Estetica rîsului-integrare şi

reabilitare.
 COMPONENTE FACIALE ALE
ZÂMBETULUI
 Elementele faciale care intervin în dezvoltarea
unui surâs estetic sunt: forma
feţei, proporţiile feţei, simetria ei şi aspectul
profilului.
 Esteticienii diferenţiază, în configuraţia feţei,şapt
e forme de bază: ovală, rotundă, pătrată, dreptu
nghiulară, romboidală, în formă de pară şi în for
mă de inimă. Forma ideală, din punct de vedere
estetic, este cea ovală.
 Pentru aprecierea proporţiilor feţei, ne putem
ghida după indicele facial morfologic(IF), care
utilizează raportul dintre înălţimea şi lăţimea feţei,
după formula:distanţa ophryon-gnation x 100

 distanţa dintre cele două apofize zigomatice în

funcţie de valoarea indicelui facial morfologic,
tipurile faciale se împart în:leptoprosop (IF<104),
mezoprosop (IF=97-104) şi euriprosop (IF>97).
 Un aspect deosebit de important, care
conferă echilibru şi armonie feţei,
este paralelismul existent, în mod normal, între c
ele trei linii sau planuri trasate imaginar: planul bi
pupilar, planul bicomisural şi planul mentonier.
 Se consideră că, pentru ca un profil să fie
frumos, trebuie să existe un echilibru
între proeminenţa frunţii, a nasului şi a bărbiei, în
tre poziţia buzei superioare faţă de cea
inferioară; unghiul naso-labial să prezinte o
deschidere de aproximativ 100°, iar şanţul labio-
mentonier să fie bine evidenţiat .
Aspectul echilibrat al profilului
(după Perelmuter)
COMPONENTE DENTO-FACIALE
ALE ZÂMBETULUI
 Aspectul buzelor, al interrelaţiilor existente între
acestea şi dinţi, precum şi gradulde expunere al
dinţilor, când buzele sunt în poziţie de repaus
(poziţie analoagă celei
de postură), sunt factori deosebit de importanţi î
n aprecierea frumuseţii faciale, cu atât maimult
cu cât, ei intervin hotărâtor şi în timpul
surâsului, generând manifestări variate
lanivelul componentelor dento-faciale
ale zâmbetului. Aprecierea acestor aspecte
trebuiesă se facă prin prisma conceptelor
estetice.
 Buzele- In repaus, privite frontal, buzele
prezintă anumite particularităţi: grosime,
lărgime,înălţime; buzele pot să fie groase
sau subţiri, largi sau strâmte, înalte sau
joase;
 Spaţiul interlabial de repaus -Spaţiul
interlabial de repaus reprezintă spaţiul
existent între buza superioară şi
ceainferioară, atunci când buzele sunt în
repaus, şi are valoarea medie de 1,5 mm.
Mărimeaacestui spaţiu diferă în funcţie de:
sex, lungimea buzei superioare, protruzia
dentară.
 Lărgimea fantei labiale - Pentru a
determina lărgimea fantei labiale, se
utilizează ca repere două perechi de linii
verticale iluzorii, caretrec prin centrul
fiecărui iris când subiectul priveşte
înainteşi respectiv, liniile tangente la
aripile externe ale nasului.în mod normal,
fanta labială se situează în
interiorulspaţiului delimitat de primul grup
de verticale, comisurilefiind situate pe
tangentele la aripile externe nazale sau
uşorîn afara lor
 Linia labială a surâsului – O clasificare
arbitrară a zâmbetului, din punct de vedere
al esteticii dento-faciale, sereferă la
poziţionarea buzei superioare faţă de
conturul gingival al dinţilor în
regiuneafrontală a arcadelor dentare. Se
descriu trei poziţii de bază: linie labială
înaltă, joasă şimedie.
Linia labiala a surîsului
 În afara celor trei tipuri descrise, există o
varietate de situaţii clinice hibride, care
potfî, la rândul lor, mai mult sau mai
puţin estetice: linie labială joasă în
porţiunea centrală şiînaltă în regiunile
laterale (fig. 7.29.), sau linie labială joasă
şi asimetrică la nivelul celordouă
hemiarcade.
 Linia incizală a surâsului sau planul incisiv
-Această linie pare să contribuie în cea mai mare
măsură la conotaţia plăcută azâmbetului.
 O dispoziţie corectă a marginilor incizale ale
centralilor, lateralilor şi caninilorsuperiori trebuie
să respecte următoarea aliniere: marginea
incizală a centralilor sesituează în acelaşi plan cu
vârful caninilor, faţă de care marginea incizală a
lateralilor seaflă pe o poziţie mai ridicată
 Curbura buzei superioare - S-a menţionat că poziţia
buzei superioară faţă de dinţii frontali superiori, în timpul
surâsului, este un factor determinant al esteticii
zâmbetului; ideal, în timpul surâsului, buza superioară
atinge marginea gingivală de la nivelul incisivilor centrali
maxilari. Faţă de această poziţionare, cele două comisuri
se pot situa pe trei poziţii:- comisuri situate pe aceeaşi
linie cu marginea inferioară a buzei superioare şi
atunci buza superioară nu prezintă
nici un fel de curbură, fiind dreaptă comisuri poziţionate
mai sus decât marginea inferioară a buzei superioare,
situaţieîn care buza superioară are curbură
ascendentă comisuri situate mai jos de marginea
inferioară a buzei superioare, când buza areo curbură
descendentă
 1. Buza superioară
dreaptă
 2. Buza superioară are
curburăascendentă în tim
pul surâsului.
 3. Buză superioară care
prezintă două curburi
descendente,corespunzăt
oare celor două
jumătăţi(stângă şi
dreaptă) ale buzei.
 4. Buză superioară cu
curburădescendentă
 Linia ocluzală a surâsului sau planul estetic -Linia
ocluzală a surâsului reprezintă o linie ipotetică, paralelă cu
linia incizală asurâsului, ce intersectează comisurile labiale
în dreptul premolarilor
superiori; paralelismul acestor două linii, precum şi al acest
ora cu linia sau planul bipupilar, conferăo armonie perfectă
în timpul zâmbetului.

 1. Linia ocluzală este paralelă cu linia incizală a surâsului (după Rufenacht).

 2. Poziţionarea planului
esteticnu permite expunerea dinţilor în timpul surâsului (după Perelmuter)
 Simetria zâmbetului -Simetria poate fi
percepută din două perspective:- fie
raportându-ne la componenta dentară, când se
ia ca reper de referinţă liniamediană
interincisivă, în funcţie de care se apreciază
poziţia comisurilor în plan vertical(simetrie
radială);
 - fie raportându-ne la componenta facială,când
reperul este constituit de o linie
medianăcentrală care poate sau nu să coincidă
cu liniamediană interincisivă(simetrie
orizontală).