Cuprins

Unitatea de învăţare 6 – Interviul pe bază de chestionar

6.1. Interviul ca relaţie psiho-socială şi ca flux

comunicaţional între operatorul de interviu şi intervievat
6.2. Surse posibile de distorsiune în desfăşurarea interviului
6.2.1. Operatorul de interviu
6.2.2. Intervievatul
6.2.3. Chestionarul
6.2.4. Situaţia de interviu
6.3. Rolul şi responsabilităţile operatorului de interviu.
Reguli generale de intervievare
6.4. Teme de referate

Timp necesar: 120 minute

După parcurgerea unităţii veţi fi în
 Înţelegerea specificului interviului ca metodă de investigaţie sociologică
măsură să răspundeţi la
 Cunoaşterea posibilelor surse de distorsiune în desfăşurarea unui interviu
întrebările:
De ce interviul este considerat
relaţie şi a modului cum pot fi ţinute sub control acestea
psiho-socială şi flux
comunicaţional între operatorul de
 Înţelegerea responsabilităţii ce revine operatorului de interviu pentru
interviu şi intervievat?
desfăşurarea în bune condiţii a acestuia
Ce trebuie făcut pentru ca situaţia
de interviu să nu devină sursă de
 Cunoaşterea regulilor de bază de intervievare şi a importanţei acestora
distorsiune?
Prin ce anume pot fi sursă de
6.1. Interviul ca relaţie psiho-socială şi ca flux comunicaţional
distorsiune operatorul de interviu
şi intervievatul?
între operatorul de interviu şi intervievat
În ce constau rolul şi
00:00
responsabilităţile operatorului de
interviu?
Care sunt regulile generale de
intervievare?
 Interviul reprezintă, aşa cum am mai precizat, o
relaţie psihosocială între intervievat şi operatorul de
interviu, un flux informaţional şi comunicaţional
dintre aceştia.
Succesul interviului depinde de cantitatea şi
calitatea informaţilor schimbate între operatorul de
interviu şi subiect. După aprecierea multor
specialişti, fluxul informaţiilor depinde de patru
factori de interacţiune:

- Operatorul de interviu – el trebuie să

comunice întrebările, să motiveze subiectul să
coopereze, să solicite informaţii adiţionale când
este cazul şi să înregistreze informaţiile obţinute.
Procesul de comunicare poate fi distorsionat în
oricare dintre aceste puncte.
- Intervievatul –contribuie prin acceptarea
rolului de furnizor de informaţii şi furnizarea unor
informaţii complete, adevărate şi relevante. El
poate să întrerupă fluxul comunicaţional prin
refuzul de a lua procesul de intervievare în serios
sau prin introducerea unor distorsiuni specifice în
răspunsurile lui.
- Conţinutul studiului poate afecta procesul
comunicaţional fie prin stimularea intensă a
subiectului şi a operatorului de interviu, fie prin
provocarea de anxietate, ostilitate, teamă sau alte
reacţii negative la participanţii de interviu.
- Situaţia de interviu – include condiţii cum ar fi: timpul şi locul interviului;
prezenţa celei de „a treia părţi” şi climatul general de opinie faţă de respectiva
anchetă sociologică în comunitatea în care se desfăşoară. Influenţa situaţiei asupra
comunicării depinde, pe de o parte, de problema abordată în studiu, iar, pe de altă
parte, de caracteristicile operatorului de interviu şi ale intervievatului. Efectele
inhibitoare vor fi cele mai mari atunci când operatorul şi intervievatul provin din
grupuri diferite şi opuse, când studiul abordează conflictul dintre asemenea grupuri
şi când interviul are loc în faţa altor membri ai comunităţii.

În legătură cu două componente ale „situaţiei de interviu” (locul şi timpul)

se impun câteva precizări:
a) Locul desfăşurării interviului are o importanţă deosebită în
asigurarea unui flux informaţional adecvat şi în reducerea la
maximum a posibilelor distorsiuni. Locul ideal de realizare a
interviului este acela în care intervievatul se simte cel mai în largul
 său, care exercită asupra sa cea mai mică acţiune inhibitoare. Şi, în
mod obişnuit, acest loc este reprezentat de domiciliul subiectului.
Este puţin indicat, dacă nu total contraindicat, ca interviul să se
realizeze pe stradă, la locul de muncă al subiectului sau în alte
locuri publice. În cazul în care, din diferite motive, interviul trebuie
să fie realizat la locul de muncă al subiectului, acesta ar trebui să
aibă loc într-o încăpere cât mai neutră axiologic (de exemplu, într-o
sală de lectură sau club şi nu în biroul directorului sau al unei alte
autorităţi).
b) Momentul realizării interviului ar trebui stabilit de comun acord de
operator şi intervievat, condiţia de bază ce ar trebui respectată fiind
aceea ca să fie timp suficient pentru ca interviul să se desfăşoare
fără grabă şi fără ca intervievatul să fie supus altor solicitări pe
durata interviului. Prin urmare, operatorul de interviu are obligaţia
să acorde o atenţie deosebită locului şi timpului realizării interviului
pentru a spori completitudinea şi acurateţea informaţiilor furnizate
de subiect.

Ar mai trebui subliniat faptul că operatorul ar trebui să evite, pe cât

posibil, prezenţa pe durata interviului a unei „a treia părţi”, care ar putea
influenţa intervievatul, l-ar putea stânjeni sau chiar inhiba. În cazul în care nu
este posibil de evitat prezenţa unei „a treia părţi”, operatorul de interviu are
obligaţia de a proceda în aşa fel încât aceasta nici să nu poată auzi ce spune
subiectul şi nici să nu-l poată influenţa în vreun fel.

Atingerea obiectivului unei comunicări deschise, de mare acurateţe şi

relevante solicită o angajare motivaţională de a participa, atât din partea
operatorului de interviu, cât şi din partea intervievatului.
Pentru intervievat, aceasta înseamnă nu numai decizia iniţială de a
participa la studiu, dar şi voinţa susţinută de a împărtăşi informaţii adecvate prin
interviu.
6.2. Surse posibile de distorsiune în desfăşurarea interviului

Cele mai importante surse de distorsiune le reprezintă cei doi „termeni” ai

interviului: operatorul de interviu şi intervievatul (subiectul).

6.2.1 Operatorul de interviu poate fi sursă de distorsiuni prin:

6.2.1.1. Erori în punerea întrebărilor, cum ar fi:

- scurtarea întrebărilor;
- simplificarea limbajului;
- utilizarea unui vocabular mai elevat pentru a impresiona pe unii
intervievaţi cu un statut social înalt;
 - sugerarea răspunsurilor (prin schimbări în frazarea întrebării,
prin inflexiuni ale vocii etc.).
6.2.1.2. Erori în probarea răspunsurilor (în încercarea de a obţine
răspunsuri complete, de mare acurateţe şi relevanţă la toţi itemii):
- probarea insuficientă;
- oprirea probării atunci când operatorul apreciază că a fost
obţinut răspunsul „bun”;
- utilizarea probării pentru a-l conduce pe subiect la răspunsul
dorit de operatorul de interviu.
6.2.1.3. Erori de înregistrare a răspunsurilor:
- îmbunătăţirea gramaticii sau a nivelului limbajului folosit;
- ignorarea unor afirmaţii care nu concordă cu opiniile proprii ale
operatorului sau cu afirmaţii anterioare ale intervievatului;
- utilizarea probării pentru a-l conduce pe subiect la răspunsul
dorit de operatorul de interviu.
6.2.1.4. Erori în motivarea intervievatului:
- submotivarea intervievatului prin lipsa de preocupare pentru a
capta interesul acestuia sau pentru a-l încuraja în cursul
interviului;
- motivarea inadecvată – încurajarea subiectului de a fi prea
dependent de atitudinea aprobatoare a operatorului de interviu
sau încercarea de a induce participarea intervievatului apelând la
calitatea sa oficială;
- lipsa de mobilitate faţă de situaţia specifică intervievatului,
incapacitatea de a aborda diferenţiat subiecţii în funcţie de
particularităţile lor psihologice.

6.2.2. Subiectul (intervievatul) poate fi sursa de distorsiune prin:

- tendinţa de a limita răspunsurile la aspecte care sunt plăcute şi
cauzează puţin disconfort pentru operatorul de interviu;
- încercarea de a obţine aprobarea, atenţia sau favoarea
operatorului de interviu (prin darea acelor răspunsuri pe care
crede că ar dori să le audă operatorul de interviu);
- conformarea la norme şi valori prevalente în comunitate sau în
societate, la ceea ce el apreciază a fi socialmente dezirabil;
- efortul deliberat (divers motivat) al intervievatului de a induce
în eroare operatorul de interviu.

La aceste surse principale se adaugă:

 6.2.3 Chestionarul, care se poate constitui în sursă posibilă de distorsiune,
prin erorile comise în alcătuirea acestuia (în special în formularea
întrebărilor şi în ordonarea acestora în chestionar).
Operatorului de interviu nu-i revine nicio responsabilitate în
privinţa distorsiunilor provocate de erorile comise în alcătuirea
chestionarului, deoarece el nu construieşte chestionarul, ci doar îl aplică.

6.2.4. Situaţia de interviu cuprinde, aşa cum am menţionat deja, cel puţin
trei elemente care, fiecare în parte, poate fi sursă de distorsiune: locul
desfăşurării interviului, timpul în care acesta este realizat şi participanţii la
interviu. Operatorului de interviu îi revine responsabilitatea eventualelor
distorsiuni produse de o situaţie de interviu inadecvată, deoarece el este
cel care decide în privinţa celor trei elemente.

Arătaţi prin ce anume operatorul de interviu şi

intervievatul pot deveni sursă de distorsiune în cadrul
interviului
01:00

Din menţionarea acestor surse de distorsiune, rezultă că responsabilitatea

cea mai mare în asigurarea acurateţei informaţiei culese şi în diminuarea, în
măsura maximă posibilă, a distorsiunilor revine operatorului de interviu. Acesta
este obligat să respecte câteva reguli.
6.3. Rolul şi responsabilităţile operatorului de interviu. Reguli generale
de intervievare

Succesul unui interviu este dependent, aşa cum am văzut, într-o manieră
decisivă, de operatorul de interviu, de modul în care acesta reuşeşte să se plieze
pe profilul de personalitate al fiecărui subiect, de măsura în care stăpâneşte
tehnicile de intervievare şi reuşeşte să obţină de la subiecţi informaţia necesară
atingerii obiectivelor anchetei sociologice.
În activitatea sa, operatorul de interviu trebuie să respecte un set de reguli
de intervievare.

Cu riscul unei oarecare simplificări, majoritatea autorilor menţionează ca

principale reguli de intervievare următoarele:

A. Ţinută şi atitudine
  Ca regulă generală, operatorul de interviu ar trebui să fie îmbrăcat
similar cu populaţia intervievată, să aibă o ţinută cât mai apropiată de a
acestora.
 Operatorul de interviu ar trebui să fie o prezenţă plăcută, dacă nu mai
mult. El trebuie să comunice un interes sincer pentru a cunoaşte
intervievatul şi să câştige încrederea acestuia.
 El trebuie să fie relaxat şi prietenos, fără a fi prea familiar cu
intervievatul.
 Trebuie să aibă abilitatea să determine foarte rapid cu ce fel de
persoană se înţelege mai bine intervievatul, cu ce fel de persoană i-ar
plăcea acestuia să stea de vorbă.

A. Familiaritate cu chestionarul

Dacă operatorului nu-i este familiar chestionarul, studiul suferă iar

interviul este probabil să dureze mai mult timp decât este necesar şi să fie, în
general, neplăcut.
Pentru a fi familiarizat cu chestionarul, este nevoie ca operatorul să-l
studieze întrebare cu întrebare şi să-l citească cu voce tare.
În ultimă instanţă, operatorul trebuie să fie în stare să citească itemii din
chestionar fără erori şi fără să sară peste cuvinte sau fraze. Întrebările trebuie
citite ca şi cum ar fi o conversaţie naturală, dar o conversaţie care să urmeze
exact limbajul din chestionar. În nici un caz însă operatorul nu trebuie să-şi
propună să memoreze chestionarul.
B. Urmărirea exactă a frazării întrebărilor

După cum am văzut, cel care proiectează chestionarul are grijă să frazeze
întrebările în aşa fel încât să obţină informaţia de care are nevoie şi să se asigure
că toţi subiecţii vor interpreta itemii de o manieră corespunzătoare acestor nevoi.
Dacă operatorul de interviu nu respectă această frazare şi refrazează întrebările
într-o manieră personală, tot acest efort devine zadarnic.

C. Înregistrarea exactă a răspunsurilor

În cazul în care chestionarul conţine întrebări deschise, care solicită

subiectului răspunsuri în forma şi extensiunea dorite de el, este foarte important
ca operatorul să înregistreze aceste răspunsuri exact cum sunt date. Operatorul
nu are dreptul să încerce să rezume răspunsul, să-l parafrazeze şi să corecteze
erorile gramaticale.
Uneori este posibil ca răspunsurile subiectului să fie atât de nearticulate,
de o asemenea manieră încât să nu permită interpretarea. Totuşi, este posibil ca
operatorul să înţeleagă semnificaţia răspunsului din gesturile sau tonul
subiectului. Într-un asemenea caz, răspunsul verbal trebuie înregistrat exact în
forma în care a fost dat, iar operatorul ar trebui să adauge completări marginale,
dând interpretarea sa şi raţiunile acestei interpretări.

D. Probarea răspunsurilor

Uneori subiectul răspunde la o întrebare în mod inadecvat (de exemplu, se

cere să se răspundă la întrebare prin ”aprob puternic”, „aprob”, „dezaprob” sau
„dezaprob puternic”, subiectul răspunde „eu cred că este adevărat”.În acest caz,
operatorul ar trebui să insiste spunând „Vreţi să spuneţi că aprobaţi puternic sau
că aprobaţi într-o oarecare măsură”). Probarea are rolul de a obţine răspunsuri
adecvate şi cât mai complete la toate întrebările din chestionar. Dacă
intervievatul refuză cu ostilitate să precizeze,să completeze răspunsul, acesta
trebuie înregistrat aşa cum este dat. Este de menţionat că, în cazul existenţei
unor probe, este imperativ ca aceste probe să fie neutre, să nu afecteze în nici un
fel calitatea răspunsului dat ulterior.

Analizaţi regulile de bază ale intervievării şi arătaţi în ce

constă importanţa respectării lor

01:10
Operatorul de interviu are, de asemenea, obligaţia de a motiva
corespunzător subiectul pentru a-l convinge să accepte interviul şi să răspundă
cât mai complet şi mai sincer la toate întrebările, după cum are îndatorirea
asigurării celor mai adecvate condiţii de desfăşurare a interviului (ţinând de
locul şi momentul desfăşurării, participanţilor la interviu etc.). El are, deci, un
rol decisiv în controlul surselor posibile de distorsiune, în reducerea riscurilor de
distorsiune şi, implicit, în asigurarea unei acurateţi corespunzătoare a
informaţiilor colectate.
 6.4. Teme de referate 01:30

1. Interviul ca relaţie psiho-socială şi flux comunicaţional: posibili factori

perturbatori
2. Principalii factori de distorsiune în cadrul interviului şi responsabilitatea
operatorului de interviu pentru eventualele distorsiuni produse
3. Principalele reguli de intervievare şi importanţa acestora

Care sunt factorii de care depinde fluxul informaţiilor în cadrul interviului?

În ce constau factorii de distorsiune în cadrul interviului şi cum pot fi aceştia
ţinuţi sub control?
În ce constă responsabilitatea operatorului de interviu în asigurarea
succesului interviului?
Care sunt principalele reguli de intervievare?

BIBLIOGRAFIE
1. Chelcea Septimiu – Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi
calitative, Bucureşti, Ed.Economică, 2004.
2. Miftode V. – Metodologia sociologică. Metode şi tehnici de cercetare
sociologică, Galaţi, Ed. Porto-Franco, 1995.
3. Rotariu T., Iluţ P. – Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Editia a 2-a,
Iaşi, Ed. Polirom, 2006.
4. Henry H. Stahl – Teoria şi practica investigaţiilor sociologice, Vol. I,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1974
5. Stănoiu Andrei – Sociologie juridică, Bucureşti, Ed. Cartea Studenţească,
2009.