimi crescute.
În ceea ce privește forma dinților, din punct de vedere al psihologiei
esteticii, dinții pătați, cu uzură accentuată și dinții alungiți, sunt percepuți ca
aparținând unei persoane mai în vârstă. Formele rotunjite, cu delimitări line,
sunt atribuite sexului feminin, iar formele angulare și aspre, sexului masculin.
La fel de bine însă, există femei (de obicei cele foarte atractive), la care
formele specific masculine (dinți anteriori de formă pătrăţoasă) le sporesc
feminitatea.

Culoarea, așa cum este sesizată de ochiul uman, este fie rezultatul
absorbției, fie al reflexiei.
Albert Henry Munsell a creat un sistem numeric pentru descrierea culorilor;
în acest sistem, culoarea este caracterizată prin trei parametrii:
Nuanța - este coordonata care exprimă familia din care face parte culoarea
(roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet). La dinții tinerilor cu
dentiție permanentă,nuanța tinde să fie aceeași pentru toți dinții. O dată cu
înaintarea în vârstă, apar frecvent variații ale nuanței, datorate colorațiilor
intrinseci şi/sau extrinseci.
Saturația sau intensitatea - este corelată cu nuanța și reprezintă capacitatea
de saturare, de puritate a acesteia, sau tăria culorii. Saturația este
proprietatea care diferențiază o culoare palidă (nesaturată), de o culoare
intens pigmentată (saturată).Prin impregnarea țesuturilor dure dentare cu
substanțe cromatofore, intensitatea sau saturarea culorii dinților crește o dată
cu înaintarea în vârstă. Fenomenul invers, de reducere a saturaţiei, se obţine
prin procedeele de decolorare chimică a dinților (albirea dinților).
Strălucirea sau luminozitatea - este o proprietate acromatică care exprimă
calitatea nuanței de gri din structura culorii, pe o scală de la alb la
negru.Pentru obținerea unei străluciri adecvate a restaurărilor dentare, este
importantă modalitatea de manipulare a culorilor, în așa fel,încât să se obțină
efectul scontat.
Nuanțele cele mai des folosite în estetica dentară, pentru a obţine
modificarea culorii dinților sau a restaurărilor, în sensul dorit de noi, sunt: alb,
gri, galben-portocaliu, galbenbrun,albastru și roșu.
Albul crește strălucirea oricărei nuanțe de pigment utilizate în cadrul
restaurărilor dând senzația de tinerețe, de prospețime; se folosește și pentru
simularea liniilor de creștere și a petelor hipoplazice.
Albastrul și negrul se folosesc pentru a mima transluciditatea naturală a
dinților.
Nuanțele de galben-brun se utilizează în treimea cervicală a coroanelor
dentare,pentru a da iluzia că dintele e mai scurt, prin modificarea înălțimii feței
aparente și uneori de-a lungul zonelor de tranziție, de la fața vestibulară la
cea proximală, cu scopul de a crea iluzia de îngustare. Galbenul, fiind o
nuanță complementară violetului, se poate utiliza la neutralizarea petelor
brune, date de pigmentarea tetraciclină; aceeași utilizare o are și combinația
dintre galben și alb.
Roșul simulează tonurile gingivale, putând fi folosit, la fel de bine, pentru
neutralizarea petelor cu tentă albăstruie, date uneori de colorația tetraciclină.