Malnutriția

Malnutriția înseamnă insuficiența unuia sau mai multor elemente nutritive necesare pentru
sănătatea și buna-creștere a oamenilor. Malnutriția primară este cauzată de lipsa anumitor
elemente esențiale din dietă, precum vitamine, minerale sau proteine. În anumite regiuni din
lume, o economie săracă sau anumite condiții regionale precum seceta sau suprapopularea, pot
duce la o diminuare a disponibilității alimentelor. Aceasta poate influența capacitatea populației
din zona respectivă de a se hrăni corespunzător. Malnutriția poate apărea și în situațiile în care
alimentele sunt disponibile și suficiente. Malnutriția secundară este cauzată de imposibilitatea
absorbției sau utilizării nutrienților (precum în cazul instalării anumitor boli ce afectează tractul
gastrointestinal, tiroida, rinichii, ficatul sau pancreasul), de creșterea nevoilor de nutrienți
(precum în cazul creșterii la copii, arsurilor, procedurilor chirurgicale, sarcina, febra) sau de
excreții excesive (diaree).
Definiție și simptome
Malnutriția sau subnutriția este o afecțiune care rezultă dintr-o alimentație în care nutrienții nu
sunt suficienți sau sunt prea numeroși, într-o asemenea proporție încât să declanșeze probleme de
sănătate. Nutrienții implicați pot include: calorii, proteine, carbohidrați, vitamine sau minerale.
Se utilizează, în special, pentru a face referire la subnutriție, caz în care nu există suficiente
calorii, proteine sau micronutrienți în alimentație; însă, aceasta mai include și supraalimentația.
Dacă subnutriția apare pe durata sarcinii sau înainte de împlinirea vârstei de doi ani a copilului,
poate cauza probleme de dezvoltare, atât fizică, cât și mentală. Subnutriția extremă, cunoscută
sub numele de înfometare, poate avea simptome ce includ: stagnarea în înălțime, corp slab,
niveluri de energie foarte scăzute, abdomen și picioare umflate. De asemenea, acești oameni sunt
predispuși la infecții și stări de frig. Simptomele deficienței de micronutrienți depind de
micronutrientul care lipsește.
Cauze
Subnutriția este cel mai frecvent cauzată de indisponibilitatea unei alimentații de bună calitate.
Acest lucru este adesea asociat cu prețurile ridicate la alimente și sărăcia. Poate fi de vină și lipsa
alăptării, precum și un număr de boli infecțioase, cum ar fi: gastroenterita, pneumonia, malaria și
rujeola, ce cresc necesarul de nutrienți. Există două tipuri principale de subnutriție: malnutriția
protein-calorică și deficiențele de alimentație. Malnutriția protein-calorică are două forme
severe: marasmul (lipsa de proteine și calorii) și kwashiorkor (lipsa de proteine). Deficiențele
comune de micronutrienți includ: lipsa de fier, iod și vitamina A. Pe parcursul sarcinii, din cauza
cererilor în creștere, deficiențele au devenit mai comune. În anumite țări în curs de dezvoltare,
supraalimentația sub formă de obezitate începe să apară în aceleași comunități în care este
prezentă și subnutriția. Alte cauze ale malnutriției includ anorexia nervoasă și chirurgia
bariatrică. La vârstnici, malnutriția devine un fenomen comun din cauza factorilor fizici,
psihologici și sociali.
Tratament
Eforturile de a îmbunătăți nutriția reprezintă unele dintre cele mai eficiente forme de asistență
pentru dezvoltare. Alăptarea poate reduce ratele de malnutriție și deces la copii, iar eforturile de
promovare ale acesteia mărește ratele de succes. La copiii mici, cu vârste cuprinse între șase luni
și doi ani, asigurarea hranei, pe lângă lapte matern, îmbunătățește rezultatele. De asemenea,
există dovezi care sprijină suplementarea cu un număr de micronutrienți, în timpul sarcinii și la
copii mici din țările în curs de dezvoltare. Pentru a oferi alimente celor care au cea mai mare
nevoie de ele, este eficientă atât livrarea alimentelor, cât și furnizarea de bani, astfel încât
oamenii pot cumpăra alimente din cadrul piețelor locale. Hrănirea copiilor la școală nu este
suficientă. Gestionarea malnutriției severe în casa persoanei respective cu alimente terapeutice
gata preparate este, de cele mai multe ori, posibilă. Celor care suferă de malnutriție severă
complicată de alte probleme de sănătate, li se recomandă tratamentul în cadrul unui spital. Acest
lucru implică gestionarea nivelului scăzut de zahăr în sânge, temperaturii corpului, deshidratării
și a hrănirii treptate. Tratamentul de rutină cu antibiotice este, de obicei, recomandat din cauza
riscului ridicat de infecții. Măsurile pe termen lung includ: îmbunătățirea practicilor
agriculturale, reducerea sărăciei, îmbunătățirea salubrizării și autonomizarea femeilor.
Epidemiologie, societate și cultură
În anul 2010 erau 925 de milioane de oameni subnutriți în lume, indicând o majorare de 80 de
milioane din anul 1990. Se estimează că încă un miliard de oameni suferă de o deficiență de
vitamine și minerale. În anul 2010, se estimează că malnutriția protein-calorică a dus la 600.000
de decese, în raport cu 883.000 în anul 1990. Alte deficiențe nutriționale, ce includ deficiența de
iod și anemia cauzată de deficiența de fier, duc la 84.000 de decese. Subnutrirea, din 2010, fost
cauza a 1,4% dintre toate cazurileanilor de viață ajustați în funcție de incapacitate. Se consideră
că aproximativ o treime din cazurile de deces la copii este cauzată de subnutriție; însă, aceste
decese sunt rareori motivate ca atare.] Se estimează că, în anul 2010, a contribuit la aproximativ
1,5 milioane de decese la femei și copii deși unii sunt de părere că numărul real depășește 3
milioane. Încă 165 de milioane de copii suferă de subdezvoltare din cauza bolii. Subnutriția este
mai comună în țările în curs de dezvoltare.
Statistici
În anul 2006, un raport al ONU arăta că 854 de milioane de persoane sufereau de malnutriție la
nivel global, în ciuda faptului că liderii mondiali au promis că vor lua măsuri pentru
îmbunătățirea situației cu zece ani în urmă. Potrivit documentului, în țările în curs de dezvoltare,
numărul celor subalimentați a scăzut cu doar 3 milioane în perioada 2001-2003, comparativ cu
perioada 1990-1992. Cum în 1996, Summitul mondial al alimentației a fixat pentru 2015
obiectivul de a reduce la jumătate numărul persoanelor care sufereau de foame, directorul
general al FAO, Jacques Diouf, a menționat în preambulul raportului că „realitatea tristă este că
nu s-a realizat niciun progres real”.
În anul 2012, în întreaga lume existau 170 de milioane de copiii cu vârste sub 5 ani a căror
dezvoltare era afectată de malnutriție. În Pakistan, Bangladesh, India, Peru și Nigeria se găsesc
jumătate dintre copiii subnutriți ai lumii. Mai bine de 30.000 de copii din Afganistan mor anual
din cauza malnutriției. Totuși, majoritatea copiilor afectați de această problemă, aproape 85%
dintre ei, nu mor, dar nici nu se pot dezvolta normal.