Ce este interviul sociologic

Este una dintre metodele de investigaţie cel mai larg utilizate dar, în acelaşi timp, şi foarte
controversată. Diferenţele de puncte de vedere exprimate vizează, în esenţă, legitimitatea
sa ca metodă de investigaţie sociologică şi rolul său în ansamblul metodelor sociologice.

             Interviul este acea metodă de investigaţie care permite obţinerea de date, informaţii
necesare atingerii obiectivelor unei cercetări sociologice, prin intermediul întrebărilor şi al
răspunsurilor furnizate la acestea. Prin urmare, interviul presupune stabilirea unei relaţii
psihosociale ai cărei termeni (operatorul de interviu şi intervievatul) nu sunt interşanjabili,
nu-şi pot schimba statutul şi rolul în cursul derulării interviului. În orice situaţie, rolul
operatorului de interviu este acela de a adresa întrebările, de a încuraja subiectul în
formularea unor răspunsuri sincere, complete şi la obiect şi de a consemna răspunsurile.
Rolul subiectului este acela de a recepta corect întrebările şi de a răspunde sincer şi
complet la acestea.

            Valoarea cognitivă a metodei interviului poate fi apreciată numai dacă luăm în
consideraţie ce anume poate realiza interviul, ce anume tipuri de date, informaţii se pot
culege cu ajutorul lui.

            Specific pentru interviu este că, realizându-se prin întrebări şi răspunsuri, permite
accesul nu la realitatea obiectivă ca atare, ci la modul în care aceasta îşi găseşte
reflectarea în conştiinţa oamenilor, în cunoştinţele şi opiniile acestora.

Această reflectare poate fi corectă sau nu, completă sau nu. Stabilirea gradului de
completitudine, a nivelului de adevăr, de corectitudine a acestor reflectări subiective
depăşeşte însă atât posibilităţile cât şi intenţiile şi pretenţiile interviului. Se şi spune că, într-
un interviu nu există răspunsuri bune sau răspunsuri proaste, răspunsuri corecte sau
incorecte ci numai răspunsuri sincere sau nesincere, complete sau incomplete. În
consecinţă, interviul poate fi apreciat ca o metodă foarte valoroasă şi foarte utilă, cu
condiţia să nu i se ceară mai mult decât, prin specificul său, poate realiza.

            Ca atare, în aprecierea legitimităţii şi valorii interviului ca metodă de investigaţie

sociologică, trebuie respinse două exagerări:

 Considerarea interviului ca, dacă nu singura, oricum cea mai importantă metodă
sociologică, „calea regală a sociologiei”, cum afirma un cunoscut sociolog
(acceptarea unui asemenea punct de vedere ar însemna, implicit, acceptarea
 reducţionismului psihologic, a reducerii întregii vieţi sociale la dimensiunea
subiectivă, psihologică a acesteia).
 Contestarea oricărei legitimităţi a interviului ca metodă de investigaţie sociologică
pe motivul că, permiţând accesul doar la nivelul opiniilor despre realitate, deci la
fenomene de psihologie socială, poate fi acceptat ca metodă de cercetare doar a
acestei ştiinţe particulare specializate – psihologia socială (se neagă în acest fel,
sau cel puţin se omite faptul că sociologia, în calitatea ei de ştiinţă a ansamblului
social, în toată complexitatea, diversitatea şi dinamica acestuia, nu are cum să
ignore dimensiunea sa psihologică, subiectivă şi să utilizeze metode adecvate de
investigare a acestuia).