www.consultanta.informatorulbt.

ro/consultanta

Proiect
Ferma Sarbu Bacău
Plan de afacere
(inclus studiu fezabilitate)

FERMA DE FAZANI

Cea mai mare parte a efectivelor crescute in Romania sunt comercializate pe piata externa in
state precum Italia, Elvetia, Franta, Germania si Spania unde se cumpara astfel de pasari, atat
pentru vanatoare, cat si pentru carne. De asemenea, crescatorii de fazani pot vinde si ouale de
fazan, pretul unui ou ajungand la aproximativ 1-1.5 lei. Un fazan adult se comercializeaza la
preturi cuprinse intre 40 si 50 de lei, iar un pui de fazan poate costa intre 5 si 6 lei.
Informatii pe scurt

Capital initial minim*...............1.000 de lei

Capital initial mediu**.........20.000 de lei
Profit brut anual..........200.000 de lei, in cazul valorificarii unei productii de 20.000 de pasari
Situatia pietei........foarte buna, in special la export

Potential de dezvoltare......mare, cu conditia asigurarii unor investitii in spatiile de crestere

Factori de risc.......stapanirea tehnologiei pentru cresterea fazanilor, incheierea unor contracte

pentru valorificarea productiei

Se recomanda demararea afacerii la dimensiuni reduse, intr-o curte, urmand

ca dupa familiarizarea cu tehnologia de crestere sa se treaca la o exploatare intensiva.

Cresterea fazanilor:

 cresterea puilor ( asemenatoare cu cea a puilor de prepelita )

 la 2-3 saptamani puii sunt scosi in timpul zilei afara (in spatii ingradite si acoperite),
iar pe inserate sunt readusi in baterii
 dupa 4-5 saptamani de crestere in custi speciale, tinerii fazani se muta afara in voliere
sau intr-un loc inchis care sa le ofere protectie de pradatori, temperatura convenabila,
adapost, miscarea in voie, posibilitatea de dezvoltare a penajului
 canibalism-ul poate fi una din problemele cu care va veti confrunta: de obicei pasarile
crescute in captivitate se manifesta astfel in conditii de stres! prin urmare evitati
suprapopularea, lipsa apei sau a hranei, caldura excesiva, etc.
 fazanii pot fi crescuti pentru carne, oua, ornament, repopulare, vanatoare
 femela depune in medie 35 de oua in sezon
 ouale folosite pentru incubatie sunt pastrate (nu mai mult de 10 zile) la 15°C
temparatura si 75% umiditate;
 incubatia dureaza 24-25 de zile, temperatura in incubator 37°C, umiditatea 65% - 70%
 sunt pasari rezistente la boli
 au un temperament nervos si intra usor in panica (in momentul in care intrati in
contact direct cu fazanii va rugam sa fiti atent si lent in miscari, nu creati agitatie)
 manevrati cu grija pasarile prinse deoarece au oasele fragile
 consumul de furaje (de la o zi pana la 16 saptamani, cand este "gata" pentru piata) este
de aproximativ 5 kg;
 greutatea masculului: 1.25 kg, a femelei 1 kg
 imperecherea are loc la inceputul lunii martie si proportia recomandata este de un
mascul la 5-6 femele
 din carnea de fazan se pot prepara retete foarte rafinate

Cresterea fazanilor in voliere de stocaj

 Volierele de stocaj sunt suprafete de teren imprejmuite si acoperite in care
se introduc puii de fazan trecuti de 45 de zile in scopul de a fi crescuti pana la
valorificare.
Volierele de stocaj vor avea o suprafata de 0,5-1 ha. Ele trebuie sa asigure
conditii naturale cat mai variate. In acest fel se lasa pe o suprafata de circa 30% din
suprafata volierelor boschete cu arbusti ca loc de refugiu pentru fazani.

Suprafetele dintre boschete se cultiva cu lucerena, sorg, porumb, floarea

soarelui, varza furajera, canepa in benzi de 4-8 metri. Se lasa si o banda inierbata de 1
m latime langa gard pentru a nu se produce noroi.

Imprejmuirea si acoperirea volierelor de stocaj se confectioneaza din plasa de

sarma pana la 2 m. O inaltime mai mica stanjeneste executarea lucrarilor agricole cu
mijloace mecanice. Plasa de sarma pentru imprejmuire trebuie sa fie cu ochiuri de 2,5
cm si ingropata in sol la adancime de 50-60 cm pentru a opri patrunderea rapitorilor cu
par. Plasa de sarma pentru acoperire trebuie sa fie cu ochiuri de 5/5 cm bine impletite
pentru a evita evadarea fazanilor.

Numarul de pui introdusi in voliere este in raport cu suprafata acestuia. Pentru

un fazan se va asigura minim 4-5 mp. Asta inseamna cu la 0,5 ha de voliere de stocaj
vom avea maxim 1000 de fazani.

In interiorul volierelor vor fi adaposturi intr-o singura panta sub care se

amplaseaza hranitori si adapatori respectiv o hranitoare si adapatoare la 100 de fazani.

Tot la 25 m una de alta se vor fixa stinghii de lungimea de 3-4 m la inaltimea de

1 m in scopul antrenarii puilor de fazan la zbor. Intr-un colt se va amenaja un tunel de
sarma pentru prinderea fazanilor in scop de valorificare.

Vor fi amenajate 3-4 scaldatori din nisip si cenusa de 3-5 mp. Pentru urmariea
fazanilor se vor crea benzi de 2 m unde se va cosii vegetatia. Iarna se va scutura zapada
de pe plasa pentru a se evita ruperea acestora.

Cand s-a format deja penajul fazanii din voliere vor fi valorificati la diferite
varste in functie de solicitarile clientilor.

REZULTATE ALE UNOR CERCETARI

UTILIZAREA BIOMASEI DE SPIRULINĂ

CA SUPLIMENT PROTEINO-VITAMINO-MINERAL ÎN
ALIMENTAȚIA FAZANILOR

În sectorul cresterii animalelor biomasa de spirulină este utilizată cu precădere,

ca adaos proteic si vitamino-mineral neconvențional, în rațiile furajere. Astfel utilizată,
intervine activ în nutriția microflorei simbionte intestinale ( microbiocenoza intestinală)
care este responsabilă de rezistența organismului animal la numerosi agenți patogeni
(bacterii si ciuperci), fapt reflectat de parametrii hematologici si imunologici.
Deasemenea s-a observat că adaosul de biomasă de spirulină are efect benefic si asupra
Producției de ouă la fazan.
Cercetările efectuate verifică acțiunea biostimulatoare a biomasei de spirulină
asupra unor indici de producție la fazan. Astfel s-a urmărit efectul acestui produs asupra
valorii unor parametrii:
-zooeconomici:consumul mediu zilnic de furaj, producția zilnică si totală de ouă ,
greutatea medie a ouălor si aspectul cojii, respectiv al gălbenusului.
-hematologici: hematocrit, hemoglobina si formula leococitară.
-biochimici-imunologici: proteină totală, albumină si gammaglobulină.

MATERIAL SI METODE
Studiul privind valoarea biostimulatoare, a biomasei de spirulină s-a
efectuat pe un efectiv pe 16 făzănițe rasă comună (Phasianus colchicus
colchicus ) în vârstă de aproximativ 2 ani. Efectivul este crescut si întreținut în
sistem gospodăresc, în adăposturi prevăzute cu padoc tip volieră. Rația furajeră
constă într-un amestec de furaje concentrate (porumb, orz, ovăz), cu srot de
floarea-soarelui, făină de peste, calciu. Totodată se administrează furaje
suculente (ierburi, lucernă, trifoi). în cantități apreciabile. Hrana se
administrează în două tainuri dimineața si după-amiază. S-au constituit două
loturi uniforme a câte 8 făzănițe : lotul I, lot martor si lotul II, lot experimental,
la care în rația furajeră zilnică s-a adăugat un supliment de 5% biomasă
spirulină, în amestec omogen cu furajul concentrat.
Biomasa de spirulină utilizată, provine de la firma HOFIGAL S.A.
Bucuresti si este o biomasă de Spirulina platensis, sub formă de praf omogen, de
culoare verzuie si miros caracteristic.
Consumul mediu zilnic de furaj concentrat s-a obținut prin cântărire. S-a
urmărit producția zilnică de ouă (procentul zilnic de ouat), respectiv greutatea
medie a ouălor. Concomitent s-a evaluat în dinamică coloritul cojii si al
gălbenusului.
S-au prelevat probe de sânge (câte 5), în dinamică la începutul
experimentului (ziua 0) respectiv la sfârsitul acestuia (ziua30), pentru
determinările hematologice si serologice.
REZULTATE SI DISCUłII
Datele obținute cu privire la consumul de furaje, în dinamica, sunt
prevăzute în tabelul 1.

Consum de furaje la făzănițe

Din analiza datelor prezentate în tabelul 1, se observă că la lotul martor,

atât consumul total de furaje /lot în 30 zile,cât si consumul mediu zilnic / serie
ouătoare prezintă valori superioare (17,3 kg, - 2,6kg – 72g.) faŃă de lotul
experimental (16,0 kg. – 2,6 kg – 67gr)..
Valoarea investigațiilor efectuate privind producția de ouă (% de ouă si
greutatea medie a ouălor) este prezentată în tabelul 2.

Valoarea indicilor de producție la făzănițe

Datele obținute evidențiază diferențe majore în producția de ouă (% ouat)

si greutatea medie a oului între cele două loturi. Astfel, la lotul martor (L I ), se
constată o producție totală de 128 de ouă (53,3%) cu o greutate medie de 31 g
/ou, față de 170 ouă (70,8%) cu o greutate medie de 34 g / ou la lotul
experimental (L II). Aceste diferențe cantitative a producțiilor între cele două
loturi sunt rezultatul suplimentului proteino – vitamino – mineral existent în
biomasa de spirulină.
De asemenea, din multiplele avantaje oferite de utilizarea spirulinei în
Alimentația păsărilor, un aspect foarte important îl are culoarea cojii oului
precum si a gălbenusului, deci, pe lângă aportul sporit de Vitamina A, aceasta
îmbunătățeste si caracterele organoleptice ale oului.
Studiul investigațiilor efectuate privind unii parametrii hematologici
(hematocrit, hemoglobină si formula leococitară) sunt prezentate în tabelul 3.

Valoare unor parametrii hematologici la fazani

(valori medii obținute)

Evaluând rezultatele obținute, apreciem că valorile medii ale unor

constante hematologice sunt superioare la lotul experimental la finele perioadei,
față de lotul martor. Astfel hematocritul prezintă o valoare medie de 33,1% la
Lot I față de 37,9% la Lotul II iar cantitatea de hemoglobină este de 9,1g/dl la
Lotul I si de 10,4 g./dl la Lotul II. Referitor la formula leucocitară, din datele
prezentate se observă că nu apar modificări majore între cele două loturi, atât la
rezultatele inițiale cât si la cele finale.
Rezultatele determinărilor privind valoarea unor constante serologice sunt
prezentate în tabelul 4.

Din datele prezentate în tabelul de mai sus se constată că valoarea unor

constante serologice la făzănițe, la sfârsitul perioadei experimentului, prezintă o
usoară crestere la lotul experimental, comparativ cu lotul martor, atât la
proteinelor totale 35,9 g / l (fața de 33,0 g. /l) cât si a gamaglobulinelor (36,2%
față de 33,0%).
CONCLUZII

Investigațiile efectuate, pe un efectiv de 16 făzănițe, rasă comună, privind

determinarea acțiuni biostimulatoare a biomasei de spirulină, a stabilit
următoarele:
- consumul mediu de furaj / pasăre ouătoare prezintă variații. Astfel la lotul
martor avem 72 g. pe zi pe pasăre față de lotul experimental 67 g. pe zi pe
pasăre.
- valoare principalilor indicatori de producție (producție de ouă), respectiv
greutatea medie a ouălor prezintă diferențe între cele două loturi. Astfel la lotul
martor avem o producție totală de 128 de ouă (53,3%) cu o greutate medie de 31
g. /ou față de 170 de ouă (70,8%) cu o greutate medie de 34 g. / ou la lotul
experimental.
- ouăle provenite de la lotul experimental prezintă un colorit intens față de cele
provenite de la lotul martor, datorită prezenței unor cantități mari de carotenoizi
totali în compoziția biomasei de spirulină.
- valorile medii a determinărilor unor constante hematologice prezintă diferențe
între cele două loturi la sfârsitul experimentului: hematocritul 33,1% la lotul I si
37,9% la lotul II si hemoglobina 9,1g. / dl la lotul I si 10,4 g. / dl la lotul II.
Formula leococitară nu prezintă modificări importante la cele două loturi.
- valorile medii ale proteinogramei la sfârsitul experimentului prezintă usoare
Diferențe si anume: proteinele totale 35,9 g/ litru la lotul II , față de 33,0 g./litru
la lotul I respectiv gama-globulină (36,2%) la lotul II față de (33,0%) de lotul I.

Specii de fazani
În ultimele 2-3 secole, ca urmare a extinderii relaţiilor comerciale, în multe ţări au fost
introduse cele mai diferite specii de fazani. Drept rezultat al împerecherii fazanului sălbatic cu
alte specii de fazani s-a obţinut aşa numitul fazan de vânătoare, care cunoaşte o largă
răspândire. Familia fazanilor este împărţită în 9 rase şi mai multe specii, dintre care cea mai
cunoscută este fazanul sălbatic.

A. Fazanii de vânătoare

- Fazanul comun de vânătoare (Phasianus cochicus colchicus). Are culoare a penajului

albăstrui – verzui, cu luciu metalic pe gât şi pe cap, ruginie metalică pe cap şi roşie – brună
pe restul capului, cu pete aurii sau negre – albăstrui pe abdomen. Coada are culoarea galben
– castanie cu dungi subţiri de culoare neagră, transversale pe axa longitudinală.
Femela are conformaţia mai mică, mai fină şi coada mult mai scurtă decât masculul, cu
penajul de un colorit mai şters, brun – gălbui deschis, asemănător cu culoarea frunzelor
uscate de toamnă, în care-şi face cuibul.
Greutatea corporală la femelă este 600-900g, iar masculul iar la mascul între 1-1,5 kg.
Lungimea corporală la mascul poate ajunge la 80-85cm, din care coada reprezintă 30-35cm.
Ciocul la fazan este asemănător cu cel al găinilor, potrivit de lung şi uşor curbat. Faşa este
lipsită de penaj, de culoare roşie, care în perioada împerecherii capătă o nuanţă aprinsă.
Deasupra urechilor prezintă un smoc de pene orientate cu vârful spre în jos. Trunchiul este
potrivit de lung, îngust şi strâmt, cu pieptul bine dezvoltat. Coada este formată din 18 pene,
aripile sunt puternice, ier picioarele sunt subţiri şi lungi cu 4 degete, prevăzute cu pinteni.

- Fazanul negru (Phasianus cochicus varietas tenebrotus) reprezintă o varietate comună de

fazan de vânătoare, formată în Anglia în jurul anilor 1940-1950. coloritul general al
corpului este verde închis la mascul şi aproape negru la femelă. Acest fazan are o talie şi
greutate mică, un zbor mai rapid decât fazanul comun şi o producţie de ouă mai mare.

- Fazanul verde (Phasianus cochicus verzicolor). Este originar din Arhipelagul Nipon. Este
unul din fazanii cu talia cea mai mică, caracterizat de un penaj foarte frumos colorat şi un
zbor foarte rapid. Masculul are capul de culoare verde închis, gâtul verde cu nuanţe
albastru-roşcate, spinarea pe partea anterioară este de o culoare verde închisă şi pe cea
posterioară cenuşiu-albăstruie, iar pieptul este verde cu nuanţe metalic-bronzat. Abdomenul
este brun închis, cu laturile cenuşii-castanii. Coada este verde, cu cele 18 rectrice barate cu
linii transversale subţiri, negre – castanii. Femelele au un penaj de culoare mai închisă şi
uniformă pe tot corpul.

- Fazanul mongol (Phasianus cochicus mongolicus). Spre deosebire de fazanii anteriori,

are pe gât un inel de culoare albă, numai la masculi. Acest inele este întrerupt pe faţa
anterioară a gâtului. Culoarea penajului este verde închisă, cu nuanţe metalice pe cap şi pe
gât. Pe piept are culoarea brun-roşcată cu reflexe roşii-aurii, iar spinarea este de culoare
închisă, brun-castanie, cu luciu roşiatic pe penele cozii. Femela are o culoare deschisa,
uniformă. Caracteristica acestei rase este monogamia. Femelele încep ouatul timpuriu, au o
producţie mai mare de ouă, iar puii sunt caracterizaţi printr-o viteză mare de creştere
(caracter important pentru creşterea acestei specii în captivitate).

- Fazanul chinezesc gulerat (Phasianus cochicus torquatus). Are în jurul gâtului un inel de
culoare albă închisă complet, întrerupt uneori în partea posterioară, dar niciodată anterior.
Culoarea penelor este brun-gălbuie, cu nuanţe verzi pe cap, galben-portocaliu pe umeri şi
părţile laterale ale trunchiului verde pe partea posterioară a spatelui, brun-roşcat cu nuanţe
aurii pe piept şi gri-albăstrui pe rectricele codale. La femele, coloritul are un fond general
mai deschis roşcat, nuanţe mai închise pe spinare

- Fazanul de Formoza (Phasianus cochicus formosanus), are o talie mai mică decât fazanul
chinezesc, cu care se aseamănă la culoare. Nuanţele coloritului la mascul sunt mai deschise
cu precădere pe flancuri şi porţiunea anterioară a spinării. La femele, nuanţele de culoare
sunt mai închise pe spinare decât la masculi.

Cea mai mare importanţă pentru fazanul de vânătoare din România o prezintă
produsul de hibridare realizat la fazaneria de la Pădurea Verde, de la marginea Timişoarei,
între masculul de fazan comun şi femela de fazan auriu, care se asemănă mai mult cu
fazanul de vânătoare, dar cu greutate corporală mai mare, de peste 2 kg, cu rezistenţă
organică deosebită şi adaptabilitate crescută.

B. FAZANUL DE DECOR

- Fazanul auriu (Chrysolophus pictus). Este fazanul cu talia cea mai mică, dar în schimb
şi cel mai frumos. Masculul prezintă pe cap şi gât o formaţiune de pene sub forma unui
moţ, prelungit pe partea postero-inferioară a gâtului, sub formă de glugă. Culoarea
 penajului este foarte variată la mascul (cu un amestec de roşu aprins, albastru şi castaniu)
şi foarte simplă la femelă, de culoare brună.

- Fazanul argintiu (Genaeus nycthemerus) are o talie mare, asemănător cu rasele de găini
uşoare. Caracteristic acestuia este moţul de culoare neagră, care se continuă pe partea
dorsală a gâtului. Spinarea şi coada la masculi au o culoare argintie. Femela are colorit
uniform, pe toată suprafaţa corpului, de nuanţă brună închisă.

- Fazanul regal (Symaticus reevesii) este specia de fazan cu cea mai mare talie, cu o
lungime totală a corpului la masculi de peste 2m, din care coada reprezintă până la 1,5m.
culoarea capului, ca şi a gulerului-inel de pe gât este albă, restul corpului fiind galben
împestriţat cu negru. Penele rectrice au culoare deschisă, barate cu dungi subţiri negre şi
brune. Este o specie de fazani bine adaptată condiţiilor din Europa.

Diferenţierea dintre mascul şi femelă este foarte pronunţată la fazanul sălbatic.

Masculul este de culoare verde sau albastru închis, penajul capului având tente metalice
strălucitoare, cu smocuri ridicate bine pronunţate, penele capului fiind asemănătoare unor
corniţe. Pieptul are culoarea roşiatică a cuprului, cu o strălucire înspre albastru-violet. Partea
superioară a spatelui are culoarea roşiatică a cuprului, înspre un roşu auriu iar partea
inferioară şi penele exterioare ale aripilor sunt de o culoare ocru deschis. Coloritul femelelor
este maroniu deschis, cu nuanţe gri închis în regiunea capului, gâtului şi pe părţile laterale ale
pieptului.
Fazanul sălbatic are o lungime totală medie de 85-100cm. Coada are o lungime de 45-
50cm şi este compusă din 18 pene ascuţite şi foarte elastice. Femelele depun în medie între
40-45 de ouă, mergând până la maximum de 55 de ouă. Aceşti fazani se cresc uşor în voliere ,
care sunt nişte cuşti de dimensiuni mari, confecţionate din plase de sârmă. Masculii cântăresc
între 1,3kg şi 1,5kg iar femelele în jur de 1kg.
PARTICULARITĂŢI BIOLOGICE

Fazanul este o pasăre mobilă, de zi, care-şi caută hrana în mediul înconjurător.
Principala sa hrană este de origine vegetală sau animală, raport care se modifică în funcţie
de condiţiile meteorologice şi de anotimpurile anului. Se hrăneşte cu diferite seminţe ale
unor plante de câmp, culturi de cereale, cu fructe mărunte sau cu seminţe ale acestora, cu
sâmburi (folosiţi în locul pietricelelor pentru digestie mecanică), cu frunze, tulpini sau
tuberculi, provenite de la tot felul de plante. Atunci când există un strat mai gros de zăpadă,
fazanii se mulţumesc şi cu rămurele mai subţiri ale unor foioase. Distruge mulţi dăunători
ai culturilor de cereale – larve, gândaci, omizi, fluturi, gândacul de Colorado. Consumă, de
asemenea, şi şoareci de câmp sau alte mici rozătoare. În timp ce îşi caută hrana, fazanul
scurmă doar la suprafaţă şi nu produce nici un fel de pagube culturilor agricole.
Potrivit unor studii, hrana fazanului se împarte astfel: 42% seminţe de la tot felul de
buruieni şi plante, 23% insecte dăunătoare, 11% şoareci, melci, mici rozătoare, 2-3%
seminţe ale unor culturi agricole.
Odată cu venirea toamnei, păsările formează stoluri,, masculii şi femelele trăind
separat. Păsările încep să se hrănească sănătos şi să acumuleze o importantă cantitate de
grăsimi sub piele (8-10mm) şi pe organele interne, pe care le vor folosi drept sursă de
energie pe timpul iernii. Fazanii sunt păsări poligame. Masculii îşi aleg un loc înalt de pe
teritoriul lor şi încep să cânte până atrag 4-6 femele, care încep să construiască cuibarul.
Femelele îşi fac cuiburile în tufişuri, mărăcini şi alte locuri greu accesibile. Cuibarul
este reprezentat de o groapă adâncă de 3-5 cm şi lată de cel mult 15 cm, care este acoperită
cu iarbă uscată şi puţin puf. Este posibil ca unele femele tinere să ouă, la început direct pe
pământ. Femelele depun ouă, în funcţie de condiţiile climaterice ale zonei, de la sfârşitul lui
aprilie, până la începutul lunii mai. În condiţiile creşterii intensive, depunerea ouălor începe
la jumătatea lunii mai şi durează o lună de zile. În mediul lor natural, făzăniţele produc 8-
18 ouă, cu o greutate medie de 32g, cu dimensiuni de 34-45 x 36-47 mm. În cazul creşterii
intensive, de la o femelă care depune ouă se pot obţine 45-65 ouă. Ouăle se clocesc, în
medie, într-un interval de 24 de zile. Puii de fazan cresc foarte repede, la vârsta de 2
săptămâni ajungând la 350-390g, atunci când sunt bine hrăniţi.

Manipularea fazanilor

Fazanii trebuie prinşi şi transportaţi cu atenţie. Transportul se face în lădiţe sau

coşuri cu dimensiuni de 60-80 x 30-35 x 30 cm. Partea din faţă este acoperită cu un gard de
sârmă. Capacul trebuie căptuşit cu pânză groasă de cânepă, pentru a se evita o eventuală
rănire a păsărilor. Pe pereţii exteriori se practică orificii cu un diametru de 2 cm pentru a
permite accesul aerului curat.
În timpul transportului, fazanii sunt hrăniţi cu porumb sau orz măcinat, aruncat pe
podea. Pe peretele din faţă al gardului se leagă o adăpătoare şi se pun cofraje suculente şi
iarbă verde.

Modele de ferme de fazani

Datorită faptului că fazanul nu a fost domesticit, creşterea lui în captivitate prezintă
anumite particularităţi, aşa că sensul de extensiv, semintensiv şi intensiv este cu totul altul
decât cel cunoscut la păsările domestice de fermă.
Comportamentul crescătorului de fazani trebuie să fie unul special, faţă de orice
specie sălbatică, să evite stresul de orice fel, care poate avea efecte dăunătoare nebănuite,
atunci când comportamentul faţă de această specie este brutal, fără menajamente şi precauţii
deosebite.
Pentru crearea unor ferme de creştere a fazanilor trebuie ales un loc liniştit, ferit de
vânt, bătut de soare, unde iarba se usucă uşor.
Crescătoria de fazani poate fi construită din cărămizi, scânduri sau din pereţi de
beton. Fazanii maturi sau aflaţi în creştere pot fi crescuţi, în perioada neproductivă, în
crescătorii comune. De obicei, acestea sunt reprezentate de un şopron sau streaşină,
înconjurată din 3 părţi şi vând o comunicare directă cu o volieră. Voliera se construieşte din
plasă de sârmă, cu înălţimea de 2-2,5m, marginea de sus trebuind să fie răsfrântă spre interior,
pentru a se preveni evadarea păsărilor. Ochiurile plasei pot să aibă dimensiuni de la 2x2cm pe
o înălţime de 1m, iar peste această înălţime se poate folosi o plasă cu ochiurile de 4x4cm. În
acest fel, păsările sunt apărate de animalele de pradă şi alţi dăunători. Acoperişul volierei
poate să fie realizat tot plasă de sârmă, fixată pe stâlpi din lemn sau metal, dispuşi la o
distanţă de 4-6m unul de celălalt. Baza construcţiei trebuie să fie din beton, cu o adâncime pe
perimetru de până la 80 de cm, pentru a nu se permite rozătoarelor sau altor animale de pradă
să treacă pe sub plasa de sârmă. Unii crescători de fazani preferă să folosească în locul plasei
metalice, ca plasă de acoperire, o plasă din material sintetic, deoarece în cazul creşterii unei
rase mai bătăioase, atunci când se încaieră, păsările zboară pe verticală şi se pot răni.
În perioadele cu vreme mai nefavorabilă, mai ales iarna, fazanii se adăpostesc sub
streaşină. În aceste voliere comune, fazanii sunt adăpostiţi, de obicei, pe timpul iernii până la
începutul sezonului de împerechere. Dacă se realizează construcţii mai uşoare, pentru a se
evita pătrunderea frigului, este recomandabil ca pe lângă pereţii volierei, în afara
împrejmuirii, să fie aşezate baloturi de paie sau rogojini care protejează de frig şi vânt.
Odată cu apropierea anotimpului de înmulţire, fazanii sunt aşezaţi în voliere mai mici,
aşa numitele cuşti pentru cuibul de ouă. Pentru o familie de fazani este necesară o cuşcă cu
suprafaţa de 4-6m2 (2x2 sau 2x3m), iar pentru fazanii cu coada mare este necesar ca această
suprafaţă să fie ceva mai mare (4x4 până la 5x6m). O parte din volieră se acoperă cu o folie
de plastic sau cu rogojini, care o păzesc de vânturi puternice şi de soare.
Masculii sunt foarte agresivi şi iritabili şi se lovesc cu ciocul prin gardul de sârmă.
Iată de ce volierele se acoperă, suplimentar, cu un înveliş opac (din plastic, tablă, PFL,
rogojină) la o înălţime de 45-50 cm de la sol. În cazul volierei permanente este preferabil ca
aceasta să aibă podele mai calde, din cărămidă sau asfalt, acoperite cu 4-5cm de nisip. Trebuie
evitată podeaua din pământ sau lut deoarece poate o fi o sursă de infestare cu paraziţi,
bacterii, mucegaiuri. În plus în timpul iernii sau după ploaie se transformă în noroi iar păsările
capătă o înfăţişare neatrăgătoare.
Atunci când sunt crescute rase de fazani iubitori de căldură şi când există şi condiţii
climaterice mai uscate, lângă volieră se ataşează un coteţ de păsări. Pentru fiecare pasăre se
alocă 2-3m2 din suprafaţă. Dacă se ia în considerare natura sălbatică a fazanului, este de dorit
ca condiţiile din volieră să se apropie , cât se poate de mult, de cele din mediul natural.
Legătura cu lumea vegetală trebuie să fie extinsă la maximum. În fermele mari, terenul este
cultivat cu plante, precum lucerna, trifoi, rapiţă, eventual se pot planta şi arbuşti şi copăcei,
care să satisfacă instinctul fazanilor de a se ascunde, pe de o parte, iar pe de alta, mărind
valoarea decorativă a volierelor: molizi, gutui sălbatic, pin negru, păducel, stejar, salcâm.
Volierelor trebuie de asemenea să fie împodobite cu ramuri uscate de copaci,
bolovani, trunchiuri de copaci, care să le dea animalelor iluzia mediului lor natural.
În unele crescătorii se fac nişte voliere uşoare şi mobile, care se mută periodic, o dată
la 2-3 zile, dintr-un loc în altul. Acestea constau dintr-un cadru realizat din scânduri peste care
se întinde o plasă de sârmă. Se dispun la 10-15m una de alta, în formă de tablă de şah, pe un
teren cu o vegetaţie bogată.
În fermele mari pentru creşterea fazanilor, cuştile pentru depunerea ouălor se dispun
pe câteva rânduri, cu un coridor de lucru între ele. Sub streaşină se pune un cuibar pentru
depunerea ouălor însă este posibil ca femela să nu-l agreeze şi să-şi facă alt cuib pe pământ
sau în arbuşti. Pentru a da posibilitatea păsărilor de a dormi la înălţime de sol, în cuşcă se pun
nişte putini de circa 1m înălţime. În cuşcă se mai pun adăpătoare, un jgheab pentru mâncare, o
troacă pentru nisip şi alte substanţe minerale, precum şi o lădiţă cu nisip amestecat cu cenuşă,
pentru spălare.
În fermele pentru vânătoare, care dispun de terenuri întinse, pe o suprafaţă de 20 m 2
se instalează 10 fazani adulţi sau 15 fazani aflaţi în creştere.

Creşterea naturală
(sistemul de creştere extensiv)
 În acest sistem, ecloziunea se face în mod natural, cu cloşti(găini), cu ouă procurate de
la făzănării organizate sau ouă recoltate din terenurile de vânătoare, din cuiburile periclitate.
Puii, după ecloziune, se cresc în mod natural, cu ajutorul cloştii adoptive, până la vârsta de
60-90 de yil, când sunt părăsiţi de cloşti.
Sistemul de creştere cu cloşcă captivă înlătură neajunsurile creşterii cu cloşti în
libertate. În acest sistem, cloşca este închisă într-o cuşcă (cutie de creştere), având dimensiuni
de 70x70cm pentru găina cloşcă.
Cutia de creştere este un miniadăpost, închisă complet pe 3 laturi şi acoperită, latura a
4-a (faţada) este prevăzută cu stinghii, în poziţii verticale, la distanţă, astfel încât să nu
permită ieşirea puilor, astfel că joacă rolul unei „crescătoare artificiale”, care prin cloşcă
asigură căldura necesară puilor în primele zile de viaţă şi în continuare, până ce puii părăsesc
cloşca.
Hrana pentru cloşcă se administrează în faţa laturii prevăzute cu gratii, în imediata
apropiere a acesteia, aşa fel încât cloşca să ajungă cu uşurinţă să consume hrana.
Cutiile de creştere se pot amplasa pe terenuri cu vegetaţie bogată şi valoroasă
(lucerniere sau trifoişti cu talie foarte mică – cosite frecvent), care se mută dintr-un loc în
altul, la intervale de câteva zile.
În jurul cuştilor se amenajează volierele din plasă, cu ochiuri foarte mici (ceva mai
mici de 2x2cm), care să nu permită puilor să iasă şi să-i ferească, în acelaşi timp, de anumite
răpitoare.
Terenul de amplasare a cuştilor este bine să fie pe sole cultivate cu plante care atrag
insectele (recomandabil lucerniere sau trifoişti). Locurile alese pot în pădure, în poieni sau în
imediata apropiere a pădurilor, sau în câmp, sub unii arbori care să asigure umbra necesară.
Cu o săptămână înainte de amplasarea cuştilor în câmp, lucernierele vor fi cosite în
fâşii paralele, late de 3-4m, despărţite una de alta de zone de 15-20m, astfel încât puii să
găsească frunze verzi, crude şi insecte, dar să se şi ascundă în vegetaţia mică (lucernă sau alte
plante).
Pe măsură ce vegetaţia creşte, aceasta va fi cosită, în timpul nopţii, când puii sunt
închişi, astfel asigurând puilor, permanent, hrană naturală (plante verzi, fragede şi insecte) de
bună calitate.
Cutiile de creştere se amplasează pe pajişti, în rânduri paralele, la 25-30m una de alta.
Cutiile pot avea pardoseala din plasă de sârmă cu ochiuri foarte mici, iar în zonele cu
precipitaţii foarte abundente, pardoseala poate fi construită din carton asfaltat, iar cutia va fi
aşezată pe un strat de nisip, uşor mai ridicat (5-7cm).
Pe o “pajişte de creştere” se grupează, pe cât posibil, pui din serii apropiate de
ecloziune (naturală sau cu cloşti).
Pe primele 2-3 zile de viaţă, puii sunt ţinuţi închişi în cuşti de creştere sau într-o
îngrădire de plasă mică, de câţiva mp, până ce învaţă să vină la chemarea cloştii. În aceste 2-3
zile hrana puilor se administrează lângă cloşcă, care va chema puii la mâncare. Din a 4-a zi
puii sunt lăsaţi să caute şi ei hrana, fiind chemaţi pentru consumul tainului de hrană de către
îngrijitor. Practic, lăsarea puilor liberi în pădure şi sălbăticirea acestora se fac la vârste variind
de la 60 la 90 de zile, în situaţia în care fazanii se cresc pentru popularea fondurilor de
vânătoare.

Creşterea în captivitatea a fazanilor

(sistemul semiintensiv)
 Se practică în voliere de ouat, împărţite în compartimente cu suprafaţa de 18-20mp
pentru fiecare familie formată dintr-un mascul şi 6 femele.
De asemenea. Pot fi folosite “volierele de grădină”, pentru loturi de 25 de fazani la
100 făzăniţe (raport 1:4), cu suprafeţe de 500-700 mp. Ouăle obţinute de la făzăniţe pot fi
incubate natural (cu cloşti) şi puii se cresc cu cloşti captive. În cazul în care creşterea se face
pentru popularea fondurilor de vânătoare, puii obţinuţi se vor elibera la 60-90 de zile în
pădure, odată cu fazanii adulţi, dacă fazaneria îşi lasă puii să se obişnuiască cu acestea. Puii
vor fi chemaţi de îngrijitor prin fluierături scurte, permanent cu aceeaşi melodie. Seara, pentru
culcare, îngrijitorul va închide puii să fie cât mai egal repartizaţi în fiecare din cutii.
În momentul în care se observă că numărul de insecte pe o anumită parcelă se reduce,
cutiile de creştere, cu cloşti şi pui, se mută pe o altă parcelă.
Treptat, pe măsură ce puii devin mai independenţi de cloşti, şi încep şă doarmă pe
crengile unor copaci sau arbuşti (în interiorul volierei), se reduce numărul de cloşti, cutiile de
creştere rămânând însă pe loc (ca locuri de refugiu şi adăpost), iar hrana se administrează ca şi
până atunci, în apropierea acestora. După ce se îndepărtează cloştile în totalitate, hrana se
depune în apropierea cărărilor spre pădure sau chiar în pădure.

Creşterea intensivă a fazanilor

Se practică folosind sistemul de creştere pe toată durata vieţii economice a fazanilor.
În acest sistem, fazanii sunt crescuţi toată viaţa închişi în voliere, hale adăposturi pentru ouat
şi pentru iernat. Puii se obţin prin clocit sau prin incubaţie artificială, putând fi crescuţi natural
sau artificial.
Puii pot căpăta destinaţii diferite, cei obţinuţi din loturile de elită se cresc până la
maturitate pentru împrospătarea efectivului matcă destinat producţiei. Altă categorie de pui
pot fi crescuţi pentru producerea de carne sau pentru repopularea fondurilor de vânătoare.
Popularea fondurilor de vânătoare se face la vârsta de 90 de zile a puilor.
Producţia de ouă a făzăniţelor sălbatice nu depăşeşte 25-30 de ouă, în timp ce femelele
selecţionate pot realiza producţii de 65-80 de ouă/cap/sezon de ouat.

REPRODUCŢIA LA FAZANI

Fazanii selectaţi pentru reproducere, se vor alege de regulă, din tineretul de sub 1
an, ecluzionat înainte de 15 mai. Selecţia se face în luna septembrie-octombrie. Se vor
reţine numai exemplarele în perfectă stare de sănătate, bine conformate, cu pieptul cărnos,
penaj complet, inclusiv coada, ochi limpezi şi ageri, colorit vineţiu, picioare netede, fără
solzi, masculii de minim 1,5 kg, femelele de 0,9 kg.
La femele se aplică ochelari din plastic special confecţionaţi.
Recoltarea, transportul, depozitarea şi păstrarea ouălor de fazan se fac în mod
asemănător cu cele ale ouălor destinate incubaţiei fiind de 5-7 zile. Ouălor de 8-15 zile pot
fi folosite pentru incubaţie, dar procentul de ecloziune obţinut va fi mai mic cu 8-15%.
Ouăle peste 15 zile vechime, dau rezultate slabe de ecloziune.
Incubaţia ouălor se face în 2 sisteme:
- natural (cu cloşti – găini);
 - artificial, în staţii de incubaţie specializate.
Incubaţia naturală – cu cloşti (găini) – se face în cutii – cuibare pentru clocit,
aşezate în linie, în hale, pe marginea adăpostului opus faţadei. În unele ferme se foloseşte
incubaţia naturală amplasând cuibarele cu cloşti pe un teren împrejmuit, care trebuie să fie
mai ridicat, cu un sol permeabil, care să permită scurgerea facilă a apei, ferit de vânturi, să
fie acoperit pentru asigurarea protecţiei de ploi şi a umbrei necesare pe timpul foarte
călduros şi însorit. Volierele de clocit trebuie să fie amplasate departe de sate, în zone
liniştite, departe de drumuri intens circulate, căi ferate.
Înainte de a începe incubaţie se verifică integritatea cutiilor – cuibare pentru clocit,
cele deteriorate se repară, toate sunt dezinfectate şi dezinsectate în sodă caustică 3%.
Asigurarea numărului de cloşti – găini trebuie să aibă în vedere procurarea unui
număr suficient de cloşti care să ecluzioneze pe o durată de timp apropiată (un interval de
2-4 zile), ţinând seama de faptul că producţia de ouă de fazan se realizează în procent de
60-65% în luna mai. Toate aceste deziderate trebuie să conducă la obţinerea de loturi cât
mai mari, compacte şi de vârste apropiate.
O cloşcă poate acoperi 18-22 ouă de fazan. Îngrijirea cloştilor se face asemănător
ecluzionării altor specii de păsări. Procentul de ecloziune în cazul clocitului natural variază
între 60-75%. Durata medie de ecloziune pentru ouăle de fazan este de 24 de zile, în limite
de 23-35 de zile.
Incubaţia artificială se realizează cu rezultate foarte bune, folosind ouă de calitate
foarte bună (vezi clocitul natural), în incubatoare de diferite tipuri şi mărci, asupra cărora
nu insistăm. Rezultatele obţinute în incubaţia artificială pot conduce la realizarea unui
procent de ecloziune de 70-75%. După naşterea puilor, procentul celor care vor atinge
vârsta de 8 săptămâni se situează între 60 şi 90%. În medie, din 100 de ouă puse la clocit
vor rezulta 57 de adulţi.
Dacă se încrucişează subiecţi din specii diferite, se obţin urmaşi hibrizi. Dacă se
încrucişează subiecţi din aceeaşi specie, dar cu caracteristici diferite, urmaşii se numesc
metişi. Diferenţa majoră dintre cele două procedee constă în faptul că metişii sunt
întotdeauna fertili, spre deosebire de hibrizi, care sunt adesea sterili.
Pentru a realiza o hibridare de succes, se va avea în vedere alegerea unor exemplare
care să prezinte compatibilităţi (să fie măcar din aceeaşi familie). Cu cât diferenţele dintre
păsări sunt mai mari, cu atât şansele de reuşită sunt mai mici. În afara diferenţelor
morfologice, există numeroşi alţi factori ce îngreunează acest proces: diferenţe de
alimentaţie, de obiceiuri, de perioadă de reproducere.
Hibridarea artificială efectuată în laborator oferă o paletă largă de posibilităţi,
obţinându-se, de exemplu, rase rezistente la temperaturi scăzute sau la anumite boli. În
cazul creşterii fazanilor, hibridarea nu reprezintă o prioritate, preferându-se conservarea
raselor pure. Se practică în special în cazul raselor de fazani ornamentali, chiar şi cu specii
analoge cum ar fi cocoşi de munte sau găini pitice.

PRODUCŢIA DE OUĂ

Cel mai târziu la sfârşitul lui februarie, cuştile pentru depunerea ouălor trebuie
pregătite pentru primirea femelelor. În colţuri se pun rămurele de copaci, mărăcini, care pot
fi folosite drept ascunzătoare pentru femelele care vor să-şi depună ouăle în locuri ascunse
sau întunecoase. Grupele se formează cel mai târziu în prima jumătate a lunii martie, pentru
ca păsările să aibă timp să se obişnuiască cu noul adăpost. Dacă nu se cunosc, unii masculi
mai agresivi îşi pot răni sau chiar ucide partenerele. Din acest motiv, în primele zile ale
convieţuirii, masculul este separat într-o parte a volierei, cu o plasă de sârmă, pentru câteva
zile. După ce începe să manifeste o atitudine binevoitoare faţă de femele, peretele
despărţitor este înlăturat, însă compartimentul masculului trebuie urmărit cu atenţie timp de
încă câteva zile. Riscurile se micşorează dacă în volieră există destule plante vegetale şi
locuri de ascuns pentru femele.
Din cea de-a 2-a jumătate a lunii martie încep să se manifeste instinctele sexuale ale
fazanilor. Începe perioada de călduri. Masculii devin mai neliniştiţi, se umflu în pene, se
învârt în jurul femelelor cu un mers specific, bat din aripi şi emit tot felul de sunete. La
scurt timp se manifestă instinctele sexuale şi la femelele depunătoare de ouă. Încrucişarea
se realizează, de obicei, la primele ore ale dimineţii. Dacă sunt foarte excitaţi şi le
incomodează pe femele, masculii trebuie separaţi, până când se liniştesc.
Spermatozoizii fazanilor sunt foarte rezistenţi şi sunt în stare să fertilizeze câteva
ouă.
Înainte de depunerea ouălor, femelele încep să facă mici găuri pentru cuibar.
Găurile trebuie să fie lărgite şi în jurul lor se pune iarbă, frunziş sau muşchi. Cuibul poate fi
făcut bucăţi de pământ scoase împreună cu iarbă.
În libertate, o femelă poate depune între 16 şi 18 ouă, înainte de a începe clocirea
lor. În captivitate, numărul ouălor recoltate de la o singură făzăniţă poate ajunge la 70 de
bucăţi de-a lungul a 3 luni: aprilie-iunie. Media este situată în jurul a 55 de ouă/femelă. Se
pot recolta ouă şi mai târziu, în luna iulie, dar ele au o fertilitate foarte scăzută.
Ouarea începe după ce vremea se încălzeşte, în mod normal în jur de mijlocul lui
aprilie şi se termină, tot de obicei, în prima jumătate a lui iunie. Condiţiile climaterice
nefavorabile pot amâna procesul de depunerea ouălor iar cele favorabile îl pot accelera cu
10-15 zile.
La începutul primăverii, în cazul unei răciri bruşte, procesul de depunere a ouălor
poate fi încetinit sau oprit, însă după încălzirea vremii, el este reluat. Femelele din rasele
mai productive de ouă o dată la 2 zile, în special seara. Ele devin neliniştite, fug haotic în
diferite direcţii şi înainte de ouare se îndreaptă spre cuibar. Femelele din rasele de
vânătoare ouă uneori dezordonat, acolo unde se găsesc pe moment.
Capacitatea de ouare şi fertilitatea depind de mulţi factori. Pe primul loc se află
condiţiile de creştere şi alimentaţia. Pe cel de-al 2-lea loc se află vârsta. Cei mai buni
indicatori îi au femelele aflate în al doilea ciclu de ouare. Fertilitatea la unii masculi mai
vârstnici este mai mare decât la cei tineri. Puii rezultaţi de la părinţi mai în vârstă au o mai
mare vitalitate şi sunt mai rezistenţi la boli.
Există metode de stimulare artificială a producţiei de ouă: femelele sunt închise în
cuşti luminate artificial şi natural, succesiv, astfel încât perioada de lumină zilnică să fie de
13 ore, începând cu 1 martie. La rândul lor, masculii trebuie supuşi acestui regim începând
cu o lună mai devreme.
La începutul sezonului pentru ouare, fertilitatea este întotdeauna mai mică însă
ajunge, după câteva zile, la capacitatea sa maximă. În cazul unei bune îngrijiri şi a unei
hrăniri cu produse de origine animalieră, fertilitatea la fazani poate fi de peste 95%,
fenomen rar întâlnit la alte rase de păsări de curte. Atunci când nu sunt bine hrăniţi, când nu
au suficiente substanţe minerale şi vitamine în tain, este posibil ca unele păsări, în special
masculii, să spargă ouăle aflate la clocit. Cojile de ouă care se dau ca adaos de substanţe
minerale trebuie să fie bine fărâmiţate. În luna mai fertilitatea ajunge la valoarea maximă,
de 98%.
Ouăle fazanilor sunt foarte slabe şi au un înveliş fragil, de aceea trebuie să se umble
cu foarte mare atenţie cu ele, în special atunci când păsările sunt crescute în voliere. Ouăle
trebuie strânse în mod regulat, de 2-3 ori pe zi, iar în cazul unei vremi ploioase sau foarte
calde – mai des. Ouăle adunate se pun în suporturi din carton pentru ouă, curate, cu vârful
în jos. Ouăle mai mici sunt învelite în hârtie, pentru a nu se fisura în timpul transportului.
Ouăle de fazan se păstrează la fel ca cele de găină. La recoltare se va însemna cu un creion
negru, moale, data recoltării şi numărul boxei, pentru a se identifica şi înlocui masculii
nefertili.
Ouăle de fazan au culoare verzuie, uniformă, greutatea lor variind între 30-35 de
grame. Primele ouă sunt mai mici (32 g în medie), ele crescând de-a lungul perioadei de
depunere. Pentru incubaţie, se vor alege ouăle cu o mică strălucire, nu cele mate.
Ouăle adunate sunt marcate prin înscrierea iniţialei rasei şi data ouării. Ouăle
trebuie să fie puse în incubatoarele pentru clocit cel mai târziu după 3 zile, deoarece
calităţile lor de incubaţie se deteriorează foarte repede. În cazul păstrării ouălor timp de o
săptămână, capacitatea lor de clocire se reduce cu 10%, iar în cazul păstrării lor timp de cel
mult 10 zile , cu 15-20%. Condiţiile de depozitare sunt 10-13 grade Celsius şi o umiditate
de 50-60%. În timpul perioadei de conservare, ouăle vor fi aşezate în poziţie verticală, uşor
înclinate, cu partea mai lată în sus. Întoarcerea lor nu este neapărat necesară, important
fiind ca durata păstrării să nu depăşească 10 zile.
Unii crescători acordă o importanţă deosebită culorii cochiliei: ouăle mai
pigmentate sunt, în general, mai puţin fertile. De asemenea, ei evită incubarea ouălor a
căror coajă este rugoasă, care au forme anormale, sau sunt prea mici. Aceste ouă sunt
produse de femele la începutul sezonului, şi abia după 4-6 ouări se obţin ouăle cu greutate
şi aspect normal.
Dacă nu există suporturi de carton, ouăle pot fi ţinute şi culcate însă trebuie întoarse
în fiecare zi la 180 de grade, pentru a-şi păstra capacitatea de clocire. Pentru transportul
ouălor se folosesc lădiţe de transport pentru ouă. Mijloacele de transport trebuie să circule
cu o viteză mai mică pentru a se evita gropile şi denivelările de pe drum.

Clocirea ouălor

Ouăle de fazan se clocesc într-un interval de 24-25 de zile, cu excepţia raselor la

care perioada de incubaţie este de 27-28 de zile. Înainte de a fi introduse în incubator, ouăle
se vor lăsa 24 de ore, după transport, pentru a se „odihni”.

Clocirea artificială

În clocitorile fermelor de fazani se folosesc incubatoare automate universale. Pentru

nevoile crescătorilor amatori de păsări se produc diferite sisteme de incubatoare plate, cu o
capacitate de 100-1000 de ouă, cu indicatori tehnici foarte buni.
În incubatorul cilindric, ouăle sunt puse în câte 4 serii, la intervale de câte 5 zile.
Temperatura se menţine constant la 37,8 grade iar umiditatea relativă la 52-56%. În cazul
alimentării cu prima şi cea de-a doua serie, porţile de ventilaţie sunt deschise la jumătate,
iar după introducerea şi celei de-a 3-a şi a 4-a serii sau când incubatorul este plin, se
deschid în totalitate. Umiditatea relativă se menţine prin vaporizarea apei din tăvi şi prin
deschiderea gurilor de ventilaţie.
Ouăle se întorc la fiecare 2-4 ore, până în ziua a 21-a. prima examinare de control se
realizează în cea de-a 7-a zi, iar cea de-a 2-a, în a 21-a zi. Timp de 5-6 ore temperatura este
ridicată la 39,5 grade, iar umiditatea relativă se menţine la 65-70%. În timpul clocirii,
temperatura poate fi mărită până la 40 de grade Celsius.
 În ultimele zile ale incubaţiei se intensifică schimbul de proteine al embrionilor iar
temperatura lor creşte. Pentru a nu se încălzi prea tare, zilnic, de preferinţă dimineaţa, ouăle
sunt stropite cu apă de băut, fiartă şi filtrată, cu o temperatură de 38 grade.
În fiecare dimineaţă, se va lăsa uşa incubatorului deschisă 5 minute, apoi progresiv
până la 15 minute după 15 zile.
Incubatoarele plate sunt construite cu diferite sisteme de încălzire. Unele au sisteme
de încălzire dispuse deasupra ouălor şi, drept rezultat, ouăle care sunt în zona centrală, în
imediata apropiere a acestor sisteme de încălzire, se încălzesc mai mult, în comparaţie cu
cele aflate pe margine. Acest inconvenient este înlăturat prin mutarea periodică a ouălor.
Alte incubatoare au sisteme de încălzire a vasului cu apă iar umezit şi încălzit are
temperatura necesară în întreaga cameră de clocire. La început este menţinută temperatura
de 37,5 grade, iar în ultimele 4 zile ea urcă la 39 grade. Umiditatea relativă a aerului este de
60%, iar în ultimele zile de creştere până la 70-80%. Răcirea se realizează la fel ca în cazul
incubatoarelor circulare.
Ouăle din incubatoarele plate se întorc din cea de-a 3-a zi până la ieşirea puilor, la
fiecare 8 ore sau de 3 ori pe zi.
Incubatoarele plate cu un volum mai mic reacţionează la temperatura din cameră,
care trebuie să fie menţinută la o valoare relativ egală. Camerele în care sunt aşezate
trebuie să fie aerisite mai des şi la un interval mai scurt de timp. În incubatoarele mai mici
mai lipsesc aparatele pentru măsurarea umidităţii, iar clocirea se controlează prin
măsurarea temperaturii aerului în camera de clocire.
După ieşirea din ouă şi uscare, puii de fazani sunt aşezaţi într-o baterie de cuşti.
Dacă se foloseşte o lampă cu infraroşii, aceasta se ridică la 40 cm deasupra puilor, iar
ulterior la 60 cm.
În cazul creşterii naturale, ouăle se clocesc direct pe pământ, unde se răcoresc şi
absorb umiditatea necesară pentru dezvoltarea normală a embrionilor.
Întârzierea ecloziunii se datorează temperaturii scăzute din incubator sau
eclozionator, a calităţii scăzute a ouălor (vechi). Dacă temperatura este prea ridicată,
ecloziunea întârzie, creşte concentraţia de dioxid de carbon, puii vor avea abdomen mare şi
murdari de conţinutul oului.
Ecloziunea prematură este datorată temperaturii prea ridicată în eclozionator. Apar
pui de talie mică, cu embrion uscat.
Dacă avem exces de aerisire, rezultând o umiditate scăzută în eclozionator, coaja
oului se sfărâmă uşor, membrana devine elastică, de consistenţa cauciucului, şi puiul moare
asfixiat.
Dacă avem umiditate prea scăzută în eclozionator coroborată cu ouă vechi sau
păstrate incorect, aerisire insuficientă sau supraîncălzirii camerei de ecloziune, exces de
umiditate în incubator, puii cresc foarte mari şi nu pot ieşi din ou, murind sufocaţi. Aceasta
se mai datorează şi oscilaţiilor de temperatură şi în mod special supraîncălzirii în primei
săptămâni a incubatorului, incubaţiei la o temperatură foarte scăzută sau foarte ridicată.
Embrionii mor în ou, datorită excesului de temperatură în incubator în timpul
primelor 15 zile, neîntoarcerii ouălor deloc sau neregulat.
Temperatura foarte ridicată în incubator produce hemoragii şi moartea embrionilor
în special între a 3-a ţi a 15-a zi de incubaţie. Temperatura prea ridicată în eclozionator în
timpul zvântării puilor îi face foarte nervoşi.

Clocirea naturală

Multe rase de fazani nu clocesc ouăle atunci când sunt crescuţi în mediul artificial
sau atunci când volierele sunt strâmte. De aceea, crescătorii de fazani preferă să folosească
găini sau curci pentru clocirea ouălor de fazani. Sunt preferate găinile care sunt mai liniştite
şi nu ciupesc ouăle de fazan. Cloştile trebuie mai întâi deparazitate pentru a se obţine pui
sănătoşi şi cu o vitalitate crescută.
Clocirea ouălor de fazan se deosebeşte de clocirea altor păsări de curte. Embrionii
se dezvoltă normal numai atunci când au o umiditate suficientă şi solul este răcit. Dacă în
cuibar există fân sau paie, care împiedică ouăle să atingă pământul, rezultatele clocirii sunt
proaste – fie embrionii mor, fie puii se nasc morţi.
Crescătorii de fazani trebuie să aleagă locul de cuibar într-o poiană cu iarbă, dacă se
poate într-o depresiune naturală. Alături de cuibar se pune nişte fân, muşchi sau frunziş,
care trebuie să aibă întotdeauna contact cu pământul iar atunci când se usucă, trebuie
stropite cu apă rece.
Înainte de a fi pusă pe ouă, cloşca trebuie obişnuită să clocească. Ea este pusă pe
nişte ouă încălzite, seara, după ce a fost hrănită şi a băut apă, într-o cameră întunecată, în
decurs de două până la trei zile. Dacă ea rămâne aşezată peste aceste ouă, ele trebuie
schimbate cu cele de fazan. Sub găinuşe se pun zece ouă, sub găini câte 15 ouă iar sub
curci 25 de ouă. Cloştile se ridică în fiecare seară de pe ouă, pentru a fi hrănite cu furaje din
cereale. Furajele cu multă apă nu sunt indicate deoarece pot provoca colici şi alte
deranjamente ale stomacului. La început, cloştile sunt ridicate de pe ouă pentru o perioadă
scurtă – în prima săptămână pentru maxim 10 minute, în cea de-a 2-a săptămână pentru un
sfert de oră, iar ultimele zile pentru 20 de minute. Astfel, ouăle se răcoresc iar cloşca se
poate hrăni şi adăpa. Unii crescători de fazani consideră că prin atingerea pământului ouăle
se răcoresc suficient şi de aceea ridică cloşca de pe cuib o dată la 2 zile. În cea de-a 23-a zi,
puii de fazan încep să dea semne de viaţă şi ies din ouă în următoarele 2 zile. Pentru
uşurarea ieşirii puilor din ouă, acestea sunt stropite, din cea de-a 18-a zi, cu apă de băut
fiartă, care o temperatură de 39-40 grade. După ce puii au ieşit din ouă, cuibul este curăţat
de coji iar cloşca şi puii sunt lăsaţi în locul unde vor fi crescuţi.

HRĂNIREA FAZANILOR

Există mai multe modalităţi practice de hrănire a fazanilor. Unii crescători de fazani
consideră că aceste păsări trebuie hrănite cu cât mai multe produse de origine naturală, cu
un conţinut de peste 30% în proteine. Alţii preferă o alimentaţie combinată cu diferite
amestecuri de furaje, la care se adaugă şi hrană naturală, de origine animalieră. În unele
ferme se folosesc furaje combinate, care conţin 18-20% proteină crudă pentru fazanii care
sunt scoşi sub cerul liber pentru a fi crescuţi. Restul de hrană necesară de origine
animalieră îl găseşte în natură.
Funcţie de vârstă şi starea fiziologică, cerinţele de apă, proteină, lipide, minerale şi
vitamină diferă.
Proteinele îndeplinesc importante funcţii plastice, energetice şi biologice. Sunt
formate din aminoacizi, unii neputând fi sintetizaţi de organism şi de aceea trebuie să fie
luaţi din proteinele din furaje. Un conţinut mai bogat în proteine şi aminoacizi esenţiali, cu
valori energetice ridicate, poate conduce la un consum mai redus de hrană. Pasărea îşi
reglează consumul până la nivelul necesarului energetic.
Energia metabolizantă rezultă din energia brută a furajelor din care se scad
pierderile de energie prin fecale, urină şi gaze de fermentaţie
Celuloza este un poliglucid ce alcătuieşte ţesuturile, cu o structură fibrilară. Ea nu
este macerată de fermenţii digestivi, ci numai de bacteriile de fermentaţie din tubul
digestiv. Prezenţa celulozei, în limite minimale, realizează un tranzit digestiv normal.
 Grăsimile sunt sintetizate dina alimente cu ajutorul zaharurilor din cereale.
Substanţele minerale contribuie la metabolismul glucidelor şi lipidelor, menţinerea
presiunii osmotice. Carenţa furajelor în substanţe minerale, duce la afecţiuni grave în
organism: anemii, distrofii osoase, aberaţii de gust, carenţe care pot fi fatale. Prea mult
calciu în furaj, determină diminuarea absorbţiei de mangan şi zinc. Manganul asigură
evitarea deformării articulaţiilor şi oaselor. Deficienţa de zinc duce la deformări ale
membrelor, îngroşarea articulaţiilor şi pielii de pe picioare şi degete.
Vitaminele asigură reglarea metabolismului fiind indispensabil, insuficienţa, lipsa şi
excesul de hrană produc boli grave – vitaminoze.
Frontul minim de hrănire este:
- 0-7 zile – minim 1,5 cm/pui
- 8-40 zile – minim 3 cm/pui
- peste 40 de zile – 5 cm/pui
În voliere hrănitorile se dispersează uniform pe toată suprafaţa, sub adăposturil
acoperite.

Hrănirea fazanilor în condiţii casnice

Crescătorii amatori de fazani consideră că nu există o alimentaţie de tip standard

pentru toate rasele de fazani, deoarece cerinţele diferă în funcţie de fiecare pasăre. Ei au
constatat că la fazanii din rasa încornorată şi strălucitor nu trebuie să li se dea furaje din
cereale, bogate în grăsimi.
Tainul zilnic trebuie să fie mai diversificat. Nucleul este constituit din: cereale –
grâu, orz, ovăz, porumb, mei, tărâţă de grâu; soia, mazăre, seminţe de floarea soarelui,
sămânţă de conopidă, jir, şroturi sau furaj concentrat, alcătuit din turte măcinate, cu un
conţinut bogat de proteine şi săruri minerale / de floarea soarelui, soia, alune, plante
rădăcinoase – cartofi, sfeclă furajeră, morcovi, ridichi; furaje verzi – varză, salată, spanac,
urzică, lucernă, măcriş, fructe – de salcâm alb, soc, păducel, afine, măceş. Dintre alimentele
de origine animală sunt de preferat făina de oase şi cea de peşte, urda, zer, omizi, gândaci,
ouă de furnici.
În primele 3 zile după naşterea puilor, fermele de fazani folosesc o hrană mai
dietetică, care să-i ajute pe nou născuţi să se dezvolte. Se foloseşte un amestec format din
pesmeţi bine fărâmiţaţi (30-35%), urluială de porumb (20-25%), 40% amestec de urluială
de grâu, ovăz şi orz decojit, mei şi 10% lapte praf. Este de dorit să se adauge şi 2-3%
substanţe minerale. Pesmeţii pot fi amestecaţi şi cu furaje combinate, la care se trece, în
totalitate sau parţial, după cea de-a 3-a zi.
În timp ce puii de la păsările de curte se hrănesc în special cu furaje combinate,
principala hrană a puilor de fazan care se află în libertate o reprezintă insectele – în prima
săptămână în jur de 85%, în cea de-a 2-a 60-65%, iar în cea de-a 3-a în jur de 50%. Din
acest considerent, puii de fazan trebuie îndreptaţi spre o asemenea hrană sau spre furaje
combinate cu o concentraţie ridicată de proteine.
În amestecul de furaje se adaugă de obicei şi câte un ou bine fiert – unul la 15
păsări – sau numai gălbenuşul, la începutul primei săptămâni, precum şi iaurt, după
posibilităţi. Hrana de origine animalieră poate fi înlocuită cu carne, aruncată în carne fiartă.
La sfârşitul săptămânii, raţia zilnică este îmbunătăţită cu iarbă verde, foarte bine tocată.
Hrana se dă de 6 ori pe zi în intervale egale de timp, pentru a se evita înăcrirea.
Din cea de-a 4-a sau a 5-a zi, puii de fazani încep să se hrănească cu terci de ouă,
denumit şi caimac de ouă. Acesta se prepară în felul următor: se bat 4 ouă în 330 grame de
lapte, la care se adaugă 2 linguriţe de făină de ovăz. Terciul se fierbe până când începe să
se îngroaşe.
 Numărul ouălor poate fi micşorat în cea de-a 2-a săptămână. După împlinirea
vârstei de 4 săptămâni se măreşte cantitatea de mei, orz, în general de cereale. În cea de-a
3-a lună, fazanii aflaţi în creştere se hrănesc ca şi adulţii.
În fermele pentru creşterea fazanilor sunt răspândite mai multe sisteme de hrănire a
puilor. În raţie se regăsesc diferite făinuri, la care se adaugă lapte fiert, griş, orez, iaurt. La
multe ferme se preferă folosirea furajelor combinate moderne, pentru fiecare categorie de
vârstă. Această alimentaţie este completată de existenţa unei curţi cu surse de hrană
naturală. Raţia zilnică începe de la 3-5 grame şi ajunge, în cazul adulţilor, la 80-85 de
grame.
În cazul fazanilor adulţi trebuie să se acorde o atenţie deosebită pregătirii pentru
sezonul de înmulţire. Acestor păsări le sunt date tot mai multe alimente cu vitamine, în
scopul creşterii fertilităţii şi creşterii vitalităţii puilor. Se poate da şi orz, ovăz, precum şi o
cantitate mai mare de furaje verzi şi suculente într-o combinaţie echilibrată.

Hrănirea puilor de fazan

Metabolismul şi ritmul de creştere la puii de fazan sunt foarte active şi, până la 4
luni (la deplina dezvoltare), se vor asigura mai multe reţete de hrană, diferite ca valoare
nutritivă şi energetică, în concordanţă cu nevoile organismului într-un anumit stadiu de
dezvoltare.
În general sunt mulţi crescători care susţin că puii de fazan nu pot fi crescuţi fără
larve de furnici, fapt infirmat de zootehnică. Este dovedit că puii de fazan pot fi crescuţi în
bune condiţii cu cloşti artificiale, asigurând raţii nutritive bine echilibrate din punct de
vedere proteino – vitamino - mineral.
Pentru fiecare kg de amestec de nutreţ se adaugă 40 mg vitamina A, 7,2 mg
vitamina D2, 30 mg vitamina B2. Când unele sortimente nu pot procurate, pot fi înlocuite
cu altele conform cu echivalentele cunoscute în normele de alimentaţie a animalelor
domestice.
Prima hrănire se va face la 24 de ore de la naştere.
Creşterea penajului şi colorarea se asigură prin prezenţa in raţie a şroturilor de
floarea soarelui şi de soia, precum şi a premixului care conţin aminoacizi esenţiali din
grupa sulfonică. Acesta mai conţine o serie de antibiotice necesare pentru apărarea
organismului faţă de bolile infecto-parazitare.

Model de raţie pentru puii de fazan

Sortiment de furaj:
- făină de porumb
- făină de orz cernută
- făină de ovăz cernută
- făină de grâu furajer
- şroturi de soia, floarea soarelui
- tărâţe de grâu
- ouă de fierte tari tocate
- lapte praf ecremat
- făină de fân de lucernă
- făină de carne, sânge, peşte
- drojdie de bere furajeră
- morcovi roşii sau nutreţ verde (lucernă)
- făină de scoici (cretă furajeră)
- făină de oase
- sare de bucătărie

În primele 3 zile de viaţă, puilor de fazan li se administra în raţia de hrană

exclusiv un amestec format din ouă fierte tocate foarte mărunt, în părţi egale cu făină de
porumb. Din a 4-a zi se începe hrănirea cu amestecul din reţeta prezentată în tabel, din care
însă se elimină făina de fân, care se introduce în raţie abia după vârsta de 14 zile, alternând
cu tainuri formate din ouă şi brânză de vaci care se reduc treptat, scoţându-se complet din
furajare după vârsta de 10 zile.
Tainul de nutreţ concentrat se poate administra fie uscat (reprezentând jumătate
din cantitatea de cereale – făinuri, cereale, şroturi, tărâţe), fie şi umed, reprezentând restul
nutreţurilor. Amestecul umed se va administra în tainuri mici, atât cât se consumă în
totalitate la o masă, la început de 2-3 ori pe zi, rărindu-se până se ajunge la un tain.
Cantitatea de nutreţ consumată zilnic de un pui de fazan este relativ mică; în
primele 3 săptămâni de viaţă, de exemplu, un pui consumă 330-350 g, respectiv 2-3 g
zilnic, în primele 3 zile de viaţă, ajungând la 30-35 g/zi la vârsta de 2 săptămâni.
În apa de băut este bine să se adauge hipermanganat de potasiu în proporţie de
1%. În ziua a 2-a şi a 3-a se administrează streptomicină în apa de băut, fiartă şi răcită (2 g
la 10 litri de apă). În perioada 4-7 zile, se administrează Eritrom 6% s.a., 1 g la un litru de
apă, asociat cu vitamina A, D3, E şi C – 1 g - 1 litru de apă. În ziua 23-27, se
administrează, de asemenea, Eritrom sau Flumequinorom.
La vârsta de 15 zile se execută prima vaccinare împotriva pseudopestei, cu vaccin
viu, liofilizat, tulpina La Sota, Avipestisota. La 24 de zile se face a 2-a vaccinare
antipseudopestă aviară, cu vaccin „Avipestiosota”, viu, liofilizat, tulpina La Sota,
conjunctivă.
În săptămâna a 6-a poate apărea fenomenul de picaj; se micşorează densitatea şi la
nevoie se taie ciocul. Se izolează puii cu fenomene de picaj sau canibalism. În jurul vârstei
de 42-44 zile, se execută a 3-a vaccinare, cu vaccin PESTIHOLVAC, inactivat, uleios,
mixt, contra pseudopestei aviare şi holerei aviare, subcutanat, în regiunea cefei sau
intramuscular, în muşchii coapsei, pieptului sau aripii. Nu se va face vaccinarea la păsările
care prezintă avitaminoze, bolnave de micloplasmoză, colibaciloză, bursită infecţioasă,
salmoneloză, coriză, holeră, tuberculoză, coccidioză sau alte boli parazitare, deoarece nu se
imunizează corespunzător. Înainte, în ziua şi după vaccinare, se administrează în apa de
băut, vitamina A, D3, E şi C şi un antimicrobian cu spectru larg. Se efectuează tratament
individual, , odată cu vaccinarea, cu fenilbenzadol sau tetramisol, contra singamozei, odată
cu scoaterea puilor în voliere.
La vârsta de 75 de zile se efectuează a 4-a vaccinare cu vaccin PESTIHOLVAC
contra pseudopestei şi holerei. La 125 de zile, se execută a 5-a vaccinare cu acelaşi vaccin.
În continuare se execută vaccinările din 2 în 2 luni.
Din săptămâna a 8-a se introduce sare în apa de băut – 5g/litru de apă.

Hrănirea şi exploatarea fazanilor adulţi destinaţi reproducţiei

Fazanii adulţi care formează efectivul matcă cu destinaţie pentru reproducţie în

voliere care pentru lunile de iarnă trebuie să aibă un şopron pentru adăpostire şi tufişuri
formate din arbuşti în care păsările se pot ascunde.
În mod obişnuit, volierele se amenajează la marginea unei păduri sau chiar în
pădure sau lângă o lizieră sau pâlcuri de pomi şi arbuşti, pe un teren uşor înclinat şi bine
drenat, bine înierbat cu vegetaţie valoroasă (lucernă, trifoi), cu expoziţie spre sud.
Înainte de popularea volierelor, fazanii se vaccinează antipestos.
Volierele sunt împrejmuite cu plasă de sârmă şi acoperite cu acelaşi material. În
voliere se amenajează un compartiment de ouat şi un compartiment de iernat. Voliera de
iernat este căptuşită în exterior cu pereţi din stuf sau coceni.
Pentru timp de iarnă, fazanii sunt întreţinuţi în aceste voliere de iernat, în grupe
mari formate dintr-un număr mare de familii (o familie este formată din 6 făzăniţe şi un
fazan). Pentru fiecare 50 de familii (300 de făzăniţe şi 50 de fazani) se asigură o rezervă de
masculi, în număr de 10-12 capete.

Hrănirea fazanilor adulţi

Pe timpul friguros, furajarea se face sub adăposturi de hrănire (în voliere de

iernat), administrând raţia de hrană în hrănitori semiautomate, plasate pe nişte suporţi la o
înălţime de 8-10 cm de sol.
Este interzis a se hrăni reproducătorii cu furaje concentrate combinate preparate
pentru pui, deoarece conţin substanţe care reduc sau opresc ouatul.
Raţia de hrană este formată dintr-un amestec de grăunţe de porumb 35%, mei
20%, cânepă 10%, floarea soarelui 5%, soia 5% şi spărtură de orz sau de grâu 25%. În
acelaşi timp se asigură zilnic circa 10 g de rădăcinoase pentru fiecare fazan (morcovi,
sfeclă, napi), care pe timpul geros se ridică pentru a nu îngheţa şi a produce tulburări
digestive, Administrarea raţiei zilnice de hrană se face o singură dată pe zi, dimineaţa,
mereu la aceeaşi oră.
De la 1 ianuarie se schimbă şi raţia de furaje, cu furaj special pentru stimularea
activităţii sexuale.
Înainte de a începe perioada de ouat (luna mai), fazanii se introduc în voliere
speciale de ouat, în vederea pregătirii fazanilor pentru ouat şi reproducţie. Raţia de furaj
pentru această perioadă trebuie să asigure un raport 1:3,5 la 1:4,5 proteină animală (făină
de carne, sânge, cadavre, peşte), conţinut echilibrat de săruri minerale (3-4% din raţie) şi
vitamine. Cu 4 zile înaintea introducerii în boxele de ouat se administrează în apa de băut
fenbentazol sau tetramisol. Înainte de introducerea în voliere se va face vaccinarea cu
vaccinul bivalent PESTIHOLVAC, antipseudopestei şi antiholerei aviare.
În perioada de reproducere raţia se administrează în două tainuri, dimineaţa , între
orele 7-8, şi seara, la orele 16-17, sub forma unui amestec de grăunţe întregi
Amestecul umed va fi format din 5g de uruială de porumb, 5g uruială de orz, 5g
tărâţe de grâu, 5g şrot de floarea soarelui, 5g făină de carne, 5g morcovi raşi, 2g de fân de
lucernă, 1g de cretă furajeră sau făină de scoici şi 0,25g sare de bucătărie şi 1g de untură de
peşte pentru fiecare fazan, respectiv circa 35g nutreţ umed. Lichidul cu care se va umecta
amestecul de concentrate de mai sus va fi apa în care se dizolvă sarea sau lapte proaspăt
smântânit.
În amestec se mai poate adăuga 5g cartofi sau napi cruzi raşi. Atunci când este
posibil, nutreţurile suculente (morcovi, cartofi, napi) se pot înlocui cu nutreţ verde (lucernă,
trifoi), iar mai târziu, în lipsa furajului verde, cu făină de fân în cantităţi echivalente )1g
faină corespunde la 5g nutreţ verde – raport 1:5).
Dacă lipseşte untura de peşte, în raţie se asigură vitamina A 100 micrograme,
vitamina D3 1-2 micrograme şi vitamina D2 30-50 micrograme/cap de fazan.
Consistenţa amestecului umed trebuie să fie sub formă de pastă fermă, nu sub
formă de terci.
Tainul de seară, format din boabe de cereale întregi, va asigura zilnic pe cap de
fazan câte 10g porumb boabe, 10g ovăz încolţit (cu colţul în faza de culoare albă) şi 5g
amestec de seminţe mici (cânepă, mei, sorg).
Fazanilor li se poate asigura la discreţie nutreţ suculent (sfeclă furajeră sau
morcovi), ca şi pietricele şi nisip mare, în amestec cu cărbune de lemn, cochilii de scoici
sfărâmate.
Administrarea tainurilor trebuie să se facă la ore cât mai regulate, de dorit de către
aceeaşi persoană cu care păsările s-au obişnuit, îmbrăcată în haine mereu de acelaşi fel, de
aceeaşi culoare, întrucât păsărilor li se creează reflexe condiţionate. În momentul
administrării raţiei, îngrijitorul este bine să fluiere o melodie, mereu aceeaşi, cu care fazanii
se obişnuiesc şi vin să mănânce imediat ce o aud.
O regulă generală în tratamentul faţă de puii de fazan sau de păsările adulte este
ca îngrijitorul să se poarte calm, liniştit, cu multă blândeţe, spre a nu stresa păsările şi a le
obişnui mai mult cu captivitatea.

Adăparea fazanilor

Pentru fiecare gram de hrană consumată, necesarul de apă este de 2,5 ml/pui, şi de
4 ml/fazan adult, crescând odată cu vârsta:
- 1 săptămână – 15 ml/cap/zi
- 2 săptămâni – 25 ml/cap/zi
- 3 săptămâni – 45 ml/cap/zi
- 4 săptămâni – 55 ml/cap/zi
- 5 săptămâni – 70 ml/cap/zi
- 6 săptămâni – 80 ml/cap/zi
- 7 săptămâni – 90 ml/cap/zi
- 8 săptămâni – 100 ml/cap/zi
- 9 săptămâni – 110 ml/cap/zi
- 10 săptămâni – 120 ml/cap/zi
- 3-5 luni – 150 ml/cap/zi
- peste 6 luni – 250 ml/cap/zi
Consumul de apă, se dublează, de regulă, când temperatură aerului creşte de la 21
de grade la 35 de grade. Se recomandă ca până la 10 zile, apa să fie administrată la
temperatura halei de creştere.
Frontul de adăpare minim este:
- 3-4 zile – circa 0,2 cm/pui
- până la 7 zile – 0,4 cm/pui
- până la 40 de zile – 0,8 cm/pui
- peste 40 de zile – 1 cm/pui
Adăpătorile din halele de creştere se vor amplasa pe cutii cu capac din plasă de
sârmă, pentru evitarea umezirii aşternutului şi implicit dezvoltarea microbilor şi
mucegaiurilor.

Bolile FAZANILOR

Fazanii, ca şi celelalte păsări, pot fi victimele unor boli de origine foarte variate. Acestea
pot fi clasificate prin prisma cauzelor care stau la baza producerii lor:
1. Maladiile determinate de lipsa anumitor elemente – aşa-numitele maladii de
carenţă – sunt produse de o alimentaţie prea puţin variată şi care conţine prea puţine
substanţe vegetale proaspete. Exemplu de aceste boli sunt rahitismul şi avitaminozele.
2. Maladiile datorate absorbţiei elementelor dăunătoare, adică intoxicaţiile şi
autointoxicaţiile.
3. Maladiile produse de acţiunea elementelor vii:
- parazitozele (de origine animală şi vegetală), care pot fi interne sau externe.
- Virozele sau infecţiile cu diverse microorganisme (microbi sau viruşi).
Măsurile de prevenire a îmbolnăvirilor constau în asigurarea igienei adăposturilor,
dezinfecţia ouălor înainte de incubaţie şi a incubatoarelor, izolarea elementelor bolnave,
vaccinări împotriva diferitelor boli. În cazul apariţiei unei epidemii sau a unui focar de
infecţie, se va apela obligatoriu la ajutorul unui medic veterinar, singurul în măsură să
stabilească ce măsuri trebuie luate pentru remedierea situaţiei.

Furnizori furaje combinate

Starter

Furaj Combinat Fazani Starter

Brizurat, Diclazuril

 Produs brizurat
 Nivel minim de proteină 28%
 Energie metabolizabilă 2550 kcal/kg
 Se administrează de la 1 la 21 zile de
viaţă
 Conţine complexe enzimatice,
antioxidanţi, coccidiostatic

Creştere

Furaj Combinat Fazani Creştere

Granulat, Diclazuril

 Produs granulat – 3 mm diametru ( 0.5

– 1.5 cm lungime )
 Nivel minim de proteină 23%
 Energie metabolizabilă 2600 kcal / kg
 Se administrează de la 28 –56 zile de
viaţă
 Conţine complexe enzimatice,
antioxidanţi, coccidiostatic
Finisare

Furaj Combinat Fazani Finisare

 Produs granulat - 3 mm diametru ( 0,5

– 1,5 cm lungime )
 Nivel minim de proteină 18%
 Energie metabolizabilă 2550 kcal / kg
 Se administrează de la 56 la 144 zile de
viaţă
 Conţine complexe enzimatice,
antioxidanţi

Reproducţie

Furaj Combinat Fazani Reproductie

Granulat

 Produs granulat - 3 mm diametru ( 0,5

– 1,5 cm lungime )
 Nivel minim de proteină 18%
 Energie metabolizabila 2800 kcal / kg
 Se administreaza ca atare
 Contine complexe enzimatice,
antioxidanti

Intretinere

Furaj Combinat Fazani Intretinere

Diclazuril, Granulat

 Produs granulat - 3 mm diametru ( 0,5

– 1,5 cm lungime )
 Nivel protein minima 19%
 Energie metabolizabila 2400 kcal / kg
 Se administreaza ca atare
 Contine complexe enzimatice,
antioxidanti, coccidiostatic

FURNIZOR:

Datele de contact ale sediului firmei sunt:

CARGILL NUTRIŢIE ANIMALĂ

Str. Gării, Nr 56, Şura Mică, Jud. Sibiu
J 32/598/2001; CIF: RO 14212216
Capital social: 983,540 RON
Tel: 0372/692.700
Fax: 0269/577.005
Purina_Romania@cargill.com

Furnizori fazani
Fazani comuni si tenebrosi pentu crestere sau sacrificare,pui orice varsta,oua,pt informatii tel
0720163526. JUD. PRAHOVA.

CRESCATORIA DE FAZANI GHERGHITA,comuna BALTA DOAMNEI,jud.

PRAHOVA.....avem pui fazani, fazani maturi diferite rase...RELATII LA TEL 0244.469330

Vand fazani tenebros si comun,exemplare deosebite pentru consum sau reproducere.

Judet: Brasov

Localitate: Hoghiz

De vanzare pui fazani de o luna, din rasa comun, vaccinati bine hraniti si ingrijiti- 30 de lei
bucata

 Localitate: ONESTI
 Negociabil: Da
 Telefon: 0763628169

Furnizor utilaje
S.C. TEHNOMET S.A. – vinde utilaje avicolewww.tehnomet.ro,tehnomet@mail.dnttm.ro,
tel: 0256-222055, adr.: CaleaStan Vidrighin 5A

Preparate din fazan

Fazanul este nu doar o pasăre foarte frumoasă al cărei colorit impresionează pe toată
lumea. Este şi o adevărată delicatesă atunci când este preparată de un maestru bucătar.
De obicei, vânătorii sunt şi adevăraţi gastronomi, ei deţinând, de cele mai multe ori,
secretele unor mâncăruri delicioase.

Fazan la cuptor

Un fel de mâncare delicioasă care poate fi făcută din carnea de fazan este fazanul la cuptor.

Pentru aceasta este nevoie de 1 fazan curăţat şi păstrat la fezandat 2-3 zile, adică ţinut la loc
uscat, cu curent de aer, temperatura între 15-18 grade. Pe timpul fezandării, se unge cu baiţ,
format din oţet, ulei de măsline, foi de dafin, piper alb, sare, condimente la alegere.

După ce a stat la fezandat, fazanul învelit în felii de jambon sau slănină se pune la cuptor,
odată cu zeama în care a stat la fezandat. Se adaugă 2 linguri de miere în zeama de fierbere.
Către sfârşit se pune puţin vin alb, sec. Se stropeşte mereu cu sosul din tavă până fazanul îşi
formează o crustă aurie.

Timp de coacere - cca 45 minute. Se serveşte cu piure de cartofi, sau orice altă garnitură din
legume, alături de un pahar de vin alb, sec.

Fazan umplut cu ciuperci

Una dintre delicatesele culinare este fazanul cu ciuperci. Pentru aceasta este nevoie de un
fazan mare, 2 linguri de ulei, o chiflă, lapte pentru înmuiere, o linguriţă de ceapă rasă, 100 g
ciuperci, 1 ou, 150 g slănină afumată, sare, piper măcinat, sos de ciuperci.

Se prăjeşte ceapa într-o linguriţă de ulei, se adaugă ciupercile şi se călesc, apoi se amestecă cu
chiflă înmuiată în lapte şi stoarsă, ou, sare şi piper. Fazanul se umple cu această compoziţie,
se coase deschizătura; pieptul şi pulpele se împănează cu slănină, se pun în uleiul rămas şi se
fierb înăbuşit, apoi se scot din zeamă şi se tranşează. În zeama rămasă se prepară sosul de
ciuperci, care se toarnă peste carnea de fazan.

Specii de fazani
 Fazanul Amherst (Chrysolopus amherstiae)

Fazanul auriu (Chrysolophus pictus) Fazanul negru

 Fazanul regal (Syrmaticus reevesi)

Fazanul verde japonez

 Cultivarea ciupercilor – Plan de afaceri

I. O descriere generala a afacerii

In urma studiilor efectuate, am ajuns la concluzia ca infiintarea unei ciupercarii prezinta reale
sanse de reusita. Momentan pe piata din Romania cererea pentru ciuperci este de 26 de ori
mai mare decat oferta pentru acest produs.

Nefiind o cultura foarte complicata, dorim sa ne axam pe producerea de ciuperci in sistem

intensiv, care urmeaza sa le livram marilor supermarket-uri din Bacău, dar și județelor
învecinate, cu care se vor negocia contracte de colaborare.

Principalele obiective sunt:

Anul I de activitate: obtinerea unui profit net de minim 100.000 lei.

Anul II de activitate: cresterea profitului net cu 50%.

Anul III de activitate: cresterea profitului net cu 75%.

Anul IV de activitate: cresterea profitului net cu 100%

Anul V de activitate: obtinerea unei cote de piata de 30%.

Produsul nostru este adresat tuturor consumatorilor de ciuperci, adica majoritatea persoanelor
interesate de o alimentatie sanatoasa, in mod indirect, clientii nostrii vor fi si restaurantele din
Bacău și județele învecinate (majoritatea isi fac aprovizionarea cu ciuperci din supermarket-
uri), deoarece folosesc ciupercile in diferite preparate.

Din punct de vedere al segmentului pe care ne vom dezvolta activitatea, acesta prezinta
tendinte de crestere, momentan, consumul mediu pe cap de locuitor in Romania este de
aproximativ 200 grame ciuperci / an, dar se preconizeaza o crestere a consumului de pana la
1.5 / 2 kilograme / an pe cap de locuitor in urmatorii ani.

Afacerea va fi condusa de cei 2 asociati, care participa in mod egal, atat la investitia initiala,
cat si pe parcursul dezvoltarii afacerii, sau după cum vor decide liber.
II. Produsul

Ne propunem sa cultivam ciupercile Pleurotus, care au regim nutritional lignicol – celulotic,

ele fac parte din Ordinul Agaricoles, impreuna cu ciuperca Agaricus Bisporus, insa cu
deosebiri marcante intre ele. Din familia Pleurotus amintim: Pleurotus Ostreatus, Pleurotus
Florida, Pleurotus Sajor – Caju, Pleurotus Djamor, si, o serie larga de hibrizi, obtinuti
dupa ani grei de cercetari atat pe plan international cat si in tara, rezultand tulpini foarte
rezistente cu precocitate ridicata, avand o eficienta economica superioara. Evident, se puteaa
concepe un plan de afaceri pe ciupercile Agaricus sau Chamignion, dar având în vedere că
există mulți cultivator în țară care au asaltat déjà piata cu aceste soiuri de ciuperci, ne-am axat
pe Pleurotus astfel încât cota de piață să fie mai mare, cererea există, randamentul afacerii
crescând astfel.

Detalierea principalelor soiuri:

Pleurotus Ostreatus este o ciuperca de cultura, cu palaria de culoare vanata, termic criofila,
raspandita sub numele de Pastravul de Fag sau Burete de Fag si necesita la fructificare o
temperatura de 10°C – 16°C.

Pleurotus Florida este o ciuperca de cultura de culoare crem, cu un regim termic termofil,
necesitand o temperatura la fructificare de 20°C –23°C. Este foarte apreciata atat de
cultivatori, datorita costurilor energetice scazute, cat si de consumatori, pentru aroma placuta.

Pleurotus HK 35, este un hibrid de inalta calitate, obtinut de vecinii nostri maghiari, care a
reusit sa se impuna in Romania in detrimentul altor hibrizi performanti creati de cercetatori
romani. HK 35 are palaria de culoare crem deschis si prezinta avantajul ca se comporta foarte
bine atat la temperaturi scazute 10°C – 12°C, cat si ridicate 22°C –24°C, nefiind pretentioasa
din acest punct de vedere. Palaria este puternic excentrica si situata asimetric fata de picior,
adesea in forma de scoica, cu latimea de 5 – 15 cm, carnea sau pulpa palariei este compacta,
consistenta la exemplarele ajunse la maturitate.

Pleurotus Djamor este o specie de culoare roz, foarte atragatoare atat prin nuanta deosebita
cat si prin aroma placuta care se obtine in urma conservarii. In cultura emana un miros
puternic, temperatura ideala pentru fructificare este de 21°C – 22°C. Aceasta ciuperca foarte
apreciata peste tot, se cultiva rar in Romania.

Noi am ales sa cultivam soiul hibrid Pleurotus HK 35, deoarece, in cultura acesteia cerintele
pentru producerea intensiva sunt cele mai reduse, si, este unul dintre soiurile cu cel mai mare
randament de fructificare.

Cultivarea si cresterea ciupercilor Pleurotus HK 35

Tehnologia de cultura este foarte simpla, pentru insamantare se foloseste miceliu granulat,
care se amesteca cu substratul nutritiv in proportie de 2-5% din greutatea lui. In sistemul de
cultura intensiv, cazul nostru, vom practica circa 6-8 cicluri pe an, preconizam sa realizam o
productie de 200 – 300 kg ciuperci / tona de substrat.

Tehnologia de cultura a ciupercilor Pleurotus HK 35 se rezuma la:

- stabilirea substratului nutritiv – reteta compost

- umectarea materiilor

- pasteurizarea termica a compostului

- insamnatarea cu miceliu

- incubarea

- fructificarea – recoltarea ciupercilor.

Detalierea etapelor:

Prepararea compostului – toate materiile prime ce depasesc 3-4 cm. sunt tocate, materiile
prime se umecteaza pentru realizarea unei umiditati mari (100%) care sa asigure necesarul de
apa in dezvoltarea ciupercilor. Paiele se maruntesc la dimensiuni intre 1- 3 cm si formeaza un
substrat foarte bun in “reteta” finala, care in cazul nostru este

- paie de grau 95%

- amendamente (ipsos, creta furajera sau var) 5%

Dupa umectare, urmeaza pasteurizarea termica, amestecarea si omogenizarea substratului

nutritiv, inclusiv amendamentul – calciu ( ipsos / var / creta furajera). Aceasta operatie are
rolul de a dezinfecta substratul pentru ciuperci, astfel incat acesta sa fie liber de daunatori,
insa nu sterilizat pentru a nu distruge substantele carbonice usor asimilabile si flora
microbiana existenta in substrat, care ajuta la cresterea miceliului si dezvoltarea ciupercilor.
Un alt aspect foarte important de care tinem cont este faptul ca, inainte de tratarea termica,
amestecul omogenizat in prealabil, este lasat la inmuiere pe platforme, in jur de 1-2 zile.

In apa de imbibare punem preventiv o cantitate de 80 grame Bavistin la 1.000 kg material.

Dupa aceasta operatie, materialul il lasam la racit si scurs pana ajunge la temperatura de 21°-
24°C si umiditatea de 75-80%, cand se poate incepe insamantarea.

Insamantarea cu miceliu – prima etapa este cantarirea compostului si analizarea calitatii

acestuia, verificandu-se respectarea urmatoarelor valori:

- temperatura 21°-24°C
- umiditatea 75 – 80%
- PH–ul 5 – 7
Insamantarea se realizeaza automat cu utilaje speciale avand capacitati medii de 5 tone /
compost / h. Materialul insamantat se pune in saci cu dimensiunile de: h – 70/100 cm,
diametrul 25 – 30 cm si grosimea 0.1 mm.

Incubarea miceliului - perioada de incubare incepe din momentul insamantarii miceliului si se

considera terminata cand sacii s-au albit, respectiv miceliul s-a impanzit, si urmeaza aparitia
primordiilor (faza fructificarii).

Ciupercile Pleurotus HK 35 necesita la incubare o temperatura situata in jurul valorii de 20°-

22° C, pe durata a 10 – 15 zile.
In timpul incubarii este interzisa pulverizarea de apa direct pe saci, dar este necesara
mentinerea umiditatii la valoarea de 65 – 70 %, asadar, am montat dispozitive speciale cu
diuze pe tavan care vor asigura necesarul de umiditate prin pulverizare de vapori de apa.

Sacii nu trebuie sa fie lipiti unul de altul pentru a nu se “autoaprinde”, prezentand pericolul
cresterii temperaturii, cu consecinta distrugerii miceliului, pentru rezolvarea acestui aspect am
amenajat hala cu rafturi pentru depozitarea corespunzatoare a sacilor.

Lumina nu este necesara pentru cresterea miceliului, astfel ca, in aceasta perioada, lumina se
va folosi numai pentru orientare in interior. Aerisirea este redusa, executandu-se 2 schimburi
de aer pe zi fiecare a cate 1 ora, curentii nu depasesc 0.2 m/s.

Dupa 18 – 20 zile de la insamantare, perioada de incubare se considera terminata si urmeaza o

faza de maturizare, iar o data cu aparitia primordiilor prin orificiile sacului incepe perioada
fructificarii.

Aparitia primordiilor impune si factorul lumina, care este indispensabil pentru dezvoltarea
carpoforilor. Intensitatea luminii si perioada de iluminare sunt realizate cu ajutorul becurilor
reci (fluorescente) de nuanta albastruie, cu norma unui neon de 36 W pentru 2-3 mp.
Necesarul de lumina este de 8 – 10 ore pe zi.

Punem un mare accent pe respectarea conditiilor de microclimat – ventilatie – temperatura –

umiditate – intensitatea luminii – deoarece, o dereglare, sau depasire a valorilor recomandate,
duce inevitabil la scaderea drastica a productiei, pana la compromiterea totala.

Tratamentul bolilor si daunatorilor

In cultura ciupercilor, exista posibilitatea contaminarii cu diferiti agenti patogeni si organisme

daunatoare. Numeroase boli pot influenta aparitia si dezvoltarea unor mucegaiuri sau diferite
ciuperci competitoare.

In continuare vom prezenta pe scurt diferite boli, daunatori, mucegaiuri, acarieni sau nematozi
ce se intalnesc in cultura ciupercilor.

In categoria “boli ciuperci, mucegaiuri, ciuperci parazite si competitoare” se intalnesc:

- pata bacteriana sau pata de bronz (Pseudomonas tolaasii)

- boala de ghips alba (Monilia fimicola)

- mucegaiul galben (Myceliophtora sulphurea)

- mucegaiul verde (Trichoderma viride, Penicillium sp., Aspergillus sp.)

- mucegaiul brun (Phymatotrichum sp.)

- mucegaiul verde-masliniu (Chaetomium olivaceum)

- ciuperci cerneala 1 (Coprinus comatus, Coprinus filamentarius)

- ciuperci cerneala 2 (Catramentarius sp.)

Pe langa aceste boli si acesti daunatori, in cultura ciupercilor se intalneste frecvent si stroma
miceliana, ce reprezinta o crestere abundenta de miceliu, si formeaza o crusta impenetrabila
pentru viitoarele ciuperci.

Cei mai frecventi daunatori ce pot provoca daune importante sunt: nematozi, puricii
ciupercilor, acarieni, tantari ciupercilor, mustele ciupercilor si viermii substratului.

O statistica generala a acestora este:

- nematozi – Dytilenchus myceliophagus

- acarieni – Tyrophagus putrescentiae – Pygmephorus mesembrine

- puricii ciupercilor – Tisanurea cenusie – Hypogastrura manubrialis

- mustele ciupercilor (cea mai cunoscuta) – Drosophila funebris – Heteropeza pygmea –

Megaselia nigra sau musca gheboasa.

Acesti daunatori sunt extrem de frecventi in spatiile de cultura a ciupercilor, provocand daune
insemnate in cazul tratamentelor gresite sau ineficiente. Pentru a evita acest lucru, vom
efectua tratari preemergente ale compostului si vom efectua analize la intervale regulate de
timp in vederea stabilirii gradului de prezenta al daunatorilor.

Tinand cont de preturile de comercializare practicate la ciuperci, pe piata si in magazine, am

luat in calcul valorificarea productiei la pretul de 6 lei / kilogram datorita faptului ca marfa
este preluata in sistem en-gross.

III. Plan de Marketing

Din punct de vedere al analizei pietei de desfacere, am efectuat doua tipuri de analize, una
primara si una secundara. In cadrul analizei primare am efectuat investigatii privind pretul de
comercializare al ciupercilor in varianta en-gross si care este cantitatea ce poate fi absorbita
pe piata.

In urma analizei secundare, adica in urma consultarii informatiilor publice de specialitate am

alcatuit o baza de date privind cele mai indicate metode de cultura pentru ciupercile Pleurotus
HK 35. Aspecte privind metoda de cultura aleasa de noi si multe alte detalii, au fost
prezentate in cea de a 3-a parte a planului de afaceri, in capitolul “Produsul”.

Economie

Piata noastra de desfacere este reprezentata de orasul Bacău, dar și de județele învecinate. Sa
presupunem ca piata nostra tinta este de 70% din marimea pietei totale, adica aproximativ
218.400 potentiali consumatori ai produsului.
Conform informatiilor de care dispunem, in proportie de peste 90%, ciupercile din
hypermarket-uri sunt din import, pentru ca in Romania oferta de ciuperci este situata mult sub
nivelul cererii, mai exact cererea este de 26 ori mai mare decat oferta.

Capacitatea totala de absorbtie a produsului pe piata orasului Bacău este de:

0.2 kg / an / persoana * 218.400 persoane = 43.680 kg / an

Dupa cum am mentionat si in prima parte a acestui plan de afaceri, consumul mediu pe cap de
locuitor in alte state din Uniunea Europeana, se situeaza intre 1.5 – 2 kg / an / persoana.

Presupunem un consum mediu viitor pe cap de persoana de 1.5 kilograme – in urmatorii 5 ani,
capacitatea totala de absorbtie devine:

1.5 kg / an * 218.400 persoane = 327.600 kg / an

Asadar, preconizam pentru urmatorii 5 ani, o crestere a pietei tinta de 15%, in urma cresterii
consumului mediu pe cap de locuitor de la 200 grame / an in prezent, la 1.5 kilograme / an, in
urmatorii 5 ani.

Caracteristicile si beneficiile consumului constant de ciuperci

Consumul regulat de ciuperci are beneficii importante pentru organismul uman. Persoanele
care obisnuiesc sa introduca in alimentatia lor zilnica si ciupercile, sunt mult mai ferite de a
dobandi unele afectiuni grave cum sunt asteniile, cancerul mamar, anemiile sau alte boli
provocate de slabirea sistemului imunitar.

Ciupercile contin toate vitaminele si mineralele de care organismul nostru are nevoie pentru a
functiona sanatos (proteine, fier, potasiu, acid folic, vitamina A, B1, B2, C, D si zinc).
Totodata, dintre toate legumele existente, se considera ca ciupercile sunt cel mai bun substitut
pentru carne, ele fiind si mult mai usor de digerat.

In alta ordine de idei, ciuperciile au excelente proprietati conferite de antioxidanti, ceea ce le

transforma in “alimente – minune” in terapiile anti-cancer. Intr-un studiu interesant publicat in
Jurnalul de Endocrinologie, autorii, au afirmat ca numarul de lipide este la fel de mic ca si
nivelul de insulina, stimulat de proprietatile unor ciuperci, transformandu-le intr-un excelent
supliment in procesul de slabire, ca de altfel si tratamentul pentru diabetici.

Gratie continutul de potasiu, ciupercile, ajuta in reglarea tensiunii arteriale. Insa, nu este
singurul beneficiu adus starii de sanatate, bogate in zinc, acestea lupta impotriva anxietatii si
stresului.

Sintetizarea continutului ciupercilor, la un consum de 100 grame:

- 16 mg de vitamina B9;

- 3,6 mg de vitamina B3;

- 1,5 mg de vitamina B5;

- 0,4 mg de vitamina B2;

- 0,1 mg de vitamina B1;

- 0,1 mg de vitamina B6;

- 0,3 mg de cupru;

- 0,5 mg de fier;

- 9,0 mg magneziu;

- 86,0 mg de fosfor;

- 318 mg potasiu;

- 9,3 mg seleniu;

- 0,5 mg zinc si fibre.

Dupa cum se poate observa, ciupercile contin suficienti nutrienti pentru o alimentatie
echilibrata. Recomandarea specialistilor: consumati cate 3 ciuperci pe zi pentru a asigura
organismului doza zilnica de vitamina B12.

Consumatorii

Dupa cum am vazut anterior, ciupercile sunt recomandate tuturor persoanelor, mai ales celor
care au anumite afectiuni, sau, trebuie sa tina o dieta bazata pe un consum redus de calorii.

O analiza detaliata a consumatorilor, presupune detalierea acestora pe grupe de varsta, nivelul

de venit, clasa sociala, ocupatia, nivelul de educatie si alte caracteristici. Datorita beneficiilor
consumului de ciuperci, nu este necesara o detaliere foarte atenta a acestor grupe delimitative,
pentru ca, asa cum am mai spus, consumul este recomandat pentru toate persoanele, indiferent
de varsta, sex, ocupatie etc.

Competitia

In urma analizei noastre nu am gasit concurenti directi pentru noi, din punct de vedere al
productiei de ciuperci, majoritatea comerciantilor de ciuperci nu se axeaza pe o cultura
intensiva a acestora, ci mizeaza pe culturi sezoniere, si isi valorifica marfa in special pe
pietele din oras, asadar, in zona noastra, avem concurenta zero pentru acest tip de activitate.

Promovare

Din punct de vedere al promovarii, am ales sa aplicam metoda contactarii directe a

reprezentantilor hypermarket-urilor, care s-au aratat foarte receptivi la oferta noastra de
colaborare, astfel reusind sa negociem contracte de preluare a ciupercilor la pretul de 6 lei /
kilogram.

Locatia
In ceea ce priveste locatia ciupercariei in discutie, aceasta va fi amenajată în satul Hemeiuș
din județul Bacău, unde investitorul dispune de spațiile necesare.

Administrarea sumelor ce trebuiesc incasate

Dupa cum am mentionat, ciupercile vor fi preluate de la sediul ciupercariei saptamanal, de

fiecare magazin in parte. Dacă se încheie contracte de distribuție/livrare cu doar 8 magazine,
la o cantitate de 200 kg fiecare, afacerea se poate considera déjà a fi una profitabilă.

Asadar, cantitatea preluata este de 1.600 kilograme ciuperci Pleurotus Hk 35, la pretul de 6 lei
/ kilogram, plata facandu-se pe loc.

Aceasta genereaza un cashflow saptamanal de 9.600 lei si un cashflow lunar de 38.400 lei.
Am ales aceasta modalitate de plata ca sa ne putem acoperii in mod constant cheltuielile
lunare.

Administrarea sumelor ce trebuiesc platite

Lunar, avem urmatoarele cheltuieli:

- cheltuieli cu salariile, inclusiv contributiile datorate la stat pentru fondul de salarii: 16.583
lei

- cheltuieli cu intretinerea ciupercariei, inclusive TVA: 2.000 lei / luna.

Dupa cum se poate observa, cheltuielile lunare totale sunt de 18.583 lei, care se platesc din
incasarile lunare, in suma de 38.400 lei, ramanand o diferenta pozitiva de cashflow in valoare
de 19.817 lei.

Canalele de distributie

Marfa va fi preluata in mod direct, de la sediul ciupercariei.

IV. Plan operational

Productia

Produsul ce urmeaza sa il comercializam, va fi produs in propria noastra cipercarie, in urma

contractelor negociate, ne-am angajat sa asiguram cantitatea de 2.000 kg ciuperci pe
saptamana, ciupercile vor fi preluate de la sediul ciupercariei de un angajat al fiecarui
magazin in parte.

Dupa o profunda analiza si in urma consultarii diversilor specialisti, am aflat ca pentru a

produce cantitatea de ciuperci mai sus mentionata, este necesar sa insamantam cu micelii
aproximativ 10.000 kilograme compost (precizare: compostul va fi preparat de noi, conform
retetei prezentate in partea III a acestui plan de afaceri).

Productia de Pleurotus HK 35 variaza intre 20 – 30 kilograme / 100 kilograme compost.

Am efectuat insamantarea miceliilor in serii, pentru a se putea obtine o cantitate saptamanala
de 2.000 kg. Cantitatea totala a compostului insamantat este de 40.000 kg, cate 10.000 kg in
fiecare camera de cultura.

Locatia

Ciupercaria se va înființa în spațiile de care dispune investitorul în satul Hemeiuș, Bacău, ea

va fi formata initial din 4 camere de cultura, cu suprafata de 50 metrii patrati fiecare, sau o
singură cameră de cultură în suprafață de 200 mp.

Personal

Pentru buna desfasurarea a activitatii ciupercariei, societatea are ca si personal :

- un manager;

- un contabil;

- un tehnolog;

- 5 muncitori.

Toti angajatii lucreaza in regim normal de lucru, si anume 8 ore / zi. Managerul are si rolul de
administrator, reprezinta societatea fata de autoritatiile de stat, terti si in justitie, efectueaza
toate actele de administrare si gestionare a societatii, avand toate competentele necesare
pentru a actiona in numele societatii, pentru a autoriza actele si operatiunile de gestiune si
orice acte de dispozitie. Managerul deschide conturi in lei si valuta si poate utiliza fondurile
financiare ale societatii, gestionandu-le in interesul obiectivelor societatii.

Tehnologul este specialist in cultura ciupercilor, principalele sale indatoriri fiind urmarirea
bunei desfasurari a activitatii muncitorilor si alegerea celor mai bune solutii pentru rezolvarea
potentialelor probleme ce pot aparea. Selectarea acestuia a fost facuta printr-un site de
recrutare, iar decizia de angajare a fost luata de comun acord de cei doi asociati, in urma
analizarii cv-ului si testarii cunostiintelor in domeniu la sediul ciupercariei.

Evident, investitorul poate dispune reducerea sau mărirea grilei de personal, după propriile
nevoi și interese economice.

V. Costuri pentru inceputul afacerii si capitalizare

Valoarea investitiei initiale am estimat-o la suma de 100.000 euro. Ambii asociati vor
contribuii cu cate 50.000 de euro fiecare, sau cum vor decide, în funcție ssi de dimensiunea pe
care vor vrea să o aibă ciupercăria, în funcție de investiția inițială.

Am luat in calcul o amortizare liniara a investitiei pe o perioada de 20 ani, amortizarea anuala

fiind de 5.000 euro.

Structura investitiei:

- suprafata de cultura: 200 mp (4 camere de cultura a cate 50 mp fiecare)

- costurile constructiei camerelor de cultura: 200 mp * 130 euro / mp = 26.000 euro (in urma
analizarii preturilor practicate in sectorul constructiilor, costul aproximativ este de 130 euro /
mp)

- dotarea cu rafturi a camerelor de cultura: aproximativ 20.000 euro (pret pe mp la rafturi din
aluminiu: aprox 30 euro / mp)

- sistem de conditionare / ventilatie, format din vaporizator cu camere de aer proaspat, camera
de racire, camera de incalzire, distributie aer, fante de suprapresiune: 1 bucata costa
aproximativ 5.600 euro; 4 * 5.600 = 22.400 euro

- sistem de comanda si control pentru o camera cu senzori temperatura aer / compost, pompa
CO2, computer central: 1 bucata costa aproximativ 3.800 euro; 4 * 3.800 = 15.200 euro

- centrala termica: aproximativ 3.000 euro

- sistem de umidificare: aproximativ 1.000 euro

- achizitie parcela 1.000 mp, la pretul de 10 euro / mp: 10.000 euro

VI. Plan financiar

Previzionarea veniturilor

- contracte negociate cu 8 magazine

- 200 de kg preluate saptamanal de fiecare magazin

- 1.600 kg saptamanal

- 6.400 kg / luna

- 76.800 kg / an

Venituri anuale: 76.800 kg / an * 6 lei / kg = 460.800 lei

Previzionarea cheltuielilor

Cheltuieli cu salariile

Contributii datorate la stat pentru salarii: 28.55%

Total cheltuieli anuale cu salariile: 154.800 * 1.2855% = 198.995 lei / an

Cheltuieli cu intretinerea fermei, inclusiv TVA

Cheltuieli cu achizitionarea materiilor prime pentru prepararea compostului: 15.000 lei / an

Total cheltuieli:

198.995 lei + 24.000 lei + 15.000 lei = 237.995 lei

Vom lua in calcul si o alta categorie de cheltuieli, si anume, “cheltuieli neprevazute” in

proportie de 20% din valoarea totala a cheltuielilor.

Cheltuieli neprevazute: 20% * 237.995 lei = 47.599 lei

Cheltuieli anuale totale: 237.995 lei + 47.599 lei = 285.594 lei

Venituri anuale totale: 460.800 lei

Cheltuieli anuale totale: 285.594 lei

Profit brut = venituri – cheltuieli = 175.206 lei

Profit net = profit brut – impozit pe profit = 175.206 – 28.033 = 147.173 lei

Din profitul net se scade amortizarea anuala in suma de 5.000 euro, adica 21.000 lei (calculata
la cursul BNR de schimb euro – leu din data de 10 martie 2011). Profitul net ramas in urma
acestei operatiuni este de 126.173 lei.

Sfat: este indicat sa se pastreze toate informatiile care au fost baza dumneavoastra de calcul,
in cazul in care afacerea se indeparteaza de ceea ce ati planuit, trebuie sa puteti accesa acele
informatii pe baza carora ati luat anumite decizii.

In concluzie, toate aceste informatii fiind atent detaliate si analizate, putem afirma ca
acest proiect este fezabil si poate fi implementat.
 Conditii pentru cultivarea ciupercilor si comercializarea lor

Calitatea, modul de ambalare, etichetare a produselor alimentare sunt reglementate prin Legi,
Hotarari de Guvern, Norme de aplicare, Ordine, etc. Orice referiri la anumite conditii ce
trebuiesc indeplinite pentru cultivarea ciupercilor si comercializarea lor, este necesar si
corect sa faca trimitere la reglementarile legale in vigoare.

Cultivarea ciupercilor si comercializarea lor este in general incadrata cu producerea si

comercializarea legumelor. Deorece se produc multe confuzii sau informari (intentionat)
gresite legate de modul de comercializare a legumelor, fructelor si ciupercilor, prezentam in
continuare detaliile privind sortarea, ambalarea, etichetarea, depozitarea legumelor si
ciupercilor cultivate.

Hotararea Guvernului nr. 106 din 7.02.2002 , publicata in Monitorul Oficial nr. 147 din
27.02.2002 cu modificarile ulterioare arata in articolul 5:

Etichetarea alimentelor preambalate

Eticheta trebuie sa contina informatii clare si usor de inteles privind caracteristicile

produsului. Etichetele alimentelor trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu:

-denumirea sub care este vandut alimentul

-lista ingredientilor
-cantitatea ingredientilor pentru cele care dau specificitate produsului
-cantitatea neta pentru produsele alimentare preambalate
-data durabilitatii minimale; sau
-data limita de consum pentru alimentele cu perisabilitate microbiologica
-conditii de depozitare sau de folosire, atunci cand acestea necesita indicatii speciale
-numele si sediul (adresa postala) producatorului, al ambalatorului sau al distribuitorului;
-numele si sediul (adresa postala) importatorului sau ale distribuitorului inregistrat in
Romania, in cazul alimentelor din import
-locul de origine sau de provenienta al alimentului, numai in anumite cazuri (zona, tara de
origine)
-instructiuni de utilizare, daca este necesar
-concentratia alcoolica, in anumite cazuri
Eticheta poate fi orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care contine
elemente de identificare a produsului si care insoteste produsul sau este aderent la ambalajul
acestuia;

Sunt definite:

data durabilitatii minimale – data stabilita de producator pana la care un produs alimentar
isi pastreaza caracteristicile specifice in conditii de depozitare corespunzatoare; produsele
pentru care se stabileste data durabilitatii minimale nu trebuie sa fie periculoase nici dupa
aceasta data;

ingredient – orice substanta, inclusiv aditivii, utilizata la producerea sau la prepararea unui
aliment si care va fi continuta si de produsul finit ca atare sau intr-o forma modificata

termen de valabilitate – limita de timp, stabilita de producator, pana la care un produs

perisabil sau un produs care in scurt timp poate prezenta un pericol imediat pentru sanatatea
consumatorilor isi pastreaza caracteristicile specifice, daca au fost respectate conditiile de
transport, manipulare, depozitare si pastrare; pentru produsele alimentare acesta reprezinta
data limita de consum;

lot – un ansamblu de unitati de vanzare dintr-un aliment fabricat, prelucrat sau ambalat in
condiţii practic identice

Observatii: Nu este obligatorie mentionarea tipului si sursei de miceliu pe eticheta, situatie

similara in cazul semintelor la legume, fructe, etc.

Referitor la utilizarea materialului de inmultire a ciupercilor de cultura – miceliu – va

prezentam cadrul legal in care se poate produce sau comercializa si conditiile necesare.

ORDIN MAPAM Nr. 564

din 29.08.2003

Anexa nr. 8
la reguli si norme tehnice interne

Reguli si norme tehnice specifice privind producerea, controlul si certificarea calitatii

materialului de inmultire pentru ciuperci comestibile cultivate, comercializat pe teritoriul
Romaniei

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare

Art.1. – (1) Prezentele reguli si norme tehnice specifice se aplica speciilor care nu sunt
reglementate de legislatia comunitara, produse si comercializate pe teritoriul Romaniei, in
completare la prevederile Regulilor si normelor tehnice interne privind producerea in vederea
comercializarii, prelucrarea, controlul si/sau certificarea calitatii semintelor si materialului
saditor din unele specii de plante produse si comercializate pe teritoriul Romaniei.
(2) Prezentele reguli si norme tehnice specifice se aplica materialului de inmultire din
urmatoarele specii si hibrizi interspecifici si intraspecifici de ciuperci comestibile cultivate:

1. Agaricus bisporus (Lange) Imbach; Agaricus bitorquis (Quelet) Sacc.

2. Pleurotus ostreatus (Jacq.ex Fr) Kumm: Pleurotus florida Eger; Pleurotus sp.
3. Lentinus edodes;
4. Coprinus comatus;
5. Stropharia rubra rugosa.

CAPITOLUL II

Categorii admise

Art.2. – (1) Se supun inspectiei si certificarii materialul de inmultire Prebaza, Baza,

Certificata, admis la producatori inregistrati, astfel :
a. Materialul initial pastrat in conditii de izolare si mentinere a caracterelor tulpinii (varietatii)
asa cum au fost descrise de ameliorator. Materialul initial constituie materialul
amelioratorului.
b. Cultura mama este provenita in descendenta directa din materialul initial al amelioratorului
si pastreaza caracterele genetice specifice tulpinii multiplicate.
c. Cultura pura provine direct din cultura mama, intr-o singura generatie vegetativa, pe mediu
nutritiv proaspat, realizat in conditii sterile de laborator si pastreaza caracterele genetice
specifice tulpinii multiplicate. Ea constituie prima veriga in producerea industriala a
miceliului (ca material de insamantare). Cultura pura se livreaza insotita de acte de
provenienta si calitate, in care se mentioneaza: specia, tulpina, data executarii pasajului,
puritatea varietala si caracterele tipului de miceliu, conditii de pastrare.

Cultura mama si cultura pura constituie materialul de inmultire din categoria Prebaza.

d. Inoculul (miceliul intermediar) se obtine din cultura pura si este destinat obtinerii
miceliului pentru insamantare intr-o singura generatie si pastreaza caracterele genetice
specifice tulpinii multiplicate. Se livreaza insotit de documente de provenienta: documentele
de calitate ale culturii pure, contractul de multiplicare, daca este cazul, acordul proprietarului
tulpinii in cazul cand aceasta este protejata. De asemenea, vor fi specificate: suportul nutritiv
si data inocularii, puritatea biologica, conditiile de pastrare. Perioada de utilizare a inoculului
nu trebuie sa depaseasca 45 de zile de la obtinerea inoculului, pentru Pleurotus sp. si,
respectiv 60 de zile pentru Agaricus sp.

Inoculul constituie material de inmultire din categoria Baza.

e. Miceliul comercial reprezinta un preparat biologic obtinut in conditii sterile de laborator si

este destinat, in urma cresterii in substratul de cultura, productiei de ciuperci comestibile si
pastreaza caracterele genetice specifice tulpinii insamantate. Se realizeaza, de regula, pe
suportul de crestere din boabe de cereale (grau, orz, secara, mei, s.a). Se livreaza in pungi de
1-10 kg pastrate, de regula, la temperatura de 2º – 4º C. Miceliul comercial constituie material
de inmultire din categoria Certificat.

(2) Generatiile anterioare materialului de inmultire Prebaza pot fi supuse controlului si vor
circula cu act de garantare a autenticitatii emis de creator sau mentinator.
CAPITOLUL III

Controlul identitatii si calitatii materialului de inmultire

Sectiunea I. Conditii tehnice de calitate ale materialului de inmultire

Art.3. – Conditiile tehnice de calitate pe care trebuie sa le indeplineasca materialul de

inmultire al ciupercilor comestibile cultivate sunt urmatoarele:
a. Aspect – culoare: suportul de crestere e format din boabe de grau, orz, secara, mei, sorg, cu
suprafata pericarpului boabelor impanzita (acoperita) cu miceliul ciupercii, de culoare si
aspect specific speciei si tulpinii;
b. Miros: caracteristic de ciuperca, in functie de specie;
c. Gradul de impanzire/acoperire a boabelor cu miceliu admis pentru comercializare este
minimum 80 % in perioada de incubare.
d. Puritatea varietala a culturii de miceliu din tulpina specificata, fara prezenta unor
microorganisme contaminate (bacterii, fungi – mucegaiuri), – 100 %.

Sectiunea a II-a. Controlul identitatii si calitatii materialului de inmultire

Art.4. – (1) Procesul de multiplicare a materialului de inmultire se supune supravegherii si

monitorizarii autoritatii oficiale de control si certificare a semintelor si materialului saditor.
(2) Inspectorii ITCSMS sau LCCSMS verifica provenienta materialului, aplicarea metodelor
de inmultire adecvate, modul de organizare a procesului de productie, asigurarea identitatii si
autenticitatii varietale a materialului inmultit propus pentru comercializare, efectuand
inspectii oficiale si consemnand cele constatate in fise de control cu decizii de admitere sau
respingere a materialului de inmultire, functie de specia ciupercii comestibile cultivate.
Art.5. – (1) Controlul calitatii miceliului se face pe loturi. Lotul reprezinta cantitatea de
miceliu obtinut dintr-o singura provenienta rezultata dintr-un singur lot de inocul.

(2) Marimea unei fractiuni de lot este productia zilnica exprimata in numarul de recipienti
(flacoane CIL, pungi, etc.) / greutatea cumulata a miceliului.

(3) Probele pentru analize de laborator se preleveaza astfel:

a. din prima fractiune de lot se preleveaza o proba reprezentand minimum 1 % din numarul
recipientilor.
b. din urmatoarele fractiuni de lot probele se preleveaza, prin sondaj, cel putin o proba la
maximum 10 fractiuni de lot, reprezentand minimum 1 % din numarul recipientilor unei
fractiuni de lot.
(4) Probele individuale se sigileaza, se eticheteaza si se incheie procesul verbal de ridicare a
probei specificandu-se: producatorul, denumirea produsului, data fabricatiei, data prelevarii
probei, date de identificare a lotului.

(5) O proba martor se pastreaza sigilata si etichetata la producator, pe timpul de valabilitate al

fractiunii de lot respective, in functie de specie.

Art.6. – (1) Probele de miceliu se vor examina vizual (si la lupa binoculara) pentru
determinarea culorii, gradului de impanzire, tipului de colonie miceliana, prezenta/absenta
mucegaiurilor competitoare, care se noteaza in fisa de analiza. Rezultatul testului se
elibereaza in maximum 72 ore de la data prelevarii probei.
(2) Puritatea varietala se verifica prin sondaj pe preparate microscopice si prin inoculari cu
material din probele prelevate pe medii nutritive specifice pentru cresterea bacteriilor sau
fungilor microscopici. Daca miceliul ciupercii de cultura aflat pe pericarpul a 100 de boabe
transferate pe mediul nutritiv, creste in conditii sterile, fara sa evidentieze infectii straine,
puritatea probei este de 100 %.

Art.7. – Materialul de inmultire din categoriile Prebaza si Baza se examineaza direct in

laboratorul producatorului, pe loturi sau fractiuni de lot, daca statia de produs miceliu
intruneste conditiile necesare.

Sectiunea a IV-a. Documente oficiale

Art.8. – (1) In urma testarii primei fractiuni dintr-un lot, daca sunt indeplinite conditiile
tehnice de calitate prevazute la art.3 se elibereaza Certificatul oficial de calitate emis de
ITCSMS sau LCCSMS in 2 exemplare, primul la producator, iar al doilea ramane la emitent,
valabil pentru intregul lot care urmeaza a se produce in continuare, daca analizele
urmatoarelor fractiuni de lot confirma mentinerea calitatii miceliului.

(2) Daca in urma testarii primei fractiuni de lot rezulta ca nu sunt indeplinite conditiile tehnice
de calitate se elibereaza un „Buletin de analiza oficiala” cu rezolutia respins si „interzisa
comercializarea pentru insamantare”.

(3) In urma testarii urmatoarelor probe prelevate conform prevederilor de la art.5. alin.(3)
litera b) se elibereaza un Buletin de analiza oficiala partiala in care se inscriu rezultatele
testelor privind conditiile tehnice de calitate ale fractiunii de lot si decizia de admis sau
respins aplicabila pentru toate fractiunile de lot la care se refera proba prelevata.

(4) Buletinul de analiza oficiala partiala, cu rezolutia admis, prelungeste valabilitatea

Certificatului oficial de calitate in cazul in care rezultatele analizelor corespund conditiilor
tehnice de calitate.

(5) Buletinul de analiza oficiala partiala cu rezolutia respins intrerupe valabilitatea

Certificatului oficial de calitate. Rezolutia respins pe Buletinul de analiza oficiala partiala
blocheaza de la comercializare fractiunile de lot la care se refera, iar producatorul este obligat
sa intrerupa productia de miceliu pana la aplicarea masurilor corective necesare si remedierea
cauzelor care au provocat respingerea lotului. Dupa aplicarea masurilor corective se
preleveaza din nou probe si se testeaza. O proba martor sigilata si etichetata se pastreaza la
producator.

(6) Modelele Certificatului oficial de calitate si a Buletinului de analiza oficiala sunt unice pe
tara si vor fi puse la dispozitia ITCSMS si LCCSMS de catre INCS.

CAPITOLUL IV Ambalarea, marcarea, livrarea miceliului

Art.9. – (1) Comercializarea miceliului se face in ambalaje inchise, etichetate individual cu

eticheta furnizorului sau prin imprimare direct pe ambalaj si insotite de certificat de calitate
eliberat de furnizor pentru fiecare transport livrat, conform modelelor prezentate in anexele
nr.8.1 si 8.2 la prezentele reguli si norme tehnice specifice, in baza Certificatului oficial de
calitate emis de ITCSMS sau LCCSMS care ramane permanent la producator si care nu poate
fi folosit la insotirea marfii.
(2) Miceliul se livreaza sub responsabilitatea furnizorului in ambalaje transparente, cu
capacitate de 1-10 kg, inchise cu buson de vata sau alte materiale izolatoare sterile, asezate in
cutii de carton. Transferul miceliului din recipienti intr-un alt ambalaj se efectueaza numai in
conditii sterile care sa evite posibilitatea de infectie secundara.

(3) Eticheta aplicata pe ambalaje va fi imprimata cu datele de identificare ale producatorului,

specia, tulpina de ciuperci, numarul lotului si al fractiunii de lot, calitatea, data ambalarii,
durata si conditii de valabilitate.

(4) Transportul se efectueaza cu mijloace acoperite, adecvate, termoizolate, cu posibilitati de

mentinere a temperaturii optime de 2º – 4ºC, specificandu-se conditiile de transport in actul de
preluare a marfii.

CERTIFICAT DE CALITATE

Miceliu comercial din tulpini selectionate de ciuperci comestibile

Specia de ciuperci: ____________________________

Tulpina __________________ Cantitatea __________ kg
Lot sau fractiune de lot nr.:
Aspectul miceliului: – culoare: alba, verde, galbui, verzui

- impanzire: buna (80-90%), foarte buna (90-100%)

- acoperirea bobului in %:
Puritate biologica: – fara mucegaiuri 100 %
Mirosul: specific de ciuperca
Data inocularii:
Data ambalarii:
Ambalaj: pungi de polietilena busonate, capacitate __________ kg
Valabilitate miceliu de la data ambalarii: __zile pastrat la temperatura de 2 – 4 º C
Verificat (numele persoanei responsabile): ___________________ Semnatura:
Emitentul, nr. si data Certificatului oficial de calitate/Buletinului de analiza oficiala partiala:
_______________________________________________________________________
Beneficiar: ___________________________________________________________
Delegat: _____________________________ C.I. seria _______ nr. ______________
Mijloc transport adecvat (izoterm)/ temperatura__; /neadecvat

Nota: Nu se primesc reclamatii asupra calitatii miceliului dupa o perioada mai mare de __ zile
de la data livrarii, in cazul in care livrarea, transportul, depozitarea si folosirea s-au efectuat in
conditiile prevazute.

Conditiile de transport, depozitare, temperatura si data folosirii miceliului in procesul de

productie apartin beneficiarului.

FURNIZOR, BENEFICIAR,
 Producatori si distribuitori de ciuperci si miceliu
Lista de mai jos poate contine unele erori.

Va invitam sa adaugati la comentarii alti producatori sau distribuitori de ciuperci si miceliu.

1. HARD MANAGER COMPANY

str. Tudor Vladimirescu, 19
Gherla, jud. Cluj
tel: 0264/241829

2. NETWORK COMPANY S.R.L

str. Rares Petru, 117
Arad, jud. Arad,
0257/272325
0744/896249

3.INST. DE CERC. PT. LEGUM.,FLORICULTURA VIDRA-FERMA MOGOSOAIA

sos. Odai, 6
Bucuresti, sector 1
021/2361244
0744/348422

4. PITESTI DIVERS S.R.L.

str. Serelor, 44
Bascov, jud. Arges
0248/290470
0744/645896

5. ILIADA S.R.L
str. Macului, 4
Motru, jud. Gorj
0740/230623

6. SPOR ALFAR ARAD

str. Muncii, 9
Arad, Jud. Arad
0257/287058
0722/528186

7. IUTKA PRODCOM S.R.L.

str. 1 decembrie 1918, 35
Gherla, jud. Cluj
0264/243933

Producatori de miceliu:

1. AE Sere, jud. Arad

2. SCPL Isalnita, jud. Craiova

3. CAP-Stoicanesti, jud. Olt

4. CAP-Bucov, jud. Prahova

5. IPIC-Fagaras, jud. Brasov

6. ICLF-Vidra,

7. Ferma 6 Mogosoaia (ICLF) de langa Bucuresti

8. Agrosem- str. Calea Mosilor nr.300, Bucuresti

9. distribuitorii firmei italiene ITALSPAWN

S.C. DIOTES COM SRL
TG-MURES 4300, AVRAM IANCU 47
Phone/Fax: +40/65/212191

Ciupercaria Vorona vinde compost(saci)pleurotus.Sacii sunt

pasteurizati,insamantati,incubati.Tel.0746123778 sau mail narcisgrebenita@yahoo.com.

METODE DE PREGATIRE A COMPOSTULUI

Prelucrarea compostului
Produsele reziduale din complexele de crestere a animalelor se folosesc
la pregatirea
compostului. Compostarea, prin definitie, este un proces de transformare
biochimica, fizicochimica
si microbiana a reziduurilor organice. Aceasta transformare dureaza cam
o luna si
necesita eforturi din partea producatorului.
Pentru producerea compostului sunt necesare urmatoarele materiale:
* paie de grau, orz sau orez,
* balegar de cal pe baza de paie care sa fie proaspat de maximum o
luna, nefermentat, de
culoare galbena
* gainat solid
* balegar de porc uscat
Necesarul de compost se calculeaza in functie de suprafata care dorim
sa o insamantam. In
medie se foloseste 80-100 kg de compost pe metru patrat de cultivare. In
continuare vom
presupune ca dorim sa cultivam pe o suprafata de 10 mp, adica vom
pregati compost de 800
kg - 1 tona. Pentru o tona de compost avem nevoie de 500 kg de
material initial uscat, adica
paie, balegar si gaienat in proportie de: 50% balegar de cal si porc, 20%
gaienat si 30% paie.
Se recomanda pregatirea unei cantitati mai mari de o tona de compost,
altfel s-ar putea ca
materia prima sa nu treaca prin procesul de fermentare.
Pregatirea compostului se face in apropierea ciupercariei pe o platforma
de cel putin 10 mp
pentru o tona de compost care sa fie de beton pentru ca lichidul ce iese
din balegar sa nu fie
absorbit de pamant. Platforma ar trebui sa fie inclinata putin spre mijloc
si sa aiba un acoperis
pentru a feri de uscaciune sau de spalare din cauza precipitatiilor. Daca
se doreste pregatirea
compostului si in perioada iernii ar trebui sa gasiti o modalitate de a
inchide platforma pentru
ca temperatura sa nu scada sub 0 gr C. Deasemenea se poate prevedea
platforma cu mici
jgheaburi pe margini pentru a retine lichidul ce iese din balegar.
Materiale auxiliare pe langa deseurile organice se folosesc: ipsos (pentru
constructii), malt (de
la fabrica de bere), sulfat de cupru, uree.
Odata ce avem totul pregatit incepem preinmuierea care dureaza 12 zile.
In aceasta faza
paiele se vor aseza gramada pe platforma pentru ca pe parcursul a 6 zile
sa fie udata si tasate
zilnic. Apoi paiele vor fi amestecate cu balegarul si gaienatul si tot
amestecul va fi udat si tasat
alte 6 zile. In cea de-a 13-a zi se adauga 2 kg uree si se afaneaza
materialul dandu-i forma
dreptunghiulara cam de 3-4 m inaltime. Apoi la fiecare 3-4 zile, cam de
3-4 ori, se adauga la
material cate 24 kg ipsos si se intoarce. Declansarea procesului de
compostare ar trebui sa fie
semnalizat printr-o temperatura ridicata de 60-65 gr C la cateva zile dupa
cea de-a 13-a zi.
Temperatura ar trebui sa fie verificata in mod regulat. Daca temperatura
stationeaza la 40-45
gr C atunci se necesita o mica afanare pentru ca sa patrunda mai mult
aer in interiorul
gramezii. Daca temperatura depaseste 70 gr C riscati sa ardeti paiele si
atunci rearanjati
gramada astfel incat sa cresteti inaltimea si tasati putin gramada. Daca
scade umiditatea se
cer cateva stropiri a gramezii.
Procesul de pasteurizare se face prin evacuarea aerului incalzit din
interior. Pentru aceasta
introduceti sub gramada niste jgheaburi perforate. Apoi acoperiti
gramada cu politilena timp de
48 ore. Verificati temperatura dinauntru, ar trebui sa fie de 62-72 gr C.

Metoda II:
Aceasta metoda, bazata pe paie este recomandata incepatorilor pentru
usurinta cu care se
prepara. Alegeti paie fara urme de mucegai pentru a nu compromite
cultura de ciuperci. Aveti
nevoie de un butoi metalic bine spalat si dezinfectat. Asezati o sita
metalica cam la 10-15 cm
de la fundul butoiului. Paiele puteti sa le folositi intregi sau tocata cam de
5-10 cm, desi se
prefera paiele tocate pentru usurinta cu care imbiba apa. Dupa ce ati pus
paiele in butoi
asezati o alta sita deasupra paielor si o greutate peste sita. Umpleti
butoiul pana la fara o
palma de la marginea butoiului. Acoperiti butoiul cu un capac si incalziti
apa pana la 75-80 gr
C. Pastrati temperatura de 80 gr C timp de 4-5 ore. Stingeti focul si lasati
totul pe a doua zi
cand veti varsa continutul butoiului pe o platforma de beton putin
inclinata. Imprastiati paiele
astfel incat sa fie intr-un strat de 15 cm. Dupa cateva zile puteti folosi
compostul astfel obtinut.
Metoda III:
Acest compost se face doar din paie si gunoi de pasari solid. Aveti
nevoie de: 1000 kg paie
grau, 400 kg gunoi de pasari solid, 200 kg malt, 60 kg ipsos, 20 kg uree
tehnica. Faceti o
preinmuiere a paielor timp de 6 zile, apoi amestecati gunoiul de pasare si
ureea si lasati alte 6
zile. Executati 4-5 intoarceri de 4-5 ori adaugand malt si ipsos la fiecare
intoarcere.
Insamantarea compostului cu miceliu
Dupa introducerea compostului in local se va lasa 24-48 ore pentru a se
raci. Temperatura in
interiorul compostului nu trebuie sa depaseasca 27-28 gr C. Pentru o
racire mai grabnica
puteti sa amestecati compostul cu mana sau cu furca.

Aranjarea compostului in incapere poate fi facuta in doua moduri. Prima

metoda ar fi sa
asezati compostul pe niste rafturi astfle incat sa repartizati uniform pe un
metru patrat cam 100
kg compost. Pentru a insamanta compostul aveti nevoie cam de 0,7-1 kg
miceliu la 100 kg
compost. Jumatate din cantitatea miceliului o imprastiati uniform
deasupra stratului de
compost si apoi "sapati" cu mana compostul, adica faceti mici intoarceri
a compostului astfel
incat miceliul sa cada in interior. Mai presarati o data miceliu deasupra
stratului si mai "sapati"
o data, de data asta pana la fundul stratului. Se taseaza usor stratul si se
niveleaza, apoi mai
imprastiati putin miceliu de control deasupra. Stratul de compost cu
miceliu inauntru se va
acoperi cu o mixtura din 50% pamant de telina, 17% nisip, 33% praf de
carbune.

O alta metoda de a aranja compostul este sa il puneti in pungi de

politilena de 0.05-0.1 mm
grosime cu diametru de 25-30 cm si inaltime de 70 cm. In acesti saci se
va plasa compostul in
straturi de 10-12 cm peste care se va presa miceliu. Peste ultimul strat
nu se va presara
miceliu. Nu lasati aer in saci atat printre compost cat si in partea
deasupra a sacului. Pentru
asta tasati compostul cu o batere usoara cu palma. Pentru saci cu
dimensiunile amintite se vor
pune cam 15-18 kg de compost printre care se va presara 0,5 - 0,75 kg
miceliu. Dupa
umplerea sacilor se vor perfora cu niste gauri de diametru de 10-12 mm
la distante de 12-15
cm intre gauri. La fundul sacului se va perfora cu niste gauri mici pentru
a facilita evacuarea
apei din surplus.
Dupa insamantare temperatura in spatiu trebuie sa fie 20-24 gr C pentru
a realiza incubarea
miceliului. Diferentele dintre zi si noapte sa nu fie mai mari de 3-4 gr C.
Umiditatea relativa a
aerului sa fie de 85% prin mentinerea mixturii de acoperire si a pardoselii
permanent umede.
Ventilatia trebuie sa fie de 1-2 mc aer/ora/m.p.

Mai jos redăm și un studiu privind

cultivarea ciupercilor
Agaricus/Champignion
CLIENŢII şi PIAŢA
Pe piata interna oferta se situeaza mult sub cererea reala la aceasta categorie de produs. Acum,
consumul
anual pe cap de locuitor, in Romania, este sub 100 g de ciuperci. Consumul normal ar fi de cca 2
kg/locuitor.
Acest lucru se intampla cu toate ca tot mai multe persoane sunt vegetariene in Romania si produsele
fara carne
care sa ofere un aport proteic asemanator sunt insuficiente. In plus, ciupercile intra in componenta
multor
preparate culinare cum ar fi: pizza, mezeluri, branzeturi, produse de patiserie.
Principalul avantaj din activitatea de cultivarea ciupercilor consta in perioadele scurte ale ciclurilor de
cultura,
astfel putandu-se recupera rapid investitiile derulate.
B. Marketing
a. Detaliaţi mixul de marketing (cei 4 P- Produs, pret, plasare, promovare) pt proiectul
dumneavoastră de
afacere
PRODUSELE/SERVICIILE
Agaricus Bisporus ca aliment nutritiv si factor terapeutic pentru om, este cunoscuta din cele mai vechi
timpuri,
de circa 280 de ani.
Aceasta ciuperca este denumita de marii specialisti si „carnea vegetala”. Ea are un procent de grasimi
foarte redus, de 0,3% si este usor digestibila (contine tripsina cu rol în digestie).
Ciuperca este o leguma lipsita de flori, radacina, frunze, iar corpul ei este vegetativ fiind reprezentata
printr-o împletitura de hife miceliene. Aceasta ciuperca îsi are originea din ciuperca de balegar de
animale,
crescuta pe pasune.
Specialistii si cercetatorii pasionati în acest domeniu au realizat o cultura de ciuperci Agaricus prin
selectia artificiala.
Ciuperca Agaricus are un gust deosebit, se gateste foarte repede într-o varietate mare de preparate dar
daca are un diametru de 1,5 – 2 cm poate fi consumata cruda în diferite preparate de salate. Aceasta
poate fi
folosita si ca muraturi având un gust deosebit de placut.
Aceasta ciuperca are efect în regim de slabire si întareste sistemul imunitar, previne obezitatea, fapt
pentru care
sunt recomandate ca aliment de baza, în special pentru oameni vârstnici.
Cultura ciupercilor din specia Agaricus s-a axat in tara noastra, preponderent pe cultura ciupercii
Agaricus Bisporus, raspandita sub denumirea de “champignon”, insa foarte profitabile s-au dovedit si
Agaricus
Edulis, si Agaricus Blazei.
Cresterea ciupercilor agaricus este o afacere deosebit de rentabila, cu desfacere asigurata atat la
restaurante si magazine de specialitate, cat si prin prelucrare, conservare.
Agaricus Bisporus este o ciuperca de cultura, alba sau crem, cu un regim termic criofil, necesitand la
fructificare, temperaturi relativ scazute, in marja a 12°-18° C. Cu sprijinul mai multor producatori de
miceliu,
care au insitat pe aceasta specie, a reusit sa detina suprematia productiei din familia Agaricus, in ciuda
costurilor
relativ ridicate pentru mentinerea temperaturii scazute, fata de Agaricus Edulis si a calitatilor
inferioare fata de
Agaricus Blazei .Cresterea ciupercilor Agaricus reprezinta inceputul unor afaceri cu ciuperci de
succes.
Microclimatul necesar dezvoltarii Agaricus bisporus
Ciupercile sampinion necesita un substrat organic, existand riscul unor contaminari rapide cu
daunatori, a caror actiune reduce semnificativ productia, diminuand profitul.
Prin asistenta oferita vom alege varianta optima de obtinere a unui compost de calitate, in functie de
materiile
prime utilizate.
Una din principalele probleme ale culturii ciupercilor este pregatirea substratului nutritiv, respectiv a
mediului de cultura.
Ciupercile Agaricus sunt direct influentate de conditiile de microclimat. La temperaturi mai mari de
30°C cresterea miceliului se opreste, iar daca aceste conditii persista miceliul piere. Miceliul ramane
viabil la
temperatura de 0 °C si poate intra imediat in vegetatie cand este pus in conditii potrivite de mediu.
Temperatura
de 20 °C in spatiul de cultura favorizeaza cresterea miceliului. Daca temperatura va fi mai scazuta,
miceliul va
avea o crestere mai redusa, astfel la temperatura de 12 °C incubarea miceliului se desfasoara in 40-45
zile.
In perioada de recoltare, daca temperatura va fi mai scazuta succesiunea recoltarilor va fi mult mai
lenta
(la 11-12 °C recoltarea se face la 2-3 zile, iar la 14-16 °C recoltarea se face zilnic), iar daca va fi mai
ridicata (17-
18 °C) exista riscul uscarii. In acest din urma caz, stropirile se vor efectua cat mai des.
Umiditatea relativa din spatiul de cultura va putea fi mentinuta prin stropirile repetate ale spatiilor de
circulatie si chiar ale peretilor si plafonului incintei. Pentru indicarea umiditatii relative din spatiul de
cultura se
foloseste higrometrul vertical cu fir de par.
Aerisirea trebuie sa fie lenta si continua, de la inceputul culturii si pana la sfarsit, in special in perioada
de recoltare, cand ciupercile vor consuma oxigenul si vor elibera dioxid de carbon. In exces de dioxid
de carbon,
ciupercile vor forma picior alungit si palarie redusa.
Cu ajutorul ventilatiei va trebui sa se asigure o posibilitate de circulatie a aerului, insa fara curenti de
aer
la nivelul straturilor de cultura. Umiditatea relativa a aerului trebuie sa se incadreze intre 62-65%. Este
mai
daunator un substrat cu umiditate ridicata, decat un substrat uscat.
Pentru cultura ciupercilor sunt folosite diferite tipuri de spatii inchise. Astfel, pentru sistemul clasic
gospodaresc sunt folosite pivnitele, grajdurile, puiernitele, rasadnitele semiingropate care pot oferi
conditii pentru
realizarea a 1-2 cicluri de cultura pe an.
Spatiul de cultura trebuie sa corespunda la urmatoarele conditii:
- izolare termica ridicata, fara variatii mai mari de 2-3 °C de la zi la noapte
- posibilitatea de aerisire prin ventilatie libera sau dirijata
- posibilitatea dezinfectarii suprafetelor interioare, termic sau chimic
- sa prezinte drumuri de acces, sa fie ferite de inundatii
- sa fie asigurata sursa de apa in interior sau in apropiere
Tehnologia minima de asigurare a unei bune izolari termice consta in:
- asigurarea unei perne de aer intre plafon si acoperis
- tapetarea la exterior cu strat izolator de polistiren, vata minerala, sau natural prin trestie, coceni, paie.
Asigurarea unei bune umiditati consta in stropirea regulata a incintei.

PRET
Ciupercile romanesti vor fi superioare calitativ celor din import care necesita citeva zile de la recoltare
pina sa
ajunga pe piata la consumator.
Un alt atu pentru investitia in acest domeniu este faptul ca in viitorul apropiat se vor construi in
Romania o
fabrica de compost agaricus si 2 fabrici substrat pleurotus ceea ce va reduce substantial costul
transportului.
Acum , principalul furnizor de compost pentru producatorii din Romania este Ungaria. O fabrica de
compost in
Romania va face ca producatorii romani sa obtina un cost de productie mai mic decit al celor din
import crescind
profitul/kg.

PLASARE
Obiectivele proiectului sunt dotarea cu 7 celule standard cu 5 rafturi amplasate pe o suprafaţa din
proprietate de
2000 m2 , la care se mai adauga un spatiu de depozitare de 200m2 si o sectie de prelucrare tip
conserva .

PROMOVARE
Continuitatea si calitatea productiei este foarte importanta in negocierea cu un viitor client. Lanturile
de
magazine (supermarket, hipermarket) care sunt cea mai sigura piata de desfacere cer continuitate.
Din sondajul pieţei rezultă că cererea pentru acest produs este relativ ridicat ă atât pe plan intern, cât şi
pe plan
extern. Plata de către client se va face la livrare, livrare care va avea caracter permanent, nu sezonier.

ANALIZA SWOT
Din analiza activitãtii firmei se observã o preocupare deosebitã in ceea ce priveste calitatea produselor.
DATE FINANCIARE PROIECT CIUPERCĂRIE
www.consultanta.informatorulbt.ro/consultanta