Cuba

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Pentru alte sensuri, vedeți Cuba (dezambiguizare).
Cuba
Republica Cuba
República de Cuba   es

Drapel Stemă[*]

Deviză: Patria o Muerte, Venceremos!  es

"Patria sau moartea!"[2]

Imnul național: 

MENIU

0:00
 Geografie
Suprafață  
 - totală 109.884 km² (locul 106)
Apă (%) neglijabil[5]
Cel mai înalt punct Pico
Turquino[*] (1.974 m) 
Cel mai jos punct Marea Caraibilor (0 m) 
Cel mai mare oraș Havana
Vecini Statele Unite ale Americii 
Fus orar CST
Populație
Populație  
 - Recensământ 2013 11.210.064
Densitate 102 loc/km²
Limbi oficiale Spaniolă
Etnonim cubanezi (pl.)
cubanez (masc.)
cubaneză (fem.) 
Grupuri etnice (2012[3]) 64.1% albi,
26.6% mulatri și metiși
9.3% negri
Guvernare
Sistem politic Unitar republică, Stat
comunist[4]
Președinte Miguel Dias-Canel
Prim-vicepreședinte J. R. M. Ventura
Prim-ministru Miguel Dias-Canel
 Președinte al Adunarii
Esteban Lazo Hernández
Naționale
Legislativ National Assembly of
People's Power(d) 
Capitala Havana
Istorie
Independență față de Spania
Declarată 10 octombrie 1868
Data declararii Republicii 20 mai 1902
de la Statele Unite
Revolutia Cubaneza 1 ianuarie 1959
Economie
PIB (PPC) 2011
 - Total $212 miliarde[7] (locul 58)
 - Pe cap de locuitor $18.796[8] (locul 60)
PIB (nominal) 2013
 - Total $78,694 miliarde[9] (locul 64)
 - Pe cap de locuitor (locul 86)$6.985[10]
Gini (2000) 38.0 (mediu)
IDU (2013) 0.815 (foarte ridicat)
(locul 44)
Monedă Peso cubanez( CUP )
Peso convertibil
cubanez[13] ( CUC )
Coduri și identificatori
Cod CIO CUB 
Cod mobil 368 
Prefix telefonic 53
ISO 3166-2 CU 
Domeniu Internet .cu
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text 

Cuba (oficial Republica Cuba, în spaniolă República de Cuba) este o țară insulară din

nordul Americii Centrale, situată pe cea mai mare insulă din Antile (Cuba), Isla de la
Juventud și câteva arhipelaguri. Se află la confluența Mării Caraibelor, Golfului
Mexic și Oceanului Atlantic. La nord se află SUA și Bahamas, la vest - Mexic, la sud
- Insulele Cayman și Jamaica, iar la sud-est - Haiti. Capitala și cel mai mare oraș din
țară este Havana. Al doilea oraș ca mărime este Santiago de Cuba.[14][15][16]
 Cuprins

 1Etimologie
 2Istorie
o 2.1Declinul puterii lui Fidel Castro
 3Politică
 4Provincii
 5Geografie
 6Economie
 7Cultură
o 7.1Patrimoniu mondial UNESCO
 8Religie
 9Referințe
 10Vezi și
 11Legături externe

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Denumirea „Cuba” provine din limba taino și, deși semnificația exactă nu este clară,
aceasta poate fi tradusă ca „teren fertil” (cubao) sau ca „loc minunat” (coabana). Se
spune că numele „Cuba” a fost dat de Cristofor Columb, după orașul Cuba din districtul
Beja din Portugalia.

Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Cubei
Populațiile originare amerindiene (Taino, Siboney și Guanajatabey) au căzut sub
dominația Spaniei în secolul al XVI-lea. În mai puțin de 200 de ani, populația
indigenă a fost, practic, exterminată total. Lupta coloniei pentru independență a
început în 1868 și a continuat de-a lungul secolului al XIX-lea până la Războiul
spaniolo-american din 1898. Statele Unite au ocupat insula până în 1902, când i s-a
recunoscut independența, limitată totuși de Amendamentul Platt (revocat în 1934),
SUA continuând să aibă o influență majoră în politica cubaneză.
Che Guevara, Fidel Castro Ruz, Camilo Cienfuegos, Raúl Castro Ruz și armata lor
de rebeli au fost unul dintre grupurile numeroase de gherilă care se opuneau
dictatorului Fulgencio Batista. 'Mișcarea 26 iulie' a lui Castro a absorbit rapid toate
aceste mișcări și a cucerit puterea, formând guvernul, după victoria, în 1959,
împotriva forțelor militare loiale lui Batista. În momentul în care Batista a fost alungat
de la putere, 75% din terenul cultivabil era proprietatea cetățenilor străini și
companiilor străine (în special nord-americane). Noul guvern revoluționar a adoptat
reforma agrară și a confiscat cea mai mare parte a proprietăților agricole ale
companiilor străine. În scurtă vreme, însă, relațiile cu SUA s-au deteriorat. La
început, Castro nu dorea să discute planurile sale de viitor, dar, în cele din urmă, s-a
declarat comunist, explicând că încearcă să construiască socialismul în Cuba. Au
fost stabilite relații diplomatice cu Uniunea Sovietică. Un guvern nou, condus de
renăscutul Partid Comunist Cubanez, a început să pună în practică reformele
economice promise de Castro. Printre alte lucruri, asistența
medicală și învătământul au devenit, pentru prima oară, gratuite pentru toți
cubanezii. Cu o oarecare întârziere, o constituție de inspirație sovietică a fost
adoptată în 1976.
Pentru mai multe decenii, Cuba a primit un ajutor (subvenție) masiv din
partea URSS, în schimbul zahărului cubanez, sovieticii livrând petrol. O parte din
cantitatea aceasta de petrol era consumată în Cuba, iar restul era vândut pe piața
mondială pentru un profit de câteva miliarde de dolari. În schimbul acestei subvenții
sovietice, Cuba sprijinea mișcările comuniste din toată America Latină (printre
altele: Nicaragua, El Salvador, Guatemala, Columbia și Chile) și
din Africa (Angola, Mozambic și Etiopia). Numai în Angola existau peste 50.000 de
militari cubanezi. Colapsul Uniunii Sovietice din 1991 i-a dat o lovitură economică
grea Cubei, iar când sovieticii au încetat acordarea ajutorului anual de 6 miliarde de
dolari , guvernul comunist a chemat populația la "perioadă specială" de refacere.
În ciuda faptului că i-a fost interzis accesul la împrumuturile de la FMI și Banca
Mondială, deoarece Cuba este în zona debitorilor Clubului de la Paris cu sute de
milioane de dolari, economia țării nu s-a prăbușit, deși venitul pe cap de locuitor
este încă mai mic decât era în 1989 (dar în creștere lentă). Economia cubaneză are
ca ramuri importante agricultura (tutun, zahăr, citrice), mineritul (nichel) și turismul.
În 1996, administrația Clinton a emis Legea Helms-Burton. Această lege stabilește,
printre altele, că orice companie străină care "face în mod conștient operațiuni
comerciale în Cuba cu proprietăți ale cetățenilor SUA confiscate fără compensație"
va intra în litigiu cu statul american, iar conducătorilor respectivelor companii li se va
interzice accesul în Statele Unite. Sancțiuni pot fi aplicate companiilor din afara
SUA, care fac comerț cu Cuba. Această legislație a fost aplicată după doborârea a
două avioane civile de către armata cubaneză. [2] [3]. Această legislație
extrateritorială este considerată foarte controversată, iar embargoul SUA a fost
condamnat pentru a 13-a oară, de 179 de state, în cadrul Adunării
Generale a ONU din 2004 . Mai mult, membri ai Congresului SUA din amândouă
partidele au criticat, în mod deschis, creșterea cheltuielilor pentru întărirea
embargoului. [4]
Cei mai importanți parteneri comerciali ai Cubei
sunt: Spania, Canada, Franța, Italia, Anglia și Japonia. Embargoul SUA împotriva
Cubei se aplică tuturor bunurilor, cu excepția produselor medicale și a mărfurilor
agricole, care sunt autorizate de lege. Companiile agricole americane sunt libere să
exporte în Cuba, cu condiția plății în avans în bani gheață. Călătoriile cetățenilor
americani sunt în mare parte interzise prin lege. Totuși, unii cetățeni americani
vizitează în mod ilegal Cuba, călătorind prin Mexic, Canada sau Bahamas, ei fiind
mai apoi pasibili de plata unor amenzi mari, dacă sunt puși sub acuzare, autoritățile
americane nefiind foarte stricte cu turiștii obișnuiți, care nu sunt implicați în activități
criminale. La fel, este de remarcat faptul că evoluția de ultimă oră a relațiilor Cubei
cu SUA înregistrează o evidentă îmbunătățire, astfel că, în luna decembrie 2014,
printre măsurile luate în vederea normalizării relațiilor diplomatice, Obama a anunțat
eliminarea restricțiilor de călătorie între cele două țări, reluarea relațiilor diplomatice
la nivel de ambasade, reluarea unor schimburi comerciale.
Declinul puterii lui Fidel Castro[modificare | modificare sursă]
În iulie 2006, din cauza unor probleme de sănătate, Fidel Castro predă provizoriu
puterea fratelui său, Raúl. În februarie 2008, Fidel anunță că, după 50 de ani de
putere, renunță la președinția Cubei.
Raúl Castro, care se pare că va fi succesorul, anunță reforme economice, având ca
obiectiv, printre altele: sistemul de salarizare, susținerea proprietății private asupra
locuințelor, a terenurilor agricole și alte drepturi și libertăți (care, anterior, erau
interzise de către regimul dictatorial al lui Fidel Castro), cum ar fi dreptul de a
cumpăra și deține un telefon mobil, un calculator.

Politică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Politica Cubei
Cuba este un stat socialist, sau o republică parlamentară condusă de un partid
comunist, care deține monopolul puterii politice. (Toate partidele de opoziție sunt
considerate ilegale de constituția cubaneză, care afirmă că "Partidul Comunist
Cubanez ... este forța supremă călăuzitoare a societății și a statului"). Fidel Castro a
fost șeful statului și șef al guvernului din 1959 până în 2008, la început ca prim-
ministru ș,i după desființarea acestei funcții în 1976, ca președinte al Consiliului de
Stat și de Miniștri. Este, de asemenea, membru, din 1976, al Adunării Naționale a
Puterii Populare din partea municipalității orașului Santiago de Cuba, Prim
Secretar al Partidului Comunist Cubanez și comandant suprem al forțelor armate.
Din motive de sănătate, în august 2006 Fidel Castro a transferat toate prerogativele
sale fratelui său, Raúl Castro, care, în februarie 2008, este numit președinte al
Cubei.
Parlamentul unicameral cubanez este Asamblea Nacional del Poder
Popular (Adunarea Națională a Puterii Populare). Cei 609 membri sunt aleși pentru
un mandat de cinci ani și nu există opoziție. Candidații, care pot fi sau nu pot fi
membri ai Partidului Comunist, sunt nominalizați de organizațiile politice și sociale
proguvernamentale. Partidul Comunist Cubanez este recunoscut ca singurul partid
politic legal, dar îi este interzis prin lege să nominalizeze candidați. Totuși, nici un
oponent al guvernului nu a mai fost ales în parlament de la victoria revoluției.
În 2001, Oswaldo Payá Sardiñas și membrii Proiectului Varela au încercat - folosind
prevederile Constituției Cubaneze, care permite inițiativa cetățenească - să facă
un plebiscit. Dacă ar fi fost acceptată de guvern și aprobată de votul popular,
amendamentele ar fi stabilit noi libertăți, precum cea de asociere, a cuvântului, a
presei, ca și libertatea de a începe o afacere privată. Petiția a fost, până la urmă,
respinsă de Adunarea Națională, iar măsurile luate ulterior au dus la întemnițarea a
75 de prizonieri politici, cu condamnări de până la 28 de ani pentru învinuiri de
colaborare și primire de fonduri de la guvernul SUA.
În august 2009 Cuba avea 208 de prizonieri politici. [17]
Vezi, de asemenea, Drepturile omului în Cuba
Provincii[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Provinciile Cubei
Cuba este împărțită în 14 provincii cu 169 de municipalități și o municipalitate
specială (Isla de la Juventud).

1. Isla de la Juventud
9. Ciego de Ávila
2. Pinar del Río
10. Camagüey
3. Havana (La Habana)
11. Las Tunas
4. Orașul Havana (Ciudad de La Habana)
12. Granma
5. Matanzas
13. Holguín
6. Cienfuegos
14. Santiago de Cuba
7. Villa Clara
15. Guantánamo
8. Sancti Spíritus

Geografie[modificare | modificare sursă]

Harta Cubei

Articol principal: Geografia Cubei.

Insula alungită Cuba este cea mai mare insulă din Caraibe și este mărginită la nord
de Strâmtoarea Florida și de Oceanul Atlantic de Nord, la nord-vest de Golful Mexic,
la vest de Canalul Yucatan, la sud de Marea Caraibelor, iar la est de Strâmtoarea
Windward. Cuba ocupă întreaga insulă și alte insulițe învecinate (în total mai mult
de 4000), precum Isla de la Juventud, cunoscută și sub numele de Insula Pinilor.
Excepție face Golful Guantanamo, o bază navală care a fost închiriată de Statele
Unite încă din 1903. Insula principală La Isla grande este a 15-a ca mărime din
lume, cu o lungime de circa 1250 km și o lățime de la 35 la 145 km.
Relieful insulei e variat: câmpii întinse până la cele ușor vălurite, dealuri abrupte și
munți, în principal, în partea de nord. Cel mai înalt vârf este Pico Real del
Turquino (1.974 m). Clima este tropicală, îmblânzită de vânturi regulate. Este un
sezon uscat din noiembrie până în aprilie și unul ploios din mai până în octombrie.
Havana este cel mai mare oraș al țării și capitala. Alte orașe importante
sunt: Santiago de Cuba și Camagüey. Printre cele mai cunoscute orașe mici se
numără Baracoa (prima așezare spaniolă din Cuba), Trinidad și Bayamo.

Economie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Cubei
Economia Cubei este una a proprietății de stat, cu câteva mici întreprinderi private.
Turismul a devenit principala sursă de venituri, iar între 1993 și 2004, dolarul
SUA devenise monedă oficială (economia folosea un sistem cu două valute).
Economia cubaneză a fost greu lovită de colapsul Uniunii Sovietice și al CAER-ului,
cu statele căruia făcea, în principal, comerț. Printre problemele mai recente se
numără prețul ridicat al țițeiului, recesiunea piețelor principalelor sale produse de
export, zahărul și nichelul, distrugerile provocate de uragane, (uraganul Charley a
făcut pagube de aproximativ 1 miliard de dolari), recesiunea în turism și condițiile
nesigure din economia mondială. La sfârșitul anului 2003 și începutul lui 2004, atât
turismul. cât și prețul nichelului au avut creșteri. Un factor important al restabilirii
economiei cubaneze sunt banii expediați de americanii de origine cubaneză (care
reprezintă aproximativ 3% din economia tării, după unele estimări). Cuba face
comerț cu aproape toate țările lumii, inclusiv cu SUA. Totuși, Cuba datorează
miliarde de dolari țărilor Clubului de la Paris, precum: Franța, Japonia și Germania.
Cuba este remarcată pentru inițiativa națională de practicare a agriculturii
organice pentru a hrăni populația amenințată de foamete. După prăbușirea Uniunii
Sovietice, Cuba a pierdut peste 70% din importurile chimicalelor necesare
agriculturii, peste 50% dintre importurile alimentare și cea mai mare parte a
importurilor de petrol. Sectorul agricol, bazat pe un model puternic mecanizat și
chimizat a fost imediat distrus. Prin restructurarea industriilor agricole, prin eforturi
științifice pentru găsirea de soluții organice, Cuba a reușit rapid să convertească, cu
succes, toată agricultura la producția organică. În ziua de azi, numai agricultura
organică este permisă de lege.
În anul 2012, salariul mediu lunar era de 455 de pesos neconvertibili, adică 19 dolari
(aproximativ 13,7 euro).[18]
În anul 2016 existau 201 domenii în care cetățenii cubanezi se pot ocupa pe cont
propriu, cel puțin o jumătate de milion de oameni fiind proprietari de butic cu băuturi
și sandvișuri, terasă ori restaurant, pensiune bed&breakfast, șoferi de taxi (de multe
ori „închiriind” mașina de la stat), vânzători ambulanți, ghizi, etc. [19]
Cultură[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Cultura Cubei
Patrimoniu mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]
Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 9
obiective din această țară.

Religie[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Santería, Palo Monte, Catolicism
Peisajul religios al Cubei este marcat puternic de sincretismele de diferite tipuri. În
era postrevoluționară, religia a fost descurajată, iar din 1962 până în 1992, Cuba a
fost, în mod oficial, un stat ateu. După această dată, prin amendarea constituției,
Cuba a devenit, formal, un stat secular. Deși vizita Papei Ioan Paul al II-lea a
revigorat catolicismul oficial, cubanezii sunt de mai multe confesiuni, de la
catolicismul popular la peste 50 de versiuni ale protestantismului sau la spiritism sau
credințe originare din Africa. Cele mai importante curente necreștine sunt: Regla de
Ocha (cunoscută și ca Santería), care derivă din credința Yoruba; Regla de Palo
Monte, care derivă din credințe locale congoleze, și Sociedad Secreta Abakuá, care
derivă din credințele societăților secrete masculine din regiunea Calabar, din sud-
estul Nigeriei. Alte credințe sunt bisericile Penticostale.
Se crede că Santeria și catolicismul popular sunt cele mai larg răspândite religii în
Cuba, deși nu este neobișnuit ca indivizii să aibă, în același timp, mai multe credințe
și să fie, totodată, membri al Partidului Comunist. De asemenea, credința
penticostală se dezvoltă rapid.
Cuba avea odată o comunitate evreiască mică, dar activă, iar astăzi, în Havana, mai
sunt una sau două sinagogi în funcțiune.
În Cuba, ziua de 6 ianuarie este ziua "Dia de los Reyes Magos", ("Ziua celor trei
magi ") și comemorează ziua când în care cei trei magi au venit să se închine lui
Iisus, după cum este scris în Evanghelii. Ca în cele mai multe țari latino-americane
și în Spania, această zi este sărbătorită împreună sau în locul Crăciunului.
Alte sărbători religioase importante sunt cele ale "Virgen de la Caridad del Cobre"
(Fecioarei din Cobre, sfântul patron al Cubei, sincretizat cu Ochún al Santeriei) din 8
septembrie și san Lázaro (Lazăr) (sincretizat cu Babalu Ayé), în 17 decembrie.

Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ „National symbols”. Government of Cuba. Accesat în  7 septembrie 2009.
2. ^ „Cuban Peso Bills”. Central Bank of Cuba. Accesat în  7 septembrie 2009.
3. ^ official 2012 Census
4. ^ Government type (most recent) by country, Nationmaster.com
 5. ^ Anuario Estadístico de Cuba 2009. Edición 2010, Oficina Nacional de Estadísticas, República
de Cuba. Accessed on November 6, 2010. Note: An exchange rate of 1 CUC to 1.08 USD was
used to convert GDP.[1]
6. ^ „3.1 Población residente por sexo, tasa anual de crecimiento y relación de
masculinidad”. Anuario Estadístico de Cuba. Oficina Nacional de Estadísticas. Accesat în 21
iulie 2013.
7. ^ GDP, PPP (current international $) | Data | Table
8. ^ GDP per capita, PPP (current international $) | Data | Table
9. ^ GDP (current US$) | Data | Table
10. ^ GDP per capita (current US$) | Data | Table
11. ^ „Human Development Report 2014”  (PDF). United Nations Development Programme. 2014.
Accesat în 24 iulie 2014.
12. ^ „Cuba grapples with growing inequality”.  Reuters. Accesat în 21 iulie 2013.
13. ^ From 1993 to 2004 the Dollar american was used alongside the peso until the dollar was
replaced by the convertible peso
14. ^ „Cuba profile: Facts”. BBC News. Accesat în  26 martie 2013.
15. ^ Thomas 1998, p. ?. .
16. ^ Thomas 1997, p. ?. .
17. ^ Cf. Comisiei cubaneze pentru drepturile omului, citată de agenția Reuters, 13 august 2009
18. ^ Salariul mediu lunar în Cuba a atins 19 dolari, 5 iunie 2012, Marius Pitaru, Adevărul, accesat la
6 iunie 2012
19. ^ Comunismul contemporan, Ep. 4, 19 iunie 2016, István Tárkányi, Adevărul, accesat la 26 iunie
2016

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO

Legături externe[modificare | modificare sursă]

La Wikivoyage găsiți
un ghid turistic despre
Cuba

 www.cubagob.cu - Guvernul Cubei, site web oficial.

 CUBANET — News articles from Cuba's independent journalists and a digest of
Cuban news by international newspapers.
 Granma — Communist Cuban Party Newspaper.
 Encuentro en la Red — Independent news and cultural site on Cuban matters.
 Cubaweb — Official Cuban Government online directory.
 AfroCubaWeb
 Cuba AIDS Project HIV and AIDS in Cuba
 Spain and the Spaniard A contemporary opinion of the Cuban uprising
 Cuba Study Tour — A geography professor shares his experience and
impressions
 UN HDI — Human Development Index for Cuba from UN
 CUBA NUESTRA - Sweden
 Some disturbing photos of life in Cuba
 Infoportal of Cuba
Date generale

 Ziua Națională a Cubei, 26 iulie 2010, Amos News.

 26 Iulie: Ziua Insurecției Naționale în Cuba , 24 iulie 2009, Amos News,
Reportaje

 De ce e la modă Cuba comunistă, 24 iunie 2010, Florin Ghioca, Evenimentul

zilei.
 Călătorie la capătul nopții, 14 aprilie 2008, Voicu Bojan, Descoperă.
 Trabucuri, palmieri & Salsa de Cuba, 18 septembrie 2007, Descoperă.
 Cuba ilegală, 1 februarie 2008, Paul Cristian Radu, Jurnalul Național.
 Ce anume nu trebuie sa ratezi în Cuba, 11 august 2011, Income Magazine.
 Decizie istorică - Barack Obama: Statele Unite și Cuba au hotărât normalizarea
relațiilor diplomatice. Casa Albă nu exclude o vizită a lui Obama în Cuba, 27
decembrie 2014, Mihai Drăghici, Mediafax.
 Turism

 LaHabana.com — City guide to Havana.

 Kuba-Cuba.com — a Link Guide to Cuba.
 Poze si Informatii calatorie Cuba — (aberr.com)
 Cuba Photos Sights, Daily Life, Santeria, Havana, Malecon, CDR (Comités de
Defensa de la Revolución), Old American Cars
Cultură

 Cubamusic — All about cuban music

Politică

 No Castro nor his regime — the website of anti-Castro opposition

 Free Cuba Foundation — website helping Cuban dissidents
 CANF — Cuban-American National Foundation, the largest political party of
Cubans in exile
 Details the Cuban dissident situation
 Movimiento Humanista Evolucionario Cubano (Cuban Evolutionary Humanist
Movement)
 STATE DEPARTMENT— US State Department views on Cuba