Parlamentul European

CUPRINS
INTRODUCERE ............................................................................................................... 5
CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE, ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA

q q q q q q q
PRIVIND PARLAMENTUL EUROPEAN ................................................................................. 7

q q
1.1. Scurt istoric ................................................................................................................ 7

q q
1.2. Modul de desemnare al parlamentarilor europeni ....................................................... 9

q q q q q q
1.3. Structura Parlamentului European............................................................................ 10

q q q
1.3.1. Președintele Parlamentului European .............................................................. 10

q q q
1.3.2. Biroul Parlamentului European ........................................................................ 11

q q q
1.3.3. Conferința președinților .................................................................................... 12

q q
1.3.3.1 Conferința președinților de comisii......................................................... 12

q q q q
1.3.3.2. Conferința președinților de delegații...................................................... 12

q q q q
1.3.4. Secretariatul general ......................................................................................... 13

q q
1.3.5. Comisiile Parlamentului European ................................................................... 13

q q q
CAPITOLUL II. COMPETENȚELE PARLAMENTULUI EUROPEAN ................. 15

q q q q
2.1. Competența legislativă ............................................................................................. 15

q q
2.2. Competența în domeniul internațional...................................................................... 18

q q q q
2.2.1. Extinderea uniunii ............................................................................................. 19

q q
2.2.2. Acordurile internaționale .................................................................................. 20

q q
2.2.3. Consultarea și informarea parlamentului în cadrul politicii externe și de

q q q q q q q q q q q
securitate comună ................................................................................................................... 20

q
2.3. Competența bugetară ............................................................................................... 21

q q
2.4. Competența în numirea membrilor altor instituții europene ...................................... 22

q q q q q q q
2.4.1. Numirea Înaltului Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună 22

q q q q q q q q q q
2.4.2. Alegerea Președintelui Comisiei ....................................................................... 22

q q q
2.4.3. Alegerea Comisiei ............................................................................................. 23

q q
2.4.4. Numirea membrilor Curții de Conturi ............................................................... 23

q q q q q
2.4.5. Numirea membrilor Comitetului Director al Băncii Centrale Europene............ 24

q q q q q q q q
2.4.6. Numirea Ombudsmanului ................................................................................. 24

q q
2.4.7. Rolul Parlamentului European în procesul numirilor pentru Agențiile Uniunii

q q q q q q q q q q
Europene ................................................................................................................................ 25
2.5. Competența de cenzură ............................................................................................ 25
q q q
2.6. Competența în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală .......... 25

q q q q q q q q q q
2.7. Atribuții consultative ............................................................................................... 26

q q
2.8. Competențe de natură jurisdicțională ....................................................................... 27

q q q q
2.9. Ombudsmanul (Mediatorul European, Avocatul Poporului) .................................... 27

q q q q q
2.9.1. Apariția instituției Ombudsman-ului pe continentul european .......................... 27

q q q q q q
2.9.2. Răspândirea instituției în spațiul european ....................................................... 29

q q q q q
CAPITOLUL III. NOUTĂȚI ADUSE DE TRATATUL DE LA LISABONA PRIVIND

q q q q q q q q q q
ACTIVITATEA PARLAMENTULUI EUROPEAN................................................................ 31

q q
3.1. Fundamentele Tratatului de la Lisabona ................................................................... 31

q q q q q
3.2. Modificări aduse Parlamentului European de prevederile Tratatului de la Lisabona . 36

q q q q q q q q q q
3.3. Parlamentele Naționale – noutate a Tratatului de la Lisabona ................................... 38

q q q q q q q q q
3
CONCLUZII .................................................................................................................... 40
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................. 41
4
INTRODUCERE
Prezenta lucrare dezbate tema intitulată „Parlamentul European”. Am ales această temă q q q q q q q q q q q
deoarece cred că este o temă de actualitate care încetul cu încetul a căpătat atenția tuturor categoriilor
q q q q q q q q q q q q q q q q q
de populație. Indiferent de statut, noi toți și anume tinerii, pensionarii, studenții suntem afectați fără
q q q q q q q q q q q q q q q
să ne dăm seama de legislația europeană.

q q q q q q
Lucrurile pozitive pe care le putem aprecia la Parlamentul European sunt noile autostrăzi, q q q q q q q q q q q q q
studiile în străinătate, liberă circulație și de muncă tot în Uniune, protecția mediului înconjurător, din
acestea reieșind cât de importantă este activitatea Parlamentului.

q q q q q q q
Direct sau indirect, toți avem beneficii de pe urma activității finanțate de Uniunea Europeană q q q q q q q q q q q q q q
și puse în aplicare de instituțiile acesteia.

q q q q q q
Există însă și lucruri care nu sunt atât de pozitive, ale activității acestei instituții: se face q q q q q q q q q q q q q q q q
simțită lipsa locurilor de muncă, există condiții proaste de salarizare, prețurile bunurilor, alimentelor
q q q q q q q q q q q q q
și serviciilor se aliniază cu celelalte state ale Uniunii care sunt mult mai dezvoltate din punct de
vedere economic și financiar având și o putere de cumpărare a banului mai mare.

În primul capitol, „Aspecte generale, organizarea și funcționarea Parlamentului European”,

q q q q q q q q q q
am descris, așa cum se subînțelege și din titlu modalitatea în care a luat ființă Parlamentul European.
Am început în acest mod lucrarea pentru că am considerat că este important de precizat cum, când și
q q q q q q q q q q q q q q q q q q
de ce a avut loc înființarea Parlamentului European.

q q q q q q q q
În a doua fază a capitolului I am prezentat organele de conducere ale Parlamentului care au în

componenta lor președintele, 14 vicepreședinți, 5 chestori aceștia fiind aleși prin vot secret și un q q q q q q q q q q q q q q q
secretariat general având obligația de a coordona toate lucrările Parlamentului. q q q q q q q q q
Președintelui, de asemenea ales prin vot secret, îi revin atribuții care sunt citate și în q q q q q q q q q q q q q q q
regulament. El conduce toate activitățile, decide, suspendă și închide ședințele parlamentului q q q q q q q q q q q
hotărând de asemenea asupra admisibilității amendamentelor și asigurând respectarea

q q q q q q q q q
regulamentului de procedură. q q
El este ales pe o perioadă de doi ani jumătate timp în care este obligat să asigure o bună
q q q q q q q q q q q q q q q q q q q
desfășurare a tuturor activităților acestei instituții și a Regulamentului de procedură. q q q q q q q q q q
După alegerea președintelui prin majoritatea voturilor exprimate, în primele două tururi de q q q q q q q q q q q q
scrutin și scrutin uninominal, este desemnat vicepreședintele care deține puterea de a înlocui absența
q q q q q q q q q q q q q q
președintelui.
O poziție consultativă o au în Parlament așa-numiții chestori. Ei au responsabilități pe
domenii precum birourile de informații externe, alocarea birourilor, grupurile de vizitatori,

expozițiile și operele de arta etc. q q q q q
Biroul care este mai cunoscut și sub denumirea de prezidiu format din cele două mari puteri, q q q q q q q q q q q q q q q q
președintele și vicepreședinții la care se adaugă și chestorii. Predigiul se ocupa de problemele q q q q q q q q q q q q q q
financiare, organizatorice și administrative. Biroul și chestorii se reunesc odată pe luna dar și cu

ocazia unor reuniuni suplimentare ad-hoc.

q q q q
Tot în cadrul organelor de conducere se mai număra și grupurile politice formate din q q q q q q q q q q q q q q q
deputații care se grupează în funcție de afinitățile lor politice. În momentul de față există grupuri
q q q q q q q q q q q q q q q q
politice, numărul de minim de membri pentru a forma un astfel de grup fiind de 19. Evoluția
grupărilor politice implica un amestec de schimbare și continuitate. q q q q q q q q
Apoi am făcut referire la competențele Parlamentului European. Prin studiul meu am vrut să q q q q q q q q q q q q q q
arăt că Parlamentul este cel care exercită cel mai important tip de competențe și anume: legislative,
bugetare și de control asupra celorlalte instituții. q q q q q q
Competența legislativă este consacrată în art. 14 și este cea care are competența de a adopta q q q q q q q q q q q q q q q q
acte legislative împreună cu Consiliul Uniunii Europene.

q q q q q q
Este exercitată prin patru proceduri de decizie și anume: q q q q q q q q
5
- procedura de consultare simplă în care Parlamentul își dă avizul consultativ;
- procedura de cooperare unde parlamentul poate influența deciziile Consiliului prin dreptul
q q q q q q q q q q q q
de a aduce amendamente propunerilor acestuia pe care Consiliul nu le va putea refuza decât în

unanimitate;
- procedura de co-decizie unde parlamentul poate împiedica adoptarea propunerii și își
împarte punerea legislativa a consiliului;

q q q q
- procedura de aviz conform unde Parlamentul poate adopta sau respinge o propunere dar nu o
poate modifica.
q
Controlul Parlamentului asupra execuției bugetare revine Comisiilor competente pentruq q q q q q q q q
buget și control bugetar precum și altor comisii interesate.

q q q q q q q q
Comitetul parlamentar al controlului bugetar este cel care monitorizează cheltuielile q q q q q q q q q q
bugetare de la nivelul parlamentului. Exercitarea aceste funcții se desfășoară pe două categorii de

cheltuieli clasificate astfel: cheltuieli neobligatorii și cheltuielile obligatorii.

q q q q q q q
Competența de control asupra celorlalte institutii se exercită prin aprobarea numirii q q q q q q q q q q q
președintelui Comisiei Europene și apoi în ansamblu al întregului Colegiu al Comisarilor. Comisia

este cea care răspunde politic în fata Parlamentului pe durata întregului mandat.
În cadrul celui de-al treilea capitol, „Noutăți aduse de Tratatul de la Lisabona privind
activitatea Parlamentului European” am subliniat noile inovații ale tratatului asupra arhitecturii
instituționale a Parlamentului, ce au avut ca scop ameliorarea eficienței, coerenței și transparenței

acestuia și, în același timp, au diminuat deficitul democratic existent.

q q q q q q q q q
6
CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE, ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA PRIVIND q q q q q q q q
PARLAMENTUL EUROPEAN q
1.1. Scurt istoric q q
Într-un sistem care este clădit pe principiul reprezentării intereselor, locul Parlamentului
European este acela de reprezentant al popoarelor, de for al popoarelor statelor membre ale Uniunii
Europene, consacrarea sa instituțională gasindu-și locul în cuprinsul Tratatului instituind q q q q q q q q q q
Comunitatea Europeană, precum și în Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei q q q q q q q q q q q
Atomice. Ideea de a avea un parlament la nivelul unui grup de state a fost discutată foarte mult timp în
q q q q q q q q q q q q q q q q q q q q
etapa de inițiere a Comunităților, pentru că , pe de o parte instituirea unui astfel de for presupunea în
acele timpuri un transfer de autoritate peste limitele acceptate la nivelul forurilor decizionale
naționale, pe de altă parte, un parlament cu rol consultativ ridica semne de întrebare asupra eficienței
sale și a costurilor pe care le presupunea o instituție care oferea doar un loc de discuții pentru câțiva
reprezentanți1.
Instituția Parlamentului European a fost înființată în 1952, în urma extinderii Adunării q q q q q q q q q q q q
Comune a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), care a devenit astfel adunarea
comună a tuturor celor trei comunități europene supranaționale existente în perioada respectivă2.
„Adunarea”, cum a fost denumită inițial, s-a autodenumit „Adunare Parlamentară q q q q q q q q q q
Europeană” (prin Rezoluția din 20 martie 1958 ), iar apoi „Parlament European” ( prin Rezoluția din q q q q q q q q q q q q q q q q
30 martie 1962 și articolul 4 Actul Unic European care modifică Tratatele Constitutive ).
Cu timpul, Adunarea Parlamentară și-a adăugat competențe, iar creșterea competențelor q q q q q q q q q q
normative și bugetare poate fi apreciată ca exprimând progresivitatea integrării europene, cadrul q q q q q q q q q q q q
competențial al Parlamentului European putând fi înțeles ca un autentic barometru al procesului de q q q q q q q q q q q q q q
integrare pe ansamblul său3. Adunarea Parlamentară Europeană și-a schimbat numele în

Parlamentul European la data de 30 martie 19624. q q q q q q q q q
Tratatele Constitutive prevedeau ca Adunarea să fie alcătuită din delegați ai parlamentelor q q q q q q q q q q q q
naționale, având ca atribuții diferite în funcție de tratatul în numele căruia acționau. q q q q q q q q q q q q
De asemenea, se stabilea posibilitatea de a modifica în timp compoziția Adunării q q q q q q q q q q q q
Parlamentare de la reprezentarea de gradul II existentă spre alegerea directă a membrilor q q q q q q q q q q q q q
Parlamentului European. Aici era vorba despre un pas curajos, el fiind făcut în 1976, când s-a aprobat q q q q q q q q q q q q q q q q q
organizarea de alegeri prin sufragiu universal, primele fiind programate pentru 1979. q q q q q q q q q q
Așadar, alegerea sa prin sufragiu universal i-a conferit Parlamentului European prestigiu, q q q q q q q q q q q
influență, putere, autoritate, în același timp asigurând Uniunii Europene legitimitate democratică5.
q q q q q q q q q q
Parlamentul European simbolizează aplicarea democrației la structura instituțională a q q q q q q q q q
Uniunii Euopene. Conform articolului 138 B din Tratatul Comunității Europene și în forma stabilită
de tratat, Parlamentului European îi revine sarcina de a participa la procesul de luare a deciziilor, de

adoptare a normelor europene în următoarele forme: Codecizie cu Consiliul(conform art. 189 B

TCE), cooperare(conform art. 189 C TCE), aviz consultativ.

q q q q q q q
Are putere de decizie la adoptarea bugetului, mai ales în privința cheltuielilor neobligatorii. q q q q q q q q q q q q
Este de înteles faptul că, Parlamentul European trebuie să colaboreze cu celelalte instituții, q q q q q q q q q q q q q
Comisia și Consiliul, pe care, de altfel, le și controlează politic într-o aumită măsură.

1
Felician Cotea, Drept Comunitar European, Editura Wolters Kluwer, București, 2009, p.277.
2
A se vedea, http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.3.1.pdf, accesat la data de 20.02.2017.
q q q q q q q q q
3
Iordan Gheorghe Bărbulescu, Procesul decizional în Uniunea Europeană, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 190.
4
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.3.1.pdf, accesat la data de 20.02.2017.
q q q q q q
5
Iordan Gheorghe Bărbulescu, op.cit.
q q q q
7
Alături de actualul său rol în procesul decizional, încă de la constituirea celor trei Comunități, q q q q q q q q q q q q q q q
Parlamentului European îi fusese recunoscut rolul de control politic asupra Comisiei Europene și, q q q q q q q q q q q q q
mai târziu, asupra Consiliului și a cooperării interguvernamentale din domeniul Politicii Externe și
de Securitate Comună ( PESC) şi Justiţiei Afacerilor Interne (JAI).

Controlul politic se referă la participarea parlamentului la desemnarea Apărătorului q q q q q q q q q q
Poporului, participarea sa la alegerea membrilor Curții de Conturi, posibilitatea de a retrage sprijinul

său Comisiei Europene, Obligativitatea Comisiei de a depune rapoarte în fața Parlamentului

European, obligativitatea Consiliului de a prezenta Agenda Președințiilor și un raport la incheierea

fiecăreia.
Spre deosebire de celelalte instituții și organe auxiliare ale Uniunii Europene, membrii q q q q q q q q q q q q
Parlamentului European nu au legătură directă sau indirectă cu guvernele statelor membre, fiind aleși q q q q q q q q q q q q q q
direct de către cetățenii acestora. Prin urmare, au o deplină legitimitate democratică.

Parlamentul European nu trebuie identificat cu un parlament național,cu un legislativ q q q q q q q q q q q
național. Când se precizează că Parlamentul European este diferit de cel național nu înseamnă nici că
se apropie mai mult de o adunare parlamentară și, cu atât mai puțin, de o conferință specific
organizațiilor internaționale clasice. q q
Parlamentul European constituie o noutate în teoria relațiilor internaționale și în relațiile q q q q q q q q q q q q
dintre state, aceasta constând în: componență, competențe, locul ocupat în structura instituțională.
Prin componență, deoarece membrii săi nu sunt delegați de către parlamentele sau guvernele q q q q q q q q q q q q q
naționale (Consiliul Europei, NATO, OSCE, ONU etc. ), ci sunt aleși direct de către popoarele
statelor membre. q
Prin competențe, deoarece are putere de codecizie, cooperare, control politic, toate acestea q q q q q q q q q q q q
fiind dificil de găsit în cazul organizațiilor internaționale clasice, iar prin locul ocupat în structura
instituțională, deoarece nu reprezintă centrul puterii decizionale a Uniunii Europene.6 q q q q q q q q q
În ceea ce privește sistemul de vot al Parlamentului European este cel definit de majoritatea
absolută7.
În cadrul acestuia este regula generală, dar pentru chestiuni specifice, tratatele sau
regulamentul intern pot stabili alte tipuri de majorități, precum respingerea procedurii de codecizie q q q q q q q q q q q q q
sau cooperare, cât și aprobarea amendamentelor reclamă majoritate absolută; moțiunea de cenzură a
Comisiei sau respingerea bugetului reclamă o dublă majoritate de 2/3 din voturile exprimate și o
majoritate absolută a membrilor Parlamentului European; amendamentele la buget reclamă o

majoritate de 5/6 la cea de-a doua lectură, iar cvorumul stabilit este de 1/3 din membrii Parlamentului
European.8
Parlamentul se întâlnește în sesiuni ordinare lunare de câte o săptămână (cu excepția lunii q q q q q q q q q q q q q q
august) și în sesiuni extraordinare. q q q q
De asemenea, o mare parte a activității se desfășoară în Comitete Parlamentare, câte două

săptămâni pe lună. q q
Statele membre nu și-au îndeplinit încă obligația prevăzută în tratate de a stabili un singur q q q q q q q q q q q q q q q
sediu pentru Parlament, eficiența acestuia fiind diminuată de fragmentarea geografică a activității
sale: sesiunile plenare au loc la Strasbourg, Comitetele Parlamentare se întâlnesc la Bruxelles, iar
Secretariatul General este la Luxembourg. q q q q
Lucrările se desfășoară în cele 23 de limbi oficiale, cu traducere simultană, și documentele q q q q q q q q q q q q q q
oficiale trebuie traduse, de asemenea în toate aceste 23 de limbi, fapt ce îngreunează destul de mult
activitatea curentă și crește costurile de funcționare ale instituției. q q q q q q q q
6
Ibidem, p. 190-191.
q q q
7
Majoritate care întrunește un număr de voturi egal cu minimum jumătate plus unul din totalul voturilor, a se vedea
http://dexonline.net/definitie-majoritate accesat la data de 20.02.2017. q q q q q
8
I.G. Bărbulescu, op.cit., p. 200.
q q q q q
8
Ședințele sunt publice, la ele pot participa membrii Comisiei Europene, în timp ce prezența q q q q q q q q q q q q q q
membrilor Consiliului Uniunii Europene este obligatorie la sesiunile plenare. q q q q q q q q
Deciziile sunt adoptate, în principiu, cu majoritatea absolută a membrilor și iau forma unor q q q q q q q q q q q q q q
rezoluții. De regulă, Consiliul Uniunii Europene solicită opinii Parlamentului European, opinia este
redactată de către Comitetul parlamentar specializat în problema ce face obiectul solicitării și este
înaintată spre adoptare plenului Parlamentului, în urma dezbaterilor devenind rezoluție9.

q q q q q q q q q
1.2. Modul de desemnare al parlamentarilor europeni

q q q q q q
Membrii Parlamentului European au fost desemnați, inițial de parlamentele naționale din q q q q q q q q q q q
cadrul statelor membre, fiind considerați delegați ai parlamentelor naționale.

q q q q q q q q
A fost necesară pentru a conferi acestui organ o mai mare reprezentativitate, alegerea
membrilor săi prin vot direct, universal după o procedură unitară pentru toate statele membre.
Prin urmare, la 20 septembrie 1976 a fost adoptat Actul pentru alegerea reprezentanților în q q q q q q q q q q q q q q q q q q q
Parlamentul European, prin vot universal direct menționându-se că procedura electorală este q q q q q q q q q q q
condusă în fiecare stat membru prin dispoziții naționale, care sunt alese de o manieră liberă, conform
tradițiilor electorale naționale. Astfel, numărul membrilor Parlamentului European și repartizarea

q q q q q q q q q q
locurilor între statele membre au fost modificate prin aderarea noilor membrii la Uniunea Europeană.
În acest sens, numărul parlamentarilor a crescut de la 78 pentru Adunarea din cadrul

Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului la 142 pentru Adunarea Parlamentară a celor trei q q q q q q q q q q q q q q
comunități, apoi la 1978 odată cu aderarea Regatului Unit, a Irlandei și a Danemarcei să ajungă la q q q q q q q q q q q q q q q q q
410, pentru ca la 1 ianuarie 1981 odată cu intrarea Greciei să se regăsească un efectiv de 434,în 1986
prin intrarea Spaniei și Portugaliei numărul să crească la 518.

q q q q q q q q q
Datorită Consiliului European de la Edimburgh s-a hotărât ca la alegerile din iunie 1994 q q q q q q q q q q q q q q
numărul parlamentarilor europeni să crească de la 518 la 567, datorită reunificării Germaniei.

Repartizarea acestor locuri fiind următoarea : Germania- 99, Franța, Italia și Regatul Unit al q q q q q q q q q q q q q q
Marii Britanii câte 87, Spania-64, Olanda-31; Belgia, Grecia și Portugalia- 25, Danemarca-16,
Irlanda- 15, Luxembourg-6. q q
În urma creșterii numărului statelor membre la 15, prin aderarea la 1 ianuarie 1995 a Austriei,
Finlandei și Suediei, Parlamentul European a ajuns la 626 de deputați, iar numărul de locuri pentru
fiecare stat membru a fost următorul : Germania-99, Franța, Italia și Marea Britanie câte 87, Spania-
64, Olanda-31 ; Belgia, Grecia și Portugalia câte 25, Suedia-22, Austria-21, Finlanda și Danemarca
câte 16, Irlanda și Luxemburg 6.

q q q q q
În vederea lărgirii Uniunii Europene, un protocol anexat Tratatului de la Amsterdam

limitează numărul parlamentarilor europeni la 700, indiferect câte țări membre va avea Uniunea
Europeană.
Conform Conferinței de la Nisa, s-a stabilit că Parlamentul European va avea 732 de membri. q q q q q q q q q q q q q q q
Numărul de 732 a crescut la 736 în urma concesiilor realizate în negocieri față de Cehia și Ungaria,
care au primit două locuri în plus fiecare. Bineînțeles că ,pe măsură ce Uniunea s-a extins, numărul
deputaților în Parlamentul European s-a crescut la 785, odată cu aderarea Romnâniei și Bulgariei.
Din fericire, Parlamentul European a căzut de acord asupra unei modalități de împărțire a
mandatelor, astfel fiind posibilă distribuirea unui număr de 750 de deputați, număr stabilit prin q q q q q q q q q q q q q q
Tratatul de la Lisabona. q q q q
La momentul actual numărul membrilor Parlamentului European este de 751. q q q q q q q q q
Numărul minim de membri necesari pentru a înființa un grup politic este stabilit la 25. q q q q q q q q q q q q q q q
În cadrul, Parlamentului European există categorii de partide precum : q q q q q q q q q
9
Dacian Cosmin Dragoș, Uniunea Europeană. Instituții. Mecanisme, Ediția a III-a, Editura C.H.Beck, București, 2007,
p. 60. q
9
- EPP : Grupul Partidului Popular European ( Creștin Democrat ) – 36% ;
- S&D : Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul

European 25% ; q q
- ALDE: Grupul Alianței Liberarilor și Democraților pentru Europa 11,4 %;

- GREENS/EFA: Grupul Verzilor/ Alianța Liberă Europeană 7.5%;

- ECR : Conservatorii și Reformiștii Europeni 7,3 %; q q q q q q q q q q q q q q q
- GUE/NGL : Grupul Confederal al Stângii Unite 4,8 % Europene/Stânga Verde Nordică;

- EFD : Grupul Europa Libertății și Democrației 4.3%; q q q q q q q q q q q q q q q
- NA : Deputați neafiliați 3,7 %10. q q q q q q q q q q q q q
1.3. Structura Parlamentului European q q q
Parlamentul European este format din reprezentanții cetățenilor Uniunii11. q q q q q q q q
Conform Tratatului de la Lisabona, numărul parlamentarilor europeni nu poate depăși 750 de q q q q q q q q q q q q q
membri, plus președintele. Noua reglementare limitează numărul de parlamentari, indiferent de

extinderile ulterioare ale Uniunii. Până la adoptarea acestei reglementări fiecare val de extindere a q q q q q q q q q q q q q q
Uniunii Europene a fost urmat de creșterea numărului de membri ai Parlamentului.

Așadar, orice nouă extindere va trebui să reevalueze numărul de parlamentari pentru fiecare q q q q q q q q q q q q q
stat membru, ținând cont de numărul minim de șase parlamentari pentru un stat membru și numărul
maxim de 96. q q q
Consiliul European , cu unanimitate, la inițiativa Parlamentului și cu aprobarea acestuia q q q q q q q q q q q q
adoptă decizia de stabilire a componenței Parlamentului European12.

q q q q q q q
În ceea ce privește structura Parlamentului European, aceasta este alcătuită din: Președintele q q q q q q q q q q q q
Parlamentului European, Biroul sau Prezidiul Parlamentului European, Conferința Președinților, q q q q q q q q q
Secretariatul General, Comisiile Permanente, Comisii temporare de anchetă și grupuri politice q q q q q q q q q q q
parlamentare. q
De asemenea, mai există și alte organe aflate în legătură cu Parlamentul European precum: q q q q q q q q q q q q q q
Ombudsmanul European, Postul de Controlor European pentru protectia Datelor Personale și q q q q q q q q q q q
Funcția de Mediator al Parlamentului European pentru răpirile internaționale de copii de către unul
dintre părinți. q
1.3.1. Președintele Parlamentului European q q q
Președintele Parlamentului European este Antonio Tajani din 18 ianuarie 2017, acesta fiind q q q q q q q q q q q q
înainte vicepreședinte al Parlamentului European. Președintele Parlamentului European conduce

q q q q q q q q q q
ansamblul activităților Parlamentului și ale organelor sale13. Acesta este ales de Parlament pentru o q q q q q q q q q q q q q q
perioadă de doi ani și are, în principal următoarele atribuții : q q q q q q q q q q
- reprezintă Parlamentul în afacerile juridice, în relațiile externe și cu celelalte instituții

unionale;
10
Elise Nicoleta Vâlcu, Drept comunitar instituțional, Curs universitar, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura
Sitech, Craiova, 2010, pp. 182-188. q q q q
11
Până la adoptarea Tratatului de la Lisabona sintagma utilizată în tratate pentru a desemna componența Parlamentului
European era „reprezentanți ai popoarelor statelor membre”. Modificarea este menită să întărească sentimentul de
apropiere față de Uniune a cetățenilor, aceștia fiind reprezentanți în calitatea lor de cetățeni europeni, într-o arenă
decizională europeană, și fiind considerați o masă de populație unitară, omogenă care are interese și așteptări comune,
dincolo de naționalitate. q q
12
Tratatul Unic European, art.14, alin (2).
q q q q q q q
13
Stelian Scăunaș, Uniunea Europeană – Construcție, reformă, instituții, drept, Editura C.H. Beck, București, 2008, p.
137.
10
- are dreptul de a se pronunța cu privire la toate problemele internaționale majore și face
q q q q q q q q q q q q q q q q q q q q q q
recomandări menite să consolideze Uniunea Europeană14; q q q q q
- adresează comisiilor comunicările care sunt de resortul lor;

- prezidează și asigură buna desfășurare a deliberărilor parlamentare;

- menține ordinea în timpul dezbaterilor, dă cuvântul, declară discuțiile închise, supune votului
problemele dezbătute și anunță rezultatele acestuia; q q q q q
- deschide, suspendă sau închide ședințele și decide asupra admisibilității amendamentelor, cu

privire la chestiunile adresate Consiliului și Comisiei și asupra conformității rapoartelor cu q q q q q q q q q q q q
regulamentul15;
- semnează, în urma adoptării de către Parlament, bugetul Uniunii Europene în a doua lectură,
q q q q q q q q q q q q q q q q q q q q q
acesta devenind astfel operațional; q q q q
- semnează, alături de Președintele Consiliului, toate actele legislative adoptate prin procedura
de codecizie16. q
Președintele nu poate participa la dezbaterea unei probleme decât pentru a o prezenta sau a o q q q q q q q q q q q q q q q q
retrage. Dacă vrea să ia parte la dezbateri, trebuie să părăsească fotoliul până când discuțiile cu q q q q q q q q q q q q q q q q
privire la acea problemă s-au terminat17. q q q q q
Vicepreședinții sunt în număr de 14, iar ei înlocuiesc Președintele atunci când acesta nu-și q q q q q q q q q q q q q q
poate exercita funcțiile sau când dorește să participe la dezbaterile parlamentare, dar îndeplinesc și
unele funcții specifice18. q q
1.3.2. Biroul Parlamentului European q q q
Prezidiul sau Biroul Parlamentului European este compus din Președintele Parlamentului q q q q q q q q q q
European, cei 14 vicepreședinți și cei 6 chestori19,aleși pentru un mandat de doi ani și jumătate, care q q q q q q q q q q q q q q q q q
poate fi reînnoit. Cu multi ani în urmă, înainte de 1993, a existat așa numitul „Birou extins” -
„Prezidiu lărgit”, format din membrii Biroului și președinții grupurilor politice. Prezidiul dispune în q q q q q q q q q q q q q
problemele financiare, organizatorice și administrative ale Parlamentului European20. q q q q q q q
De asemenea, trebuie ținut cont de faptul că noul text al regulamentului a înlăturat Biroul q q q q q q q q q q q q q q q q q
lărgit, fiind înlocuit de Conferința Președinților21. q q q q q
Chestorii sunt membrii ai Biroului, ce au o funcție consultativă22. Aceștia îndeplinesc sarcini q q q q q q q q q q q q q
administrative și financiare cu privire la deputați, dar numai potrivit directivelor adoptate de Birou23 q q q q q q q q q q q q q q
și se asigură că ei dispun de infrastructura necesară pentru exercitarea mandatului24. Atât alegerea

vicepreședinților cât și a chestorilor se face prin vot secret cu aceeași majoritate ca și în cazul q q q q q q q q q q q q q q q q q
Președintelui, dar pe parcursul a două ( este necesară majoritatea calificată ) și respectiv un tur ( este q q q q q q q q q q q q q q q q q q
necesară majoritatea simplă) de scrutin, ținându-se cont pe cat posibil ca în componența sa să fie q q q q q q q q q q q q q q q q
reprezentate cât mai multe state membre, precum și grupuri politice existente în Parlament q q q q q q q q q q q q
14
Fabian Gyula, Drept instituțional al Uniunii Europene, Editura Hamangiu, București, 2012, p. 177.
15
S.Scăunaș, op.cit.
q q q
16
F. Gyula, op.cit.
q q q q
17
S. Scăunaș, op.cit.
q q q q
18
Ibidem.
q q
19
Chestorul este acel membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administrație și
securitate.
20
F. Gyula, op.cit.
q q q q
21
Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Ediția a V-a – revizuită și adăugită după Tratatul de la Lisabona,
Editura Universul Juridic, București, 2011, p. 97. q q q q q q
22
F. Cotea, op.cit., p. 286.
q q q q q
23
S. Scăunaș, op.cit., p. 138.
q q q q q
24
q q q q q
11
Prin urmare, Biroul reglementează chestiunile financiare, organizatorice și administrative q q q q q q q q q
care îi privesc pe deputați, coordonează organizarea și funcționarea internă a Parlamentului,

Secretariatului și organelor Parlamentului, reglementează chestiunile ce privesc desfășurarea q q q q q q q q q
ședințelor, stabilește un proiect preliminar de estimare a bugetului Parlamentului, stabilește q q q q q q q q q q q
organigrama Secretariatului General și regulamentele privind situația administrativă și financiară a q q q q q q q q q q q
funcționarilor și agenților ce funcționează în cadrul său, adoptă orientări pentru chestori, numește q q q q q q q q q q q q q
Secretariatul General, stabilește modalitățile de aplicare a Regulamentului Parlamentului European q q q q q q q q q q
și Consiliului nr. 2004/2003/CE privind statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european
(art.22)25. q
1.3.3. Conferința președinților q q
Conferința Președinților este alcătuită din Președintele Parlamentului European și din q q q q q q q q q q
președinții grupurilor politice și reprezintă organul politic al Parlamentului26. Conferința q q q q q q q q q q q
Președinților are misiunea de a: q q q q
- organiza lucrările Parlamentului și de a decide în toate chestiunile privitoare la programarea

legislativă;
- întreține relațiile cu alte organe și instituții ale Uniunii Europene, precum și cu parlamentele
naționale ale statelor membre; q q q
- întocmește proiectul de ordine de zi pentru perioadele de sesiune ale Parlamentului;

- rezolvă toate chestiunile privitoare la relațiile cu țările terțe și cu instituțiile sau organizațiile
din afara Uniunii; q q
- stabilește competențele și componența comisiilor și ale comisiilor de anchetă , precum și ale

comisiilor parlamentare mixte, ale delegațiilor permanente și ale delegațiilor ad hoc; q q q q q q q q q q
- prezintă propuneri Biroului în ceea ce privește chestiunile administrative și bugetare ale

grupurilor politice parlamentare; q q
- hotărăște repartizarea locurilor în sala de ședințe;

- realizează consensul în toate problemele cu care este sesizată.

q 1.3.3.1 Conferința președinților de comisii q q q q
Conferința președinților de comisie este compusă din președinții tuturor comisiilor q q q q q q q q q q
permanente și temporare din Parlament și este condusă de un președinte ales. q q q q q q q q q q q
În ceea ce privește competențele, conform art. 26 Conferința poate să adreseze recomandări q q q q q q q q q q q q q
Conferinței președinților în legătură cu lucrările comisiilor și cu stabilirea ordinii de zi a sesiunilor și q q q q q q q q q q q q q q q q
în acelasi timp Biroul și Conferința președinților pot să-i delege anumite sarcini.
1.3.3.2. Conferința președinților de delegații q q q q
Conferința președinților de delegații este compusă din președinții tuturor delegațiilor q q q q q q q q q q
interparlamentare permanente, fiind condusă de un președinte ales. q q q q q q q
În ceea ce privește competențele, potrivit art. 27 Conferința poate să adreseze recomandări q q q q q q q q q q q q q
Conferinței președinților în legătură cu lucrările delegațiilor, iar Biroul și Conferința președinților q q q q q q q q q q q q
pot să-i delege anumite sarcini27.

q q q q
25
Ibidem.
q
26
E.N. Vâlcu,Drept comunitar instituțional, Ediția a III-a, Editura Sitech, Craiova, 2012, p. 173.
27
F. Cotea, op.cit., p.288.
q q q q q
12
1.3.4. Secretariatul general q q
Secretariatul este constituit din circa 3500 de persoane, aflat sub conducerea q q q q q q q q q q q
secretariatului general. Aproape o treime din personal se ocupă cu traduceri și interpretare28. q q q q q q q q q q q q q
Secretariatul General al Parlamentului European are misiunea de a coordona lucrările q q q q q q q q q q q
legislative, de a înființa ședințele plenare și celelalte reuniuni a deputaților și de a oferi asistență

tehnică și consultanță organelor parlamentare și membrilor Parlamentului.

q q q q q q q q
Secretariatul General este condus de un Secretar General, ajutat de un Cabinet, iar în q q q q q q q q q q q q q q
structura sa internă se găsesc zece direcții generale : Președinție, Politici Interne, Politici Externe,
Comunicare, Personal, Infrastructură și Logistică, Traducere, Interpretare și Conferințe, Finanțe și q q q q q q q q q q q
Inovare și Asistență Tehnică, precum și un Serviciu Juridic. Desfășurarea activității Parlamentului

este asigurată de un număr de aproximativ 5000 de funcționari, selectați prin concurs din toate țările
Uniunii, aflați sub egida Secretariatului General29. q q q q q q
1.3.5. Comisiile Parlamentului European q q q
Comisiile parlamentare sunt responsabile de pregătirea lucrărilor din ședințele plenare ale q q q q q q q q q q q
Parlamentului. Fiecare comisie alege un președinte și trei-patru vicepreședinți pentru o q q q q q q q q q q q
perioadă de doi ani și jumătate. Aceștia formează Biroul comisiei și sunt funcționarii ei. q q q q q q q q q q q q q q
Comisiile au în mod normal între doi și opt administratori, în subordinea unui șef de birou, q q q q q q q q q q q q q q q q
cu sediul la Bruxelles.
q q q q
De asemenea, există și unul sau doi asistenți de comisie care se ocupă de logistica q q q q q q q q q q q q q q q
reuniunilor și câțiva secretari grupați în secretariatul comisiei. q q q q q q q q q
Comisiile se reunesc în mod public o dată sau de două ori pe lună, în general în săptămânile q q q q q q q q q q q q q q q q q q
care urmează ședințelor plenare de la Strasbourg.

q q q q q q q
Documentele reuniunilor sunt accesibile publicului30. Comisiile permanente sunt în număr q q q q q q q q q q
de 20 structurate pe domenii de activitate, după cum urmează:

q q q q q q q q q
- Afaceri externe (AFET); q q q
- Control bugetar (CONT); q q q q q q q q q q q q q q q
- Afaceri economice și monetare (ECON); q q q q q
- Comerț internațional (INTA); q q q
- Mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (ENVI); q q q q q q q
- Afaceri constituționale (AFCO); q q q
- Drepturile femeii și egalitatea între sexe (FEMM); q q q q q q q
- Agricultură și dezvoltare rurală (AGRI); q q q q q
- Buget (BUDG); q q
- Cultură și Educație (CULT); q q q q
- Dezvoltare (DEVE); q q
- Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (EMPL); q q q q q q q q
- Piață internă și protecția consumatorilor (IMCO); q q q q q q
- Afaceri juridice (JURI); q q q
- Drepturi civile, justiție și afaceri interne (LIBE); q q q q q q q
- Pescuit (PECH); q q
- Petiții (PETI); q q
- Dezvoltare regională (REGI); q q q
- Transport și turism (TRAN); q q q q
28
Bianca Tescașiu, Instituții europene – schimbări și adaptări din perspectiva extinderii Uniunii Europene, Editura
C.H. Beck, București, 2009, p. 46.

q q q q q
29
q q q q q q
30
F. Gyula, op.cit., p.179.
q q q q
13
- Industrie, cercetare și energie (INTRE). q q q q q
Reuniunile comisiilor parlamentare se țin la Bruxelles. Comisiile au activitate permanentă, q q q q q q q q q q q
dar în funcție de problemele de pe agenda de lucru, Parlamentul poate înființa comisii temporare,
subcomisii sau chiar comisii de anchetă31. Președinții de comisie coordonează lucrările acestora în
cadrul Conferinței președinților de comisie. De asemenea, există trei subcomisii parlamentare:

subcomisia drepturile omului (DROI), subcomisia securitate și apărare (SEDE) și schimbările

climatice (CLIM). În cazul absenței unui membru titular și în cazul în care nu au fost numiți supleanți
permanenți, membrul titular al comisiei poate fi înlocuit la reuniuni de un alt membru cu drept de vot
din același grup politic. Numele supleantului trebuie comunicat președintelui comisiei înainte de
începerea votului. Pe lângă comisia sau comisiile de specialitate într-un anumit domeniu, pot
interveni și alte comisii cu opinii suplimentare.

q Conferința președinților de comisie este
organul politic al Parlamentului, care asigură o mai bună cooperare între diferitele comisii
parlamentare. Aceasta din urmă, se compune din președinții tuturor comisiilor permanente și q q q q q q q q q q q q
temporare . De obicei, Conferința președinților de comisie se reunește o dată pe lună, la Strasbourg,

în timpul ședințelor perioadelor de sesiune.

q q q q q
Conferința președinților de comisie nu trebuie confundată cu Conferința președinților de q q q q q q q q q q q
delegație, care reprezintă organul politic al Parlamentului ce examinează periodic toate problemele
legate de buna funcționare a delegațiilor interparlamentare și a delegațiilor la comisiile parlamentare

mixte32. q
31
Adrian Ivan, Natalia Cugleșan, Mihaela Herbel, Ghidul Parlamentului European, Editura CA Publishing, 2009, pp.
66-67.
32
F.Gyula, op. cit., p.190.
q q q q q
14
CAPITOLUL II. COMPETENȚELE PARLAMENTULUI EUROPEAN q q q q
2.1. Competența legislativă q q
Prin Tratatul de la Lisabona s-a ajuns la creșterea atribuțiilor Parlamentului European în

domeniul legislației, a bugetului Uniunii Europene și a acordurilor internaționale. În același timp,

datorită faptului că se recurge mai des la procedura de codecizie în cadrul elaborării politicilor
europene, Parlamentul European se află pe o poziție de egalitate cu Consiliul, în ceea ce privește

adoptarea celei mai mari părți a legislației Uniunii Europene. q q q q q q q q
Parlamentul European are cel mai mare rol în cadrul diverselor metode legislative q q q q q q q q q q q q
comunitare în cazul codeciziei. De altfel două treimi dintre legile europene sunt adoptate în comun de
către Parlamentul European și Consiliu33.

q q q q
În același timp, Parlamentul alături de Comisie și Consiliu contribuie la definirea programării

legislative a Uniunii Europene. q q q
Parlamentul și Comisia cooperează la pregătirea programului legislativ și de lucru al q q q q q q q q q q q q
Comisiei, pe baza calendarului și a modalităților convenite între cele două instituții.

În situații de urgență sau neprevăzute, o instituție poate propune, din proprie inițiativă și în
conformitate cu procedurile stabilite de tratate, adăugarea unei măsuri legislative la cele propuse în q q q q q q q q q q q q q q
programul legislativ. q
Președintele transmite rezoluția adoptată de Parlament, celorlalte instituții care participă la q q q q q q q q q q q
procedura legislativă a Uniunii Europene, precum și parlamentelor statelor membre34.

q q q q q q q q q
Președintele solicită Consiliului emiterea unui aviz privind programul legislativ anual al q q q q q q q q q q q
Comisiei și rezoluția Parlamentului. q q q
În cazul în care o instituție se află în imposibilitatea de a respecta calendarul stabilit, aceasta

informează celelalte instituții în legătură cu motivele întârzierii și propune un nou calendar.

La examinarea unei propuneri legislative, Parlamentul acordă o atenție deosebită respectării

drepturilor fundamentale și ia măsuri, în special, pentru ca actul legislativ să fie în conformitate cu

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu principiile subsidiarității și proporționalității

și cu statul de drept. De asemenea, în cazul în care propunerea are implicații financiare, Parlamentul
verifică dacă sunt prevăzute resurse financiare suficiente35.

q q q q q q
Pentru orice propunere a Comisiei sau orice alt document cu caracter legislativ, comisia q q q q q q q q q q q q q
competentă verifică mai întâi temeiul juridic. q q q q q
În cazul în care comisia competentă contestă validitatea sau pertinența temeiului juridic,
aceasta solicită avizul comisiei competente pentru chestiunile juridice.

q q q q q q q
Comisia competentă pentru chestiunile juridice se poate, de asemenea, sesiza din proprie q q q q q q q q q q q q
inițiativă referitor la chestiunile privind temeiul juridic al propunerilor prezentate de Comisie. În

acest caz, aceasta informează corespunzător comisia competentă.

q q q q q q
În cazul în care, comisia competentă pentru chestiunile juridice hotărăște să conteste

validitatea sau pertinența temeiului juridic, aceasta își prezintă concluziile Parlamentului.
q q q q q q q q q q
Parlamentul supune la vot concluziile, înainte de a vota asupra fondului propunerii. q q q q q q q q q q q
Amendamentele care tind să modifice temeiul juridic, prezentate în plen, fără ca validitatea q q q q q q q q q q q q q
sau pertinența temeiului juridic să fi fost contestată de comisia competentă în fond sau de comisia
competentă pentru chestiunile juridice, sunt inadmisibile. q q q q q
În cazul în care Comisia nu acceptă să-și modifice propunerea pentru a se conforma temeiului
juridic aprobat de Parlament, raportorul sau președintele comisiei competente pentru chestiunile
33
Gilbert Görnig, Ioana Eleonora Rusu, Dreptul Uniunii Europene, Editura C.H. Beck, București, 2010, p. 131.
34
Ibidem, p. 132.
q q q
35
Octavian Manolache, Tratat de drept comunitar, ediția a VI-a, Editura C.H. Beck, București, 2015, p. 154.
15
juridice sau al comisiei competente poate propune amânarea votului asupra fondului propunerii până
la o ședință ulterioară36.
q q q
Comisia competentă verifică, pentru orice propunere a Comisiei sau orice alt document cu q q q q q q q q q q q q q
caracter legislativ, compatibilitatea financiară a actului cu cadrul financiar multianual.

q q q q q q q q q
În cazul în care comisia competentă modifică resursele financiare atribuite actului examinat,
aceasta solicită avizul comisiei competente pentru chestiunile bugetare hotărăște să conteste
compatibilitatea financiară a actului, aceasta își prezintă concluziile Parlamentului, care le supune la q q q q q q q q q q q q q
vot.
Un act declarat incompatibil poate fi adoptat de către Parlament sub rezerva deciziilor
Autorității bugetare. q
Pe durata întregii proceduri legislative, Parlamentul și comisiile acestuia solicită accesul la

toate documentele privind propunerile Comisiei, în aceleași condiții ca și Consiliul și grupurile de

lucru ale acestuia. q q
În timpul examinării unei propuneri specifice a Comisiei, comisia competentă invită Comisia
și Consiliul să o informeze în legătură cu stadiul propunerii în cadrul Consiliului și al grupurile sale

de lucru, în special în legătură cu orice posibilitate de compromis care ar putea conduce la o

modificare substanțială a propunerii inițiale a Comisiei, sau în legătură cu intenția Comisiei de a-și
retrage propunerea37. q
În cazul în care, Consiliul invită Parlamentul să participe la o reuniune a Consiliului în cursul

căreia acesta intervine în calitate de legislator, Președintele Parlamentului solicită președintelui sau
raportorului comisiei competente sau altui deputat desemnat de comisie să reprezinte Parlamentul. q q q q q q q q q q q
În cazurile în care tratatele conferă un drept de inițiativă Parlamentului, comisia competentă

poate decide să elaboreze un raport din proprie inițiativă.

q q q q q q q q
Acest raport conține38: q q
(a) o propunere de rezoluție; q q q q
(b) dacă este necesar, un proiect de decizie sau de propunere; q q q q q q q q q q
(c) o expunere de motive care să includă, dacă este necesare, o situație financiară.
În cazurile, în care adoptarea unui act de către Parlament necesită aprobarea sau acordul
Consiliului și avizul sau acordul Comisiei, Parlamentul, după votul asupra actului propus și la
propunerea raportorului, poate decide să amâne votul asupra propunerii de rezoluție până când q q q q q q q q q q q q q
Consiliul sau Comisia își prezintă poziția. q q q q q
Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun, poate cere q q q q q q q q q q q
Comisiei să prezinte orice propunere corespunzătoare privind chestiunile despre care consideră că
necesită elaborarea unui act al Uniunii pentru punerea în aplicare a tratatelor. În cazul în care nu
prezintă propuneri, Comisia comunică Parlamentului European motivele sale39.

q q q q q q q
Fiecare membru poate prezenta o propunere de act comunitar, în baza dreptului de inițiativă q q q q q q q q q q q q q q
al Parlamentului în conformitate cu articolul 225 TFUE (Tratatul de Funcționare al Uniunii

Europene).
Propunerea trebuie prezentată Președintelui, care o trimite spre examinare comisiei q q q q q q q q q q
competente. Înaintea unei astfel de trimiteri, propunerea este tradusă în acele limbi oficiale pe care q q q q q q q q q q q q q q q
președintele comisiei respective le consideră necesare în vederea unei examinări sumare. Comisia q q q q q q q q q q q q
decide cu privire la procedura de urmat în termen de trei luni de la trimitere și după audierea autorului
propunerii40.
36
Gheorghe Prisăcaru, Instituţiile Uniunii Europene, Editura Universitară, București, 2010, p. 203.
37
Ibidem, p. 205.
q q q
38
Ibidem, p. 206.
q q q
39
Augustin Fuerea, op. cit., p. 117.
q q q q q q
40
Jean-Luc Sauron, Curs de instituții europene, Editura Polirom, Iași, 2010, p. 149.
16
În cazul în care comisia parlamentară decide să prezinte Parlamentului propunerea, autorul
acesteia este specificat în titlul raportului.

q q q q q
Rezoluția Parlamentului trebuie să indice temeiul juridic pertinent și să cuprindă q q q q q q q q q q q
recomandări detaliate privind conținutul propunerii solicitate, care trebuie să respecte drepturile
fundamentale și principiul subsidiarității. q q q
În cazul în care propunerea solicitată are implicații financiare, Parlamentul trebuie să indice
modalitățile de asigurare a unor resurse financiare suficiente. q q q q q q q
Comisia competentă va urmări parcursul fiecărei propuneri legislative elaborate, în urma q q q q q q q q q q q
unei solicitări speciale a Parlamentului.

q q q q
Negocierile cu celelalte instituții în scopul ajungerii la un acord, în cursul unei proceduri q q q q q q q q q q q q q q
legislative se desfășoară ținând seama de Codul de conduită pentru negocieri în contextul

procedurilor de codecizie41 q q
Înainte de deschiderea unor astfel de negocieri, comisia competentă în fond ar trebui în q q q q q q q q q q q q q q
principiu, să hotărască cu majoritatea membrilor care o compun și să adopte un mandat și o serie de

orientări sau priorități. q q
În cazul în care negocierile conduc la un compromis cu Consiliul în urma adoptării raportului

respectiv în comisie, aceasta din urmă este, în orice caz, consultată din nou înainte de votul în plen.
În cazul în care, în conformitate cu articolul 294 TFUE (Tratatul de Funcţionare al Uniunii

Europene), Consiliul informează Parlamentul că a aprobat poziția acestuia, după finalizarea în

conformitate cu articolul 180 RPPE (Regulamentul de Procedură al Parlamentului European), q q q q q q q q q q q
Consiliul informează Parlamentul că a aprobat poziția acestuia, după finalizarea în conformitate cu

articolul 180 RPPE, Președintele anunță în plen că propunerea este adoptată cu formularea care
corespunde poziției Parlamentului42. q q
În cazul în care nu se adoptă nicio propunere de respingere a poziției comune și nici un

amendament la aceasta, în temeiul articolelor 65 (privind respingerea poziției Consiliului) și 66 q q q q q q q q q q q q q
(privind amendamentele la poziția Consiliului) Regulamentul de Procedură al Parlamentului

q q q q q q q q q q
European, în termenele stabilite pentru depunerea și votarea amendamentelor sau a propunerilor de

respingere, Președintele anunță în plen adoptarea definitivă a actului propus. Împreună cu

Președintele Consiliului, Președintele procedează la semnarea actului și asigură publicarea acestuia

în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene43.

q q q q q
Actele adoptate în comun de către Parlament și Consiliu, în conformitate cu procedura q q q q q q q q q q q q q
prevăzută la articolul 294 TFUE, menționează tipul de act urmat de numărul de ordine, data adoptării
și obiectul acestuia.
q q
Actele adoptate în comun de Parlament și Consiliu conțin44: q q q q q q q q
(a) formula „Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene”; q q q q q q
(b) indicarea dispozițiilor în temeiul cărora actul a fost adoptat, precedate de formula „având
în vedere”; q
(c) referirea la propunerile prezentate, precum și avizele primite și consultările care au avut
loc;
(d) considerentele actului, începând cu cuvântul „întrucât”; q q q q q
(e) o formulă de tipul „adoptă prezentul regulament” sau „adoptă prezenta directivă” sau q q q q q q q q q q q q
„adoptă prezenta decizie” sau „decid”, urmată de corpul actului.

q q q q q q q q
Actele sunt divizate în articole, eventual grupate în capitole și secțiuni. q q q q q q q q q q
41
Octavian Manolache, op. cit., p. 163.
q q q q q q
42
Ibidem, p. 165.
q q q
43
Ibidem, p. 166.
q q q
44
Dan Vătăman, Drept comunitar european, Editura Universul Juridic, București, 2009, pp. 203-204.
17
În ultimul articol al unui act se stabilește data intrării în vigoare în cazul în care aceasta este
anterioară sau ulterioară celei de-a douăzecea zi de la data publicării.

q q q q q q q q q q
Ultimul articol al unui act este urmat de45: q q q q q q q
- formula adecvată, în conformitate cu dispozițiile pertinente ale tratatului, în ceea ce

privește aplicabilitatea acestuia; q q
- formula „Adoptat la…”, urmată de data adoptării actului;

q q q q q q q q
-formula „Pentru Parlamentul European, Președintele”, „Pentru Consiliu, Președintele”, q q q q q q q q
urmată de numele Președintelui Parlamentului European și al Președintelui în exercițiu al Consiliului

în funcție la momentul adoptării actului.

q q q q q
După finalizarea textului adoptat și după verificarea îndeplinirii tuturor procedurilor, actele q q q q q q q q q q q
adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 294 TFUE se semnează de Președinte și

de Secretarul General și se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene prin grija secretarilor
generali ai Parlamentului și Consiliului.q q q q
În cazul în care este invitat să-și dea avizul conform cu privire la un act propus, Parlamentul
își adoptă decizia pe baza unei recomandări a comisiei competente pentru adoptarea sau respingerea
actului respectiv.
q
Parlamentul se pronunță ulterior printr-un vot unic cu privire la actul care, în temeiul q q q q q q q q q q q q q q
Tratatelor, necesită avizul său conform, fără posibilitatea depunerii vreunui amendament.
q q q q q q q q q q
Majoritatea necesară pentru adoptarea avizului conform este cea prevăzută de articolele q q q q q q q q q q q
corespunzătoare din Tratate, care constituie temeiul juridic al actului propus46. q q q q q q q q q
Pentru tratatele de aderare, acordurile internaționale și constatarea unei încălcări grave și q q q q q q q q q q q q
persistente a principiilor comune de către un stat membru, se aplică articolul 90 RPPE.

În cazul în care, pentru o propunere legislativă, este necesar avizul conform al Parlamentului,
comisia competentă poate decide, în vederea ajungerii la un rezultat pozitiv în urma procedurii, să
prezinte Parlamentului un raport interimar privind propunerea Comisiei, care conține o propunere de
rezoluție cuprinzând recomandările privind modificarea sau punerea în aplicare a propunerii

respective47.
În situația în care, Parlamentul adoptă cel puțin o recomandare, Președintele solicită
continuarea examinării împreună cu Consiliul. q q q q
Pe baza rezultatelor obținute în urma examinării, împreună cu Consiliul, comisia competentă

elaborează o recomandare finală privind avizul conform al Parlamentului. q q q q q q q q
2.2. Competența în domeniul internațional q q q q
În ceea ce privește competența în relații externe, Parlamentul este consultat pentru acordurile
internaționale.
Parlamentul European poate îndruma și promova programele de dezvoltare și cooperare ale q q q q q q q q q q q q
Uniunii Europene, cu practic toate țările în curs de dezvoltare din lume, prin Comisia pentru
dezvoltare și cooperare din cadrul Parlamentului, și prin activitatea Adunării Comune AC-UE.
În prezent, Parlamentul are dreptul să ratifice și puterea să respingă acorduri internaționale.

45
Ibidem, p. 206.
q q q
46
Fabian Gyula, op. cit., p. 212.
q q q q q q
47
Gilbert Görnig, Ioana Eleonora Rusu, op. cit., p. 151.
q q q q q q q q q
18
2.2.1. Extinderea uniunii q q
Un rol important revine Parlamentului și în domeniul aderării de noi state membre la Uniune.
Astfel, orice cerere a unui stat european de a deveni membru al Uniunii Europene se trimite, spre
examinare, comisiei competente din Parlament. q q q q
La propunerea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin
patruzeci de deputați, Parlamentul poate decide să invite Comisia sau Consiliul să participe la o
dezbatere înainte de începerea negocierilor cu statul candidat. q q q q q q q
Pe întreg parcursul negocierilor, comisia competentă este informată periodic și complet de

către Comisie și Consiliu, în mod confidențial dacă este necesar, cu privire la stadiul negocierilor.
În orice moment al negocierilor, pe baza unui raport al comisiei competente, Parlamentul

poate adopta recomandări, solicitând ca acestea să fie luate în considerare înainte de încheierea
tratatului de aderare a unui stat candidat la Uniunea Europeană. Aceste recomandări necesită aceeași
majoritate de voturi ca și avizul conform48. q q q q q q
La încheierea negocierilor, dar înainte de semnarea oricărui acord, proiectul de acord se

prezintă Parlamentului pentru avizul conform.

q q q q
Parlamentul își dă avizul conform cu privire la cererea unui stat european de a deveni membru q q q q q q q q q q q q q q q q
al Uniunii Europene, pronunțându-se cu majoritatea membrilor care îl compun, pe baza unui raport al
comisiei competente49. q q
În cazul în care se intenționează deschiderea negocierilor privind încheierea, reînnoirea sau

modificarea unui acord internațional, care poate fi un acord într-un domeniu specific, cum ar fi q q q q q q q q q q q q q q q
chestiunile monetare sau comerțul, comisia competentă poate decide să redacteze un raport sau să
monitorizeze în alt fel procedura și să informeze Conferința președinților de comisie cu privire la q q q q q q q q q q q q q q q
respectiva decizie. Atunci când este cazul, poate fi solicitat avizul altor comisii.
Președinții și raportorii comisiei competente și, în funcție de caz, ai comisiilor asociate q q q q q q q q q q q q q
adoptă împreună măsuri adecvate pentru a garanta că Parlamentului i se furnizează informații

complete de către Comisie, în mod confidențial, dacă este necesar, cu privire la recomandările sale
privind mandatul de negociere50. q q q
La propunerea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin
patruzeci de deputați, Parlamentul poate solicita Consiliului să nu autorizeze deschiderea

negocierilor înainte ca Parlamentul să se pronunțe, pe baza unui raport al comisiei competente, q q q q q q q q q q q q q q
asupra mandatului de negociere.

q q q
În momentul în care se intenționează deschiderea negocierilor, comisia competentă solicită

Comisiei informații cu privire la temeiul juridic avut în vedere pentru încheierea acordului
internațional. Comisia competentă trebuie să verifice temeiul juridic ales. În cazul în care Comisia nu q q q q q q q q q q q q q q q
precizează niciun temei juridic, sau dacă validitatea temeiului este pusă la îndoială, se aplică
dispozițiile articolului 37 Regulamentul de Procedură al Parlamentului European. q q q q q q q q
Pe parcursul negocierilor, comisia competentă este informată periodic și complet de către

Comisie și Consiliu, în mod confidențial, dacă este necesar, despre stadiul negocierilor.
În orice moment al negocierilor, pe baza unui raport al comisiei competente și după

examinarea oricărei propuneri relevante depuse, Parlamentul poate adopta recomandări, solicitând q q q q q q q q q q
ca acestea să fie luate în considerare înainte de încheierea acordului internațional examinat51.

La încheierea negocierilor, dar înainte de semnarea oricărui acord, proiectul de acord se

prezintă Parlamentului pentru aviz sau aviz conform.

q q q q q q
48
Anamaria Groza, Uniunea Europeană: drept instituțional, Editura C.H. Beck, București, 2008, p. 142.
49
Ibidem, p. 143.
q q q
50
Eduard Dragomir, Dan Nița, Instituțiile Uniunii Europene, Editura Nomina Lex, București, 2010, p. 168.
51
q q q q q q
19
Înainte de votul privind avizul conform, comisia competentă, un grup politic sau cel puțin o q q q q q q q q q q q q q q q
zecime dintre deputați pot propune ca Parlamentul să solicite avizul Curții de Justiție cu privire la
compatibilitatea acordului internațional cu tratatele. Dacă Parlamentul aprobă propunerea, votul q q q q q q q q q q
privind avizul conform se amână până la emiterea avizului Curții52.

q q q q q q q q q
2.2.2. Acordurile internaționale q q
Parlamentul își dă avizul sau avizul conform cu privire la încheierea, reînnoirea sau q q q q q q q q q q q q q
modificarea unui acord internațional sau a unui protocol financiar încheiat de Comunitatea q q q q q q q q q q q q
Europeană, pronunțându-se prin vot unic cu majoritatea voturilor exprimate, nefiind admisibile
amendamente la textul acordului sau protocolului53. q q q q q
În cazul în care avizul Parlamentului este negativ, Președintele solicită Consiliului să nu

încheie acordul. q
În cazul în care, Parlamentul nu își dă avizul conform cu privire la un acord internațional,

Președintele informează Consiliul că acordul în cauză nu poate fi încheiat. q q q q q q q q q q
În cazul în care Comisia și/sau Consiliul au obligația de a informa imediat și pe deplin

Parlamentul, în conformitate cu articolul 218 Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene, se face o q q q q q q q q q q q q q q q
declarație și se organizează o dezbatere în plen. Parlamentul poate formula recomandări.

2.2.3. Consultarea și informarea parlamentului în cadrul politicii externe și de securitate

comună
În cazul în care Parlamentul este consultat în cadrul politicii externe și de securitate comună,
chestiunea este trimisă comisiei competente, care poate prezenta recomandări. q q q q q q q q
Comisiile în cauză fac tot posibilul pentru ca Înaltul Reprezentant pentru politica externă și q q q q q q q q q q q q q q
de securitate comună, Consiliul și Comisia să le furnizeze periodic și în timp util, informații cu

privire la evoluția și punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comună a Uniunii, cu

privire la costul prevăzut, de fiecare dată când se adoptă, în domeniul acestei politici, o decizie cu
implicații financiare, precum și cu privire la toate celelalte aspecte financiare privind derularea
acțiunilor din domeniul acestei politici. În mod excepțional, la cererea Comisiei, a Consiliului sau a
Înaltului Reprezentant, o comisie poate organiza dezbateri cu ușile închise54.

q q q q q q q q q
Anual, are loc o dezbatere cu privire la documentul consultativ adoptat de Consiliu, în care q q q q q q q q q q q q q q q
sunt prezentate principalele aspecte și orientările fundamentale ale politicii externe și de securitate
comună, inclusiv implicațiile financiare ale acestora pentru bugetul Uniunii.

q q q q q q q q
Consiliul și/sau Înaltul Reprezentant, precum și Comisia sunt invitați la fiecare dezbatere în q q q q q q q q q q q q q
plen privind aspectele de politică externă, de securitate și de apărare.

q q q q q q q q q q
După autorizarea de către Conferința președinților, sau ca urmare a unei propuneri, comisia q q q q q q q q q q q q q
competentă în domeniul politicii externe și de securitate comună poate formula recomandăriq q q q q q q q q q q q
adresate Consiliului în cadrul domeniului său de competență.

q q q q q q q
În caz de urgență, autorizarea poate fi acordată de către Președinte, care poate autoriza și
întrunirea de urgență a comisiei în cauză. q q q q q q
În cadrul procesului de adoptare a recomandărilor, care trebuie supuse la vot sub formă de
text scris, nu se aplică dispozițiile articolului 146 (privind regimul lingvistic) Regulamentul de
Procedură al Parlamentului European și pot fi prezentate amendamente orale55. q q q q q q q q q
52
Ibidem, p. 183.
q q q
53
Ibidem, p. 185.
q q q
54
Adrian Liviu Ivan, Ghidul Parlamentului European, Editura C.A. Publishing, București, 2009, p. 141.
55
Ibidem, p. 143.
q q q
20
Neaplicarea articolului 146 este posibilă numai în comisie și în caz de urgență. Nu se admit q q q q q q q q q q q q q q q q
derogări de la dispozițiile articolului 146 nici în reuniunile comisiei care nu sunt declarate urgente,
nici în plen. q q
Dispoziția de autorizare a prezentării de amendamente orale înseamnă că, membrii nu se pot q q q q q q q q q q q q q q
opune supunerii la vot a amendamentelor orale în comisie.

q q q q q q q q
Recomandările astfel formulate se înscriu pe ordinea de zi a perioadei de sesiune imediat q q q q q q q q q q q q q q
următoare prezentării acestora. În caz de urgență hotărâtă de Președinte, recomandările se pot înscrie
pe ordinea de zi a perioadei de sesiune în curs. Recomandările sunt considerate adoptate, cu excepția

cazului în care un număr de cel puțin patruzeci de deputați s-au opus, în scris, înainte de începerea
perioadei de sesiune, caz în care recomandările comisiei sunt înscrise pentru dezbatere și vot pe
ordinea de zi a perioadei de sesiune menționate. Pot depune amendamente un grup politic sau un
număr de cel puțin patruzeci de deputați56.

q q q q q q
În fiecare perioadă de sesiune, fiecare comisie competentă poate depune o propunere de

rezoluție, fără a solicita autorizarea, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 97 (referitor

la recomandările în cadrul politicii externe și de securitate comune) alineatul (4) RPPE, privind
cazurile de încălcare a drepturilor omului. q q q q q
2.3. Competența bugetară q q
În fiecare an, bugetul Uniunii Europene, este stabilit de către Parlament și de către Consiliul
Uniunii Europene pe baza propunerii Comisiei. q q q q q
Potrivit art. 322 TFUE, Parlamentul European și Consiliul adoptă prin regulamente „normele q q q q q q q q q q q q
financiare care definesc în special procedura care trebuie adoptată pentru stabilirea și execuția
bugetului și pentru predarea și verificarea conturilor, precum și normele de organizare a controlului

răspunderii participanților la execuția bugetului, în special a ordonatorilor și contabililor”57. q q q q q q q q q q
În privința controlului Parlamentului asupra execuției bugetare, această misiune revine

q q q q q q q q q q
comisiilor competente pentru buget și control bugetar, precum și altor comisii interesate. Înainte de
prima lectură a proiectului de buget aferent exercițiului următor Parlamentul examinează în fiecare
an, pe baza unei propuneri de rezoluție prezentate de comisia competentă, problemele privind
execuția bugetară în curs. q q q
Comisia Europeană în cazul descărcării de gestiune are obligația de a prezenta anual q q q q q q q q q q q q q
Parlamentul European și Consiliului conturile exercițiului încheiat și aferent operațiunilor bugetare, q q q q q q q q q q q
aceasta comunica un bilanț financiar care descrie activul și pasivul Uniunii, precum și un raport de
evaluare a finanțelor Uniunii bazat pe rezultatele obținute. q q q q q q q
La recomandarea Consiliului Parlamentul European adopta descărcarea Comisiei de

q q q q q q q q q
execuție bugetară, analizând ulterior Consiliului conturile bilanțului financiar, raportul de evaluare,
raportul anual al Curții de Conturi, însoțit de răspunsurile instituțiilor controlate la observațiile Curții
de Conturi, declarația de certificare a Curții de Conturi referitoare la veridicitatea contului,

legalitatea operațiunilor și înregistrarea acestora în conturi și rapoartele special corespunzătoare ale

Curții de Conturi. q q
Procedura bugetară permite Parlamentului să propună amendamentele propunerilor q q q q q q q q
Comisiei de aceea el este cel care aprobă bugetul Uniunii. q q q q q q q q q
Comitetul parlamentar al controlului bugetar este cel care monitorizează cheltuielile q q q q q q q q q q
bugetare de la nivelul Parlamentului. q q q q
56
q Gheorghe Prisăcaru, op. cit., p. 211. q q q q q
57
q Dan Vătăman, op. cit., p. 213.
q q q q q
21
Exercitarea acestei funcții se desfășoară în mod diferit pe cele două categorii de cheltuieli, q q q q q q q q q q q q q q
care sunt clasificate astfel:

q q q
a) Cheltuielile neobligatorii în care sunt incluse cheltuielile care au ca obiect progresul

Comunității și anume politicile sociale, regionale și de cercetare, protecția mediului. q q q q q q q q q q
La rândul lor aceste cheltuieli sunt clasificate în trei categorii:

q q q q q q q q q
- cheltuielile prioritare ce decurg din Actul Unic European și anume acțiuni structurale ale
Fondului Social European, Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondului European de

Orientare și Garantare Agricolă, cheltuieli ce privesc mediul înconjurător și realizarea pieței interne;
- cheltuieli în afara Actului Unic European cum ar fi programele plurianuale, cooperarea și

dezvoltarea;
- cheltuieli administrative și de funcționare. q q q q q
b) Cheltuielile obligatorii care reprezintă acele cheltuieli care țin de onoarea

angajamentelor luate de Comunitate față de terți. q q q q q q
În ceea ce privește aceste cheltuieli, puterile Parlamentului sunt reduse, el putând propune
modificări însă doar Consiliul este cel care decide în ultima instant. Prin summit-ul din iunie 1984,
este diminuată puterea Parlamentului de către Consiliul European, conform căreia creșterea
cheltuielilor agricole să fie inferioară celei a resurselor proprii58. q q q q q q q q
2.4. Competența în numirea membrilor altor instituții europene

q q q q q q q
Inițial, Parlamentul nu avea nici un rol în cadrul procesului de numire în funcție la nivelul q q q q q q q q q q q q q q q q
Uniunii Europene, proces care era, până la urmă, unul inter-guvernamental. Aceasta s-a schimbat
începând cu 1975 când Parlamentul European a obținut dreptul de a fi consultat în privința numirii
membrilor Curții de conturi. q q q
Progresul cel mai semnificativ în ceea ce privește rolul Parlamentului European în numirea q q q q q q q q q q q q q
membrilor altor instituții europene s-a înregistrat începând cu Tratatul de la Maastricht. Tratatele
următoare au adus și mai multă putere acestui rol, el ajungând să aibă un rol direct inclusiv în numirea
membrilor Comisiei Europene59. q q
2.4.1. Numirea Înaltului Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună

q q q q q q q q q q
Înainte de numirea Înaltului Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, q q q q q q q q q q q q
Președintele în exercițiu al Consiliului este invitat de Președinte să facă o declarație în fața q q q q q q q q q q q q q q q
Parlamentului. De asemenea, Președintele Comisiei este invitat de Președinte să facă o declarație cu q q q q q q q q q q q q q q
aceeași ocazie. q
După numirea noului Înalt Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, q q q q q q q q q q q q
înainte de preluarea oficială a funcțiilor, Înaltul Reprezentant este invitat de Președinte să facă o
declarație în fața comisiei competente și să răspundă la întrebările acesteia.

q q q q q q q q q q
După declarație și răspunsuri, și la inițiativa comisiei competente, Parlamentul poate face o q q q q q q q q q q q q q
recomandare.
2.4.2. Alegerea Președintelui Comisiei q q q q
După ce Consiliul a convenit asupra unei propuneri, în vederea desemnării Președintelui q q q q q q q q q q q q
Comisiei, candidatul propus este invitat de Președinte să facă o declarație și să-și prezinte orientările
politice în fața Parlamentului. Această declarație este urmată de o dezbatere60.

q q q q q q q q q q
58
Bianca Tescașiu, Instituții europene. Schimbări și adaptări din perspectiva extinderii Uniunii Europene, Editura C.H.
Beck, București, 2009, p. 47.

q q q q
59
Ibidem, p. 49.
q q q
60
Mădălina Virginia Antonescu, Instituțiile Uniunii Europene în perioada Post Nisa, Editura Lumen, București, 2009,
p. 289. q
22
Consiliul este invitat să participe la dezbatere. q q q q q q
Parlamentul aprobă sau respinge persoana propusă cu majoritatea voturilor exprimate. q q q q q q q q q
Votul este secret. q q
În cazul în care candidatul este ales, Președintele informează Consiliul cu privire la aceasta,
invitându-l să propună, de comun acord cu președintele ales, candidații pentru diferitele posturi de
comisari.
În cazul în care Parlamentul nu aprobă persoana desemnată, Președintele invită Consiliul să
desemneze un nou candidat. q q q
2.4.3. Alegerea Comisiei q q q
Președintele, după consultarea Președintelui ales al Comisiei, invită candidații propuși de q q q q q q q q q q q
Președintele ales al Comisiei și de Consiliu pentru diferitele posturi de comisar să se prezinte în fața
diferitelor comisii parlamentare, în funcție de domeniul lor probabil de activitate. Aceste audieri sunt
publice.
Comisarul desemnat este invitat de comisia sau de comisiile competente să facă o declarație q q q q q q q q q q q q q q
și să răspundă la întrebări. Audierile sunt organizate într-un mod care să permită comisarilor
desemnați să divulge Parlamentului toate informațiile relevante. Dispozițiile privind organizarea

q q q q q q q q q q
audierilor sunt stabilite într-o anexă la Regulamentul de Procedură al Parlamentului European61.

Președintele ales prezintă colegiul comisarilor și programul acestuia, în cursul unei ședințe a q q q q q q q q q q q q q
Parlamentului la care sunt invitați toți membrii Consiliului. Această declarație este urmată de o q q q q q q q q q q q q q q
dezbatere
La încheierea dezbaterii, orice grup politic sau un număr de cel puțin patruzeci de deputați
poate depune o propunere de rezoluție.

q q q q q
După votarea propunerii de rezoluție, Parlamentul alege sau respinge Comisia cu majoritatea q q q q q q q q q q q q
voturilor exprimate. q
Se votează prin apel nominal. q q q q
Parlamentul poate amâna votul până la următoarea ședință. q q q q q q q
Președintele informează Consiliul cu privire la alegerea sau respingerea Comisiei. q q q q q q q q q
În cazul unei modificări substanțiale de portofoliu în cursul mandatului Comisiei, ocupării

unui loc vacant sau numirii unui nou comisar, ca urmare a aderării unui nou stat membru, comisarii în
cauză sunt invitați să se prezinte în fața comisiilor responsabile de domeniile de competență

respective62.
2.4.4. Numirea membrilor Curții de Conturi q q q q q
Personalitățile desemnate ca membri ai Curții de Conturi sunt invitate să facă o declarație în q q q q q q q q q q q q q q q
fața comisiei competente și să răspundă la întrebările puse de membri. Comisia votează separat
asupra fiecărei candidaturi, prin vot secret.

q q q q q
Comisia competentă face o recomandare Parlamentului cu privire la numirea candidaților q q q q q q q q q q q
propuși sub forma unui raport care cuprinde o propunere de decizie distinctă pentru fiecare candidat.
Votul în plen are loc în termen de două luni de la primirea candidaturilor, cu excepția cazului q q q q q q q q q q q q q q q q q
în care, la cererea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin patruzeci de
deputați, Parlamentul ia o altă decizie. Parlamentul votează separat asupra fiecărei candidaturi, prin
vot secret, și se pronunță cu majoritatea voturilor exprimate63.

q q q q q q q q
61
Ibidem, p. 291.
q q q
62
Ibidem, p. 292.
q q q
63
Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Ritterlmeyer, Cristina Stănculescu, Despre Parlamentul European,
democratizare și democrație, Editura Institutul European, Iași, 2011, p. 129. q q q q q q q q q
23
Dacă Parlamentul dă un aviz negativ cu privire la o candidatură individuală, Președintele q q q q q q q q q q q q q
solicită Consiliului să retragă această candidatură și să prezinte Parlamentului o nouă candidatură.

2.4.5. Numirea membrilor Comitetului Director al Băncii Centrale Europene

q q q q q q q q
Candidatul propus pentru președinția Băncii Centrale Europene este invitat să facă o q q q q q q q q q q q q
declarație în fața comisiei parlamentare competente și să răspundă la întrebările puse de membri.

Comisia competentă face o recomandare Parlamentului privind aprobarea sau respingerea q q q q q q q q q q
candidaturii propuse. q
Votul are loc în termen de două luni de la primirea propunerii, cu excepția cazului în care, la q q q q q q q q q q q q q q q q q q
cererea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin patruzeci de deputați,
Parlamentul ia o altă decizie64. q q q q
În cazul în care Parlamentul dă un aviz negativ, Președintele solicită Consiliului să retragă

această propunere și să prezinte o nouă propunere Parlamentului.

q q q q q q q q
Aceeași procedură se aplică în cazul candidaților propuși pentru posturile de vicepreședinte q q q q q q q q q q q q
și de membri ai Comitetului Director al Băncii Centrale Europene.

q q q q q q q q q
2.4.6. Numirea Ombudsmanului q q
Cea mai cuprinzătoare modificare a modelului tradițional al numirilor la nivelul Uniunii

Europene a fost cea introdusă prin Tratatul de la Maastricht în ceea ce privește noul post de
Ombudsman European. Tratatul prevede ca astfel de numiri să fie făcute de către Parlament, după q q q q q q q q q q q q q q q
fiecare alegeri parlamentare, pe perioada mandatului său. Statele membre nu au nici un cuvânt de
spus în acest proces de numire, de care Parlamentul este exclusiv răspunzător65.

Parlamentul prevede în regulamentul său de procedură publicarea unei solicitări de q q q q q q q q q q q
nominalizare a candidaților în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și ca aceștia să beneficieze de q q q q q q q q q q q q q q q
susținere din partea unui număr minim de 37 de membri care sunt cetățeni a cel puțin două state
membre. Comisia competentă (Comisia pentru petiții) organizează apoi audieri publice ale
candidaților și prezintă o listă alfabetică a candidaților admisibili întregului Parlament, care ia q q q q q q q q q q q q q
decizia finală prin vot secret, pe baza unei solicitări de nominalizare a candidaților în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene și ca aceștia să beneficieze de susținere din partea unui număr minim de 37 de
membri care sunt cetățeni a cel puțin două state membre. Comisia competentă (Comisia pentru
petiții) organizează apoi audieri publice ale candidaților și prezintă o listă alfabetică a candidaților
admisibili întregului Parlament, care ia decizia finală prin vot secret, pe baza unei majorități din
totalul voturilor exprimate. Trebuie să se întrunească un cvorum de cel puțin jumătate dintre membrii
Parlamentului, în cazul în care nu a fost ales niciun candidat după primele două voturi, primii doi q q q q q q q q q q q q q q q q q
candidați, ca număr de voturi obținute, participă la un al treilea vot, final66.

Prima oară când Parlamentul și-a exercitat noile puteri, Regulamentul de procedură prevedea q q q q q q q q q q q q
ca doar un nume să fie prezentat în ședința plenară. Acest lucru a dus la un blocaj, deoarece doi
candidați au obținut rezultate egale în cadrul comisiei relevante, neexistând nicio modalitate de a-i
departaja. Regulamentul a fost, în consecință, modificat astfel încât să prevadă ca respectiva comisie
să prezinte plenului o listă de nume în ordine alfabetică, iar cel mai vârstnic candidat să aibă câștig de
cauză în cazul unui vot strâns67.

q q q q q
64
Ibidem, p. 130.
q q q
65
Richard Corbett, Francis Jacobs, Michael Shackleton, Parlamentul European, Monitorul Oficial, București, 2007, p.
266.
66
Ibidem, p. 268.
q q q
67
Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Ritterlmeyer, op. cit., p. 134.
q q q q q q q q q q
24
2.4.7. Rolul Parlamentului European în procesul numirilor pentru Agențiile Uniunii Europene
q q q q q q q q q q
Un caz diferit este cel al anumitor agenții descentralizate ale Uniunii Europene și al altor
organisme, deoarece Parlamentul a primit dreptul de a alege membrii consiliului de administrație a

unora dintre acestea68:

q q
- Agenția Europeană de Mediu (EEA), în cazul căreia Parlamentul numește doi membri, la fel
ca și Comisia, iar statele membre numesc câte un membru fiecare;

q q q q q q q q q q
- Agenția Europeană pentru Medicamente (EMEA), în cazul căreia Parlamentul numește doi
membri, la fel ca și Comisia și statele membre; q q q q q q q q
- Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie, în cazul căruia Parlamentul

numește doi membri, la fel ca și Comisia, iar statele membre numesc câte un membru fiecare;
- Observatorul European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe, în cazul căruia Parlamentul,

Comisia și statele membre numesc fiecare câte un membru.

q q q q q q q q
- Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Epidemiilor (ECDC), în cazul căruia

Parlamentul numește doi membri, Comisia trei, iar statele membre, câte unul. q q q q q q q q q q
2.5. Competența de cenzură q q q
Una dintre cele mai vechi prerogative ale Parlamentului este de a putea demite Comisia. Într-
adevăr, doar Parlamentul, nu Consiliul, nici guvernele naționale, poate forța Comisia să demisioneze
înainte de terminarea mandatului.

q q q
O zecime dintre membri care compun Parlamentul poate depune la Președintele

Parlamentului o moțiune de cenzură la adresa Comisiei. q q q q q q q
Moțiunea de cenzură trebuie să poarte mențiunea „moțiune de cenzură” și să fie motivată. q q q q q q q q q q q q q q
Aceasta se transmite Comisiei. q q q
Președintele anunță deputaților depunerea unei moțiuni de cenzură, de îndată ce o primește. q q q q q q q q q q q q
Dezbaterea moțiunii are loc cel puțin douăzeci și patru de ore după anunțarea deputaților, cu q q q q q q q q q q q q q q q
privire la depunerea unei moțiuni de cenzură.

q q q q q q
Votarea moțiunii de cenzură se face prin apel nominal, la cel puțin 48 de ore după începerea q q q q q q q q q q q q q q q q q
dezbaterii.
Dezbaterea și votul au loc cel târziu în timpul perioadei de sesiune care urmează depunerii q q q q q q q q q q q q q q q
moțiunii.
Moțiunea de cenzură se adoptă cu o majoritate de două treimi din totalul voturilor exprimate, q q q q q q q q q q q q q q q
reprezentând majoritatea membrilor care compun Parlamentul. Rezultatul votului este notificat q q q q q q q q q q
Președintelui Comisiei69. q
2.6. Competența în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală

q q q q q q q q q q
Comisia competentă a Parlamentului European se asigură că Parlamentul este informat q q q q q q q q q q q
complet și periodic cu privire la activitățile care țin de această cooperare și că avizele acestuia sunt
luate în considerare în mod corespunzător atunci când Consiliul adoptă poziții comune care definesc
abordarea de către Uniune a unei chestiuni determinate. q q q q q q q
În mod excepțional, la cererea Comisiei sau a Consiliului, o comisie poate impune

organizarea dezbaterilor cu ușile închise. q q q q
Comisia competentă privind diversele aspecte ale cooperării polițienești și judiciare în q q q q q q q q q q q
materie penală, după autorizarea de către Conferința președinților sau ca urmare a unei propuneri,
68
q Richard Corbett, Francis Jacobs, Michael Shackleton, op. cit., p. 269.
q q q q q q q q q
69
q Mădălina Virginia Antonescu, op. cit., p. 302. q q q q q q
25
poate formula recomandări adresate Consiliului în domeniul cooperării polițienești și judiciare în
materie penală70. q q
În caz de urgență, autorizarea poate fi acordată de către Președinte, care poate de asemenea,
autoriza întrunirea de urgență a comisiei în cauză.

q q q q q q q
Recomandările astfel formulate se înscriu pe ordinea de zi a perioadei de sesiune imediat q q q q q q q q q q q q q q
următoare prezentării acestora. q q
2.7. Atribuții consultative q q
Obligația de consultare a Parlamentului rezultă din dispoziții specifice ale tratatelor cu ocazia q q q q q q q q q q q q q
reglementării domeniilor comunitare. Curtea de Justiție definește consultarea ca fiind mijlocul ce q q q q q q q q q q q q
permite Parlamentului să participe efectiv la procesul legislativ al Comunității. Această competență

reprezintă un element esențial al echilibrului instituțional urmărit de tratate. Ea este reflectarea, chiar
limitată la nivelul Comunității, a unui principiu democratic fundamental potrivit căruia, popoarele
participă la exercitarea puterii prin intermediul unei puteri reprezentative71.

q q q q q q q q
Neconsultarea Parlamentului în cazurile prevăzute de tratate, atrage nulitatea actului adoptat q q q q q q q q q q q
cu încălcarea acestor dispoziții72.

q q q
Consultarea obligatorie era prevăzută prin Tratatul de la Roma (CE) în câteva domenii ale q q q q q q q q q q q q q q
activității comunitare: politica agricolă comună, libera mișcare a bunurilor, politica transporturilor,
mediul înconjurător, coeziunea economică și socială, programul de cercetare și dezvoltare

tehnologică, programul de înlăturare a restricțiilor privind libertatea de stabilire, anumite măsuri q q q q q q q q q q q q
financiare, orice amendament privind taxele vamale etc. q q q q q q
Procedura consultării presupune conlucrarea mai multor organe comunitare. q q q q q q q
Propunerea Comisiei este remisă Parlamentului de către Secretariatul General al Consiliului q q q q q q q q q q q
Miniștrilor.
Președintele Parlamentului supune propunerea primită analizei efectuate de către comisia q q q q q q q q q q
parlamentară competentă. q
Comisia parlamentară numește un raportor și examinează propunerea. Oricare dintre q q q q q q q q q q
membrii comisiei parlamentare competente poate propune amendamente, acestea fiind adoptate de
respectiva comisie prin vot majoritar (cel puțin o pătrime din membrii săi având obligația să fie
prezenți).
Raportul întocmit de comisia parlamentară competentă, împreună cu propunerile de q q q q q q q q q q
amendamente aprobate, sunt înaintate Parlamentului, care le va discuta în sesiune plenară. În cadrul q q q q q q q q q q q q q q
sesiunii Parlamentului, propunerea Comisiei poate fi adoptată, poate fi respinsă, sau Parlamentul
poate să propună amendamente73.

q q q
În cazul respingerii, Parlamentul avertizează Comisia să-și retragă propunerea. Retragerea

q q q q q q q q q q
propunerii încheie procedura de consultare. Menținerea procedurii conduce la o a doua examinare a

textului de către comisia parlamentară competentă, care va înainta în două luni un nou raport sesiunii
plenare.
Dacă în cadrul sesiunii plenare, Parlamentul aprobă propunerea însă cu amendamente, q q q q q q q q q q q
Comisia trebuie să-și prezinte poziția cu privire la fiecare din amendamentele propuse. Se încearcă
realizarea unui compromis între Comisie – Parlament. Votul Parlamentului este consultativ, varianta
finală discutată de Consiliu fiind cea a Comisiei, amendamentele propuse de Parlament și

neacceptate de Comisie fiind prezentate doar în scop informativ74. q q q q q q q q
70
Adrian Ivan, Natalia Cugleșan, Mihaela Herbel, op. cit., p. 117.
q q q q q q q q q q
71
Ibidem, p. 118.
q q q
72
Nicoleta Diaconu, Sistemul instituțional al Uniunii Europene, Editura Lumina Lex, București, 2001, p. 113.
73
Elise Nicoleta Vâlcu, op. cit., p. 203.
q q q q q q q
74
Nicoleta Diaconu, op. cit., p. 114.
q q q q q q
26
Procedura consultării obligatorii a fost extinsă la noi domenii, atât prin Actul Unic European, q q q q q q q q q q q q q q
cât și prin prevederile Tratatului de la Maastricht.

q q q q q q q
Dacă o anumită măsură legislativă este adoptată fără consultarea Parlamentului, atunci când q q q q q q q q q q q q
această consultare este obligatorie, măsura va fi declarată nulă, întrucât procedura consultării este
mijlocul care permite Parlamentului să joace un rol esențial în procesul legislativ comunitar75.
2.8. Competențe de natură jurisdicțională q q q q
Parlamentului i s-a atribuit competențe de natură jurisdicțională, însă marja în care poate q q q q q q q q q q q q q
acționa în acest sens este stabilită de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cadrul mai multor
hotărâri luate în diverse domenii. Printre modalitățile concrete în care Parlamentul își exercită
atribuțiile jurisdicționale, pot fi enumerate76: q q q q
- invitarea Parlamentului de către Curtea de Justiție pentru a-i furniza informații în cadrul q q q q q q q q q q q q q
acțiunilor directe sau al trimiterilor pentru obținerea unor hotărâri preliminare;

q q q q q q q q q
- intervenția în litigiile aflate în dezbaterea Curții; q q q q q q
- introducerea unor acțiuni în cazul inacțiunilor Consiliului Uniunii Europene și ale q q q q q q q q q q q
Comisiei, atunci când sunt sesizate cazuri de încălcare ale Tratatului. q q q q q q q q q
Competențele în materie de justiție comunitară ale Parlamentului nu îl exonerează pe acesta q q q q q q q q q q q q q
de obligațiile instituționale pe care le are față de Curtea de Justiție și care decurg din dispozițiile
Tratatului. Astfel, Parlamentul European poate să aibă și calitatea de pârât într-o acțiune în anulare,
într-o acțiune relativă în abținerea instituțiilor comunitare de a acționa. De asemenea, actele sale pot
fi supuse unei interpretări sau aprecieri a validității lor de către organele comunitare de justiție.
2.9. Ombudsmanul (Mediatorul European, Avocatul Poporului)

q q q q q
2.9.1. Apariția instituției Ombudsman-ului pe continentul european q q q q q q
Consacrată mai întâi în Suedia, unde primul Ombudsman a fost ales în anul 1766, și statuată q q q q q q q q q q q q q q q q
constituțional pentru prima dată în anul 1809, instituția Ombudsman-ului a căpătat o largă q q q q q q q q q q q q q
popularitate în deceniile de după al Doilea Război Mondial, fiindu-i dedicate tot mai multe studii, q q q q q q q q q q q q q q q
monografii, articole. În numeroase țări de pe toate continentele, au fost create instituții similare, la q q q q q q q q q q q q q q q
nivel național sau provincial, ori local.

q q q q q
Dezvoltarea actuală a instituției și răspândirea ei în peste 85 de țări a fost posibilă datorită q q q q q q q q q q q q q q q q
forței morale pe care a inspirat-o persoana Ombudsman-ului, în special în țara sa de origine. Astfel,
chiar și Uniunea Europeană, din anul 1995, are propriul său Ombudsman (Mediator).
Instituția Ombudsman-ului este organic legată de problema asigurării legalității în activitatea q q q q q q q q q q q
organelor și aparatului de stat, a respectării drepturilor și libertăților cetățenești, contra oricăror

abuzuri, acțiuni arbitrare sau erori ale autoritățile publice. Ea privește raporturile dintre cetățean și
stat, persoană și putere publică, problematică aflată în atenția a numeroși gânditori, filosofi,
politologi, juriști – de-a lungul istoriei, căpătând o importanță deosebită77. q q q q q q q q q
Cuvântul „Ombudsman” este de origine suedeză, având semnificația de reprezentant, agent, q q q q q q q q q q q
delegat, împuternicit, adică o persoană autorizată să acționeze în numele și în serviciul cuiva. În

terminologia științifică, denumirea instituției „Ombudsman” este practic generalizată, în unele țări q q q q q q q q q q q
fiind chiar preluată în legislație (spre exemplu în Irlanda, Olanda); sunt folosite, spre exemplu,
denumiri precum „mediator” în legislația franceză, „Apărătorul Poporului” (Defensor del Pueblo)
75
Ibidem, p. 115.
q q q
76
Gabriel Micu, Ordinea juridică instituțională comunitară, Editura Paideia, București, 2007, pp. 153-154.
77
Ioan Ceterchi, Instituția Ombudsman-ului în Suedia, în rev. „Studii de drept românesc”, Editura Academiei Române,
București, anul 3, nr. 1-2, 1991, pp. 51-52. q q q q q q q
27
în Spania, „Slujitorul Dreptății” (Provedor de la Justiça) în Portugalia, „Avocatul poporului”
(Volksanwaltschaft), în Austria etc. q q q
O atare diversitate de denumiri nu influențează însă asupra esenței instituției

ombudsmaniene care, în pofida unor nuanțe de reglementare, își păstrează trăsăturile sale originale: q q q q q q q q q q q q q q
apărarea drepturilor cetățeanului în fața abuzurilor administrației78. q q q q q q
Instituția Ombudsman-ului, consacrată pentru prima dată în Constituția Suediei din anul q q q q q q q q q q q
1809, nu a apărut brusc, ci reprezintă forma cristalizată și consacrată constituțional a unei instituții
mai vechi. q
În timpul vechii monarhii suedeze din secolul al XVI-lea, justiția și administrația nu erau
separate, iar șeful justiției (Drotsen), ca reprezentant al regelui, supraveghea modul de administrare a
justiției în regat, sub autoritatea supremă a regelui. Printre atribuțiile sale era și aceea de a inspecta
activitatea Curții de Apel din Stockholm, singura Curte de Apel existentă inițial în Suedia79. q q q q q q q q q q q q q
Ulterior, odată cu înființarea mai multor Curți de Apel în vederea aplicării în mod unitar a q q q q q q q q q q q q q q q q
legilor, acest înalt funcționar al regelui primea informații referitoare la hotărârile judecătorești
pronunțate de toate Curțile de Apel și semnala regelui greșelile săvârșite de judecători; totodată, q q q q q q q q q q q q q q
acest șef al justiției avea în subordine și un organ însărcinat cu elaborarea sau modificarea legilor care
trebuiau prezentate regelui. Rezultă așadar, că inițial, șeful justiției era subordonat nemijlocit regelui
și supraveghea numai administrarea justiției80.

q q q q
Deși justiția și administrația nu erau separate în epoca respectivă, regele a apreciat că, un q q q q q q q q q q q q q q q
control de aceeași natură era necesar și în domeniul administrativ și, în consecință, printr-un act
normativ emis de regele Carol al XXII-lea în 1713, s-a creat instituția Konunges Högsta
Ombudsmännen (cel mai înalt reprezentant al regelui), care era abilitată să exercite un control q q q q q q q q q q q q q q
general privind modul de îndeplinire a obligațiilor de serviciu de către toți funcționarii care aplicau
ordonanțele regale. q
Acest înalt funcționar al regelui era împuternicit să emită ordine în numele regelui și să q q q q q q q q q q q q q q q
dispună trimiterea în judecată a funcționarilor care își îndeplineau atribuțiile de serviciu în mod
incorect.
În anul 1766, Parlamentul suedez (Riksdag) hotărăște ca numirea cancelarului de justiție să
nu se mai facă de către rege, ci de către Parlament, pe o perioadă egală cu aceea pentru care a fost ales
și Parlamentul. La încheierea mandatului parlamentar își va înceta mandatul și cancelarul de justiție,

urmând ca noul Parlament să desemneze la rândul său cancelarul de justiție (fostul cancelar sau o altă
persoană). Înainte de încheierea mandatului, cancelarul de justiție avea obligația de a prezenta q q q q q q q q q q q q q
Parlamentului un raport asupra activității sale81. q q q q q
Cancelarul de justiție devine astfel un mandatar al Parlamentului, în numele căruia q q q q q q q q q q q q
controlează activitatea justiției și a administrației. q q q q q
Întrucât, încă din anul 1739 cancelarul de justiție avea dreptul să primească plângeri direct de q q q q q q q q q q q q q q q
la persoanele fizice, s-a considerat necesar ca el să fie un funcționar independent, în care să aibă
încredere atât poporul, cât și Parlamentul. S-a apreciat că, prin alegerea cancelarului de justiție de
către Parlament, el va fi independent față de organele pe care le va controla în numele poporului82.

În ciuda caracterului de necontestat foarte modern și democratic pentru acei ani, instituția
cancelarului a funcționat în mod descris mai sus o perioadă scurtă de timp, respectiv până în anul q q q q q q q q q q q q q q q q q
1772 când, printr-o ordonanță emisă de regele Gustav al III-lea, se stipula trecerea cancelarului de
78
Ibidem, p. 53.
q q q
79
Constantin Brânzan, Avocatul Poporului – o instituție la dispoziția cetățeanului, Editura Juridică, București, 2001,
pp. 70-71. q
80
Ibidem, p. 72.
q q q
81
Ioan Ceterchi, op. cit., p. 55.
q q q q q q
82
Ibidem, p. 56.
q q q
28
justiție (Justiție Ombudsmännen), desemnată de Parlament și care prezintă raportul anual exclusiv în
fața Parlamentului. q
Primul Ombudsman ales de Parlamentul suedez, în conformitate cu dispozițiile Constituției q q q q q q q q q q q
din anul 1809 s-a numit Justiție Ombudsmännen (J.O.) și avea rolul de a supraveghea aplicarea în
mod corect a dispozițiilor legale de către autoritățile civile și militare, în scopul protecției drepturilor
individuale.
Treptat, instituția Ombudsman-ului și-a dovedit utilitatea prin numărul crescut și diversitatea q q q q q q q q q q q
sesizărilor ce i-au fost adresate, fapt pentru care, pe de o parte numărul Ombudsmanilor parlamentariq q q q q q q q q q q q q q q
a crescut la patru, iar pe de altă parte au apărut noi tipuri ale instituției Ombudsman-ului, respectiv
Ombudsman-ii numiți de Guvern. q q q
Astfel, actualmente în Suedia funcționează patru Ombudsmani parlamentari, desemnați de q q q q q q q q q q
Riksdag pentru o perioadă de patru ani, care au ca principale caracteristici83:

- independența funcțională față de celelalte instituții statale;q q q q q q q q
- activitatea permanentă și continuă în cadrul apărării interesele cetățenilor;

q q q q q q q q q
- competența de a primi și a soluționa plângeri din partea persoanelor vătămate într-un drept
al lor de către o autoritate a administrației publice;

q q q q q q q q
- posibilitatea de a obține informații și dreptul de a solicita și de a i se pune la dispoziție

informațiile și documentele necesare soluționării cererilor venite din partea cetățenilor; q q q q q q q q q
- posibilitatea de a impune sancțiuni și de a emite rapoarte84. q q q q q q q q q q
Ombudsman-ii desemnați de Guvern sunt în număr de șase, și anume: cel pentru protecția q q q q q q q q q q q q q q
consumatorilor, cel pentru protecția egalității șanselor, cel contra discriminării etnice, cel al copiilor, q q q q q q q q q q q q q
cel al publicului pe lângă presă și cel al persoanelor cu dizabilități.

2.9.2. Răspândirea instituției în spațiul european q q q q q
Complexitatea tot mai mare a activității publice în societatea contemporană, intervenția q q q q q q q q q q q
organismelor puterii publice în cele mai diverse domenii ale activității sociale, fac necesară luarea q q q q q q q q q q q q q q
unor măsuri de protecție adecvate contra abuzurilor de drept, a dominării aparatului birocratic,
pentru protejarea drepturilor, libertăților și intereselor persoanelor, a cetățeanului, a libertății sale de

mișcare, creație, inițiativă, potrivit principiilor specifice unui stat de drept85.

q q q q q q q q q
Nimic nu este superfluu, niciodată nu este prea mult, când este vorba despre apărarea q q q q q q q q q q q q q q
drepturilor omului, a principiilor democratice de organizare și funcționare a statului și societății q q q q q q q q q q q q q
civile. În această lumină, au fost tot mai numeroase țările care au introdus în forme diferite, cu
particularități și deosebiri de la o țară la alta, instituția de tip Ombudsman (Finlanda, Norvegia, q q q q q q q q q q q q q q q
Danemarca, Germania, Marea Britanie, Elveția, Franța, Italia, Portugalia, Austria, Spania, Olanda, q q q q q q q q q q q
Belgia, Polonia, România, Ungaria, Slovenia, Republica Macedonia).

q q q q q q
Țările care au un Ombudsman se împart în două categorii principale: prima este reprezentată q q q q q q q q q q q q q q
de țările cu tradiție democratică îndelungată bazată pe normele statului constituțional de drept și pe

supremația legii și a doua pe noile (tinerele) democrații86. q q q q q q q q
În ultimii 40 de ani, instituția Ombudsman-ului a fost înființată în țări cu vechi tradiții

democratice, aceasta fiind chemată să sprijine și să consolideze instituțiile mai vechi care nu mai erau q q q q q q q q q q q q q q q q
considerate adecvate să ofere protecția publică necesară și dorită de societate. Ne referim aici la q q q q q q q q q q q q q q q
majoritatea țărilor din nordul și vestul Europei, la Israel și la câteva țări din cadrul Commonwealth- q q q q q q q q q q q q q q q
ului, precum Noua Zeelandă, Canada și Austria. În majoritatea acestor țări, Ombudsman-ul este
83
Ibidem, p. 57.
q q q
84
Elena Simina Tănăsescu, Ștefan Deaconu, Drept constituțional și instituții politice – Caietul de seminarii, Editura All
Beck, București, 2002, p. 45. q q q q
85
q q q q q q
86
Ibidem, p. 192.
q q q
29
numit de către Parlament. Ceea ce numim tipul clasic de Ombudsman, după modelul țărilor
scandinave, este îndeobște o instituție parlamentară. q q q q q
Există însă câteva excepții – în Marea Britanie, spre exemplu, Ombudsman-ul, al cărui titlu q q q q q q q q q q q q q q
oficial este încă acela de Comisar Parlamentar, este numit pe viață de către Coroană, dar în termeni
care îi asigură acestuia suportul Parlamentului87.

q q q q q
În Franța, Ombudsman-ul este numit pentru o perioadă de 5 ani, de către Președinte, în

concordanță cu puterile constituționale speciale cu care este investită această funcție. q q q q q q q q q q
Instituția Ombudsman-ului a fost de asemenea înființată în ultimele decenii și în așa numitele q q q q q q q q q q q q q q
„tinere democrații”, țări care au trecut printr-o revoluție politică și constituțională ce a marcat fie
sfârșitul unei dictaturi, fie doar și numai unui regim autoritar. Ele nu au avut un Parlament în sensul
unei adunări reprezentative constituite ca urmare a unor alegeri libere, conceptul controalelor sau
contrabalansărilor reciproce fiind complet necunoscut într-un regim totalitar, ceea ce este valabil și q q q q q q q q q q q q q
pentru conceptul de supremație a legii88.

q q q q q
Înființarea Ombudsman-ului în aceste țări, constituie expresia voinței politice de a lua în q q q q q q q q q q q q q
serios calea construirii unui nou stat democratic, bazat pe Constituție și pe supremația legii.
Și în acest democrații, sarcina Ombudsman-ului este aceea de a apăra dreptul poporului la o

guvernare dreaptă și transparentă, de a asigura ca organismele guvernamentale să își îndeplinească

atribuțiile în conformitate cu normele ce le sunt aplicabile în orice stat de drept bazat pe domnia legii
și de a descuraja corupția și abuzul de putere.

q q q q q q q q
El are adesea în plus un rol de educator, de a informa cetățenii despre drepturile lor față de
Guvern, în aceste țări volumul de muncă al unui Ombudsman fiind legat în primul rând de protecția
drepturilor omului89. q
Având în vedere evoluția, expansiunea pe care instituția Ombudsman-ului a cunoscut-o, q q q q q q q q q q q
rezultă faptul că ea există, funcționează în majoritatea țărilor continentului european, sub forme și
tipuri diferite, dar având în toate cazurile ca scop primordial apărarea drepturilor omului, începând cu
cele fundamentale și terminând cu cele circumscrise unei activități anume.

q q q q q q q q q
În acest context, integrarea europeană care a căpătat, odată cu instituirea Uniunii Europene,
dimensiuni din ce în ce mai importante, a impus instituționalizarea unui Ombudsman la nivel q q q q q q q q q q q q q q
continental.
Prin Tratatul Uniunii Europene de la Maastricht din 1991 a fost consacrat, în termeni destul q q q q q q q q q q q q q q q
de vagi, un Ombudsman european sub denumirea împrumutată din dreptul francez – mediator.
Mediatorul European este o instituție a Uniunii Europene, un Ombudsman supranațional, ales de q q q q q q q q q q q q q
Parlamentul European. q
Crearea acestei instituții supranaționale se justifică prin oferirea posibilității pentru orice q q q q q q q q q q q
cetățean care aparține unui stat ce face parte din Uniunea Europeană, de a fi apărat împotriva
abuzurilor administrative, în mod gratuit, fără ca acea persoană să fie obligată să apeleze la acțiuni
judiciare costisitoare sau să fie în imposibilitatea de a-și reclama drepturile sau încălcarea acestor
drepturi, în situația în care o acțiune în fața justiției ar fi imposibilă90.

87
Elena Simina Tănăsescu, Ștefan Deaconu, op. cit., p. 47.
q q q q q q q q q
88
Ioan Ceterchi, op. cit., p. 61.
q q q q q q
89
Marten Oosting, Constantin Brânzan, Rolul Ombudsman-ului într-o societate democratică, în rev. „Dreptul”, nr.
5/1997, p. 6. q q
90
Ibidem, p. 7.
q q q
30
CAPITOLUL III. NOUTĂȚI ADUSE DE TRATATUL DE LA LISABONA PRIVIND q q q q q q q q q q
ACTIVITATEA PARLAMENTULUI EUROPEAN q q
3.1. Fundamentele Tratatului de la Lisabona q q q q q
Prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană91 depășește cadrul conceptual politic q q q q q q q q q q q
dobândind prin succesiune calitatea de personalitate juridică a Comunității Europene (art. 48 T.U.E.-
nou), cu toate prerogativele ce decurg din aceasta (capacitatea de reprezentare sau de a deveni
membru al unei organizații internaționale). Prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană nu se

limitează numai la a fi succesoarea Comunității Europene în privința a tot ceea ce a dobândit aceasta
din momentul instituirii, prin tratatele care au modificat, adaptat și adăugat, referitor la competențele
existente, la relațiile cu state terțe sau organizații internaționale, la Politica externă și de securitate
comună sau la justiție și afaceri interne. Prin Tratatul de reformă, Uniunea dobândește competențe
noi, lărgite și le consolidează pe cele existente. Astfel, din perspectiva reglementării lor,
competențele sunt: exclusive, comune sau partajate, de sprijinire, coordonare sau completare. q q q q q q q q q q q
Dobândește un statut juridic nou, atât prin calitatea sa de subiect de drept pe scena internațională, prin q q q q q q q q q q q q q q q q q
acțiunea externă a Uniunii, (potrivit Titlului V92 din Tratatul Uniunii Europene -nou și Părții a 5-a din
Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene), cât și prin evoluția Consiliului European, de la așa
numitele ,,summituri” la calitatea de instituție în cadrul Uniunii. q q q q q q q q q q
Semnarea Tratatului de Reformă de la Lisabona poate fi considerat punctul culminant al q q q q q q q q q q q q q
activităților la nivel comunitar din anul 2007, acceptarea sa de către cele 27 de state membre q q q q q q q q q q q q q q q q
reprezentând acceptarea unui nou început pentru întreaga Uniune Europeană. q q q q q q q q
Schimbarea devine astfel cuvântul de ordine în ce privește modul de funcționare al întregului q q q q q q q q q q q q q q
spațiu comunitar, una dintre zonele în care aceasta are un impact major fiind cea a Pieței Interne,
accentul căzând pe zone precum: agricultura, pescuit, dar și libera circulație a persoanelor,
serviciilor, capitalurilor și plăților. Piața internă, așa cum este ea definită la articolul 3 din Tratat,
include un sistem în care se garantează că libera concurență nu este distorsionată93. Se introduce un

articol 22a, care preia formularea articolului 14 Alineatul (1) se înlocuiește cu textul următor:
„Uniunea adoptă măsurile pentru instituirea sau asigurarea funcționării pieței interne, în
conformitate cu dispozițiile incidente ale tratatelor”94. q q q q q
Influența se resimte direct prin însăși modificările impuse de Tratatul de Reformă, modificări q q q q q q q q q q q q q
care în ciuda naturii lor tehnice vizează transformări importante în mecanismul politicilor
comunitare, un exemplu elocvent fiind acela al Politicii Agricole Comune ce și-a extins aria de q q q q q q q q q q q q q q q
influență dincolo de agricultură asupra unei noi categorii: pescuitul. De asemenea, în această
categorie a unei politici comune pentru agricultură și pescuit, se introduce și comerțul de produse
agricole pe piața comunitară. O altă schimbare semnificativă apare în cazul liberei circulații a
persoanelor și serviciilor, în acest caz fiind introduse amendamente cu impact direct asupra reformei q q q q q q q q q q q q q q
în ce privește piața muncii și cea a serviciilor. Astfel, statelor membre li se interzice impunerea de
restricții cetățenilor Uniunii Europene privind prestarea de servicii pe teritoriul unei țări comunitare,
alta decât țara sa de origine, instituindu-se în același timp un sistem de drepturi ce le sunt acordate
salariaților imigranți. Acest din urmă amendament contribuie în mod semnificativ la deschiderea și
transparentizarea celor doua piețe: a muncii și a serviciilor. q q q q q q q q
91
Dan Vătăman, Organizaţii europene şi euroatlantice, Editura Lumina Lex, București, 2008, pp. 194-195.
92
Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană, Editura Best Publishing, București, 2008, pp. 20-21.
93
Dan Vătăman, op. cit., p. 196.
q q q q q q
94
Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană, Editura Best Publishing, București, 2008, p. 49.
31
În completarea acestor schimbări semnificative privind modul de funcționare al Pieței q q q q q q q q q q q
Interne vin transformările procesului decizional și a rolului avut de fiecare instituție comunitară,
astfel Parlamentul European devenind, alături de Consiliu și de Comisie, parte importantă în luarea
hotărârilor și în stabilirea direcțiilor de evoluție. Modul de luare al deciziilor în marea majoritate a q q q q q q q q q q q q q q q q
cazurilor este astfel codecizia, fapt ce îi permite forului parlamentar să aibă un cuvant greu de spus
atunci când vine vorba de reglementarea politicii comune privind agricultura, pescuitul, comerțul cu
produse agricole, dar și maniera în care statele membre trebuie să se raporteze în privința pieței
muncii și a serviciilor. q q q
Evidențierea, chiar dacă la un mod mai general, a schimbărilor suferite în zonele mai sus q q q q q q q q q q q q q q q
amintite, dorește să sugereze influența Tratatului de la Lisabona, acesta fiind cel care prin
intermediul impunerii unor amendamente reușește să treacă de aparența schimbărilor de formă ale q q q q q q q q q q q q q
conținutului tratatelor pentru a opera o transformare de fond a acestora. q q q q q q q q q q
Consecințele vor fi notabile la nivelul existenței cotidiene, atât a cetățenilor simpli, cât și a q q q q q q q q q q q q q q q
celor implicați activ în mediul de afaceri comunitar. Punerea în practică a acestor noi reglementări
înseamnă conturarea unei noi direcții a economiei comunitare, o economie în evoluția căreia un rol q q q q q q q q q q q q q q q
important îl joacă piața serviciilor prin contribuția sa majoră (în proporție de 70%) la produsul intern q q q q q q q q q q q q q q q q
brut al Uniunii Europene95.

q q q
O altă consecință importantă este impactul avut asupra pieței negre, zonă ce poate fi q q q q q q q q q q q q q q
considerată o adevărată supapă folosită actualmente de statele membre pentru a-și rezolva două q q q q q q q q q q q q q
probleme interne majore: deficitul de forță de muncă și accesul la forța de muncă subevaluată din q q q q q q q q q q q q q q q q
punct de vedere financiar, fapt ce permite o scădere a costurilor de producție menținându-se în

același timp calitatea bunurilor furnizate pieței. q q q q q
Tratatul de la Lisabona prin impunerea unor noi reglementari în privința funcționării Pieței q q q q q q q q q q q q q
96
Interne elimină folosirea unor astfel de subterfugii de către state fundamentând un cadru stabil,
legal, privind importul de forță de muncă și de servicii, punând în același timp bazele unui sistem de
protecție a cetățenilor direct implicați în aceste zone. q q q q q q q
Se contribuie în acest fel la consolidarea unei economii comunitare puternice, bine q q q q q q q q q q q q
consolidate, în care fiecare parte își are rolul său pentru asigurarea unei funcționării optime a q q q q q q q q q q q q q q q
întregului spațiu al Uniunii. q q q
Un mod interesant de relevare a felului în care aceste modificari reușesc să schimbe direcția q q q q q q q q q q q q q q q
de mers al unui domeniu, al unei instituții sau al unui stat membru, îl constituie observarea unui
exemplu concret al unei țări comunitare nou angrenate în mecanismul instituțional și al politicilor
publice la nivelul Uniunii: România. q q q q
România, stat ce a aderat la structurile comunitare la 1 ianuarie 2007, este una dintre țările q q q q q q q q q q q q q q q q
membre ce se confruntă cu barierele folosite actualmente de către statele mai vechi ale Uniunii
pentru a îngrădi accesul pe piața muncii și a serviciilor. Astfel, România ar fi unul dintre statele
pentru care punerea în practica a modificărilor Tratatului de la Lisabona ar constitui un veritabil pas
în față în ceea ce privește accesul pe piața muncii și a serviciilor, dar și deschiderea și transparența ce
vine odată cu acest acces neîngrădit97. Primii pași în această direcție au fost făcuți odată cu adoptarea
Directivei Serviciilor (Directiva Bolkestein), aceasta fiind cea care a adus o deschidere în cazul q q q q q q q q q q q q q q
libertății de circulație a persoanelor și a serviciilor mai ales cu privire la anumite profesii (profesiile
din domeniul economic de interes general, activități ce privesc mediul de afaceri dar și acele activități
denumite de consum (cum ar fi turismul), lăsând la o parte arii precum transportul, serviciile q q q q q q q q q q q q q q q
financiare, audiovizualul. Astfel numărul de profesii la care accesul este facilitat rămâne limitat, q q q q q q q q q q q q q
95
Ion Gâlea, Tratatele Uniunii Europene. Comentarii și explicații, Editura C.H. Beck, București, 2012, p. 287.
96
Ioana Tomuş, Reforma Pieţei Interne, în „Revista Jean Monnet”, nr. 2, decembrie 2007, pp. 25-26.
97
Bianca Tescaşiu, Instituţii europene – Schimbări şi adaptări din perspectiva UE, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008,
pp. 110-111. q
32
statele membre având în continuare la dispoziție posibilitatea de a îngrădi libera circulație a
persoanelor și serviciilor. q q
Pasul următor întreprins pentru a corecta aceasta hibă a sistemului comunitar a fost făcut în q q q q q q q q q q q q q q q
toamna anului 2007 chiar de către un europarlamentar român, acesta fiind inițiatorul unui regulament
(„Propuneri de regulament cu privire la statisticile trimestriale asupra slujbelor în Comunitate”) a q q q q q q q q q q q q q
cărui adoptare a generat efecte importante privind transparența pieței serviciilor din cadrul Uniunii,
astfel: a impus accesibilizarea informațiilor privind piața muncii din statele membre, alinierea
curriculei școlare la datele reale de pe piața europeană a muncii, extinderea domeniilor în care q q q q q q q q q q q q q q q
guvernele sunt obligate să ofere informații (se face referire la domenii precum munca la domiciliu și q q q q q q q q q q q q q q q q
la serviciile sociale prestate pe baza unui contract de muncă), precum și definirea cu exactitate a
tipurilor de posturi ce se ocupă pe baza unui contract pe durata nedeterminată. Toate acestea vizează
crearea unei baze de date care se le ofere prestatorilor de servicii o șansă reală de acces la locuri de
muncă din diferite sectoare98. q q q
Impactul asupra României ca țară nou intrată în Uniunea Europeană este unul major, cetățenii q q q q q q q q q q q q q q
având la îndemână informațiile referitoare la acele piețe ale muncii și acele sectoare ce îi sunt
realmente deschise. q
Devine astfel evidentă schimbarea pe care adoptarea Tratatului ar aduce-o pentru România și q q q q q q q q q q q q q
cetățenii săi, precum și impulsul pe care economia țării noastre l-ar primi (o modalitate de a contribui
în mod real și constant la creșterea economică a țării fiind desființarea pieței negre a serviciilor fapt ce
ar permite o cuantificare la nivelul veniturilor cetățenilor români), permițându-se astfel o reducere a

decalajului între țara noastra și țările mai vechi ale Uniunii. q q q q q q q q q
Reforma Pieței Interne prin intermediul Tratatului de la Lisabona reușește astfel să devină un q q q q q q q q q q q q q q
factor decisiv în accelerarea dezvoltării în cadrul Uniunii Europene, contribuția sa fiind majoră în
special în zone precum piața serviciilor și a muncii, modificările impuse prin intermediul acestui
Tratat de Reforma putând fi considerate a fi pasul decisiv în vederea realizării unei economii
comunitare competitive și puternice99. q q q
Tratatul de la Lisabona reprezintă un nou nivel în procesul continuu de integrare europeană. q q q q q q q q q q q q q q
Statele membre nu mai sunt în măsură să facă față singure tuturor acestor probleme fără frontiere.
Pentru a găsi soluții și a răspunde preocupărilor cetățenilor, este necesar un efort colectiv la nivel
european. Europa trebuie să se modernizeze, să dispună de instrumente eficiente și coerente, q q q q q q q q q q q q q
adaptate nu numai la funcționarea unei Uniuni recent extinse de la 15 la 28 de state membre, ci și la

transformările rapide prin care trece lumea de astăzi. Prin urmare, regulile conviețuirii, înscrise în q q q q q q q q q q q q q q
tratate, trebuie revizuite. Astfel, după doi ani de criză instituțională, șefii de stat și de guvern din țările
membre ale Uniunii Europene au ajuns la un acord asupra unui nou tratat, care să pună capăt
blocajului creat în 2005, după ce francezii și olandezii au respins, prin referendum, Constituțuia q q q q q q q q q q q q q q
Europeană100.
Dezbaterile europene din ultimii ani au avut în centrul atenției problematica deficitului q q q q q q q q q q q q
democratic al Uniunii Europene și a remedierii acestuia. Aceasta a căpătat o importanță și mai mare q q q q q q q q q q q q q q q q
în cadrul dezbaterilor privind Constituția Europeană, și a fost reluată și în perspectiva elaborării

Tratatului de Reformă. q q
Există o diferență notabilă privind ințelegerea printr-o paradigmă instituționalistă a ceea ce q q q q q q q q q q q q
înseamnă deficitul democratic și soluțiile de diminuare și adoptarea unei noi viziuni ce se reflectă în
cadrul Tratatului de la Lisabona, mai exact în cadrul Tratatului privind Uniunea Europeană101.
Acesta este obiectivul tratatului semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007. Ținând cont de evoluțiile
98
Ibidem, p. 112.
q q q
99
Ibidem, p. 113.
q q q
100
Ion Gâlea, op. cit., p. 295.
q q q q q q
101
Andrada Maria Albescu, Iniţiativa europeană, în „Revista Jean Monnet”, nr. 2, decembrie 2007, pp.10-11.
33
politice, economice și sociale și dorind, în același timp, să răspundă aspirațiilor europenilor, șefii de
stat și de guvern au decis asupra unor noi reguli referitoare la amploarea și modalitățile acțiunii
viitoare a Uniunii. Astfel, Tratatul de la Lisabona va permite adaptarea instituțiilor europene și a

metodelor lor de lucru, precum iși consolidarea legitimității democratice a Uniunii și a valorilor sale q q q q q q q q q q q q q q q q
fundamentale.
Tratatul de la Lisabona menține drepturile existente și introduce altele noi. În mod special, q q q q q q q q q q q q q q
garantează libertățile și principiile înscrise în Carta drepturilor fundamentale și conferă dispozițiilor q q q q q q q q q q q q
acesteia forță juridică obligatorie. Se referă la drepturi civile, politice, economice și sociale. Tratatul
de la Lisabona menține și consolidează cele „patru libertăți”, precum libertatea politică, economică
și socială a cetățenilor europeni.Tratatul de la Lisabona prevede faptul că Uniunea102 și statele

membre acționează împreună într-un spirit de solidaritate în cazul în care un stat membru este ținta
unui atac terorist sau victima unui dezastru natural sau provocat de mâna omului. De asemenea, se
subliniază solidaritatea în domeniul energiei. q q q q
Tratatul de la Lisabona garantează aplicarea efectivă a Cartei drepturilor fundamentale103. q q q q q q q q q q q
Prin urmare, Uniunea Europeană va dispune de un ansamblu de drepturi civile, politice, economice și
sociale care vor fi obligatorii, din punct de vedere juridic, nu doar pentru Uniunea Europeană și
instituțiile sale, ci și pentru statele membre. Carta grupează drepturile fundamentale în șase capitole q q q q q q q q q q q q q q
mari: demnitate, libertate, egalitate, solidaritate, cetățenie și justiție. În plus, sunt introduse și alte
drepturi suplimentare, care nu apăreau în Convenția europeană a drepturilor omului, precum

protecția datelor cu caracter personal, bioetica și dreptul la o bună administrare. Carta reafirmă
măsuri importante vizând eliminarea discriminării pe motiv de sex, rasă și origine etnică. În același
timp, menționează și drepturile sociale aplicate întreprinderilor, de exemplu dreptul muncitorilor de

a fi informați, de a negocia și de a iniția acțiuni colective, altfel spus, dreptul la grevă.În cele din urmă,
Tratatul de la Lisabona introduce un nou drept, care vă permite să vă exprimați punctul de vedere cu
privire la problematicile europene: prin semnarea unei petiții de către cel puțin un milion de cetățeni
provenind din mai multe state membre, Comisia poate fi determinată să facă o propunere legislativă. q q q q q q q q q q q q q q
Cetățenii europeni dispun deja de o serie de instrumente care le permit să se informeze și să ia q q q q q q q q q q q q q q q q q q
parte la procesul politic comunitar. Acestora li se va adăuga, în viitor, inițiativa cetățenilor. În

virtutea acestui nou drept de inițiativă, un milion de cetățeni provenind din mai multe state membre
vor putea solicita Comisiei să prezinte o propunere legislativă în domenii care țin de competența
Uniunii. Modalitățile practice de exercitare a inițiativei cetățenilor vor fi precizate printr-un act
legislativ care va fi adoptat după intrarea în vigoare a noului tratat.Tratatul de la Lisabona subliniază, q q q q q q q q q q q q q q q q
de asemenea, importanța consultărilor și a dialogului cu asociațiile, societatea civilă, partenerii

sociali, bisericile și organizațiile neconfesionale104. q q q q
La baza funcționării Uniunii Europene stau trei principii democratice: egalitatea q q q q q q q q q q
democratică, democrația reprezentativă și democrația participativă.Tratatul de la Lisabona specifică q q q q q q q q q q
și consolidează valorile și obiectivele care stau la baza Uniunii. Aceste valori sunt menite să
servească drept punct de referință pentru cetățenii europeni și să arate ce anume are de oferit Europa q q q q q q q q q q q q q q q q q
partenerilor săi din întreaga lume. q q q q
Tratatul enunță ideea unei Europe mai democratice și mai transparente, în care Parlamentul q q q q q q q q q q q q q
European și parlamentele naționale se bucură de un rol consolidat, în care cetățenii au mai multe q q q q q q q q q q q q q q q q
șanse de a fi ascultați și care definește mai clar ce este de făcut la nivel european și național și de către
102
Tiberiu Savu, Obiectivele şi competenţele Uniunii Europene consacrate de Tratatul de la Lisabona, în „Revista
Română de Drept Comunitar”, nr. 2/2008, pp. 34-35. q q q q q q q
103
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 303, anul 50, 14 decembrie 2007, disponibil pe site-ul
https://www.ecb.europa.eu/ecb/legal/pdf/c_32620121026ro.pdf, accesat la data de 23.04.2017. q q q q q
104
Tiberiu Savu, op. cit., p. 36.
q q q q q q
34
cine105. Tratatul de la Lisabona ameliorează capacitatea Uniunii Europene de a acționa în diverse
domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de azi și pentru cetățenii săi precum libertatea,
securitatea și justiția (combaterea terorismului sau lupta împotriva criminalității). Într-o anumită q q q q q q q q q q q
măsură, Tratatul se referă și la alte domenii, printre care politica energetică, sănătatea publică,
schimbările climatice, serviciile de interes general, cercetare, spațiu, coeziune teritorială, politică q q q q q q q q q q q
comercială, ajutor umanitar, sport, turism și cooperare administrativă. În plus, Tratatul de la q q q q q q q q q q q q q
Lisabona clarifică natura relațiilor dintre statele membre și Uniunea Europeană. q q q q q q q q q
Tratatul Uniunii Europene reformulat este scris într-un limbaj mult mai accesibil q q q q q q q q q q q
segmentului public ce nu are o bază politică și academică solidă, astfel încât să poată fi înțeles și q q q q q q q q q q q q q q q q q q
interpretat corect în mod individual. Sunt adăugate și definite noile interpretări și noile forme de q q q q q q q q q q q q q q q
lucru care să reducă o parte din confuziile existente cu privire la funcționarea instituțiilor europene.
Dispozițiile comune ale Tratatului Uniunii Europene subliniază faptul că țările membre ale q q q q q q q q q q q q
Uniunii atribuie acesteia competențele necesare pentru a putea fi realizate obiectivele comunitare.
Încă din momentul în care se vorbea despre o Constituție a Uniunii Europene s-a creat o mare q q q q q q q q q q q q q q q q q
dezbatere pe problema valorilor comune care ar trebui sa fie impartășite de toate statele membre.Într-
o perioadă se vehicula ideea că valorile comune ar putea dilua specificul național al fiecărei țări și
astfel s-ar produce o pierdere culturală. De aceea, formula de „valori comune” a fost privită cu teamă
și suspiciune de mulți dintre cetățenii statelor membre106.

q q q q q q q
În jurul temei „Unitate vs. diversitate în Uniunea Europeană” s-au formulat o multitudine de
opinii și s-au găsit foarte multe idei care au dat o notă de modernitate și de apropiere de cetățeni. Dacă
partizanii Uniunii au pledat pentru unitate și pentru o cât mai mare apropiere între cetățenii statelor
membre, euroscepticii au văzut în termenul „comun” o pierdere a specificității naționale.

Textul Tratatului de la Lisabona numește aceste valori europene și le separă de valorile, q q q q q q q q q q q q q q
cutumele și specificul național. Acestea din urmă sunt încadrate în articolul 3 al Titlului I.
Uniunea trebuie să promoveze țările, valorile lor naționale și binele cetățenilor lor. Chiar q q q q q q q q q q q q q
dacă spațiul european va fi deschis pentru cetățenii săi și pentru o piața comună,Uniunea se angajează
să respecte frontierele statului, egalitatea dintre țările membre și identitatea lor națională.
Este ușor de remarcat accentul pus în alegerea valorilor comune pe ființa umană și pe natura q q q q q q q q q q q q q q q q
ei. Drepturile omului, egalitatea și demnitatea umană au fost întotdeauna în atenția sferei politice
internaționale. Deoarece încă există situații în care oamenii se confruntă cu discriminarea, cu q q q q q q q q q q q q q
nerespectarea drepturilor fundamentale de ființe umane sau cu încălcarea demnității personale, q q q q q q q q q q q
Uniunea Europeana își ia sarcina de a reaminti și de a repune sub o bază legală legile și principiile
care ne definesc pe noi ca oameni107.

q q q q q q
Vis-a-vis de această menționare există o atenționare în ceea ce privește drepturile persoanelor q q q q q q q q q q q q q
care aparțin unei minorități naționale. Se știe că în momentul de față, la fel ca și în trecut, Uniunea s-a
confruntat cu migrarea forței de muncă și cu apariția unor importante comunități minoritare într-o q q q q q q q q q q q q q q
serie de state membre. De aceea, țările care fac parte din Uniunea Europeană trebuie să își dezvolte
societăți caracterizate de pluralitate, de nondiscriminare, toleranță, dreptate, solidaritate și egalitate

între bărbați și femei. q q q
A fi european înseamnă a împărtăși aceleași valori cu cetățenii europeni, iar a fi cetățean al

Uniunii Europene înseamnă a beneficia de drepturi prețioase. Tratatul de la Lisabona nu constituie

doar un pas înainte în materie de protecție a acestor drepturi, ci introduce și altele noi. Demnitatea
umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept acestea sunt valorile fundamentale ale
105
Augustin Fuerea, Respectarea drepturilor omului – preocupare esenţială pentru viitorul Uniunii Europene, în
Analele Universităţii Româno-Germane din Sibiu, Seria Ştiinţe Juridice şi Administrative, nr. 2 din 2003, pp. 26-27.
106
Ibidem, p. 28.
q q q
107
Ibidem, p. 29.
q q q
35
Uniunii Europene, enunțate chiar în primele pagini ale Tratatului de la Lisabona. Aceste valori108
sunt comune tuturor statelor membre și orice țară europeană care dorește să adere la Uniune trebuie
să le respecte. Promovarea acestor valori, pacea și bunăstarea popoarelor Uniunii reprezintă, în

prezent, principalele obiective ale Uniunii Europene. Acestor obiective generale li se adaugă o serie
de obiective specifice precum promovarea justiției și protecției sociale și lupta împotriva excluderii
și discriminării. Tratatul de la Lisabona face progrese semnificative în materie de protecție a

drepturilor fundamentale, deschizând calea aderării Uniunii Europene la Convenția europeană q q q q q q q q q q
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

q q q q q q q
3.2. Modificări aduse Parlamentului European de prevederile Tratatului de la

q q q q q q q q q q
Lisabona
Faptul că Parlamentul European devine un jucător din ce în ce mai impunător pe scena q q q q q q q q q q q q q q q
europeană a fost anunțat chiar de prezența la Conferinţa interguvernamentală (CIG) de la Lisabona a q q q q q q q q q q q q q q q
delegației parlamentare compusă din popularul Elmar Brok, social-democratul Enrique Baron q q q q q q q q q q
Crespo și liberalul Andrew Duff. q q q q
Dacă am putea nominaliza o schimbare instituțională esențială adusă prin Tratatul asupra q q q q q q q q q q q q
Funcționării Uniunii, acesta ar fi extinderea procedurii de codecizie, în avantajul Parlamentului q q q q q q q q q q q q
European, vertical, prin generalizarea sa și orizontal ,prin lărgirea ariei sale de aplicativitate109. q q q q q q q q q q q q
Începând cu Lisabona, codecizia devine procedura de bază în adoptarea actelor legislative ale q q q q q q q q q q q q q
Uniunii, iar lucrul este făcut evident de transformarea denumirii, prin articolul 249 a, în „procedura
legislativă ordinară”. Acest lucru înseamnă că doar în cazuri specifice se va aplica o procedură q q q q q q q q q q q q q q q
legislativă specială, în care adoptarea se va face de către Consiliu cu participarea Parlamentului sau, q q q q q q q q q q q q q q q
lucru novator, de către Parlament cu participarea Consiliului.

q q q q q q q
Potrivit unor voci, momentul Lisabona reprezintă de fapt urcarea Parlamentului pe o treaptă q q q q q q q q q q q q q
de egalitate cu Consiliul și un pas către un legislativ federal bicameral al Uniunii.

În orice caz, Parlamentul ar căpăta, în eventualitatea intrării în vigoare a noului Tratat,

competențe mult sporite, și ar accede la o poziție de unde poate dezbate mai convingător cu q q q q q q q q q q q q q q q q
reprezentanții guvernelor statelor membre asupra destinelor cetățenilor europeni. q q q q q q q
Parlamentul European îi reprezintă pe cetățenii statelor membre. Tratatul de la Lisabona q q q q q q q q q q q q
sporește competențele acestuia la nivel legislativ, bugetar și în materie de aprobare a acordurilor

internaționale. De asemenea, Tratatul modifică și structura Parlamentului110: numărul deputaților q q q q q q q q q q
europeni nu va depăși 751 (750 plus președintele), iar repartizarea locurilor pe state membre se va
face după principiul proporționalității degresive, ceea ce înseamnă că statele mari vor accepta să fie
subreprezentate pentru a permite o reprezentare mai bună a statelor mici, iar fiecare stat membru va q q q q q q q q q q q q q q q q
dispune de suficiente locuri astfel încât să fie posibilă reprezentarea tuturor curentelor/partidelor
politice naționale111. Deși aceste principii sunt aplicate și în prezent cu privire la distribuirea locurilor
pe țări în Parlamentul European, totuși, în cazul ratificării Tratatului, va fi pentru prima dată când ele
vor fi efectiv înscrise în Tratate112.

q q q q q
Altfel spus, deputații din țările cu cei mai mulți locuitori vor reprezenta un număr mai mare de q q q q q q q q q q q q q q q q q
cetățeni decât deputații din țările cel mai puțin populate. Tratatul mai precizează că fiecare stat
membru va fi reprezentat în Parlament de minim 6 deputați și de maxim 96 de locuri113. Procedura

108
Dan Niță, Eduard Dragomir, Tratatul de la Lisabona, ediția I, Editura Nomina Lex, București, 2009, p. 157.
109
Ibidem, p. 161.
q q q
110
Ibidem, p. 162.
q q q
111
Art. 9 A alin. (2) din Tratatul UE.
q q q q q q q q
112
www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/ds00869.fr07.pdf., accesat la data de 26.04.2017.
q q q q q q
113
Raportul Lamassoure-Severin, adoptat de Comitetul constituţional al Parlamentului în octombrie 2007, a intervenit
cu o propunere pentru distribuirea locurilor între statele membre, luând în considerare plafonul de 750 de fotolii
36
codeciziei este extinsă, în mod semnificativ și devine procedură legislativă obișnuită. Prin urmare,
Parlamentul European devine un legiuitor aflat pe picior de egalitate cu Consiliul pentru 95% din q q q q q q q q q q q q q q q
legislația comunitară. Implicarea Parlamentului crește legitimitatea democratică a legislației

q q q q q q q q q
europene.
Noua procedură bugetară asigură paritate deplină între Parlament și Consiliu în ceea ce q q q q q q q q q q q q q
privește aprobarea bugetului general114 al Uniunii Europene (nu se mai face distincție între
cheltuielile obligatorii și cheltuielile neobligatorii) și a cadrului financiar multianual, care capătă q q q q q q q q q q q q
statut juridic obligatoriu. q q
Parlamentul și Consiliul vor avea competențe egale în ceea ce privește definirea modalităților q q q q q q q q q q q q q
de control al actelor delegate și al celor de punere în aplicare (comitologie).

Este introdusă o repartizare exactă și clară a competențelor, însoțită de o clauză de q q q q q q q q q q q q q q
flexibilitate, similară celei existente în prezent, dar în care Parlamentul trebuie să își dea acum q q q q q q q q q q q q q q q
acordul.
Președintele Comisiei va fi ales de către Parlamentul European, cu votul majorității q q q q q q q q q q q q
membrilor. Candidatul va fi propus Parlamentului European de către Consiliul European, care îl va q q q q q q q q q q q q q q
nominaliza cu majoritate calificată, luând în considerare rezultatele alegerilor pentru Parlamentul q q q q q q q q q q q
European și după organizarea consultărilor necesare. Parlamentul va vota, de asemenea, pentru

învestitura întregii Comisii, inclusiv a Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe, care va avea șiq q q q q q q q q q q q q q
funcția de Vicepreședinte al Comisiei. q q q q
Pe lângă așa-numita procedură „cartonașul galben” (yellow card) (în cazul în care o treime
din parlamentele naționale resping o propunere legislativă, Comisia o va reexamina), a fost introdus
un nou mecanism menit să permită parlamentelor naționale să controleze aplicarea principiului

subsidiarității: dacă o majoritate simplă de parlamente naționale adoptă un aviz în care se afirmă că o q q q q q q q q q q q q q q q q q
propunere legislativă nu respectă principiul subsidiarității și fie Consiliul, fie Parlamentul European
este de acord cu respectivele parlamente naționale, propunerea este respinsă.

q q q q q q q q q
Parlamentul European joacă un rol consolidat în procedura de revizuire a tratatului. Acesta q q q q q q q q q q q q q
are dreptul la inițiativă, face parte din convenția care stă la baza noii proceduri obișnuite de revizuire,
iar acordul său este necesar în cazul în care Consiliul dorește să nu convoace o convenție în cazul
unor modificări minore115. q q
Procedurile simplificate de modificare a tratatelor cu privire la politici și proceduri prevăd că q q q q q q q q q q q q q q
partea din Tratat privind politicile și acțiunile interne poate fi modificată prin decizia unanimă a
Consiliului European, cu acordul statelor membre și cu consultarea Parlamentului European. q q q q q q q q q q
O altă procedură simplificată permite trecerea de la unanimitate la majoritate calificată în

Consiliu sau de la procedura legislativă specială la procedura legislativă obișnuită (codecizie) prin
decizia unanimă a Consiliului, cu acordul Parlamentului European. Dacă un parlament național

obiectează, decizia nu poate fi adoptată. În acest caz, poate fi aplicată numai revizuirea obișnuită a q q q q q q q q q q q q q q q q
tratatului. Noul Președinte permanent al Consiliului European (ales pentru o perioadă de doi ani și
jumătate de către șefii de stat și de guvern) va prezenta Parlamentului European un raport după
fiecare dintre reuniunile Consiliului. q q q
parlamentare. Conform Raportului, a fost preconizată o reducere a numărului de fotolii parlamentare pentru majoritatea
statelor membre, şi doar o creştere uşoară a acestuia pentru Austria, Malta, Slovenia şi Suedia. Cu ocazia summit-ului
informal din octombrie de la Lisabona, guvernul italian a contestat propunerea, ce rupea, de altfel, paritatea între
numărul de fotolii atribuite Italiei şi altor state „mari”, precum Franţa şi Marea Britanie, reuşind să negocieze un fotoliu
suplimentar (73, la fel ca Marea Britanie, dar totuşi unul sub Franţa – 74), disponibil pe site-ul
http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/afco/dt/815/815762/815762ro.pdf, accesat la data de q q q q q
26.04.2017.
114
q Mercedes Guinea Llorente, Europa viitorului. Tratatul de la Lisabona, Editura Polirom, Iași, 2011, p. 168.
115
q Ibidem, p. 169. q q
37
Modalitățile și procedura prin care un stat membru poate părăsi Uniunea Europeană, așa- q q q q q q q q q q q q
numita clauză de retragere, prevede obținerea acordului Parlamentului European.

q q q q q q q q
3.3. Parlamentele Naționale – noutate a Tratatului de la Lisabona q q q q q q q q q
O noutate adusă de Tratatul de la Lisabona este aceea a recunoașterii rolurilor la nivel

comunitar a parlamentelor naționale. Se motivează de către autorii tratatului această opțiune, prin q q q q q q q q q q q q q
faptul că modul în care parlamentele naționale își exercită controlul asupra guvernelor lor respective
în ceea ce privește activitățile Uniunii Europene, ține de organizarea și practicile constituționale

proprii fiecărui stat membru și trebuie încurajată o participare sporită a parlamentelor naționale la
activitățile Uniunii Europene și consolidată capacitatea acestora de a-și exprima punctul de vedere q q q q q q q q q q q q q
asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene, precum și asupra altor chestiuni care pot
prezenta un interes deosebit pentru acestea, obținându-se un cadru mai democratic de funcționare al
Uniunii, prin implicarea forurilor cu caracter cel mai pregnant democratic din Uniune în funcționarea
acesteia116. Astfel, sunt introduse prevederi speciale destinate să ajute parlamentele naționale să se q q q q q q q q q q q q q
implice mai îndeaproape în activitatea Uniunii. În special, parlamentele naționale vor putea acționa
în calitate de „gardieni” ai principiului de subsidiaritate. Parlamentele naționale vor avea puterea de

a influența deciziile, încă din faza inițială a elaborării unei propuneri, înainte ca aceasta să fie
analizată în detaliu de Parlamentul European și de Consiliu. Proiectele de acte legislative adresate

Parlamentului European și Consiliului se transmit parlamentelor naționale. Proiectele de acte q q q q q q q q q q q
legislative emise de Comisie se transmit direct de Comisie parlamentelor naționale, în același timp în q q q q q q q q q q q q q q q
care se transmit Parlamentului European și Consiliului. Proiectele de acte legislative emise de

Parlamentul European se transmit direct de Parlamentul European parlamentelor naționale. q q q q q q q q q q
Proiectele de acte legislative emise de un grup de state membre, de Curtea de Justiție, de Banca q q q q q q q q q q q q q q q q q
Centrală Europeană sau de Banca Europeană de Investiții se transmit de Consiliu parlamentelor

naționale117.
Parlamentele naționale vor putea adresa președintelui Parlamentului European, al q q q q q q q q q
Consiliului și, respectiv, al Comisiei, un aviz motivat privind conformitatea unui proiect de act q q q q q q q q q q q q q q
legislativ cu principiul subsidiarității, în conformitate cu procedura prevăzută în Protocolul privind

aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității. q q q q
În cazul în care un proiect de act legislativ este emis de un grup de state membre, președintele
Consiliului transmite avizul sau avizele motivate respective, guvernelor statelor membre în cauză118 q q q q q q q q q q q
În cazul în care un proiect de act legislativ este emis de Curtea de Justiție, de Banca Centrală
Europeană sau de Banca Europeană de Investiții, președintele Consiliului transmite avizul sau q q q q q q q q q q q q
avizele motivate respective, instituției sau organului în cauză.

q q q q q q q
Se prevede un termen de opt săptămâni între data la care un proiect de act legislativ este pus la
dispoziția parlamentelor naționale în limbile oficiale ale Uniunii Europene și data la care proiectul în
cauză este înscris pe ordinea de zi provizorie a Consiliului, în vederea adoptării unei poziții în cadrul
unei proceduri legislative. Sunt posibile excepții în cazuri de urgență, ale căror motive sunt indicate
în actul sau în poziția Consiliului. Cu excepția cazurilor de urgență, motivate în mod corespunzător,
nu se poate ajunge la nici un acord asupra unui proiect de act legislativ în cauză în decursul acestor
săptămâni. Cu excepția cazurilor de urgență motivate în mod corespunzător, se respectă un termen de q q q q q q q q q q q q q q q
zece zile între înscrierea unui proiect de act legislativ pe ordinea de zi provizorie a Consiliului și
adoptarea unei poziții119. q q
116
Ibidem, p. 171.
q q q
117
Bianca Tescaşiu, op. cit., p. 142.
q q q q q q
118
Gheorghe Prisăcaru, op. cit., p. 217.
q q q q q q
119
Jean-Luc Sauron, op. cit., p. 217.
q q q q q q
38
Ordinea de zi și rezultatele ședințelor Consiliului, inclusiv procesele-verbale ale ședințelor în
cadrul cărora Consiliul deliberează asupra proiectelor de acte legislative, se transmit direct
parlamentelor naționale, simultan cu transmiterea acestora, guvernelor statelor membre. q q q q q q q q
În cazul în care, Consiliul European are în vedere să recurgă la articolul 48 alineatul (7)
primul sau al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană, parlamentele naționale sunt
informate cu privire la inițiativa Consiliului European, cu cel puțin șase luni înainte de adoptarea
unei decizii120.
q
Curtea de Conturi transmite raportul său anual parlamentelor naționale, cu titlu informativ,
simultan cu transmiterea acestuia Parlamentului European și Consiliului.

q q q q q q q
Parlamentul European și parlamentele naționale definesc împreună organizarea și q q q q q q q q q
promovarea unei cooperări interparlamentare eficiente și periodice în cadrul Uniunii.

q q q q q q q q q
O conferință a organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii, poate supune

atenției Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei orice contribuție pe care o consideră

adecvată. În plus, o astfel de conferință promovează schimbul de informații și schimbul celor mai
bune practici între parlamentele naționale și Parlamentul European, inclusiv între comisiile
specializate ale acestora. De asemenea, conferința organelor parlamentare poate organiza conferințe
interparlamentare pe teme specifice, în special pentru a dezbate chestiuni de politică externă și de q q q q q q q q q q q q q q q
securitate comună, inclusiv politica de securitate și de apărare comună. Contribuțiile conferinței nu

angajează parlamentele naționale și nu aduc atingere poziției acestora.

q q q q q q q q
În plus față de cele de mai sus, parlamentele naționale121:

q q q q q q q q q
- vor participa la procedurile viitoare de revizuire a Tratatelor;

q q q q q q q q q
- vor fi informate cu privire la cererile de aderare la Uniunea Europeană;

- vor participa la mecanismele de evaluare a punerii în aplicare a politicilor Uniunii Europene

în domeniul afacerilor interne (migrație, supravegherea frontierelor, combaterea traficului ilegal de

persoane, arme, droguri); q q
- vor fi implicate în supravegherea activităților Europol și Eurojust.

q q q q q q q q q
120
121
39
CONCLUZII
Conform tratatelor ratificate din doctrină și din legislația în domeniu ajungem la concluzia că q q q q q q q q q q q q q q
Parlamentul ar trebui să acționeze atât în Europa cât și în lume în favoarea drepturilor fundamentale q q q q q q q q q q q q q q q q
ale omului, a libertății și a democrației iar, deputații europeni ar trebuie să supravegheze acordurile
economice și comerciale semnate de Uniunea Europeană cu țările terțe, pentru a respecta dreptul
omului. Pentru a-i stimula, în fiecare an a avut loc decernarea premiului Saharov pentru persoanele
care luptă pentru „libertatea de gândire”.

q q q q q
Având propria sa istorie, cultură şi putere, Parlamentul European se evidenţiază printr-o serie q q q q q q q q q q q q q
de caracteristici aparte:
q q
-reprezintă „experimentul” care a avut cea mai mare influenţă în lume în ceea ce priveşte q q q q q q q q q q q q q q q
democraţia transnaţională; q
-face parte dintr-un sistem instituţional unic şi fără precedent din punct de vedere istoric, q q q q q q q q q q q q q q
Uniunea Europeană cu melanjul său de puteri supranaţionale şi cooperare interguvernamentală;

q q q q q q q q q q
-existenţa sa este controversată, politicieni din unele state membre fiind chiar împotriva q q q q q q q q q q q q
creării şi dezvoltării sale ulterioare;

q q q q
-a cunoscut o dezvoltare rapidă, ales pentru prima dată în 1979 şi-a consolidat rolul şi puterea
în mod considerabil;
q q
-este obligat să-şi desfăşoare activitatea în trei sedii în loc de unul (Secretariatul se găseşte la q q q q q q q q q q q q q q q q
Luxemburg, comisiile parlamentare se reunesc la Bruxelles, iar sesiunile parlamentare au loc la q q q q q q q q q q q q q
Strasbourg cu sesiuni suplimentare la Bruxelles); q q q q q
-are un caracter multilingvist, putând fi comparat doar cu Parlamentele din India sau Africa
de Sud; q
-în urma votului său majoritar direct nu ia naştere niciun guvern, rezultatul acestor alegeri
nepresupunând păstrarea sau schimbarea puterii executive (la fel ca la Congresul SUA, dar spre q q q q q q q q q q q q q q
deosebire de parlamentele naţionale ale tuturor statelor Uniunii Europene);

q q q q q q q q
-se află într-o continuă extindere, de la 410 membrii din 9 ţări iniţial, la 785 din 28 de ţări în
prezent.
Tratatul de la Lisabona a amplificat capacitatea de a acţiona a Uniunii, mărind eficienţa şi q q q q q q q q q q q q q q q
eficacitatea instituţiilor şi a mecanismelor de luare a deciziilor. Înarmată cu acest Tratat, Uniunea q q q q q q q q q q q q q q
Europeana a fost capabilă să facă faţă noilor provocări globale şi să rezolve problemele care contează
cel mai mult pentru cetăţeni, cum ar fi schimbarea climatică, securitatea energetică, terorismul
internaţional, crima organizată transfrontalieră, azilul şi imigraţia. q q q q q q
Tratatul de la Lisabona a îmbunătăţit considerabil caracterul democratic al Uniunii prin q q q q q q q q q q q q
creşterea puterii Parlamentului, prin fortificarea Cărţii Drepturilor Fundamentale şi prin întărirea
domniei legii. Tratatul clarifică valorile şi reafirmă obiectivele Uniunii.

q q q q q q q q
Tratatul creşte profilul internaţional al Uniunii Europene şi îi oferă instrumentele de a acţiona q q q q q q q q q q q q q q
mai eficient. Tratatul de la Lisabona nu transformă Uniunea Europeană într-un „super-stat”, dar
introduce unele inovaţii instituţionale care a făcut Uniunea mai puternică şi mai eficientă, dar nu în
detrimentul statelor membre. Relaţia între Uniunea Europeană şi statele membre au rămas în esenţă q q q q q q q q q q q q q q
neschimbată, astfel încât orice modificare a tratatelor a necesitat acordul unanim al statelor membre, q q q q q q q q q q q q q q
iar Uniunea și-a asumat obligaţia explicită de a le respecta identitatea.

q q q q q q q q q q
Pentru a încheia într-o notă cât mai pozitivă, sperăm ca împreună cu instituţiile europene dar q q q q q q q q q q q q q q q
şi cu ajutorul nostru, printr-o strategie de dezvoltare durabilă, să ne asigurăm un trai mai bun şi o
viaţă mai prosperă. q q
Sper că prin intermediul acestei lucrări v-am adus la cunoştinţă lucrurile esenţiale legate de q q q q q q q q q q q q q q
Parlamentul European și pe viitor o să fiţi mai informaţi în legătură cu ceea ce vă înconjoară. q q q q q q q q q q q q q q q q
40
BIBLIOGRAFIE
I. TRATATE. CURSURI. MONOGRAFII. ARTICOLE

q q q q
1. Albescu, Andrada Maria, Iniţiativa europeană, în „Revista Jean Monnet”, nr. 2, decembrie
2007.
2. Antonescu, Mădălina Virginia, Instituțiile Uniunii Europene în perioada Post Nisa,
Editura Lumen, București, 2009.

q q q
3. Bărbulescu, Iordan Gheorghe, Procesul decizional în Uniunea Europeană, Editura

q q q q q q q q q q
Polirom, Iași, 2008. q q
4. Brack, Nathalie, Coman, Ramona, Ritterlmeyer, Yann-Sven, Stănculescu, Cristina,

q q q q q q q q q
Despre Parlamentul European, democratizare și democrație, Editura Institutul European, Iași,

q q q q q q q q q q
2011.
5. Brânzan, Constantin, Avocatul Poporului – o instituție la dispoziția cetățeanului, Editura
Juridică, București, 2001.

q q
6. Ceterchi, Ioan, Instituția Ombudsman-ului în Suedia, în rev. „Studii de drept românesc”,

Editura Academiei Române, București, anul 3, nr. 1-2, 1991.

q q q q q q q q
7. Corbett, Richard, Jacobs, Francis, Shackleton, Michael, Parlamentul European,

q q q q q q q q q
Monitorul Oficial, București, 2007. q q q
8. Cotea, Felician, Drept Comunitar European, Editura Wolters Kluwer, București, 2009.
q q q q q q q q q q
9. Deac, Adriana, Dreptul Uniunii Europene – instituţiile Uniunii Europene Teste grilă,
Editura Universul Juridic, 2017.

q q q
10. Diaconu, Nicoleta, Sistemul instituțional al Uniunii Europene, Editura Lumina Lex,
București, 2001. q
11. Dragomir, Eduard, Nița, Dan, Instituțiile Uniunii Europene, Editura Nomina Lex,
București, 2010. q
12. Dragoș, Dacian Cosmin, Uniunea Europeană. Instituții. Mecanisme, Ediția a III-a,
Editura C.H. Beck, București, 2007.

q q q q
13. Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene, Ediția a V-a – revizuită și adăugită după
Tratatului de la Lisabona, Editura Universul Juridic, București, 2011.

q q q q q q q q
14. Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene, Ediţia a VI-a- revizuită şi adăugită,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2016.

q q q q
15. Fuerea, Augustin, Respectarea drepturilor omului – preocupare esenţială pentru viitorul
Uniunii Europene, în Analele Universităţii Româno-Germane din Sibiu, Seria Ştiinţe Juridice şi
Administrative, nr. 2 din 2003. q q q q
16. Gâlea, Ion, Uniunii Europene. Comentarii și explicații, Editura C.H. Beck, București,
2012.
17. Görnig, Gilbert, Rusu, Ioana Eleonora, Dreptul Uniunii Europene, Editura C.H. Beck,
București, 2010. q
18. Groza, Anamaria, Uniunea Europeană: drept instituțional, Editura C.H. Beck,
q q q q q q q q q q
București, 2008. q
19. Gyula, Fabian, Drept instituțional al Uniunii Europene, Editura Hamangiu, București,
2012.
20. Ivan, Adrian Liviu, Ghidul Parlamentului European, Editura C.A. Publishing, București,
2009.
21. Ivan, Adrian, Cugleșan, Natalia, Herbel, Mihaela, Ghidul Parlamentului European,
q q q q q q q q q q
Editura CA Publishing, 2009.

q q q
41
22. Llorente, Mercedes Guinea, Europa viitorului. Tratatul de la Lisabona, Editura Polirom,
Iași, 2011.
q
23. Manolache, Octavian, Tratat de drept comunitar, ediția a VI-a, Editura C.H. Beck,
București, 2015. q
24. Micu, Gabriel, Ordinea juridică instituțională comunitară, Editura Paideia, București,
q q q q q q q q q q
2007.
25. Niță, Dan, Dragomir, Eduard, Tratatul de la Lisabona, ediția I, Editura Nomina Lex,
București, 2009. q
26. Oosting, Marten, Brânzan, Constantin, Rolul Ombudsman-ului într-o societate

q q q q q q q q q
democratică, în rev. „Dreptul”, nr. 5/1997. q q q q q
27. Popescu, Mariana, Roxana, Dreptul Uniunii Europene, Editura Universul Juridic,
q q q q q q q q q q
Bucureşti, 2014. q
28. Prisăcaru, Gheorghe, Instituţiile Uniunii Europene, Editura Universitară, București,

q q q q q q q q q
2010.
29. Raepenbusch Van Sean, Drept instituţional al Uniunii Europene, Editura Rosseti
International, Bucureşti, 2014. q q
30. Sauron, Jean-Luc, Curs de instituții europene, Editura Polirom, Iași, 2010.
q q q q q q q q q q
31. Savu, Tiberiu, Obiectivele şi competenţele Uniunii Europene consacrate de Tratatul de

la Lisabona, în „Revista Română de Drept Comunitar”, nr. 2/2008.

q q q q q q q q q
33. Scăunaș, Stelian, Uniunea Europeană – Construcție, reformă, instituții, drept, Editura
C.H. Beck, București, 2008.

q q q
34. Tănăsescu, Elena Simina, Deaconu, Ștefan, Drept constituțional și instituții politice –
Caietul de seminarii, Editura All Beck, București, 2002.

q q q q q q q
35.Tescașiu, Bianca, Instituții europene – schimbări și adaptări din perspectiva extinderii q q q q q q q q q q q
Uniunii Europene, Editura C.H. Beck, București, 2009.

q q q q q q
36. Tomuş, Ioana, Reforma Pieţei Interne, în „Revista Jean Monnet”, nr. 2, decembrie 2007.
37. Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană, Editura Best Publishing, București, 2008.
38. Vâlcu, Elise Nicoleta, Drept comunitar instituțional, Curs universitar, Ediția a II-a
revizuită și adăugită, Editura Sitech, Craiova, 2010.

q q q q q q
39. Vătăman, Dan, Drept comunitar european, Editura Universul Juridic, București, 2009.
q q q q q q q q q q
40. Vătăman, Dan, Organizaţii europene şi euroatlantice, Editura Lumina Lex, București,
2008.
II. LEGISLAȚIE
q
41. Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (1951).

42. Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (1957).

q q q q q q q q
43. Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (1957).

q q q q q q q q q q
44. Tratatul de Fuziune – Jurnalul Oficial 152 din 13 iulie 1967.

45. Actul Unic European- Jurnalul Oficial L 169 din 29 iunie 1987.
46. Tratatul privind Uniunea Europeană (Maastricht) – Jurnalul Oficial C191 din 29 iulie
1992.
48. Tratatul de la Nisa – Jurnalul Oficial C80 din 10 martie 2001.
49. Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind

funcționarea Uniunii Europene – Jurnalul Oficial C115 din 9 mai 2008.

q q q q q q q q q q
50. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a

Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona, 13 decembrie 2007 – Jurnalul

Oficial C306 din 17 decembrie 2007.

q q q q q
42
51. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Jurnalul Oficial C 303 din 14
decembrie 2007.
q
III. SITE-URI
q
52. www.europa.eu – Site-ul oficial al Uniunii Europene

q q q q q q q
53. www.europarl.europa.eu/portal/ro – Site-ul oficial al Parlamentului European

q q q q q q q
54. http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.3.1.pdf
q
55. http://dexonline.net/definitie-majoritate
q
56. https://www.ecb.europa.eu/ecb/legal/pdf/c_32620121026ro.pdf
q
57.www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/ds00869.fr07.pdf
58.http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/afco/dt/815/815762/8
15762ro.pdf
43

Parlamentul European

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Parlamentul European

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE, ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA

PRIVIND PARLAMENTUL EUROPEAN ................................................................................. 7

1.1. Scurt istoric ................................................................................................................ 7

1.2. Modul de desemnare al parlamentarilor europeni ....................................................... 9

1.3. Structura Parlamentului European............................................................................ 10

1.3.1. Președintele Parlamentului European .............................................................. 10

1.3.2. Biroul Parlamentului European ........................................................................ 11

1.3.3. Conferința președinților .................................................................................... 12

1.3.3.1 Conferința președinților de comisii......................................................... 12

1.3.3.2. Conferința președinților de delegații...................................................... 12

1.3.4. Secretariatul general ......................................................................................... 13

1.3.5. Comisiile Parlamentului European ................................................................... 13

CAPITOLUL II. COMPETENȚELE PARLAMENTULUI EUROPEAN ................. 15

2.1. Competența legislativă ............................................................................................. 15

2.2. Competența în domeniul internațional...................................................................... 18

2.2.1. Extinderea uniunii ............................................................................................. 19

2.2.2. Acordurile internaționale .................................................................................. 20

2.2.3. Consultarea și informarea parlamentului în cadrul politicii externe și de

securitate comună ................................................................................................................... 20

2.3. Competența bugetară ............................................................................................... 21

2.4. Competența în numirea membrilor altor instituții europene ...................................... 22

2.4.1. Numirea Înaltului Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună 22

2.4.2. Alegerea Președintelui Comisiei ....................................................................... 22

2.4.3. Alegerea Comisiei ............................................................................................. 23

2.4.4. Numirea membrilor Curții de Conturi ............................................................... 23

2.4.5. Numirea membrilor Comitetului Director al Băncii Centrale Europene............ 24

2.4.6. Numirea Ombudsmanului ................................................................................. 24

2.4.7. Rolul Parlamentului European în procesul numirilor pentru Agențiile Uniunii

2.6. Competența în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală .......... 25

2.7. Atribuții consultative ............................................................................................... 26

2.8. Competențe de natură jurisdicțională ....................................................................... 27

2.9. Ombudsmanul (Mediatorul European, Avocatul Poporului) .................................... 27

2.9.1. Apariția instituției Ombudsman-ului pe continentul european .......................... 27

2.9.2. Răspândirea instituției în spațiul european ....................................................... 29

CAPITOLUL III. NOUTĂȚI ADUSE DE TRATATUL DE LA LISABONA PRIVIND

ACTIVITATEA PARLAMENTULUI EUROPEAN................................................................ 31

3.1. Fundamentele Tratatului de la Lisabona ................................................................... 31

3.2. Modificări aduse Parlamentului European de prevederile Tratatului de la Lisabona . 36

3.3. Parlamentele Naționale – noutate a Tratatului de la Lisabona ................................... 38

să ne dăm seama de legislația europeană.

acestea reieșind cât de importantă este activitatea Parlamentului.

și puse în aplicare de instituțiile acesteia.

vedere economic și financiar având și o putere de cumpărare a banului mai mare.

În primul capitol, „Aspecte generale, organizarea și funcționarea Parlamentului European”,

de ce a avut loc înființarea Parlamentului European.

În a doua fază a capitolului I am prezentat organele de conducere ale Parlamentului care au în

secretariat general având obligația de a coordona toate lucrările Parlamentului. q q q q q q q q q

regulament. El conduce toate activitățile, decide, suspendă și închide ședințele parlamentului q q q q q q q q q q q

hotărând de asemenea asupra admisibilității amendamentelor și asigurând respectarea

desfășurare a tuturor activităților acestei instituții și a Regulamentului de procedură. q q q q q q q q q q

domenii precum birourile de informații externe, alocarea birourilor, grupurile de vizitatori,

expozițiile și operele de arta etc. q q q q q

președintele și vicepreședinții la care se adaugă și chestorii. Predigiul se ocupa de problemele q q q q q q q q q q q q q q

financiare, organizatorice și administrative. Biroul și chestorii se reunesc odată pe luna dar și cu

ocazia unor reuniuni suplimentare ad-hoc.

grupărilor politice implica un amestec de schimbare și continuitate. q q q q q q q q

bugetare și de control asupra celorlalte instituții. q q q q q q

acte legislative împreună cu Consiliul Uniunii Europene.

Este exercitată prin patru proceduri de decizie și anume: q q q q q q q q

de a aduce amendamente propunerilor acestuia pe care Consiliul nu le va putea refuza decât în

împarte punerea legislativa a consiliului;

Controlul Parlamentului asupra execuției bugetare revine Comisiilor competente pentruq q q q q q q q q

buget și control bugetar precum și altor comisii interesate.