Acceptarea Cambiei PDF

CUPRINS
INTRODUCERE.................................................................................................1
CAPITOLUL I- Evoluţia instituţiilor bancare din antichitate pânǎ în sec. XIX.

Noţiuni generale ale titlurilor de credit.....................................2
1.1.Evoluţia instituţiilor bancare în Orientul Antic, Grecia şi Roma Anticǎ............2

1.2.Evul Mediu Creştin şi Perioada Modernǎ (sec XIX)..........................................3
1.3.Noţiuni generale asupra titlurilor de credit.........................................................5
1.4.Clasificarea titlurilor de credit............................................................................9
CAPITOLUL II- Istoricul Cambiei....................................................................12
2.1. Originea şi fazele de evoluţie a cambiei............................................................12

2.2. Autonomia şi originalitatea dreptului cambial...................................................13
2.3. Tendinţele de unificare a dreptului cambial.......................................................14
2.4. Conferinţele de la Haga.....................................................................................14
2.5. Conferinţele de la Geneva..................................................................................15
2.6. Legea românǎ din 1934 asupra Cambiei şi Biletului la Ordin...........................16
2.7. Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Cambiile şi
Biletele la Ordin Internaţionale..........................................................................16
2.8. Diversitatea sistemelor de drept cambial...........................................................18
CAPITOLUL III- Cambia- definiţie, funcţii, caracteristici...............................19
3.1. Definiţia Cambiei...............................................................................................19

3.2. Regimul legal şi Figura Juridicǎ a cambiei........................................................20
3.3. Caracteristicile şi funcţiile cambiei....................................................................22
3.4. Condiţiile de formǎ necesare pentru valabilitatea cambiei
şi clauzele cambiale...........................................................................................24
3.5. Cambia în alb.....................................................................................................29
CAPITOLUL IV- Girul şi Avalul......................................................................31
4.1. Noţiunea girului. Definiţie.................................................................................32

4.2.Condiţiile de valabilitate ale girului....................................................................32
4.3. Efectele girului...................................................................................................34
4.4 .Girurile improprii...............................................................................................34
4.5. Avalul. Noţiune, definiţie şi Natura Juridicǎ.....................................................35
LUCRARE DE LICENŢĂ – ACCEPTAREA CAMBIEI
4.6. Condiţiile de valabilitate ale avalului................................................................35

4.7. Efectele avalului şi drepturile avalistului...........................................................36
CAPITOLUL V- Acceptarea şi Plata Cambiei...................................................37
5.1. Acceptarea ordinarǎ a cambiei. Caracteristici, definiţie şi forma acceptǎrii.....37

5.2. Condiţiile acceptǎrii cambiei.............................................................................37
5.3. Efectele acceptǎrii cambiei................................................................................38
5.4. Revocarea şi refuzul de a accepta cambia..........................................................39
5.5. Acceptarea extraordinarǎ a cambiei...................................................................39
5.6. Reguli generale privind plata cambiei...............................................................40
5.7. Reguli speciale privind plata prin intervenţie....................................................42
5.8. Consecinţele neplǎţii cambiei. Regresul şi Protestul.........................................42
5.9. Centrala Incidentelor de Plǎţi.............................................................................44
CAPITOLUL VI- Studiu de caz: Decontǎri fǎrǎ numerar pe baza de cambii cu

exemple prelucrate la Banc Post...........................................48
6.1. Prezentare pe scurt a Societǎţii Banc Post Braşov.............................................48

6.2. Emitere. Modul de completare a cambiei.........................................................49
6.3. Operaţiuni pe care unitǎţile teritoriale Banc Post l-e efectueazǎ cu cambia......51
6.4. Decontarea cambiei în sistem local....................................................................57
6.5. Decontarea cambiei în sistem intrajudeţean......................................................60
6.6. Decontarea cambiei în sistem interjudeţean......................................................61
6.7. Primirea cambiilor la bancǎ în vederea scontǎrii...............................................62
. CAPITOLULVII- Propuneri. Concluzii.............................................................66
ANEXE..................................................................................................................68
BIBLIOGRAFIE................................................................................................82
2
Introducere
“Unul dintre cele mai importante aspecte ale gândirii economice este sǎ ştii ce nu ştii”
J.K.Galbraith.
În contextul trecerii la economia de piaţǎ din România, intensificarea activitǎţii

comerciale impune folosirea pe scarǎ largǎ a titlurilor de credit, dintre care cea mai mare
aplicabilitate o au cambia şi biletul la ordin.
Debitul unei sume de bani se poate stinge prin plata imediatǎ sau executarea plǎţii
poate fi afectatǎ de o modalitate. În comerţ în general, operaţiunile se încheie pe credit. Pentru
garantarea rambursǎrii sumei datorate, debitorul emite o cambie în beneficiul creditorului.
Emitentul, pentru a crea un document valabil, este ţinut sǎ îndeplineascǎ anumite formalitǎţi, care
se justificǎ prin necesitatea de a întǎri creditul, apǎrând prin aceasta pe creditori, dar mai ales pe
terţii dobânditori de bunǎ credinţǎ.
Creditorul obţine titlul cambial, pe lângǎ avantajele ce-i sunt asigurate de formalismul
rigid în care este îmbrǎcatǎ emiterea şi circulaţia cambiei, se mai bucurǎ şi de caracteristicile de
fond ale obligaţiilor din cambie. Obligaţiile sunt autonome unele faţǎ de altele: obligaţii din
cambie sunt solitari în sensul cǎ, la scadenţǎ, creditorul aflat în posesia titlului va putea cere plata
întregii sume datorate de la oricare dintre persoanele care şi-au pus semnǎtura pe cambie, fǎrǎ a
avea obligaţia sǎ respecte vreo ordine în alegerea debitorului urmǎrit.
Din cele spuse mai sus, rezultǎ cǎ, în promovarea operaţiunilor de comerţ se folosesc
pe scarǎ largǎ-ca mijloc de platǎ şi ca instrument de credit-cambia şi biletul la ordin.
Scriind acest proiect m-am gândit atât la mine cât şi la toţi cei ce doresc sǎ cunoascǎ
principiile dreptului cambial intern şi internaţional în special la cei care participǎ la încheierea
operaţiunilor de comerţ, intern şi internaţional emiţând cambii prin care sunt angajate valori
importante. Pentru aceştia, buna cunoaştere a legislaţiei interne şi internaţionale şi a regulilor
aplicabile în conflictele de legi este indispensabilǎ.
,,Bancherul dumneavoastrǎ este prietenul dumneavoastrǎ. Bǎncile intervin în afaceri

pentru a împrumuta bani. Cu cât împrumutǎ mai mult oamenilor oneşti, cu atât mai mulţi bani
câştigǎ pentru ele însele. Bǎncile comerciale împrumutǎ bani, în primul rând, în scopuri
comerciale. În acest fel, împrumuturile pentru lux nu sunt încurajate.
Bancherul dumneavoastrǎ este un expert. Şi ceea ce este şi mai important, este
prietenul dumneavoastrǎ. El doreşte sǎ vǎ ajute, pentru cǎ el este unul dintre oamenii doritori sǎ
vǎ vadǎ cǎ reuşiţi. Dacǎ bancherul îşi cunoaşte afacerile, ascultaţi ceea ce are el de spus.”
Napoleon Hill, W. Clement Stone,

,,Succesul printr-o atitudine mentalǎ şi pozitivǎ.,,
1
CAPITOLUL I
EVOLUŢIA INSTITUŢIILOR BANCARE DIN ANTICHITATATE PÂNĂ

ÎN SEC.XIX. NOŢIUNI GENERALE ALE TITLURILOR DE CREDIT.
1.1. Evoluţia instituţiilor bancare în

Orientul Antic,Grecia şi Roma Anticǎ.
În antichitate, templele erau nu doar locaşe de cult ci ele erau şi locuri de adǎpostire a
bogaţiilor. Împrumutând aceste bogǎţii, preoţii realizau un dublu scop: obţineau atât recunoştinţǎ
cât şi un mic profit. În cazul în care aceste temple depozitau şi bunuri perisabile, cum sunt de
pildǎ cerealele, singura modalitate de pǎstrare a acestora pe o perioadǎ mai lungǎ era tocmai
împrumutul de consumaţie, care se putea restitui din recolta urmǎtoare. Astfel avantajul era
reciproc, pentru fideli se asigura plasarea bogǎţiei întru-n loc sigur iar pentru preoţi se realiza un
profit substanţial. Ca o dovadǎ cât mai elocventǎ sunt tabelele de contabilitate (acestea erau
confecţionate din argilǎ fiind gravate cu pictograme reprezentând imaginea stilizatǎ a obiectului
pe care îl simbolizau),care au fost descoperite de arheologi în Mesopotamia, sub ruinele
templului Uruc. Acest templu roşu, datând din perioada anilor 3400-3200 î.e.n. este cel mai vechi
edificiu bancar cunoscut.
Pe de altǎ parte, negustorii şi proprietarii de terenuri îşi mǎreau substanţial veniturile
practicând împrumuturi cu dobândǎ. Aceste practici erau controlate de autoritǎţi pentru a se evita
conflicte sociale între bogaţi şi sǎraci. Un rol important îl avea Codul Hammurabi ( cuprinde
norme care reglementeazǎ depozitul şi împrumutul ,în prezent fiind expus la Muzeul Luvru), care
prevedea cǎ toate contractele de împrumut trebuie sǎ fie vizate de funcţionarii regali iar mai
târziu Biblia, în cartea ,, Exodul,, edita porunca potrivit cǎreia: “ Dacǎ vei împrumuta cuiva din
poporul meu, sǎracului de lânga tine, nu te vei purta cu el ca un creditor şi nu-i vei cere dobândǎ”
În secolul VI î.e.n. fiecare oraş comercial şi fiecare sanctuar începe sǎ emitǎ moneda proprie ceea
ce a dat naştere la numeroase schimburi. Zarafii încep şi ei sǎ împrumute şi pentru aceste
împrumuturi ceea mai mare atracţie o exercita Atena, oraş comercial unde legile lui Solomon
liberalizau dobânzile. La început aceşti zarafi îşi instalau o masǎ în pieţe iar mai târziu îşi deschid
prǎvǎlii devenind personaje bogate şi influente fiind numiţi mai târziu trapezişti. Pledoariile
celebrilor avocaţi Socrate şi Demostene ne dezvǎluie şi minuţiozitatea cu care trapeziştii ţineau
conturile, buna cunoaştere a lumii afacerilor, solidaritatea reţelei de corespondenţǎ pe care o
utilizau dar şi discreţia cu care tratau afacerile şi marea lor influenţǎ în societate.
În acelaşi timp preoţii din Delos şi din alte temple fǎceau operaţiuni de bancǎ cu
numerar sau cu bunuri, clientela fiind formatǎ din ţǎrani şi alţi cetǎţeni. Împovǎrarea cu datorii a
populaţiei a generat critici la adresa bancherilor, laici sau preoţi. Chiar Aristotel în ,,Politica”
2
contesta însuşi principiul dobânzii, puterea banului trebuie sǎ rǎmânǎ stabilǎ, nu sǎ se multiplice
odatǎ cu trecerea timpului.
Cu scopul de a combate camǎta şi pentru a se sustrage influenţei exercitate de Atena
şi Delos mai multe cetǎţi greceşti au decis, începând din sec. IV sǎ constituie bǎnci publice care
erau administrate sau controlate de funcţionari. Pe lânga rolul propriu-zis bancar, aceste bǎnci
mai aveau sarcina strângerii impozitelor şi dreptul de a bate moneda. În aceste împrejurǎri,
directorul bǎncii publice din Sinope considera cǎ uşurarea monedelor va stimula activitatea
economicǎ. Dar consecinţa a fost alta: creşterea bruscǎ a preţurilor şi un val mare de revoltǎ care
i-a atras concedierea împreunǎ cu fiul sǎu Diogene. Acesta din urmǎ reciclându-se şi venind la
Atena şi-a cucerit faima de filozof.
Romanii, fiind un popor mai degrabǎ de agricultori decât de comercianţi nu s-au lǎsat
atraşi, deodatǎ cu grecii, de activitǎţi bancare, ei preferând sǎ uzeze de forma de credit mutual
fǎrǎ dobândǎ. Cuceririle romane au stabilit contacte între Roma şi popoarele mediteraneene şi au
reînviat curente de schimburi economice care au pus probleme concrete cum ar fi: schimbul de
monede, ridicarea şi transferul impozitelor, întreţinerea armatelor de campanie apǎrând astfel,
dupǎ modelul grecesc, bancheri privaţi şi bǎnci publice.
Bancherii privaţi, cei mai mulţi venind din Grecia şi din sudul Italiei, s-au instalat în
Forum, în mici birouri închiriate de stat. De aici ei s-au rǎspândit în întreaga lume latinǎ
rǎspândirea fiind favorizatǎ de faptul cǎ dobânda, limitatǎ la Roma, era în schimb liberalizatǎ în
provincie.
Bǎncile publice, împrǎştiate în provincie, aveau un birou central la Roma,
colaboratorii lor fiind denumiţi mensarii sau collectari. Clienţii lor puteau uza oricând de extrasul
de cont ca mijloc de probǎ faţǎ de terţi iar bǎncile compensau sistematic creanţele şi datoriile de
aceeaşi naturǎ, relevând numai soldul.
Independent de bancherii privaţi şi de bǎncile publice acţionau mânuitorii de bani
denumiţi negociatores care însoţeau armatele romane în cǎutare de afaceri, practicând
împrumuturi pe termen scurt şi operaţiuni de schimb. Cei mai mulţi erau de origine
orientalǎ:evrei,greci,sirieni.
1.2. Evul Mediu Creştin şi Perioada Modernǎ (sec XIX)
În Evul Mediu Creştin, adepţii noii religii creştine se ridicau împotriva ideii de
dobândǎ care stǎ la baza bǎncilor şi a finanţelor, inspirându-se din Evanghlia Sfântului Luca:
” Iubiţi-vǎ duşmanii, faceţi numai bine şi împrumutaţi fǎrǎ a pretinde ceva”. În anul 325
conciliul din Niceea a interzis clerului sǎ acorde împrumuturi cu dobândǎ. Aceasta nu a
împiedicat ca bǎncile sǎ cunoascǎ o prosperitate continuǎ în Bizanţ unde, în secolul VI Justinian
codificǎ uzurile romane în domeniul bancar, fixând dobânda la 6% anual, cu unele excepţii
justificate (împrumutul maritim poate urca dobânda pânǎ la 12% pe când cel acordat bisericilor
nu poate depǎşi 3%). Dimpotrivǎ, mai receptiv la poruncile bisericii, Occidentul adoptǎ mǎsuri
drastice. Astfel în anul 789 se extinde asupra laicilor interdicţia de a percepe dobândǎ. Aceastǎ
mǎsurǎ a fost mult mai uşor respectatǎ decât în Bizanţ pentru cǎ Occidentul se caracteriza printr-o
economie naturalǎ în care nevoia de credit se fǎcea resimţitǎ mai puţin. Totuşi asemenea
templelor babiloniene sau elene din antichitate, mǎnǎstirile continua sǎ joace rolul de bancheri.
Bineînţeles cǎ acestea oficial nu au dreptul sǎ perceapǎ dobândǎ, dar pot însoţi creditul de o
3
ipotecǎ imobiliarǎ, rezervându-se astfel dreptul de a percepe veniturile imobilului. În lipsa unei
ipoteci, pot pretinde participarea la beneficiile pe care debitorul le realizeazǎ cu suma
împrumutatǎ sau pot cere sǎ fie despǎgubiţi pentru folosul pe care l-ar fi putut realiza dacǎ ar fi
pǎstrat suma acordatǎ debitorului.
Societatea medievalǎ va cunoaşte schimbǎri profunde la sfârşitul secolului XI ca
urmare a cuceririi normande şi a cruciadelor. Biserica creştinǎ, divizatǎ de schisma dintre Roma
şi Bizant îşi reafirmǎ opoziţia faţǎ de practicarea dobânzii în Conciliul de la Latran (1179) şi în
cel de la Viena (1311), dar interdicţia poate fi uşor eludatǎ cu ajutorul ideii de risc sau de
prejudiciu: cel care acordǎ împrumutul îşi asumǎ un risc sau pierde un câştig posibil. Aşa se poate
explica renaşterea comerţului bancar în secolele XII –XIV în Europa Occidentalǎ, impulsul
venind din nordul Italiei , din oraşele Genova şi Florenţa. Operaţiunile de schimb, fiind conduse
cu competenţǎ de lombarzi, cunosc o dezvoltare remarcabilǎ odatǎ cu utilizarea cambiei, prin
care posesorul era creditat, pentru o anumitǎ datǎ, într-o anumitǎ monedǎ naţionalǎ sau strǎinǎ,
faţǎ de un anumit corespondent. Tot în aceastǎ perioadǎ se cristalizeazǎ terminologia: bancǎ,
bancrutǎ, bancher.
În secolul XIX, dupǎ exemplul Angliei şi al altor state, toate celelalte ţǎri îşi fixeazǎ
valoarea monedei în metal preţios, adicǎ determinǎ greutatea, titlul şi valoarea facialǎ a
monedelor metalice, apǎrând astfel trei ipostaze ale monedei: moneda metalicǎ, moneda
fiduciarǎ(bancnotele) şi moneda scripticǎ sau scripturalǎ( efectele de comerţ şi conturile în bancǎ
la vedere).
Evoluţia instituţiilor bancare în acest secol va cunoaşte patru direcţii:
 dezvoltarea instituţiilor bancare de emisiune care vor monopoliza emisiunea biletelor pe plan
naţional.
 multiplicarea caselor bancare denumite şi “ bǎnci private,” consacrate marilor operaţiuni
financiare şi internaţionalizǎrii afacerilor.
 constituirea bǎncilor comerciale ca societǎţi pe acţiuni subscrise de public.
 naşterea instituţiilor parabancare destinate sǎ satisfacǎ nevoile specifice ale clientelei
populare.
a) Instiţutiile bancare de emisiune.
Dupǎ ce şi-a reconstituit rezervele de aur, în 1821, Banca Angliei a reintrodus

convertibilitatea , lira sterlinǎ inpunându-se ca o veritabilǎ monedǎ internaţionalǎ.
Ca urmare a votǎrii de cǎtre parlament în anul 1844 a legii denumitǎ Bank Charter
Act, Banca Angliei se reorganizeazǎ în douǎ sectoare independente: departamentul de emisiune şi
departamentul operaţiunilor bancare. Emisiunea bancnotelor este plafonatǎ şi surplusul trebuie sǎ
aibǎ acoperire în aur în proporţie de patru cincimi. În 1921 Banca Angliei îşi extinde monopolul
emisiuni pe întregul teritoriu al Angliei şi al Ţǎrii Galilor.
În Franţa, la începutul secolului, monopolul emisiunii bǎncii Franţei se restrânge la
capitalǎ, dar odatǎ cu Cea de a doua Republicǎ, în 1848, se extinde pe întregul teritoriu naţional şi
biletele devin convertibile în anul 1850. Rǎzboiul din anul 1870 reintroduce cursul forţat dar în
anul 1878 biletele redobândesc convertibilitatea însǎ pǎstreazǎ cursul legal, astfel cǎ nimeni nu
poate refuza acceptarea lor în platǎ.
La acelaşi rezultat, dar pe cǎi diferite sa ajuns şi în alte ţǎri: Statele Unite,
Olanda,Suedia, Italia, etc.
4
b)Casele bancare( bǎnci private)
Aceste case, nu se ocupǎ nici de emisiuni monetare, nici de colectarea unor vaste
depozite bancare ci se angajeazǎ în calitate de consilieri, agenţi sau mandatari. Puterea lor se
bazeazǎ mai mult pe notorietatea şi averea personalǎ a fondatorilor decât pe capitatul de care se
pot prevala. De aceea şi rǎmân de cele mai multe ori, constituite ca societǎţi de persoane. În
Germania, Austria, Elveţia şi Olanda sunt denumite : bǎnci private.
c) Bǎncile comerciale.
Denumirea de bǎnci “ comerciale” se justificǎ pe de o parte prin concurenţa pe care

şi-o fac reciproc pentru a atrage şi a reţine clientela iar pe de altǎ parte prin rolul pe care şi-l
asumǎ de a finanţa operaţiunile curente.
Bǎncile comerciale colecteazǎ depozite şi participǎ la capitalurile întreprinderilor,
ceea ce le va atrage, spre sfârşitul secolului, denumirea de” bǎnci de afaceri.” Ele se constituie ca
societǎţi pe acţiuni şi se rǎspândesc pe întreg mapamondul.
d)Instituţiile parabancare.
În secolul XIX bǎncile fiind rezervate claselor dominante, s-a evidenţiat necesitatea
de a se crea instituţii bancare la îndemâna claselor populare. În acest scop vor fi constituite trei
tipuri de instituţii: casele de economii, casele de economii pentru construcţii şi cooperativele de
credit.
Casele de economii sunt menite sǎ primeascǎ orice depozit bǎnesc, oricât de mic şi sǎ
utilizeze sumele astfel colectate pentru plasamente fǎrǎ risc. Depunǎtorii îşi pǎstreazǎ astfel
sumele disponibile beneficiind şi de o dobândǎ modestǎ.
Casele de economii pentru construcţii au fost create pentru a rǎspunde necesitǎţilor
specifice ale persoanelor care economisesc în vederea construirii sau cumpǎrǎrii unei locuinţe.
Operaţiunile se desfǎşoarǎ în douǎ etape: în prima etapǎ, clientul îşi depune economiile la casǎ, în
cea de a doua etapǎ clientul îşi retrage economiile, majorate cu dobânzile acordate de casǎ şi ia
împrumut de la casǎ suma necesarǎ pentru locuinţǎ.
Cooperativele de credit sunt case de credit popular care îşi formeazǎ reţele teritoriale.
Calitatea de membru se dobândeşte prin cumpǎrarea unui numǎr de pǎrţi sociale. Indiferent de
numǎrul pǎrţilor sociale deţinute, fiecare membru al cooperativei are dreptul la un singur vot în
adunarea generalǎ, dar fiecare rǎspunde pentru datoriile sociale în limita capitalului subscris.
Beneficiile obţinute sunt parţial reinvestite iar diferenţa se distribuie membrilor.
1.3. Noţiuni generale asupra titlurilor de credit.
Cambia, biletul la ordin şi cecul sunt titluri de credit, fiecare cu specificul lui.
Pentru a cunoaşte acest specific care sub aspect normativ este cuprins în dreptul
cambial, este necesarǎ, în prealabil, cunoaşterea sumarǎ a titlurilor de credit.
5
Astfel, titlurile de credit sunt documente a cǎror posesie este necesarǎ atât pentru a se
putea exercita dreptul ce derivǎ dintr-o operaţie de credit pe care o constatǎ, cât şi pentru a putea
fi investit cu acest drept oricare alt dobânditor ulterior al lor.
Dupǎ cum a spus Savigny, la titlurile de credit dreptul este încorporat în document,
ajungându-se astfel ca acesta sǎ dobândeascǎ o valoare de hârtie, valoare care poate fi obiect de
propietate, de drepturi reale, precum şi de operaţii juridice. Dreptul şi documentul stau într-o
permanentǎ legaturǎ de conexitate, în aşa fel încât dreptul nu poate fi invocat şi exercitat decât de
acela care se gǎseşte într-o anumitǎ legǎturǎ cu documentul şi dacǎ acesta şi-a conservat existenţa
sa materialǎ; dreptul şi documentul se întrepǎtrund.
Apartenenţa dreptului nu determinǎ însǎ şi apartenenţa documentului, deoarece în
materia titlurilor de credit raportul este tocmai contrariu: titularul unui drept real asupra
documentului este titularul implicit al dreptului încorporat în document.
Dupǎ tipul sau modul de circulaţie al titlului de credit documentul capǎtǎ într-o
mǎsurǎ variabilǎ o valoare economicǎ de lucru, amalgameazǎ lucrul şi raportul juridic, utilizeazǎ
siguranţa juridicǎ oferitǎ de posesia şi circulaţia lucrului, precum şi de disciplina juridicǎ a
raportului de drept pur.
Realizându-se întrepǎtrunderea de care am spus mai sus, dreptul de creanţǎ încorporat
în titlul de credit se desprinde de operaţia juridicǎ ce i-a dat naştere, lǎsând impresia cǎ ar izvorî
din document. Din aceastǎ situaţie decurg alte douǎ trǎsǎturi comune titlurilor de credit:
literalitatea şi autonomia.
Dreptul de creanţǎ cuprins în document putându-se exercita numai de acela care în
mod formal se legitimeazǎ ca titular al documentului, existenţa, întinderea, natura şi modalitatea
atât ale dreptului, cât şi ale obligaţiei ce-i corespunde, trebuie determinate prin menţiunile
cuprinse în document (literalitatea titlurilor de credit).
Conţinutul titlului nu poate fi combǎtut sau modificat, invocându-se elemente ce nu
sunt cuprinse în titlu; el poate fi cel mult completat, dacǎ titlul de credit face trimiteri la asemenea
elemente.
Terţul dobânditor primind cu bunǎ credinţǎ titlul de credit în timpul circulaţiei sale,
nu poate fi expus sǎ vadǎ cǎ i se opun de cǎtre debitor excepţii bazate pe situaţii juridice cu
elemente strǎine de titlul de credit şi pe care nu le putea cunoaşte. De aceea fiecare titular
dobândeşte un drept propriu şi autonom, adicǎ invulnerabil faţǎ de excepţiile care ar fi putut sǎ fie
opuse purtǎtorilor precedenţi. Deci circulaţia titlurilor de credit se deosebeşte de cesiunea de
creanţǎ din dreptul comun, în care cesionarul dobândeşte creanţa aşa cum era în patrimoniul
autorului sǎu, acesta neputându-i transmite un drept mai întins sau mai puternic decât avea el.
Posibilitatea ca terţul dobânditor sǎ vadǎ opunându-i-se excepţii bazate pe raporturi
survenite între alte persoane şi pe care el nu le poate cunoaşte în condiţiile vieţii moderne, ar
stânjenii circulaţia titlului.
Cunoscând principiile mai sus expuse, putem defini titlurile de credit ca nişte
documente necesare pentru exercitarea drepturilor literale şi autonome cuprinse în ele.
Pentru a menţine credibilitatea titlurilor de credit ca mijloace de stimulare a creditului
comercial, chiar în cazul nulitǎţilor din împrejurǎri admise de lege, titlul de credit nu-şi pierde
eficienţa juridicǎ specificǎ atunci când posesorul lui este de bunǎ credinţǎ. Aceastǎ bunǎ credinţǎ
a posesorului titlului de credit se bucurǎ de o protecţie specialǎ a legii. Numai atunci când acesta
este în culpǎ sau dol, el pierde aceastǎ protecţie.
6
A. Distincţia faţǎ de titlurile de creanţǎ civile.Conturarea distincţiei.
În dreptul civil, prin titlu de creanţǎ se înţelege înscrisul doveditor al datoriei

debitorului înscris, necesar pentru a se realiza constrângerea debitorului sǎ-şi execute prestaţia la
care s-a obligat.
Titlul de credit comercial are ca menire esenţialǎ sǎ constate existenţa unei obligaţii
comerciale care urmeazǎ sǎ fie executatǎ dupǎ trecerea unui anumit interval de timp. În cursul
acestei perioade de timp creanţa nu este exigibilǎ pentru cǎ debitorului i se acordǎ “credit”
Circulaţia titlului de creanţǎ civil impune efectuarea formalitǎţilor cesiunii
reglementate de art. 1393 Cod civil dupǎ care debitorul cedat poate opune creditorului cesionar
toate excepţiile opozabile cedentului.
Trǎsǎturi specifice:
1. Încorporeazǎ dreptul de creanţǎ.

În dreptul civil raportul juridic poate fi disociat de înscrisul care îl constatǎ.
Aceastǎ disociere se poate exprima pe trei planuri şi anume:
 În virtutea principiului consensualismului contractelor civile simplul acord al
voinţelor dǎ naştere raportului juridic iar înscrisul nu este necesar.
 Pentru a se dovedi existenţa anumitor raporturi juridice este prevǎzutǎ exigenţa
înscrisului dar şi în acest caz raportul juridic are o existenţǎ autonomǎ faţǎ de înscris.
Petru V. Pǎtrǎşcanu spune cǎ, ”chiar şi atunci când existenţa înscrisului reprezintǎ o
condiţie necesarǎ pentru naşterea raportului juridic (donaţie, ipotecǎ, testament) conexiunea
înscris-raport juridic este conceputǎ numai în momentul originar. Odatǎ ce s-a nǎscut un raport
juridic, el va avea în continuare o existenţǎ independentǎ şi chiar dacǎ înscrisul este distrus ,
raportul juridic va supravieţui .” *1
 În cazul titlurilor de credit, între raportul juridic şi înscris legǎtura este indisolubilǎ nu
numai în momentul originar, al naşterii raportului juridic ci şi ulterior pentru cǎ
dreptul de creanţǎ se considerǎ a fi încorporat în titlu.
2. Conferǎ certitudinea dreptului de creanţǎ.
Atât existenţa cât şi întinderea drepturilor posesorului legitim al titlului sunt

determinate strict de menţiunile cuprinse în acel titlu.
Titlul conferǎ certitudinea dreptului în sensul cǎ: a) acest drept nu poate suferi nici o
influenţǎ din partea raportului juridic originar, care a dat naştere titlului.b) titlul nu poate fi
combǎtut sau completat ori interpretat cu alte înscrisuri sau cu împrejurǎri de fapt.
Aceastǎ însuşire a titlului, care decurge din formalismul sǎu, este denumitǎ literalitate.
3. Conferǎ autonomia creaţei faţǎ de raportul juridic fundamental.
Aceastǎ autonomie se poate exprima pe douǎ planuri şi anume:

a) Emitentul titlului este obligat nu în virtutea raportului juridic fundamental: vânzare,
împrumut ci exclusiv în virtutea semnǎrii titlului. De aceea, sunt recunoscute ca valabile şi
1
* Pǎtrǎşcanu V. Petru-Drept Comercial-Cambia şi Biletul la ordin, Bucureşti, Editura All, 1994.
7
titlurile “ de complezenţǎ” semnate fǎrǎ ca emitentul sǎ aibǎ o datorie preexistentǎ faţǎ de

posesorul titlului.
b) În circuitul titlului, fiecare nou posesor este considerat ca având un drept originar, propriu,
autonom şi nu un drept cedat. De aceea, noului dobânditor nu-i sunt opozabile excepţiile
care puteau fi opuse unuia dintre titularii precedenţi.
B. Utilitatea bancarǎ a titlurilor de credit.
1.Instrumente de platǎ.
Titlurile de credit pot fi folosite pentru stingerea unei obligaţii bǎneşti la fel ca şi
biletele de bancǎ, având faţǎ de acestea avantajul evitǎrii unei deplasǎri de numerar.
2.Instrumente de credit.
Titlurile de credit pot fi cedate, fie în deplinǎ proprietate, fie în gaj pentru a se putea
obţine credit, adicǎ o sumǎ de bani, înainte de scadenţa plǎţii. Ca un exemplu concret, banca
poate accepta o cambie înainte de împlinirea termenului menţionat în cuprinsul titlului, plǎtind
posesorului suma prevǎzutǎ în titlu minus taxa scontului. La rândul ei, banca îl poate ceda altei
bǎnci prin rescontare sau poate plǎti cu el o datorie proprie. În acest fel titlul de credit
mobilizeazǎ o creanţǎ bǎneascǎ.
3.Deosebirile între titlurile de credit şi biletele de bancǎ.
Principalele deosebiri între titlurile de credit şi biletele de bancǎ sunt:
a) Titlurile de credit pot fi emise de orice persoanǎ dar biletele de bancǎ pot fi emise
numai de Banca Naţionalǎ a României.
b) Nimeni nu poate fi forţat sǎ accepte ca instrument de platǎ un titlu de credit, în timp
ce biletele de bancǎ au curs legal şi nu pot fi refuzate drept platǎ.
c) Titlurile de credit reprezintǎ creanţe determinate fiind emise în baza unui raport
juridic fundamental, în timp ce biletele de bancǎ nu reprezintǎ o creanţǎ a Bǎncii Naţionale a
României.
d) Predarea unui titlu de credit nu constituie o platǎ în sensul stingerii obligaţiei, care
subzistǎ pânǎ la încasarea efectivǎ astfel cǎ, în cazul titlului care circulǎ între mai mulţi posesori
succesivi, aceştia sunt ţinuţi solitar de obligaţia plǎţii sumei înscrise în titlu.
e) Titlurile de credit prezintǎ riscul insolvabilitǎţii debitorului, dar biletele de bancǎ sunt
garantate de stat.
f) Valoarea bǎneascǎ a titlurilor de credit este extrem de variatǎ, în timp ce biletele de
bancǎ au valori fixe.
g) Titlul de credit are un efect limitat în timp pentru ca dupǎ scurgerea unei anumite
perioade de timp, titlul nu mai reprezintǎ o valoare. Biletele de bancǎ au putere libertatorie o
perioadǎ de timp nedeterminatǎ, pânǎ la retragerea lor din circulaţie de cǎtre Banca Naţionalǎ a
României.
8
1.4.Clasificarea titlurilor de credit.
S-a arǎtat cǎ funcţia tilurilor de credit este de a uşura circulaţia banilor. Clasificarea
lor poate avea astfel drept criteriu fie modul de circulaţie al titlului, fie conţinutul acestuia.
A. Clasificarea titlurilor de credit dupǎ modul lor de circulaţie.
Din acest punct de vedere se deosebesc:

 titlul la purtǎtor
 titlul la ordin
 titlul nominativ

Titlurile la purtǎtor indicǎ persoana debitorului fǎrǎ a cuprinde vreo menţiune
referitoare la creditor. Titular al dreptului de creanţǎ este acela care se gǎseşte în posesia
documentului şi, ca urmare a acestui fapt dobânditorii succesivi ai documentului nu sunt în titlu.
Titlul la purtǎtor circulǎ prin simpla tradiţie, la fel ca bunurile mobile. Un asemenea
titlu este necesar sǎ cuprindǎ în conţinutul lui clauza ,,la purtǎtor,, .
Titlurile la ordin, spre deosebire de titlurile la purtǎtor, sunt destinate unei anumite
persoane indicate în cuprinsul titlului, primul beneficiar fiind primul titular al dreptului de
creanţǎ.
Transmisiunea titlului împreunǎ cu drepturile încorporate în el se face de cǎtre o altǎ
persoanǎ pe baza declaraţiei titularului inseratǎ în titlu.
Acest mod de transmisiune se numeşte gir. În fiecare gir succesiv girant trebuie sǎ fie
giratarul girului precedent.
Titlurile nominative, la fel ca titlurile la ordin trebuie sǎ cuprindǎ şi ele indicarea

primului titular al dreptului de creanţǎ. Spre deosebire de acestea însǎ, pentru a se efectua
transmiterea titlului de credit, este necesarǎ şi cooperarea debitorului, care trebuie sǎ facǎ
menţiune de transfer în registrele sale şi sǎ-l insereze în titlu.
B. Clasificarea titlurilor de credit dupǎ conţinut.
Din punctul de vedere al conţinutului, titlurile de credit se împart în:

 titluri de credit propriu-zise
 titluri de credit reprezentative
 titluri de credit de participaţie
9
Titlurile de credit propriu-zise, cunoscute sub denumirea de efecte de comerţ

propriu-zise, sunt acelea în virtutea cǎrora subscriitorul se obligǎ sǎ dea o sumǎ determinatǎ de
bani sau o anumitǎ cantitate de mǎrfuri, determinatǎ prin gen, sau un anumit numǎr de titluri de
credit. Ele formeazǎ categoria titlurilor de credit propriu-zise, şi în mod riguros, numai lor ar
trebui sǎ le fie rezervatǎ aceastǎ denumire.
În categoria titlurilor de credit propriu-zise intrǎ cambia, cecul, titlurile datoriei
publice, obligaţiile emise de societǎţile comerciale, poliţele de asigurare etc.
Cambia şi biletul la ordin sunt reglementate prin Legea nr.58 din 1 mai 1934 care
corespunde principiilor fundamentale cuprinse în Convenţia Internaţionalǎ semnatǎ la 7 iunie
1930 la Geneva care cuprinde legea uniformǎ asupra cambiei şi biletului la ordin.
Cecul este reglementat prin Legea nr.59 din 1 mai 1934 care corespunde principiilor
fundamentale cuprinse în Convenţia Internaţionalǎ de la Geneva semnatǎ la 19 martie 1931
cuprinzând legea uniformǎ asupra cecului.
Deşi România nu a ratificat aceste convenţii, cele douǎ legi s-au inspirat din modelul
italian care la rândul sǎu a fost elaborat în conformitate cu legile uniforme adoptate prin
Convenţiile de la Geneva.
Titlurile de credit reprezentative, sunt acelea prin care se conferǎ titularului un

drept real asupra unei cantitǎţi de mǎrfuri determinate, care se gǎsesc depozitate în locuri speciale
sau sunt încǎrcate pentru a fi transportate şi deci sunt identificate şi specificate.
Posesorul titlului reprezentativ are posesia mǎrfurilor prin intermediul
reprezentantului sǎu (cǎrǎuşul, cǎpitanul, depozitarul ), iar documentul nu-i atribuie numai un
drept de credit viitor şi anume dreptul de restituire sau predare a mǎrfii, ci, ca o consecinţǎ a
posesiunii imediate, îi conferǎ şi un drept actual de dispoziţie asupra mǎrfurilor. Titlurile de
credit reprezentative se substituie bunurilor pe care le reprezintǎ în circulaţia materialǎ a
mǎrfurilor.
În aceastǎ categorie intrǎ:
 Scrisoarea de trǎsurǎ.
 Poliţa de încarcare.
 Warantul.
Aceste titluri reprezentative sunt emise în baza unui contract, care constatǎ
consemnarea unui bun şi obligaţia de a-l restitui, iar cel care are obligaţia restituirii, o are şi pe
aceea de a conserva bunul, fiind ţinut sǎ i-a pentru aceasta toate mǎsurile necesare. De asemenea,
aceste titluri circulǎ în locul mǎrfurilor pe care le reprezintǎ. Ele pot fi înstrǎinate sau pot fi gajate
pentru a obţine credit bancar.
Titlurile de credit de participaţie, nu cuprind o promisiune de prestaţii viitoare şi

nici nu încorporeazǎ în ele un drept real. Ele certificǎ un drept complex şi anume calitatea de
component al unei colectivitǎţi, cum ar fi acţionarul unei societǎţi. Acestor titluri li s-a mai dat şi
denumirea de titluri de drepturi corporative.
Din calitatea de component al unei colectivitǎţi decurg o serie de drepturi personale,
nepatrimoniale, precum sunt drepturile de administraţie, de participare la adunǎrile generale, de
examinare a registrelor etc, precum şi drepturi personale patrimoniale, sunt drepturi de dividend
sau dreptul la valoarea acţiunii.
10
C. Titlurile de credit improprii.
Alǎturi de titlurile de credit expuse mai sus existǎ o altǎ categorie de documente, care
adoptǎ numai unele din trǎsǎturile caracteristice titlurilor de credit. Acestea au eficacitate juridicǎ
limitatǎ, deşi se aseamǎnǎ cu cele dintâi fie prin aparenţǎ, prin structura exterioarǎ, fie prin
termenul prin care sunt denumite, fie prin modul lor de circulaţie.
În prima grupǎ de titluri de credit improprii se deosebesc, în primul rând,
documentele de legitimare, al cǎror efect consistǎ în acea cǎ posesiunea documentului constituie
proba titularitǎţii dreptului; însǎ o asemenea probǎ nu este decât o simplǎ prezumţie, care îşi
produce efectele numai pânǎ la proba contrarie.
Aceastǎ legitimare funcţioneazǎ fie în favoarea creditorului, fie în favoarea
debitorului, în timp ce la titlurile de credit legitimarea funcţioneazǎ în beneficiul ambelor pǎrţi.
În anumite împrejurǎri dreptul poate fi exercitat chiar fǎrǎ existenţa documentului,
putându-se spune cǎ în cazul acestor titluri de credit improprii încorporarea dreptului nu este dusǎ
pânǎ la capǎt. Aşa, de exemplu, dacǎ este pierdut sau furat un astfel de document în care
legitimarea opereazǎ în favoarea debitorului, titularul documentului va trebui sǎ facǎ uz de calea
opoziţiei la platǎ şi nu la calea procedurii de amortizare.
Pe de altǎ parte, nu existǎ numai o legǎturǎ între document şi raportul juridic original,
ci şi o legǎturǎ între drept şi persoana cǎreia îi este atribuit dreptul prin document, dreptul fiind
destinat sǎ fie exercitat de persoana cǎreia îi revine la origine, deoarece ca o regulǎ generalǎ
aceste documente nu sunt fǎcute sǎ circule, forma lor constituind un fel de a fi al documentului
pentru scopul de legitimare.
Legitimarea poate opera în favoarea debitorului sau în favoarea creditorului. Exemple
din prima categorie sunt biletele de tren, autobuze, tramvai iar din cea de a doua categorie sunt
biletele de intrare în teatru, la muzee, la conferinţe. Titlurile aparente constituie a doua categorie
de titluri improprii. Pentru acestea documentul îndeplineşte funcţia de mijloc de dovadǎ al unui
raport contractual.
Deşi forma exterioarǎ a acestor titluri ne aminteşte fie titlurile de credit, fie
documentele de legitimare, în fond titlurile nu îndeplinesc funcţiunea niciuneia din categorii cu
care le-am asemǎnat, ci constituie simple înscrisuri de credit.
11
CAPITOLUL II.
ISTORICUL CAMBIEI.
2.1. Originea şi fazele de evoluţie a cambiei.
Despre originea cambiei cât şi epoca în care se situeazǎ apariţia acestei instituţii
juridice, nu existǎ încǎ o pǎrere generalǎ.
Este drept cǎ antichitatea greco-romanǎ a cunoscut operaţia care a devenit în urmǎ
conţinutul cambiei- tratatǎ ca circulaţie în Evul Mediu- şi anume remiterea unei sume de bani de
pe o piaţǎ pe alta prin intermediul unui document care atestǎ vǎrsǎmântul.
Exigenţele economice care au dat naştere cambiei le gǎsim şi în antichitate, dar ele au
cǎpǎtat un caracter mai accentuat în Evul Mediu.
Din punct de vedere economic au fost determinaţi pentru crearea cambiei urmǎtorii
factori:
 nesiguraţa transporturilor.
 interzicerea exportului de capitaluri.
 marea densitate de monede.
 lipsa de transmisibilitate liberǎ a creditelor şi reprezentare procesualǎ.
Dreptul consuetudinar unificat format în cursul Evului Mediu a fost reprodus în
regulamentele diferitelor târguri, iar dupǎ regulamentul târgului din Lyon a fost redactatǎ
Ordonanţa francezǎ, prin care s-a cǎutat sǎ se simplifice şi sǎ se precizeze formele cambiei.
Apariţia cambiei în relaţiile comerciale este strâns legatǎ de dezvoltarea acestor relaţii
în spaţiu prin extinderea comerţului între diferitele oraşe, provincii, ţǎri şi chiar continente.
Pentru a evita riscurile transportului monedei la mari distanţe, a fost practicat un mijloc de
schimb monetar confirmat printr-un înscris. Comerciantul depunea la plecare la un bancher,
numit cambiator, suma de bani de care avea nevoie la destinaţie; acesta emitea un înscris prin
care corespondentul de la destinaţie, tot un cambiator, primea ordinul(dispoziţia) sǎ înmâneze
acelui comerciant sau altei persoane, indicatǎ de el, suma depusǎ. Funcţia acestui document era
exclusiv aceea de instrument de schimb. Sub aceastǎ formǎ, înscrisul nefiind negociabil, nu avea
încǎ valoarea unui titlu de credit. Abia mai târziu, când pentru a rǎspunde nevoii beneficiarului de
a-şi procura suma înainte de data înscrisǎ în document, s-a creat posibilitatea de al transmite prin
forma simplǎ, numitǎ gir, documentul a devenit astfel un titlu de credit.
Aceastǎ importantǎ fazǎ în evoluţia cambiei a avut o contribuţie esenţialǎ în
dezvoltarea cambiei moderne, care devenind pe lângǎ instrument de schimb şi unul de credit uşor
negociabil şi-a dobândit un loc de primǎ importanţǎ în relaţiile comerciale. Girul a devenit cu
timpul şi un instrument de garanţie a creanţei transmise, conferind astfel cambiei un plus de
credibilitate, ceea ce a contribuit la creşterea creditului comercial.
12
2.2. Autonomia şi originalitatea dreptului cambial.
Petru V. Pǎtrǎşcanu spune cǎ, ”privitǎ sub “specie juris”, cambia poate fi socotitǎ una
dintre cele mai rafinate creaţii ale spiritului juridic. Conceptele de drept, uneori de o totalǎ
originalitate, provocate de varietatea situaţiilor economice la care dreptul trebuie sǎ facǎ faţǎ, sunt
aplicate cu rigoare, dar nu în mod rigid, în concordanţǎ cu însuşirile caracteristice ale titlului
cambial şi ale obligaţiei cambiale. Numai o deplinǎ cunoaştere a armǎturii juridice a cambiei,
care înglobeazǎ toate aceste însuşiri caracteristice, poate oferi posibilitatea soluţionǎrii
problemelor de deosebitǎ diversitate şi dificultate ce se ivesc în practica dreptului cambial.” *2
Titlurile de credit la ordin, prin specificitatea lor, au amplificat caracteristica de
încorporare a dreptului în titlu. În aceastǎ specie de titluri de credit, dreptul este încorporat în
asemenea mǎsurǎ în titlu, încât titlul formeazǎ o unitate cu însuşi dreptul încorporat. Titlul de
credit la ordin devine astfel, un obiect mobil, supus ca atare unor forme şi reguli speciale de
constituire, circulaţie şi valorificare, simple şi operative.
În temeiul caracteristicilor esenţiale ale titlurilor de credit şi ţinându-se seama de
specificitatea titlurilor de credit la ordin s-a creat un sistem propriu de norme juridice, specific şi
adecvat acestora. Acest sistem este un sistem normativ, cunoscut sub numele generic de drept
cambial, a devenit autonom, desprinzându-se din dreptul privat şi conţinând pe lângǎ elementele
de drept material şi procedural de naturǎ comercialǎ şi civilǎ şi unele referiri la dreptul public.
Prioritatea incidenţei dreptului cambial este strict condiţionatǎ de îndeplinirea unor
formalitǎţi specifice pentru valorificarea cambiei. Astfel, nedresarea actului de protest în
termenul şi forma cerute de lege împiedicǎ exerciţiul acţiunii cambiale de regres, dupǎ cum
transmiterea cambiei prin cesiune scoate cambia de sub incidenţa dreptului cambial.
Prin ieşirea cambiei din sfera de aplicare sau din prioritatea incidenţei dreptului
cambial, titlul nu este lipsit de orice protecţie juridicǎ, ci devenind un simplu act sub semnǎturǎ
privatǎ, el este, în aceastǎ situaţie, supus dreptului comun comercial sau civil, dupǎ natura
raportului fundamental.
Originalitatea dreptului cambial este ilustratǎ printr-o serie de instituţii proprii
acestuia. Ca exemplu, este girul o formǎ cu funcţii multiple de circulaţie a cambiei sau avalul
care constituie o formǎ specificǎ de garanţie; de asemenea solidaritatea cambialǎ derogatorie de
la solidaritatea de drept comun, ori instituţia intervenţiei.
Titlul cambial, deşi este întocmit sub forma unui act sub semnǎtura privatǎ, are prin
lege conferit caracter executor, însuşire care permite valorificarea directǎ a creanţei cambiale
printr-o procedurǎ de executare, fǎrǎ a fi necesarǎ o procedurǎ judiciarǎ de constituire a unui titlu
executor prin hotǎrâre judecǎtoreascǎ.
Originalitatea dreptului cambial se reflectǎ şi prin elasticitatea trecerii de la un regim
juridic la altul, alternativ sau succesiv.De exemplu, o cambie poate fi transmisǎ prin gir sau
cesiune, situaţii din care derivǎ regimuri juridice deosebite. Prin introducerea opoziţiei cambiale,
executarea cambialǎ, devine o procedurǎ executorie, un contencios cambial de fond în care
pârâtul poate face apǎrǎrile admise într-o acţiune cambialǎ, fǎrǎ a se pierde, în cazul respingerii
opoziţiei, beneficiul procedurii de executare. În aprecierea validitǎţii titlului cambial şi a
obligaţiei cambiale, funcţioneazǎ un sistem al nulitǎţilor mai putin rigid, iar buna credinţǎ a
terţilor se bucurǎ de o protecţie deosebitǎ. Ca o consecinţǎ a însuşirii principale a cambiei de a
2
* Pǎtrǎşcanu V. Petru-Drept Cambial- Cambia şi Biletul la Ordin, Bucuresti, Editura All, 1994.
13
îngloba însuşi dreptul de creanţǎ, valorificarea creanţei cambiale se poate face, opţional, prin
acţiuni specifice dreptului cambial, cum sunt acţiunea cambialǎ directǎ, de regres sau executarea
cambialǎ cu opoziţia şi acţiuni de drept comun cum sunt acţiunea cauzalǎ şi actiunea de
îmbogǎţire fǎrǎ cauzǎ.
Autonomia şi originalitatea dreptului cambial conferǎ acestei ramuri de drept o
configuraţie specialǎ în domeniul reglementǎrilor relaţiilor umane, ceea ce a determinat pe un
ilustru doctrinar al dreptului cambial sǎ-l considere un miracol al timpurilor noastre.
2.3. Tendinţele de unificare a dreptului cambial.
În secolul al XIX-lea progresul dreptului, realizat prin marile codificǎri, a însemnat o

accentuare a deosebirilor dintre diferitele sisteme juridice, pe care receptarea dreptului roman le
fǎcuse sǎ disparǎ sau le atenuase.
Incovenientele au fost resimţite în mod deosebit la instituţiile cu o largǎ aplicaţie
internaţionalǎ, mai ales cǎ la acestea particularismele apǎreau şi mai nejustificate, dat fiind
substratul economic al anumitor raporturi, aproape identice peste tot.
Legea uniformizǎrii dreptului cambial a trecut din lucrǎrile doctrinarilor în domeniul
lucrǎrilor de realizare practicǎ, fǎcând obiectul preocupǎrilor asociaţiilor şi institutelor
internaţionale pentru studiul dreptului. Acestea, în diferite congrese, au dezbǎtut probleme mai
delicate, sistemul german manifestându-şi superioritatea faţǎ de cel francez, şi s-a încercat
totodatǎ o apropiere de sistemul anglo-saxon.
2.4 Conferinţele de la Haga.
În anul 1908 guvernele german şi italian au cerut guvernului olandez sǎ convoace o

şedinţǎ diplomaticǎ internaţionalǎ, care s-a şi ţinut în anul 1910 la Haga.
Dupǎ ce au avut loc o serie de dezbateri, s-au redactat douǎ anteproiecte, unul relativ
la legea uniformǎ cambialǎ, celǎlalt relativ la o convenţie pentru unificarea dreptului referitor la
cambie şi biletul la ordin, ambele bazate pe sistemul de unificare preconizat de delegaţia
germanǎ.
Cea de-a doua conferinţǎ s-a întrunit tot la Haga în anul 1912 şi a adus anumite
modificǎri anteproiectelor din anul 1910.
În sistemul de unificare primit se creeazǎ obligaţia pentru fiecare stat participant sǎ
aducǎ în legislaţia sa naţionalǎ textul de lege asa cum a fost adoptat de Conferinţǎ. Conflictele de
legi au fost reglementate printr-un sistem de norme cambiale uniforme care tindeau sǎ
uniformizeze şi efectele netimbrǎrii cambiilor.
Faţǎ de proiectul din anul 1910, regulamentul din anul 1912 reprezenta progrese
remarcabile şi precise precum şi modificǎri substanţiale introduse printre care se numǎra: fixarea
termenelor pentru protest, prescripţie, cambia la purtǎtor. Acest regulament a fost criticat pe
consideraţia cǎ unificarea realizatǎ nu era decât parţialǎ, din cauza numeroaselor rezerve
introduse. Însǎ ele n-au putut fi evitate, date fiind divergenţele dintre sistemul francez şi cel
14
german, anumite concesii trebuind sǎ fie fǎcute spiritului naţionalist francez. Puterile anglo-
saxone nu au semnat convenţia, aşa cǎ unificarea nu a cuprins decât dreptul european continental.
2.5.Conferinţele de la Geneva.
Izbucnirea primului rǎzboi mondial a împiedicat punerea în aplicare a regulamentului

de la Haga. Dupǎ rǎzboi, ideea de unificare a fost legatǎ de aceea a acordurilor dintre fostele state
combatante.
În mai 1930 s-a întrunit la Geneva cea de-a treia Conferinţǎ Internaţionalǎ precedând
o laborioasǎ pregǎtire juridicǎ sub conducerea prof. Percerou. Au participat reprezentanţi oficiali
din 31 de state. În urma dezbaterilor care au avut loc, la aceastǎ conferinţǎ s-au semnat trei
convenţii la 7 iunie 1930, şi anume:
1.”Convenţia adoptând legea uniformǎ asupra cambiilor şi biletelor la ordin”

2.”Convenţie destinatǎ sǎ reglementeze anumite conflicte de legi în materie de cambii şi
bilete la ordin”
3.”Convenţie relativǎ la dreptul de timbru în materie de cambie şi bilete la ordin”
De asemenea, s-a mai redactat , şi un act final, care cuprinde dezideratele conferinţei,
cum sunt, de exemplu, dezideratul prin care se cerea ca statele care întrebuinţeazǎ aceeaşi limbǎ
sǎ procedeze la o traducere unicǎ, stabilind un singur text oficial, precum şi acela ca statele
participante sǎ-şi comunice lista sǎrbǎtorilor oficiale, în care se va putea cere plata, nu se vor
putea adresa proteste etc.
În momentul intrǎrii în vigoare a convenţiei, aceasta a fost condiţionatǎ de ratificarea
a cel puţin şapte state, din care minimum trei sǎ fie membrii permanenţi ai Consiliului Societǎţii
Naţiunilor.
În linii mari, legea uniformǎ de la Geneva reproduce regulamentul uniform de la
Haga din 1912, dar au fost introduse unele modificǎri, cum sunt de exemplu:
 considerarea ca nescrisǎ a promisiunii de dobânzi fǎrǎ indicare a procentelor.
 independenţa obligaţiilor cambiale, continuarea valabilitǎţii procurii în caz de moarte sau
incapacitate a reprezentantului.
 reglementarea cambiei în alb.
 echivalarea girului de purtǎtor ca un gir în alb.
 mǎrirea termenului pentru cambiile la vedere.
Convenţiile de la Geneva, întrucât Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii nu au
aderat la ele, au o aplicaţie redusǎ la Europa continentalǎ, în mǎsura în care au fost ratificate de
statele componenete ale acesteia.
În urma ratificǎrilor necesare, Convenţiile de la Geneva au intrat în vigoare la 1
ianuarie 1934.
Convenţia privind legea uniformǎ a fost adoptatǎ în întregime de U.R.S.S., ratificând-
o la 25 noiembrie 1935 şi punând-o în aplicare la 7 august 1936. Aceastǎ ratificare, necesarǎ în
relaţiile economice internaţionale, dǎdea posibilitatea cambiei sǎ-şi îndeplineascǎ rolul pe care i-l
recunoştea legislaţia sovieticǎ în privinţa plǎţilor în strǎinǎtate sau care proveneau din strǎinǎtate.
15
2.6. Legea românǎ din 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin.
Imediat dupǎ primul rǎzboi mondial s-a încercat în mai multe rânduri în ţara noastrǎ
sǎ se reglementeze cambia sub o formǎ nouǎ şi unitarǎ. Astfel, legea din 1 mai 1934 îndeplineşte
acest deziderat fǎrǎ ca ea sǎ contribuie totuşi, în mod efectiv şi complet la opera de unificare
internaţionalǎ. România, deşi a participat la dezbateri, nu a aderat formal la Convenţiile de la
Geneva, dar a reglementat cambia şi biletul la ordin într-o redactare foarte apropiatǎ de aceea a
legii uniforme, din care s-a putut inspira în mod direct, dar, mai ales, din legea italianǎ asupra
cambiei şi biletului la ordin din 14 decembrie 1933, Italia fǎcând parte dintre statele care au
ratificat Convenţiile de la Geneva din 1930. Astfel, legea românǎ nu este o traducere a legii
uniforme, în care sǎ se facǎ eventual uz de rezervele din anexa II( aşa cum se încercase în
proiectul Consiliului Legislativ), ci ea cuprinde anumite modificǎri, care împreunǎ cu unele
greşeli de traducere, au fost aspru criticate de doctrina românǎ. Aceasta a încercat pe cale de
interpretare sǎ remedieze, în mǎsura posibilului, imperfecţiunile legii, având ca izvor de
interpretare legea uniformǎ de la Geneva şi lucrǎrile ei preparatorii, cât şi legea italianǎ din anul
1933, întrucât expunerea din motive a legii române şi dezbaterile parlamentare sunt destul de
sǎrace şi de o valoare redusǎ.
2.7. Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Cambiile şi Biletele

la Ordin Internaţionale.
Titlurile de credit –efecte de comerţ- în special cambiile şi biletele la ordin au

îndeplinit şi îndeplinesc o funcţie determinantǎ în dezvoltarea, diversificarea, accelerarea şi
creşterea nivelului de siguranţǎ al raporturilor economico-financiare şi valutare pe plan mondial.
Este cunoscut cǎ prin aceste instrumente –efecte de comerţ- negociabile în anumite
condiţii se realizeazǎ, valoric, o parte importantǎ a plǎţilor externe şi a încasǎrilor corelative.
Sub aceste aspecte, examinarea lucrǎrilor elaborate de UNCITRAL (Comisia
Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional) relative la efectele de comerţ
internaţionale-cambie şi bilet la ordin- şi analizarea implicaţiilor acestora pentru activitatea de
comerţ exterior prezintǎ un interes teoretic şi practic indiscutabil, mai ales pentru cǎ proiectul
iniţial şi ameliorǎrile aduse acestuia, reprezintǎ un sistem juridic autonom.
Convenţia, actualmente în vigoare, a fost adoptatǎ de cǎtre Adunarea Generalǎ a
Naţiunilor Unite, pe baza recomandǎrii celei de a 6-a comisii (juridicǎ), la 9 decembrie 1988.
Unele dintre cele mai importante aspecte ale Convenţiei sunt :
a) Convenţia cuprinde un ansamblu de reguli moderne şi detaliate, de uz facultativ,
în operaţiile internaţionale privind cambiile şi biletele la ordin internaţionale.
b) În decurs de aproape 15 ani de lucrǎri s-a cǎutat a se reduce la minimum
diferenţele dintre cele douǎ sisteme juridice dominante ţinându-se seama de
16
”noile exigenţe ale comerţului internaţional şi a practicilor bancare şi ale pieţelor

financiare”.
c) Convenţia cuprinde 9 capitole. Capitolul întâi dispune cu privire la domeniul de
aplicare şi la forma efectelor în cauzǎ. Capitolul al doilea conţine definiţii şi alte
prevederi generale, în special reguli referitoare la interpretarea diverselor condiţii
de formǎ. Capitolul al treilea trateazǎ problemele legate de transmiterea unui
efect. Capitolul al patrulea se ocupǎ de drepturile şi obligaţiile semnatarilor şi ale
posesorilor efectelor respective. Capitolul al cincilea cuprinde prevederi
referitoare la prezentarea efectelor, la refuzul de acceptare sau de platǎ şi la
condiţiile reglementând dreptul de recurs al pǎrţilor. Capitolul al şaselea cuprinde
prevederi asupra liberǎrii semnatarului efectului. Capitolele al şaptelea şi al
optulea cuprind dispoziţii referitoare la efectele pierdute şi la prescripţie. În
ultimul capitol cel de al nouǎlea se enunţǎ dispoziţiile finale.
Caracteristici principale ale Convenţiei.
În esenţǎ, prin Convenţie se stabilesc definiţiile, titulatura şi, în genere, condiţiile de

formǎ ale ”cambiilor internaţionale (Convenţia UNCITRAL)” şi ”biletelor la ordin(Convenţia
UNCITRAL)”, utilizarea lor fiind absolut facultativǎ.
Pentru a ilustra ”internaţionalitatea” efectelor respective cambia trebuie sǎ desemneze
cel puţin douǎ din locurile enumerate în paragraful 1 al art. 2, iar douǎ, cel puţin din aceste locuri,
trebuie sǎ fie situate în state diferite. Locurile în chestiune sunt urmǎtoarele : locul unde cambia
este trasǎ, locul desemnat alǎturi de semnǎtura trǎgǎtorului, locul desemnat alǎturi de semnǎtura
trasului, locul desemnat alǎturi de numele trasului, locul desemnat alǎturi de numele
beneficiarului şi locul plǎţii.
Instrumentele care fac obiectul Convenţiei trebuie sǎ mai îndeplineascǎ o condiţie
pentru a fi considerate ca atare şi anume : un loc important este necesar sǎ fie specificat pe efect
şi sǎ fie situat într-un stat care este parte la Convenţie ; în cazul cambiei este vizat fie locul unde a
fost trasǎ cambia, fie locul plǎţii.
Convenţia enunţǎ clar principiul negociabilitǎţii instrumentelor pe care le
reglementeazǎ.
În acelaşi spirit de universalitate a circulaţiei instrumentelor- efecte de comerţ- a
introdus categoriile ”posesor” şi ”posesor protejat” al acestora. În stabilirea drepturilor unui
efect şi a limitǎrii acestor drepturi prin efectul unor creanţe şi excepţii ale terţilor, redactorii
Convenţiei au trebuit sǎ aleagǎ între două abordări total diferite, dar ambele justificabile şi
anume, aceea derivând din sistemele de drept romanic şi aceea decurgând din sistemele de
” common law”.
Soluţia aleasă consistă într-un sistem pragmatic cu două nivele stabilind o distincţie
între simplul posesor şi ” posesorul protejat”. Drepturile posesorului protejat sunt mai puţin
afectate de creanţele şi excepţiile altor persoane.
O prevedere importantǎ a Convenţiei clarificǎ o problemǎ tratatǎ diferit în
principalele sisteme juridice. Mai mult, încorporeazǎ în reglementarea efectelor de comerţ
internaţionale un principiu împrumutat din legislaţia generalǎ a vânzǎrilor din sistemele de drept
romanic.
17
Convenţia prezintǎ o soluţie interesantǎ, de compromis, în sensul cǎ recunoaşte, în

mod abil, concomitent, avalul ca tip de garanţie propriu ”sistemului Geneva”, dar şi celǎlalt tip de
garanţie mai puţin puternic şi care se întâlneşte în jurisdicţiile ”common law”
În Convenţie se mai fac scurte caracterizǎri ale dispoziţiilor cu caracter novator ca, de
exemplu, cu privire la : efectele cu nivele de dobânzi variabile, efecte plǎtibile prin vǎrsǎminte la
scadenţe succesive, obligaţii privind moneda plǎţii, semnǎtura nemanuscrisǎ, termenul de
prescripţie uniform.
Dispoziţiile finale ale Convenţiei comportǎ clauzele obişnuite desemnând pe
Secretarul General al O.N.U. ca depozitar al Convenţiei, care a fost deschisǎ pentru semnare pânǎ
la 30 iunie 1990 şi a rǎmas deschisǎ ratificǎrii, acceptǎrii sau aprobǎrii statelor semnatare.
Sunt considerate autentice textele în limbile englezǎ, franceză, arabă, chineză,
spaniolă şi rusă.
2.7. Diversitatea sistemelor de drept cambial.
Dupǎ unificarea de la Geneva (1930) a cambiei şi a biletului la ordin, trei mari

sisteme de drept se aflǎ încǎ în prezent şi anume: sistemul german, sistemul anglo-saxon şi
sistemul francez.
Ţǎrile anglo-saxone neaderând la Convenţiile de la Geneva, regimul lor juridic
privitor la titlurile de credit s-a menţinut în întregime. În ceea ce priveşte sistemul francez şi cel
german, cu toatǎ aderarea Franţei şi Germaniei la Convenţiile de la Geneva, ele continuǎ sǎ
rǎmânǎ diferite, prin interpretarea diferitǎ a unor texte ale legii uniforme.
Diferenţele fundamentale între sistemul lui Wechselrecht şi dreptul francez privesc
mai ales provizionul şi drepturile posesorului în caz de decǎdere din acţiunea cambialǎ sau de
prescriere a ei.
Petru V. Pǎtrǎşcanu spune ”Fǎcând abstracţie de cele câteva puncte divergente, în
ansamblu lor cele trei sisteme de drept cambial, sunt asemǎnǎtoare, aşa cǎ ar fi posibilǎ o
unificare mai completǎ decât cea de la Geneva, dacǎ ar exista mai multǎ înţelegere din partea
statelor participante la o nouǎ conferinţǎ convocatǎ în acest scop.” *3
* Pǎtrǎşcanu V. Petru-Drept Comercial- Cambia şi Biletul la Ordin, Bucureşti, Editura All, 1994.
18
CAPITOLUL III. CAMBIA

DEFINIŢIE, FUNCŢII, CARACTERISTICI.
3.1. Definiţia cambiei.
În primul rând putem spune cǎ noţiunea de cambie provine din cuvântul italian
cambio, care înseamnǎ schimb. Legea nr. 58/1934 nu dǎ o definiţie a cambiei, dar ea cuprinde
însǎ o serie de dispoziţii privind cuprinsul cambiei pe baza cǎrora se poate defini acest titlu.
Cambia este un înscris prin care o persoanǎ, denumitǎ trǎgǎtor sau emitent dǎ
dispoziţie altei persoane, numitǎ tras, sǎ plǎteascǎ la scadenţǎ o sumǎ de bani unei a treia
persoane, numitǎ beneficiar, sau la ordinul acestuia.
Dupǎ cum rezultǎ din definiţie, cambia implicǎ participarea a trei persoane şi anume:
a) trǎgǎtorul(emitentul) este persoana care emite titlul, adicǎ el dǎ dispoziţia sǎ
se plǎteascǎ o sumǎ de bani. Prin semnǎtura sa, trǎgǎtorul îşi asumǎ obligaţia
de a face sǎ se plǎteascǎ suma de bani beneficiarului de cǎtre tras. Emitentul
înscrisului poartǎ denumirea de trǎgǎtor, deoarece “trage” titlul asupra
debitorului care este obligat sǎ efectueze plata.
b) trasul este persoana cǎreia i se adreseazǎ dispoziţia de a plǎti o sumǎ de bani.
c) beneficiarul este persoana cǎreia sau la ordinul cǎreia urmeazǎ sǎ se facǎ
plata.
Creanţa pe care o are trǎgǎtorul faţǎ de tras, izvorâtǎ din raportul juridic fundamental
stabilit între ei, se numeşte proviziunea sau acoperirea cambiei. Din cauzǎ cǎ trǎgǎtorul este
debitor al beneficiarului, el emite cambia pentru a stinge propria sa datorie. Astfel creanţa
beneficiarului faţǎ de trǎgǎtor se numeşte valoare furnizatǎ. Dacǎ beneficiarul este şi el debitorul
altei persoane şi doreşte sǎ efectueze plata cu aceeaşi cambie, va înscrie pe spatele cambiei
menţiunea de a se plǎti creditorului sau la ordinul acestuia. Aceastǎ menţiune se numeşte gir sau
andosare. De asemenea beneficiarul care a înscris menţiunea este girant iar noul beneficiar este
giratar.
Beneficiarul iniţial sau giratarul, dacǎ vor sǎ obţinǎ suma în numerar înainte de
termenul înscris pe cambie, ei pot recurge la scontarea cambiei, prezentând-o unei bǎnci. Banca
va reţine cambia giratǎ în favoarea ei şi va plǎti suma înscrisǎ pe cambie diminuatǎ cu taxa
scontului, echivalentǎ cu dobânda corespunzǎtoare sumei şi timpul rǎmas pânǎ la termenul de
platǎ a cambiei, plus comisionul.
Ţinând seama de “figura” proprie a cambiei între celelalte titluri de credit şi
parcurgând trǎsǎturile caracteristice ale cambiei, se mai poate încerca o definiţie a acesteia,
aceastǎ definiţie reflectând atât fazele emisiunii, cât şi a circulaţiei şi executǎrii cambiale:
“ Cambia este un titlu de credit la ordin, formal şi complet, cuprinzând obligaţia
necondiţionatǎ , autonomǎ, abstractǎ şi solidarǎ de a plǎti sau a dispune sǎ se plǎteascǎ o sumǎ
determinatǎ de bani la scadenţǎ şi la locul cuvenit, care este negociabilǎ prin gir şi beneficiazǎ de
o procedurǎ de execuţie eficace şi promtǎ”.
19
3.2 Regimul legal şi figura juridicǎ a cambiei.
A. Regimul legal al cambiei.
Dreptul a avut un rol hotǎrâtor în consacrarea cambiei. Urmǎrind pe plan juridic sǎ

asigure cadrul normativ necesar îndeplinirii funcţiilor cambiei, dreptul a ţinut pasul cu
dezvoltarea multiplelor funcţii economice ale cambiei. În decursul timpului, de la un început de
reglementare a cambiei prin aplicarea unor norme generale de drept privat, civile sau comerciale,
dreptul a evoluat spre constituirea unui sistem propriu de norme, adecvate evoluţiei funcţiilor
cambiei, ajungând la formarea unei ramuri de drept autonom, denumit drept cambial.
Dezvoltarea relaţiilor comerciale internaţionale şi folosirea cambiei din ce în ce mai
mult în aceste relaţii, a dus la o unificare pe zone mai mari a dreptului cambial. De fapt, este ceea
ce în zona europeanǎ a realizat Convenţia asupra legii uniforme a cambiei din 7 iunie 1930 de la
Geneva.
România, preluând principiile acestei Convenţii prin intermediul legii italiene din anul
1933, a adoptat prin Legea nr. 58/1934 privind cambia şi biletul la ordin, un sistem legislativ
uniform pentru întreg teritoriul ţǎrii, în concordanţǎ cu reglementǎrile din Convenţia de la
Geneva din 1930.
Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin a fost consideratǎ o lege
unificatoare, aplicabilǎ pe întreg teritoriul ţǎrii, chiar şi atunci când în unele pǎrţi ale ţǎrii, ca
Transilvania şi Bucovina, erau încǎ în vigoare norme de drept privat dinainte de 1918.
Legea nr.58/1934 s-a aplicat fǎrǎ modificǎri, pânǎ la instaurarea economiei socialiste,
proliferând o bogatǎ şi substanţialǎ jurisprudenţǎ şi anume:
Legea asupra cambie şi biletului la ordin din 1934 este o lege de unificare, care se
aplicǎ pe întreg teritoriul ţǎrii.
Fiind o lege de unificare, opoziţia prevǎzutǎ de art. 62, este singura cale de atac care
se poate face împotriva executǎrii cambiale. Apelul prevǎzut de legea de execuţie din
Transilvania este inadmisibil.
În Monitorul Oficial nr.10 din 20 aprilie 1994 privind cambia şi biletul la ordin, au
fost publicate Normele tehnice ale Bǎncii Naţionale a României. Aceste Norme tehnice cuprind
recomandǎri privind condiţiile tehnice ce trebuie sǎ le îndeplineascǎ suportul de hârtie pe care se
tipǎresc cambiile şi biletele la ordin(greutate, grosime, rezistenţǎ, capacitate de absorbţie la apǎ),
precum şi textul şi desenul, ca şi dimensionarea şi aranjarea lor pe faţǎ şi versoul cambiilor şi
biletelor la ordin ca şi caracteristicile tiparului folosit.
Bǎncii Naţionale a României îi este datǎ competenţa de reglementare datoritǎ funcţiei
deosebite pe care aceastǎ instituţie o are, conform art. 1 al Legii nr.34/1991 privind Statutul
Bǎncii Naţionale a României, de a conduce şi stabili politica monetarǎ şi de credit, în cadrul
politicii financiare a statului. Potrivit acestei legi, toate reglementǎrile emise de Banca Naţionalǎ
a României se publicǎ în Monitorul Oficial. Aceastǎ obligaţie de publicare, care are drept scop sǎ
20
facǎ opozabile legile şi celelalte acte normative faţǎ de toţi cetǎţenii, acestea devin obligatorii
pentru întreaga populaţie, în mǎsura în care nu contravin Constituţiei respectiv legilor.
B. Figura juridicǎ a cambiei.
Cambia se identificǎ şi individualizeazǎ prin figura sa juridicǎ atât în ceea ce priveşte

mecanismele juridice care au determinat înfiinţarea titlului cambial şi a circulaţiei sale precum şi
prin poziţia juridicǎ a participanţilor la obligaţia cambialǎ.
Deşi autonomǎ, orice obligaţie cambialǎ, nu este izolatǎ, ea reflectând o serie de
raporturi juridice de drepturi şi obligaţii dar şi contractate prin convenţii preexistente. Aceste
convenţii, fundamentale sau cauzale nu apar în însǎşi titlul cambial, ele neputând fi ignorate, fiind
admise chiar de dreptul cambial în anumite cazuri sau situaţii sǎ poatǎ fi invocate.
Pǎrţile din convenţia fundamentalǎ sau cauzalǎ trebuie sǎ cadǎ de acord ca realizarea
raporturilor de credit-debit din aceastǎ convenţie sǎ fie executate printr-o modalitate specialǎ care
sǎ asigure o promtǎ achitare a creanţei. Aceastǎ modalitate specialǎ o constituie cambia, titlu
distinct şi autonom, care desprins complet de convenţia cauzalǎ sau fundamentalǎ are o “viaţǎ “
proprie.
Se poate afirma deci cǎ mecanismul juridic de formare a cambiei cuprinde trei stadii:
convenţia cauzalǎ sau fundamentalǎ, convenţia executivǎ şi titlul cambial. În cazul cambiilor de
complezenţǎ, existenţa acestora nu infirmǎ acest mecanism juridic, convenţia fundamentalǎ sau
cauzalǎ fiind înlocuitǎ printr-o obligaţie moralǎ, cǎreia i se dǎ prin convenţia executivǎ (cel de al
doilea stadiu) expresia juridicǎ a titlului cambial (cel de al treilea stadiu).
Un alt mecanism juridic al cambiei care rezultǎ din indisolubila legǎturǎ, pânǎ la
confundare, dintre creditul cambial şi titlu, îl constituie raportul dintre posesiunea cambiei şi
dobândirea valabilǎ a creditului cambial. În acest caz, factorul decisiv al mecanismului juridic al
acestui raport este buna credinţǎ într-o concepţie mult mai largǎ decât cea din dreptul civil. Orice
posesor al cambiei dacǎ este de bunǎ credinţǎ este implicit şi titularul dreptului de creanţǎ. Buna
credinţǎ valideazǎ obligatoriu cambia, chiar dacǎ la emisiune cambia a fost afectatǎ de un viciu
de consimţǎmânt care atrage nulitatea.
Participanţii la emisiunea cambiei, constituind un triunghi cambial, figureazǎ în numǎr
de trei persoane sau grupuri de persoane, fiecare având o poziţie juridicǎ bine determinatǎ. Astfel,
cambia este emisǎ de trǎgǎtor, care având dubla calitate de creditor sau potenţial creditor faţǎ de
tras şi de debitor cambial faţǎ de beneficiar dǎ dispoziţie unei alte persoane, denumite beneficiar,
sǎ plǎteascǎ o sumǎ determinatǎ de bani la o data stabilitǎ şi într-un anumit loc. Beneficiarul,
persoana care urmeazǎ sǎ primeascǎ suma este un creditor cambial al trǎgǎtorului şi a convenit cu
acesta ca suma datoratǎ sǎ-i fie achitatǎ de o terţǎ persoanǎ, ca obligat cambial. Trasul, cea de a
treia persoanǎ indicatǎ de trǎgǎtor sǎ plǎteascǎ suma, la emiterea cambiei este numai un potenţial
debitor cambial, fiindcǎ el n-a participat şi de cele mai multe ori nici nu a fost consultat de
negoţul cambial dintre trǎgǎtor şi beneficiar. Abia în momentul acceptǎrii sau plǎţii când trasului
îi este adusǎ la cunoştinţǎ datoria sa cambialǎ, şi acesta îşi dǎ acordul, el devine, în calitate de
acceptant, un debitor cambial. Refuzul sǎu de acceptare sau platǎ nu are nici o influenţǎ asupra
creanţei cambiale, operând în anumite condiţii formale, o transferare a obligaţiei de platǎ cǎtre
debitorii în regres.
21
În timpul circulaţiei cambiei prin gir, aceasta îşi schimbǎ persoana beneficiarului.
Acest nou creditor cambial nu are nici o legǎturǎ directǎ cu persoana trǎgǎtorului sau trasului, dar
are un drept deplin de creanţǎ asupra acestora ca şi asupra tuturor celor care anterior au girat
cambia .Obligaţia cambialǎ, datoritǎ caracterului ei autonom, abstract sau formal, nu se modificǎ
în funcţie de persoana beneficiarului. Validitatea ei, în aceastǎ privinţǎ este condiţionatǎ numai de
legitimarea beneficiarului posesor al cambiei printr-un şir neîntrerupt de giruri.
Radu Economu spune cǎ ”alte persoane participante la circuitul cambial, cum ar fi
avaliştii, nu schimbǎ triunghiul cambial, aceştia devenind numai garanţi ai celor doi debitori
cambiali, acceptantul ca debitor principal şi trǎgǎtorul sau giranţii ca debitori de regres. Prin
solidaritatea cambialǎ şi aceşti garanţi, alǎturi de ceilalţi debitori cambiali, sunt obligaţi la platǎ,
neavând beneficiul discuţiunii sau diviziunii.” *4
3.2. Caracteristicile şi funcţiile cambiei.
A. Caracteristicile cambiei.
Cambia este consideratǎ ca titlul de credit prin excelenţǎ. Ea este luatǎ ca model
pentru construcţia teoreticǎ a tuturor titlurilor de credit, nu numai din cauzǎ ca posedǎ trǎsǎturile
comune ale acestora, dar şi prin faptul cǎ le duce la un grad maxim de eficacitate, caracteristicile
cambiei fiind în concordanţǎ perfectǎ cu funcţiunea ei economicǎ. Dar, pe lângǎ aceste caractere
generale, cambia are şi anumite caractere proprii. Astfel:
Cambia este un titlu de credit. Cambia este un înscris care conferǎ posesorului
legitim dreptul de a primi suma de bani care este menţionatǎ în cuprinsul sǎu. Plata care este
dispusǎ de trǎgǎtor devine exigibilǎ dupǎ scurgerea unui termen de la data emiterii cambiei, şi
datoritǎ acestui fapt, prin cambie se realizeazǎ o operaţie de credit. De asemenea, scadenţa este
unicǎ pentru toate obligaţiile cambiale rezultate din cambie.
Cambia are ca obiect plata unei sume de bani. Dispoziţia datǎ trasului de cǎtre
trǎgǎtor priveşte plata unei sume de bani. Astfel, obligaţia cambialǎ poate avea ca obiect numai
plata unei sume de bani, cu excluderea oricǎrei alte prestaţii.Toate obligaţiile cambiale vor avea
ca obiect plata aceleaşi sume de bani, pe care trǎgǎtorul a menţionat-o în cambie.
Cambia este un titlu complet. Obligaţia şi dreptul sunt cele cuprinse în înscris,iar în
lipsa unei menţiuni esenţiale din înscris este exclusǎ folosirea unor elemente exterioare, chiar
dacǎ în cambie s-ar putea face trimiterea la ele. Aceastǎ interdicţie decurge din caracterul literal
al cambiei întemeiat pe formalismul titlurilor comerciale de valoare.
Cambia este un titlu la ordin. Dreptul cuprins în cambie, poate fi exercitat atât de
beneficiar cât şi de persoana cǎreia acesta i-a transmis cambia prin gir. Clauza “ la odin” este
subînţeleasǎ în orice cambie, astfel, emitentul cambiei îl autorizeazǎ pe posesorul ei sǎ o
transmitǎ altei persoane oricând doreşte.
Legea permite transmiterea cambiei şi pe calea dreptului comun a cesiunii de creanţǎ
şi în acest caz în cambie trebuie sǎ se facǎ menţiunea “nu la ordin”.
Cambia este un titlu abstract. Întrucât cambia este un titlu abstract, pentru
valorificarea drepturilor şi realizarea obligaţiilor cambiale nu trebuie fǎcutǎ dovada raporturilor
fundamentale. Din moment ce a fost emisǎ, cambia cât şi drepturile şi obligaţiile cambiale au
4
*Economu Radu-Manual practic de Drept Cambial, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 1996.
22
existenţa de sine stǎtǎtoare. Din cauza caracterului sǎu de titlu abstract, cambia se emancipeazǎ
total din cauza juridicǎ din care s-a nǎscut.
Cambia creeazǎ obligaţii autonome. Toate obligaţiile care se nasc din cambie au o
existenţǎ juridicǎ de sine stǎtǎtoare. Astfel, fiecare semnǎturǎ pusǎ pe titlu creeazǎ un raport
juridic distinct cu regim propriu iar viciile sau lipsurile unui raport juridic nu afecteazǎ
valabilitatea celorlalte raporturi juridice.
Dacǎ beneficiarul transmite cambia prin gir, el îşi asumǎ faţǎ de dobânditor o obligaţie
valabilǎ, chiar dacǎ dreptul sǎu era afectat de vicii.
Dacǎ o persoanǎ (avalist) garanteazǎ obligaţia trasului acceptant, obligaţia de garanţie
este valabilǎ, chiar dacǎ obligaţia trasului este anulabilǎ pentru vicii de consimţǎmânt sau
incapacitate.
Pentru a se recunoaşte valabilitatea obligaţiilor cambiale are ca premisǎ existenţa unei
cambii emise cu respectarea cerinţelor legii.
Cambia creeazǎ obligaţii necondiţionale .Obligaţiile cambiale nu pot fi subordonate
unei condiţii ori unei contraprestaţii din partea posesorului cambiei. Stipularea unei condiţii are
drept consecinţǎ subminarea siguranţei circulaţiei cambiei întrucât afecteazǎ însǎşi existenţa
obligaţiei cambiale. Din aceastǎ cauzǎ, legea prevede nulitatea cambiei, în cazul în care ordinul
de platǎ al trasului este condiţional.
Cambia creeazǎ obligaţii solidare. Prin specificul ei, cambia este menitǎ sǎ circule.
Astfel, prin transmiterea cambiei pe calea girului, obligaţiei iniţiale a trǎgǎtorului(aceastǎ
obligaţie priveşte acceptarea şi plata cambiei de cǎtre tras) i se adaugǎ obligaţiile succesive
asumate prin semnǎtura proprie, de fiecare transmiţǎtor(girant) faţǎ de dobânditor(giratar). Girul
realizeazǎ nu numai transmiterea cambiei, ci şi garantarea dobânditorilor succesivi ai cambiei.
Astfel, fiecare semnatar al cambiei se obligǎ la acceptarea şi plata cambiei la scadenţǎ iar
obligaţiile cambiale nǎscute din semnarea cambiei sunt solitare. Aceasta înseamnǎ cǎ, la
scadenţǎ, ultimul posesor al cambiei va putea cere plata sumei de bani prevǎzutǎ în cambie de la
oricare dintre semnatarii cambiei, fǎrǎ a exista o ordine prestabilitǎ.
Ţinând seama de toate aceste caracteristici mai putem defini cambia ca un titlu de
credit complet şi formal, care cuprinde o obligaţie abstractǎ şi necondiţionatǎ de naturǎ
comercialǎ şi autonomǎ de plata a unei sume de bani şi a cǎrei semnatari sunt ţinuţi în mod
solitar, titlul fiind dotat cu o anumitǎ forţǎ procesualǎ.
B. Funcţiile cambiei.
Funcţiile cambiei sunt urmǎtoarele:

 funcţia de instrument de schimb valutar.
 funcţia de instrument de credit.
 funcţia de instrument de platǎ.
Stanciu D. Cǎrpenaru spune cǎ ” rolul fiecǎreia dintre aceste funcţii ale cambiei a
cunoscut o anumitǎ evoluţie, care a fost determinatǎ de nevoile activitǎţii comerciale.” *5
Funcţia de instrument de schimb valutar.Cambia a apǎrut ca o necesitate impusǎ de
nevoile existenţei unui instrument juridic prin care sǎ se realizeze schimbul valutar.
5
*Cǎrpenaru D. Stanciu-Drept Comercial Român,Bucureşti, Editura All,1995.
23
Noţiunea de cambie este preluatǎ din dreptul italian şi are la bazǎ cuvântul “cambio“
care înseamnǎ schimb. În dreptul francez se foloseşte expresia “ lettre de change“, care înseamnǎ
scrisoare de “schimb“. Deci, cambia era menitǎ sǎ realizeze un schimb. La origine era vorba de
un schimb de monedǎ.
În Evul Mediu, în perioada înfloririi comerţului, cei care fǎceau comerţ în alte ţǎri
înfruntau mari dificultǎţii, din cauza drumurilor lungi şi nesigure, în transportul banilor în
numerar în ţara unde trebuia sǎ plǎteascǎ mǎrfurile cumpǎrate. Pentru înlǎturarea acestor
inconveniente s-a imaginat cambia.
Astfel, ca un exemplu comerciantul care urma sǎ facǎ plǎţi într-o ţarǎ strǎinǎ, în loc
sǎ ia cu sine suma de bani necesarǎ sǎ o schimbe acolo în moneda localǎ pentru a efectua plǎţile,
se adresa unui bancher din ţara sa, care avea debitori în ţara strǎinǎ. Comerciantul preda
bancherului o sumǎ de bani (în moneda ţǎrii lor), în schimbul unei scrisori pe care bancherul o
adresa unui debitor al sǎu din ţara strǎinǎ, cǎruia îi dǎdea dispoziţie sǎ plǎteascǎ celul care aduce
scrisoarea suma de bani arǎtatǎ în scrisoare(în moneda localǎ). Deci, cu suma de bani primitǎ,
comerciantul putea sǎ efectueze plǎţile pentru mǎrfurile cumpǎrate. Rezultǎ cǎ în operaţiunea
realizatǎ, bancherul avea calitatea de trǎgǎtor, debitorul bancherului avea calitatea de tras, iar
comerciantul calitatea de beneficiar. Prin acest procedeu se evitau incovenientele transportului
banilor şi, totodatǎ, se realiza schimbul valutar.
Funcţia de instrument de credit. Aceastǎ funcţie este de fapt funcţia principalǎ a
cambiei, deoarece suma de bani prevǎzutǎ în cambie nu trebuie achitatǎ imediat, ci la un anumit
termen, prin intermediul cambiei acordându-se debitorului un credit pe intervalul de timp pânǎ la
scadenţǎ.
Funcţia de instrument de platǎ. Cambia are şi funcţia de instrument de platǎ. Aceastǎ
funcţie a cambiei este asemǎnǎtoare funcţiei pe care o îndeplineşte moneda, avantajul cambiei
este cǎ evitǎ folosirea în numerar. Astfel, având de achitat o datorie faţǎ de un creditor al sǎu,
beneficiarul unei cambii ar putea sǎ sconteze cambia şi cu suma de bani obţinutǎ sǎ efectueze
plata cǎtre creditor. Dar, în loc sǎ sconteze cambia, beneficiarul poate sǎ îşi achite datoria prin
transmiterea cambiei prin gir, cǎtre creditorul sǎu. Prin plata cambiei toate datoriile cambiale se
sting, inclusiv datoria beneficiarului faţǎ de creditorul sǎu.
Cambia poate fi folositǎ ca instrument de platǎ şi în alt mod. Un comerciant care are
de plǎtit o sumǎ de bani poate trage o cambie asupra unui debitor al sǎu(tras) în favoarea
creditorului, pe care îl indicǎ în calitate de beneficiar al cambiei. Datoria se stinge prin plata
cambiei.
3.4. Condiţiile de formǎ necesare pentru valabilitatea cambiei şi clauzele

cambiale.
24
CONDIŢIILE CAMBIEI PERFECTE
FORMALE FOND
CONSIMŢĂMÂNTUL OBIECT
OBLIGATORII LA PĂRŢILOR DETERMINAT
EMITERE OBLIGATORII PÂNĂ LA
VALORIFICAREA CAMBIEI CAUZĂ
LICITĂ CAPACITATE
CAMBIALĂ
DENUMIREA
DE CAMBIE LOCUL DE
PLATĂ SCADENŢA
ORDINUL CLAUZE FACULTATIVE
DE PLATĂ
NUMELE INFLUENŢEAZĂ NU INFLUENŢEAZĂ

TRASULUI INTERZISE
OBLIGAŢIA CAMBIALĂ OBLIGAŢIA CAMBIALĂ
NUMELE
TRĂGĂTORULUI Cesiunea
Exonerarea de Scutire de protest Clauză Descărcarea
creanţei trăgătorului de
obligaţia de acceptare fără procură
SEMNĂTURA răspunderea de
TRĂGĂTORULUI Clauza plată
Prezentarea Prorogarea
Nu la ordin avizării
obligatorie la acceptare scadenţei
NUMELE
BENEFICIARULUI Interzicerea prezentării Constituirea
la acceptare Indicarea unui gaj sau a Scutirea de
unui platnic Promisiunea de
unei ipoteci forţa
a plăti dobânzi
Excluderea posibilităţii executorie a
Arătarea valorii cambiei
de a elibera duplicate
Fără garanţie primite Plata efectivă
Interzicerea de a trage Referirea

o nouă cambie Valoarea dată în Insoţirea cambiei
la dobânzi
garanţie sau gaj de un document
25
Existenţa şi eficacitatea cambiei este condiţionatǎ de forma cerutǎ de lege pentru titlul
cambial care încorporeazǎ obligaţia cambialǎ. Aceastǎ formǎ trebuie sǎ fie nu numai în
conformitate cu legea, dar este necesar sǎ aibǎ şi o exprimare clarǎ, a voinţei pǎrţilor de a se
obliga cambial.
Orice ignorare a vreuneia din condiţiile formale esenţiale cerute de lege, are drept
efect pierderea validitǎţii cambiei, care lipsitǎ de însuşirile ei specifice, devine un simplu act sub
semnǎturǎ privatǎ, supus dreptului comun, civil sau comercial, dupǎ natura obligaţiei
fundamentale.
Orice cambie pentru a fi validǎ, deci aptǎ pentru a se proceda la executarea ei, trebuie
sǎ fie completatǎ cu toate condiţiile formale esenţiale, cel mai târziu pânǎ în momentul
valorificǎrii ei. Lipsa unei asemenea condiţii permite obligaţiilor cambiali sǎ refuze plata.
Conform art.1 cambia trebuie sǎ cuprindǎ urmǎtoarele condiţii formale esenţiale:
a) –Denumirea cambiei.
b) –Ordinul de platǎ a unei sume determinate.
c) –Numele trasului.
d) –Arǎtarea scadenţei.
e) –Arǎtarea locului plǎţii.
f) –Numele beneficiarului.
g) –Data şi locul emiterii cambiei.
h) - Semnǎtura trǎgǎtorului.
a) Denumirea cambiei. Aceastǎ denumire trebuie sǎ figureze în titlul cambiei, nu în

cuprinsul ei, pe marginea sau în jurul titlului şi trebuie sǎ fie exprimatǎ în limba în care este
redactatǎ cambia.
Normele cadru ale B.N.R. prevǎd la pct. 13 cǎ lipsa denumirii de cambie atrage
nulitatea titlului, iar la pct.12 se interzice ca denumirea de cambie sǎ fie trecutǎ pe margine, în
diagonalǎ sau în partea de jos a titlului, fiind obligatoriu sǎ figureze deasupra semnǎturii
trǎgǎtorului.
Ordinul de platǎ a unei sume determinate .Condiţia cuprinde douǎ elemente şi anume
 ordinul de platǎ şi suma determinatǎ.
Ordinul de platǎ constǎ în dispoziţia pe care trǎgǎtorul o dǎ trasului de a efectua plata.
Acest ordin are caracterul unei duble autorizaţii, una datǎ trasului de a plǎti beneficiarului şi
cealaltǎ datǎ beneficiarului de a încasa.
În ceea ce priveşte suma de platǎ aceasta trebuie sǎ fie determinatǎ şi exprimatǎ
întotdeauna în bani. Ea trebuie sǎ fie certǎ şi nu condiţionatǎ sau lǎsatǎ la aprecierea debitorului.
Cambiile care prevǎd ca sumǎ de platǎ, exprimatǎ ca “între 10.000 şi 50.000 lei” sau “10.000 sau
50.000 lei” sunt nule.
Suma de platǎ trebuie sǎ fie indicatǎ într-o monedǎ, lei sau o anumitǎ valutǎ.
b) Numele trasului. Trasul care este debitorul principal al cambiei, trebuie sǎ fie astfel
indicat ca sǎ poatǎ fi identificat uşor.
Normele cadru ale B.N.R. prevǎd cǎ Banca Naţionalǎ a României şi societǎţile
bancare vor accepta numai cambii în care persoana trasului este identificatǎ prin numele şi
prenumele persoanei fizice, astfel, cum se aflǎ acestea înscrise în actul de identitate sau
denumirea persoanei juridice, aşa cum se aflǎ înscrisǎ în Registrul Comerţului, lipsa acestora
ducând la nulitatea cambiei.
26
c) Arǎtarea scadenţei. Scadenţa cambiei trebuie sǎ fie precisǎ şi necondiţionatǎ, nu cu

termene cumulative, succesive sau alternative, ci una singurǎ pentru toatǎ suma. Astfel, cambia
care nu cuprinde o asemenea scadenţǎ este nulǎ.
De asemenea, cambia, poate avea scadenţa la vedere, la un anumit termen de la
vedere, la un anumit termen de la emitere sau fixǎ.
d) Arǎtarea locului plǎţii. Suma de platǎ prevazutǎ în cambie este de obicei cherabilǎ, de
aceea este necesar ca în cambie sǎ fie arǎtat, ca o condiţie formalǎ esenţialǎ, locul plǎţii. De
regulǎ, indicarea locului plǎţii ca şi a terţului domiciliatar se face de trǎgǎtor la emiterea cambiei.
Dacǎ acesta menţioneazǎ numai locul de platǎ, fǎrǎ a indica pe domiciliatar, cu ocazia acceptǎrii
cambiei, dacǎ locul de platǎ este altul decât al domiciliului trasului, acesta poate indica el
persoana care va face plata la locul de platǎ menţionat de trǎgǎtor. În lipsa unei asemenea
menţiuni din partea trasului acceptant, se considerǎ cǎ s-a obligat sǎ plǎteascǎ el însuşi la locul
plǎţii.
e) Numele beneficiarului. Cel care urmeazǎ sǎ beneficieze de platǎ sau la ordinul cǎruia
plata trebuie fǎcutǎ, se indicǎ prin arǎtarea numelui, fiind singura cerinţǎ legalǎ. Se considerǎ cǎ
indicarea numai a numelui este suficientǎ, deoarece beneficiarul poate fi identificat uşor prin
ajutorul girului sau şi a faptului cǎ el este în posesia titlului.
În cazul când beneficiarul este o persoanǎ juridicǎ se va trece firma, emblema, felul ei
şi reprezentantul legal.
f) Data şi locul emiterii cambiei. Indicarea datei de emitere este obligatorie, lipsa ei
ducând la nulitatea cambiei. Utilitatea datei este multiplǎ.
Astfel, data emiterii serveşte pentru a se stabili dacǎ trǎgǎtorul era sau nu capabil
când şi-a asumat obligaţia cambialǎ şi oferǎ posibilitatea de a se verifica dacǎ au fost îndeplinite
condiţiile formale esenţiale în momentul emiterii cambiei.
Data trebuie sǎ fie exprimatǎ în ani, luni, zile, clar, neechivoc. Ea trebuie sǎ fie certǎ:
multiplicitatea datei, chiar dacǎ sunt mai mulţi trǎgǎtori, afecteazǎ certitudinea creditului cambial
şi împiedicǎ curgerea unor termene.
În privinţa locului emiterii cambiei, aceasta trebuie indicatǎ prin menţiunea locului
geografic. În cazul în care în cambie nu este inserat locul emiterii( acesta trebuie sǎ figureze
alǎturi de data emiterii titlului), se socoteşte cǎ a fost emisǎ în locul arǎtat lângǎ numele
trǎgǎtorului. În cazul lipsei şi a unei asemenea menţiuni cambia se socoteşte nulǎ.
În special pentru cambiile cu circulaţie internaţionalǎ, indicarea locului emiterii este
utilǎ pentru a se verifica, în funcţie de loc, dacǎ au fost îndeplinite condiţiile formale cerute de
legea locului.
h) Semnǎtura trǎgǎtorului. La emiterea unei cambii, a oricǎrei cambii inclusiv a
cambiei în alb, condiţia formalǎ esenţialǎ este subscrierea ei de cǎtre trǎgǎtor.
Lipsa semnǎturii poate fi invocatǎ de orice persoanǎ interesatǎ, ca o excepţie
obiectivǎ. Nu sunt admise semnǎturile tipǎrite, litografiate prin sigiliu sau cu ştampilǎ, ele atrag
nulitatea absolutǎ a cambiei.
Participanţii la emiterea cambiei ca şi obligaţii cambiali care intervin în circuitul
cambial, au posibilitatea sǎ adauge în titlu, la conţinutul unei cambii valide şi care cuprinde
condiţiile formale esenţiale, anumite clauze numite facultative.
Rolul clauzelor facultative este pe de o parte de a se da cambiei o maleabilitate prin
adaptare la nevoile particulare ale unor obligaţi cambiali, iar pe de altǎ parte rolul clauzelor
interzise este de a da securitate credibilitǎţii cambiei.
27
1. Clauzele facultative care influenţeazǎ obligaţia cambialǎ.
a.-Exonerarea de obligaţia de acceptare. Clauza de exonerare de rǎspundere a

trǎgǎtorului pentru obligaţia de acceptare a trasului, are efecte limitate strict la rǎspunderea
trǎgǎtorului, care a înţeles sǎ se exonereze pe sine însǎşi de aceastǎ rǎspundere.Trǎgǎtorul poate
insera clauza de exonerare de rǎspundere pentru obligaţia trasului de acceptare, pe orice fel de
cambie.
b.-Interzicerea prezentǎrii la acceptare. Aceastǎ clauzǎ are caracter general
deoarece are efect asupra tuturor obligaţilor cambiali inclusiv a posesorului cambiei dar şi
limitat, fiindcǎ nu poate fi inseratǎ în cambiile plǎtibile de un terţ, sau în altǎ localitate decât cea a
domiciliului trasului.
c.-Prezentarea obligatorie la acceptare ca şi posibilitatea stabilirii unui termen
înaintea împlinirii cǎruia cambia nu poate fi prezentatǎ la acceptare. În ceea ce priveşte fixarea
unui termen înainte de împlinirea cǎruia cambia nu se poate prezenta la acceptare, aceasta are
drept efect întârzierea limitatǎ a prezentǎrii la acceptare pentru o anumitǎ perioadǎ, dupǎ care
curge obligativitatea prezentǎrii.
d.-Scutirea de protest. Scutirea de protest produce efecte asupra tuturor semnatarilor
cambiali, când este inseratǎ de trǎgǎtor, dar are efecte limitate numai faţǎ de cel care a stipulat-o,
în cazul avaliştilor şi giranţilor.
e.-Nu la ordin. În cazul în care trǎgǎtorul a înscris în cambie clauza”nu la ordin”,
titlul poate fi transmis numai prin cesiune ordinarǎ iar dacǎ clauza a fost înscrisǎ de un girant,
beneficiarul ei este restrâns numai la acesta.
f.-Fǎrǎ garanţie. Girul produce atât efectul de a transmite cambia cât şi pe cel de
garanţie. Girantul se poate exonera de rǎspundere de garanţie inserând în titlu clauza”fǎrǎ
garanţie”.
g.-Indicarea unui platnic. Trǎgǎtorul poate domicilia cambia prin clauza facultativǎ,
indicând pe domiciliatarul platnic, care poate fi în aceeaşi localitate cu trasul sau în alta.
h.-Interzicerea de a trage o contra-cambie. Orice semnatar care are dreptul de a
exercita regresul poate sǎ se îndestuleze printr-o nouǎ cambie, numitǎ contra-cambie..
i.-Excluderea posibilitǎţilor de a elibera duplicate. În titlul cambial, trǎgǎtorul poate
sǎ stipuleze cǎ acesta este emis într-un singur exemplar, folosind formula”una şi singura mea
cambie” situaţie în care este exclusǎ emiterea de duplicate, dar se pot emite copii.
2. Clauzele facultative care nu influenţeazǎ conţinutul obligaţiilor

cambiale.
. a.-Clauza fǎrǎ procurǎ. Aceastǎ clauzǎ are caracter explicativ, deoarece ea nu are
drept scop decât sǎ ateste, cǎ este posesorul cambiei legitimat printr-un şir neîntrerupt de giruri
şi deci poate pretinde plata în virtutea unui drept propriu, neavând nevoie de altǎ legitimare.
b.-Clauza avizǎrii. Clauza avizǎrii, nu produce efecte cambiale, trasul neputând
invoca lipsa avizǎrii pentru a refuza acceptarea sau plata.
c.-Arǎtarea valorii primite sau a provizionului. Legea cambialǎ nu cuprinde nici o
dispoziţie referitoare la obligativitatea înscrierii valorii primite sau a cauzei care a determinat
28
emiterea cambiei ori a constituirii provizionului. Totuşi, ca o clauzǎ facultativǎ suplimentarǎ, se

poate menţiona în cambie cǎ valoarea este în numerar, alimente sau mǎrfuri.
d.-Constituirea unui gaj sau a unei ipoteci. Pentru a garanta plata unei cambii se
poate constitui un gaj sau o ipotecǎ, fǎcându-se menţiune pe titlu, sub forma unei clauze
facultative suplimentare.
e.-Valoarea datǎ în garanţie sau gaj. Prin inserarea în cambie a unei asemenea clauze
se aratǎ cǎ titlul a fost emis în vederea executǎrii altei obligaţii..
f. Însoţirea cambiei de un document. Aceastǎ clauzǎ care dǎ cambiei denumirea de
“documentarǎ”, se utilizeazǎ frecvent în comerţul internaţional, când cambiile circulǎ însoţite de
documente reprezentative ale mǎrfii vândute.
g.-Cesiunea creanţei. Trǎgǎtorul prin inserarea acestei clauze poate sǎ cedeze în
limita sumei din cambie, creanţa sa derivând din vânzarea de marfǎ pe care o are faţǎ de tras.
h.-Înlocuirea unei cambii preexistente. În cazul înlocuirii unei cambii ajunsǎ la
scadenţǎ cu una nouǎ, egalǎ în valoare sau mai mare, în noua cambie se face menţiunea cǎ
înlocuieşte pe cea veche, preexistentǎ.
i.-Prorogarea scadenţei. Prin aceastǎ clauzǎ posesorul cambiei acordǎ la scadenţǎ un
nou termen de platǎ unora dintre debitori.
j.-Plata efectivǎ. Prin aceastǎ clauzǎ se stipuleazǎ cǎ debitorul cambial este obligat de
a plǎti efectiv în moneda naţionalǎ sau strǎinǎ, prevǎzutǎ în cambie.
k.-promisiunea de a plǎti dobânzi. Este îngǎduit ca numai în cambiile cu scadenţǎ la
vedere sau la un anumit termen de la vedere sǎ se stipuleze aceastǎ clauzǎ, indicându-se procentul
dobânzii iar fǎrǎ aceastǎ menţiune despre procent clauza se considerǎ nescrisǎ.
3.5. Cambia în alb.
Dintre cele mai utilizate variante ale cambiei este cambia în alb. Sunt anumite
împrejurǎri, ca exemplu ar fi cazul unui împrumut rambursabil în rate la diferite scadenţe, când
pǎrţile convin ca anumite sau toate condiţiile formale ale cambiei sǎ nu fie menţionate la emiterea
cambiei.
Cambia în alb poate fi emisă de trăgător, în mod deliberat, fǎrǎ a cuprinde toate
menţiunile obligatorii prevǎzute de lege, urmând ca acestea să fie completate ulterior, cu
excluderea intervenţiei trǎgǎtorului, de cǎtre primitorul cambiei sau de un posesor succesiv al
acesteia.
Cea mai importantǎ condiţie de formǎ care este absolut obligatorie la cambia în alb
este semnǎtura emitentului-trǎgǎtor, fiind de neconceput sǎ se nascǎ o obligaţie de platǎ, chiar în
dreptul comun, fǎrǎ consimţǎmântul debitorului, exprimat de obicei în scris.
29
A. Completarea cambiei în alb. Condiţii şi termene.
Completarea cambiei în alb se face, de cǎtre beneficiarul originar, precum şi posesorii

ulteriori ţinând seama de întelegerea intervenitǎ între emitent şi beneficiar. Momentul ultim al
acestei completǎri este cel al prezentǎrii cambiei pentru platǎ, dar nu mai târziu de trei ani de la
data emiterii cambiei în alb.
Condiţiile de completare sunt cele convenite dintre emitent şi beneficiar, care se
transmit prin gir odatǎ cu posesia titlului sub forma dreptului de completare, iar pentru posesorul
ulterior condiţiile sunt cele comunicate de girantul lui. Atunci când completarea se face de însuşi
beneficiarul originalului, acesta este obligat sǎ se conformeze întocmai condiţiilor stabilite prin
înţelegere.
Când completarea se face de un posesor ulterior trebuie distins dupǎ cum cambia în
alb s-a transmis prin cesiune sau gir. În prima ipoteză, posesorul este un cesionar şi nefiind titular
autonom al creanţei, el trebuie să completeze cambia la fel ca beneficiarul original, neputând
invoca faptul că nu a cunoscut conţinutul înţelegerii dintre emitent şi beneficiar.
Cu totul alta este situaţia posesorului ulterior care a obţinut cambia în alb prin gir.
Acesta dobândind un drept de creanţǎ autonom, nu este obligat sǎ cunoascǎ conţinutul
întelegerii, ci trebuie sǎ se conformeze numai condiţiilor transmise de girantul sǎu.
Excepţia nerespectǎrii condiţiilor stabilite prin întelegere poate fi invocatǎ numai faţǎ
de cei care au obţinut cambia cu rea credinţǎ sau au comis o culpǎ gravǎ în obţinerea cambiei
Termenul de completare a cambiei în alb este de trei ani de la data emiterii iar în
cazul expirǎrii acestui termen se opereazǎ decǎderea. Acest termen nu are caracter de prescripţie,
nefiind supus întreruperii sau suspendǎrii. Nu trebuie confundat dreptul de completare a cambiei
în alb cu termenul intentǎrii acţiunii cambiale care este de prescripţie.
B. Efectele completǎrii cambiei în alb.
Cambia în alb completatǎ în termen cu condiţiile normale prevǎzute de lege, produce

efectele unui titlu complet, dar obligaţia cambialǎ nu ia naştere odatǎ cu completarea, ci ea
preexistǎ în momentul emiterii cambiei. Trǎgǎtorul este obligat cambial odatǎ cu semnarea sa, iar
cei care semneazǎ, ulterior devin debitori în momentul în care îşi asumǎ obligaţia prin semnǎturǎ.
Astfel , completarea cambiei în alb nu este o condiţie pentru ca obligaţia cambialǎ sǎ ia fiinţǎ.
30
CAPITOLUL IV.
GIRUL ŞI AVALUL.
TRANSMITEREA CAMBIEI
Girul Cambiei
CESIUNE
GIRUL Se realizează prin lanţul cambial
Mijloc de drept comun de transmitere

a cambiei (cedent – cesionar)
ŞIR NEÎNTRERUPT DE GIRURI
Mijloc tipic de circulaţie a
cambiei Data de
(girant – giratar)
Emitere a
cambiei
Beneficiar
Girant (1)
Condiţii
Girant(2)
de fond
Girant(3)
până la
Condiţii de De la scadenţă
formă Capacitate de
obligare cambială
girant
Înscris pe însuşi titlu
cambial sau giratar
„allonge” Asupra întregii sume
giruri cu anumite efecte
Până la
Protest de neplată
Necondiţionat sau expirarea
Semnătura girantului Real
se transmite numai prin

cesiune
31
4.1. Noţiunea girului. Definiţie.
Drepturile conferite prin cambie, ca orice drepturi patrimoniale, sunt susceptibile de a

fi transmise altei persoane. Întrucât aceste drepturi sunt drepturi de creanţǎ, transmiterea lor se
poate realiza prin cesiunea de creanţǎ reglementatǎ de Codul Civil.
Definiţia girului.
Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei, numit girant, transmite altei
persoane, numitǎ giratar, printr-o declaraţie scrisǎ şi semnatǎ pe titlu şi prin predarea titlului,
toate drepturile izvorând din titlul respectiv.
Prin gir, posesorul cambiei dǎ ordin trasului sǎ plǎteascǎ suma menţionatǎ în titlul
persoanei în favoarea cǎreia a transmis cambia.
În mod obişnuit, girul intervine înainte de scadenţǎ iar acesta trebuie sǎ fie anterior
protestului de neplatǎ sau datei expirǎrii termenului legal pentru dresarea acestui protest.
Girantul, este persoana titularǎ a dreptului legitimatǎ în condiţiile legii şi care este
posesoara titlului, deci, primul girant este persoana indicatǎ de cǎtre trǎgǎtor în calitate de
beneficiar al cambiei.
Giratarul,poate fi orice persoanǎ, indiferent dacǎ este o persoanǎ strǎinǎ sau care este
implicatǎ în raportul cambial.
4.2. Condiţiile de valabilitate ale girului.
Transmiterea cambiei prin gir se face în condiţiile legii, iar pentru a fi valabil girul
trebuie sǎ îndeplineascǎ anumite condiţii. Aceste condiţii sunt condiţii de fond şi condiţii de
formǎ.
Condiţiile de fond. Girul fiind un act juridic trebuie sǎ îndeplineascǎ toate condiţiile
generale ale actului juridic dar şi condiţiile speciale prevǎzute de legea cambialǎ.
Girul trebuie sǎ fie necondiţionat, iar orice condiţie care afecteazǎ girul este socotitǎ
nescrisǎ.
Girul trebuie sǎ priveascǎ întreaga creanţǎ prevǎzutǎ în titlu. De exemplu un gir
parţial este lovit de nulitate.
Condiţiile de formǎ. Girul este valabil dacǎ îndeplineşte condiţiile de formǎ
prevǎzute de lege.
Potrivit art.15 din lege, girul trebuie sǎ fie scris pe cambie. Dacǎ datoritǎ numǎrului
mare de giruri spaţiul nu este suficient, legea admite ca girul sǎ fie scris pe o foaie lipitǎ la
înscrisul cambial, cu excluderea unei foi separate.
Girul se exprimǎ printr-o formulǎ adecvatǎ : “ plǎtiţi lui…” sau “ plǎtiţi la ordinul
lui…”, iar în cazul girului plin, aceastǎ formulǎ trebuie sǎ cuprindǎ numele şi prenumele,
respectiv denumirea giratarului.
Menţiunea cuprinzând girul trebuie însoţitǎ de semnǎtura autografǎ a girantului.
Semnǎtura trebuie sǎ cuprindǎ elementele cerute de lege pentru orice semnǎturǎ cambialǎ.
32
CLASIFICAREA GIRURILOR
GIRURI IMPROPRII
GIRURI PROPRII (ANORMALE)
(NORMALE)
PENTRU
PENTRU ÎNCASARE
INCOMPLETE PROCURĂ
COMPLETE
ÎN GAJ
(PIGNORATIVE)
ÎN GARANŢIE
CUMULATIVE
GIRUL ÎN ALB GIRUL
LA PURTĂTOR SIMULATE FINANCIARE
ALTERNATIVE
POSTERIOARE PROTESTULUI DE
NEPLATĂ SAU
EXPIRĂRII TERMENULUI
33
Pe lângǎ girul complet sau girul plin, legea reglementeazǎ şi girul alb şi girul la
purtǎtor.
a) Girul în alb. Girul în alb este girul care nu aratǎ numele giratarului, el apare ca un
gir ale cǎrei condiţii de formǎ sunt simplificate. Girul alb este valabil cu singura condiţie sǎ existe
semnǎtura girantului pusǎ pe dosul cambiei sau pe adaos. Semnǎtura nu poate figura pe faţa
cambiei, deoarece ea ar putea fi interpretatǎ ca un aval ori acceptare a cambiei.
Prin recunoaşterea girului în alb, legiuitorul urmǎreşte sǎ uşureze circulaţia cambiei
În plus, neexistând numele sǎu menţionat pe cambie, posesorul nu îşi asumǎ nici o rǎspundere
faţǎ de dobânditorii succesivi ai cambiei.
b) Girul la purtǎtor. Girul la purtǎtor este echivalentul unei cambii în alb, deci ,
girul la purtǎtor are valoarea şi efectele juridice ale girului în alb.
Sub aspectul condiţiilor de formǎ, girul la purtǎtor se deosebeşte de girul în alb numai
în privinţa desemnǎrii giratarului. Astfel, girul în alb nu cuprinde nici o menţiune cu privire la
giratar, pe când în cazul girului la purtǎtor, giratarul este desemnat prin calitatea sa de posesor al
titlului.
4.3. Efectele girului.
Legea reglementeazǎ trei efecte ale girului şi anume: efectul translativ de drepturi,
efectul de garanţie şi efectul de legitimare.
a) Efectul translativ al girului. Prin gir se transmit drepturile cambiale, adicǎ acele
drepturi specifice raportului cambial. Fac parte din aceastǎ categorie: dreptul la suma de bani
menţionatǎ în cambie; dreptul de a prezenta cambia la acceptare şi, la scadenţǎ, de a o prezenta
la platǎ; dreptul de a dresa protestul; dreptul de a exercita acţiunile de regres, în condiţiile legii;
dreptul de a transmite cambia altei persoane.
b) Efectul de garanţie al girului. Ca efect al transmiterii cambiei prin gir, girantul îşi
asumǎ obligaţia de a garanta acceptarea şi plata cambiei de cǎtre tras. Aceasta înseamnǎ cǎ dacǎ
trasul va refuza acceptarea şi plata cambiei, girantul va fi ţinut personal sǎ achite suma de bani
prevǎzutǎ în titlu. Legea permite girantului ca, printr-o clauzǎ inseratǎ în girul sǎu, sǎ se
exonereze de rǎspundere pentru acceptarea şi plata cambiei. Astfel, în cambie pot fi fǎcute
menţiuni ca: “ fǎrǎ garanţie”, “ fǎrǎ rǎspundere cambialǎ” etc.
c) Efectul de legitimare al girului. Ca urmare a transmiterii cambiei prin gir, giratarul
este legitimat în calitate de creditor al titlului.
Potrivit legii, deţinǎtorul unei cambii este socotit posesor legitim al acesteia, dacǎ
justificǎ dreptul sǎu printr-o serie neîntreruptǎ de giruri.
4.4. Girurile improprii.
Din aceastǎ categorie fac parte urmǎtoarele tipuri de giruri:
34
Girul cu clauza “ nu la ordin”.Cambia este un titlu prin excelenţǎ girabil. Legea

permite trǎgǎtorului sǎ înscrie în cambie clauza” nu la ordin”, în acest caz titlul fiind transmisibil
numai în forma şi cu efectele unei cesiuni de drept comun.
Girul cu clauza “pentru procurǎ ”. Acest gir este menit sǎ confere giratarului
calitatea de reprezentant al girantului pentru încasarea sumei menţionate în cambie. Nefiind decât
un mandatar, giratarul dobândeşte numai puterea de exercitare a drepturilor cambiale.
Girul cu clauza “ în garanţie”. Cambia poate fi datǎ în garanţie pentru asigurarea
unei creanţe pe care giratarul o are faţǎ de girant. Gajarea cambiei se realizeazǎ prin inserarea în
gir a clauzei” în garanţie”, ”valoare în gaj”.
Girul cu clauza” fǎrǎ garanţie”. Aceastǎ clauzǎ inseratǎ în gir exonereazǎ pe girant
de rǎspunderea care îi revine pentru neacceptarea ori neplata cambiei de cǎtre tras.
4.5. Avalul. Noţiune, definiţie şi natura juridicǎ.
Asigurarea executǎrii unei obligaţii cambiale este sporitǎ, ca şi în cazul obligaţiilor

comerciale sau civile, printr-o garanţie care poartǎ denumirea de aval.
Definiţie. Avalul poate fi definit ca un act juridic prin care o persoanǎ, numitǎ
avalist, se obligǎ sǎ garanteze obligaţia asumatǎ de unul dintre debitorii cambiali, numit
avalizat.
Cel care garanteazǎ(avalistul) intervine pentru a întǎri încrederea în titlu, obligându-
se solitar cu ceilalţi semnatari ai cambiei la plata sumei de bani prevǎzutǎ în cambie.
Cel garantat(avalizatul) este un obligat cambial, adicǎ trǎgǎtorul, trasul acceptant sau
girantul.
Natura juridicǎ. Cu privire la natura juridicǎ a avalului au existat mai multe opinii în
doctrina dreptului comercial. Într-o primǎ teorie, avalul este considerat ca fiind o fidejusiune
cambialǎ, supusǎ regulilor cambiale şi principiilor generale ale fidejusiunii. O altǎ teorie
considerǎ avalul ca fiind o garanţie datǎ în formele cambiale, iar o altǎ teorie (care are şi mulţi
adepţii)spune cǎ avalul este apreciat ca o obligaţie independentǎ.
4.6. Condiţiile de valabilitate ale avalului.
Avalul este considerat un act juridic cambial şi pentru valabilitatea sa trebuie

îndeplinite anumite condiţii, care sunt de formǎ şi de fond.
Condiţiile de formǎ. Potrivit prevederilor legale, avalul se scrie pe cambie sau pe
adaos. Dacǎ este dat printr-un înscris separat, el nu produce efecte cambiale, ci are valoarea unei
fidejusiuni.
Avalul se exprimǎ prin cuvintele “pentru aval” sau prin orice altǎ formulǎ echivalentǎ
“ pentru garanţie” etc, şi se semneazǎ de cǎtre avalist. De asemenea avalul poate fi exprimat şi în
forma simplificatǎ, prin simpla semnǎturǎ a avalistului pe faţa cambiei.
În menţiunea privind avalul trebuie sǎ se indice numele persoanei în favoarea cǎreia
este dat avalul, în cazul lipsei acestei indicaţii, legea prezumǎ cǎ avalul a fost dat pentru trǎgǎtor.
35
Condiţiile de fond. Avalul este valabil dacǎ îndeplineşte condiţiile legii. Prin aval se
poate garanta plata întregii sume de bani menţionate în cambie ori numai o parte din aceastǎ
sumǎ.
Potrivit legii, valabilitatea avalului este condiţionatǎ de valabilitatea formalǎ a
obligaţiei garantate. Astfel, dacǎ obligaţia garantatǎ este nulǎ pentru cǎ nu îndeplineşte condiţiile
formale, avalul este şi el lovit de nulitate.
4.7. Efectele avalului şi drepturile avalistului.
A. Obligaţia avalistului.
Potrivit legii, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat. Deci,
avalistul se aflǎ în poziţia juridicǎ a avalizatului având toate drepturile şi obligaţiile acestuia.
Acest lucru înseamnǎ cǎ avalistul va putea fi urmǎrit, dupǎ caz, ca tras acceptant, trǎgǎtor sau
girant, în funcţie de calitatea avalizatului în raportul cambial.
În cazul în care avalul a fost dat trasului acceptant, avalistul este obligat direct şi deci
va putea fi urmǎrit fǎrǎ sǎ fie necesarǎ îndeplinirea cerinţelor legii pentru conservarea acţiunilor
de regres.
Dacǎ avalul a fost dat trǎgǎtorului, avalistul va garanta acceptarea şi plata cambiei
faţǎ de posesorul cambiei şi faţǎ de cei care figureazǎ în titlu dupǎ trǎgǎtor.
Dacǎ avalul a fost dat unui girant, avalistul va fi obligat numai faţǎ de posesorul
cambiei şi de giratarii ulteriori girantului avalizat Potrivit legii, avalistul cambiei, trǎgǎtorul,
acceptantul şi girantul sunt ţinuţi solitar faţǎ de posesorul cambiei, astfel, posesorul cambiei poate
urmǎri pe oricare dintre ei, fǎrǎ a observa ordinea în care s-a obligat.
B. Drepturile avalistului.
Legea prevede cǎ atunci când avalistul plǎteşte cambia, el dobândeşte drepturile

izvorând din ea împotriva celui garantat. Astfel, prin plata cambiei, avalistul dobândeşte
drepturile izvorând din cambie, atât împotriva avalizatului, cât şi contra acelora care sunt obligaţi
în temeiul cambiei faţǎ de avalizat.
Prin drepturile izvorâte din cambie se înţeleg atât drepturile cambiale, cât şi garanţiile
reale
De asemenea, în cazul când avalizantul este un girant, avalistul va avea acţiune contra
acestuia, a giranţilor anteriori, a trăgătorului şi trasului acceptant, precum şi împotriva avaliştilor
acestora.
În cazul în care mai multe persoane au dat aval aceluiaşi obligat cambial, între acei
avalişti nu existǎ raporturi cambiale, ci numai raporturi de solidaritate. Astfel, avalistul care a
plǎtit cambia poate urmǎri pe ceilalţi avalişti pentru partea fiecǎruia, în condiţiile dreptului
comun.
36
CAPITOLUL V.
ACCEPTAREA ŞI PLATA CAMBIEI.
5.1. Acceptarea ordinarǎ a cambiei. Caracteristici, definiţie şi forma

acceptǎrii.
La fel ca orice obligaţie cambialǎ , acceptarea, adicǎ obligaţia asumatǎ de tras de a

plǎti suma prevǎzutǎ în cambie la scadenţǎ, trebuie sǎ fie purǎ şi simplǎ, neafectatǎ de o condiţie
cum ar fi realizarea unui eveniment viitor sau de efectuare a unei contraprestaţii. Acceptarea ca şi
plata poate însǎ sǎ fie şi parţialǎ, restrângându-se la o anumitǎ sumǎ şi nu este necesar ca
posesorul cambiei sǎ-şi dea acordul pentru acceptarea parţialǎ.
Ori de câte ori prin acceptare se aduc modificǎri de fond ale obligaţiilor cambiale
cuprinse în cambie, aceasta se socoteşte ca un refuz de acceptare, dar acceptantul rǎmâne obligat
în limitele acestei acceptǎri modificatoare.
Normele cadru ale B.N.R. dau urmǎtoarea definiţie a acceptǎrii:
“ Acceptarea este actul prin care trasul cǎtre care s-a adresat trǎgǎtorul pentru
plata prin emiterea titlului, se obligǎ sǎ plǎteascǎ, la scadenţǎ, suma arǎtatǎ în cambie,
posesorului legitim al titlului.” *6
Acceptarea trebuie datǎ în scris pe însǎşi titlul cambial şi sǎ poarte semnǎtura trasului.
Ea se exprimǎ prin cuvântul”acceptare” sau o expresie de genul “voi plǎti” sau “voi onora”.
Simpla semnǎturǎ datǎ pe faţa cambiei este socotitǎ acceptare, dar semnǎtura de pe
verso trebuie întotdeauna însoţitǎ de expresia “acceptat” sau una echivalentǎ.
Acceptarea poate fi datǎ şi pe un duplicat al cambiei, dar nu şi pe o simplǎ copie.De
asemenea acceptarea datǎ pe cambiile plǎtibile la un anumit termen de la vedere sau când ea
trebuie prezentatǎ spre acceptare într-un termen stabilit printr-o clauzǎ facultativǎ, trebuie sǎ fie
datatǎ cu anul, luna şi ziua respectivǎ.
5.2. Condiţiile acceptǎrii cambiei.
A. Cine şi cui se prezintǎ spre acceptare.
Cambia se prezintǎ spre acceptare potrivit legii, de cǎtre posesorul cambiei sau de
orice deţinǎtor al ei. Posesorul cambiei este titularul drepturilor cambiale legitimat în condiţiile
legii(giratarul, beneficiarul), iar deţinǎtor este orice persoanǎ care deţine titlul, fǎrǎ sǎ i se cearǎ o
legitimare cambialǎ.
Cambia se prezintǎ trasului pentru a fi acceptatǎ. În anumite cazuri, cambia se
prezintǎ indicatului la nevoie, dacǎ existǎ o stipulaţie cambialǎ în acest sens.
6
* B.N.R.- Reglementǎri privind Cambia şi Biletul la Ordin, 1994.
37
Acceptarea poate fi datǎ şi de mandatarul trasului având împuternicire în acest sens.

Trasul, la prezentarea cambiei pentru acceptare, mai ales în situaţiile în care nu a fost
avizat în prealabil de trǎgǎtor despre emiterea cambiei împotriva sa, poate cere un termen de
gândire, solicitând posesorului cambiei sǎ o prezinte pentru a doua oarǎ în ziua urmǎtoare primei
reprezentǎri.
B. Data şi locul prezentǎrii cambiei pentru acceptare
Cambia trebuie prezentatǎ pentru acceptare în termenul şi la locul prevǎzut de lege.

Posesorul cambiei sau deţinǎtorul acesteia poate prezenta cambia pentru acceptare
pânǎ la scadenţǎ, cu exceptarea cazurilor când prezentarea este obligatorie. Astfel, prezentarea se
poate face oricând pânǎ la scadenţǎ dar dupǎ aceastǎ datǎ nu se mai poate cere plata.
Prezentarea cambiei pentru acceptare se face la domiciliul trasului iar conform legii,
prin domiciliu, se întelege locul unde persoana obligatǎ, la care se referǎ, îşi are locuinţa sau
sediul.
5.3. Efectele acceptǎrii cambiei
A. Obligaţiile trasului acceptant faţǎ de posesorul cambiei.
Acceptarea cambiei are ca efect naşterea obligaţiei trasului de a plǎti la scadenţǎ suma
de bani menţionatǎ în titlu.
Prin acceptarea cambiei, trasul devine obligat cambial, el fiind obligatul principal şi
rǎspunde direct de plata sumei de bani cǎtre posesorul cambiei.
Potrivit legii, trasul acceptant este ţinut solitar cu trǎgǎtorul, giranţii şi avaliştii faţǎ de
posesorul cambiei. Dar, pe când trasul acceptant este obligat sǎ facǎ plata, ceilalţi îşi asumǎ
obligaţia de a face sǎ plǎteascǎ.
Ca o garanţie a dreptului posesorului cambiei, în cazul neacceptǎrii cambiei de cǎtre
tras, legea reglementeazǎ cesiunea proviziunii.
Legea prevede cǎ în cambia trasǎ, care nu trebuie sǎ fie prezentatǎ la acceptare, ca şi
în orice altǎ cambie, în cazul în care nu a fost acceptatǎ, trǎgǎtorul poate, în limitele sumei
prevǎzute în cambie, sǎ cedeze printr-o clauzǎ inseratǎ în cuprinsul cambiei, creanţa sa derivând
din vânzarea de mǎrfuri, pe care o are faţǎ de tras.
Astfel, prin clauza cesiunii înscrisǎ în cambie, trǎgǎtorul transmite posesorului
cambiei creanţa pe care trǎgǎtorul o avea faţǎ de tras şi care a determinat emiterea cambiei.
Obiectul cesiunii îl poate constitui numai o creanţǎ care rezultǎ dintr-un contract de
vânzare-cumpǎrare de mǎrfuri.
38
B. Obligaţiile trasului faţǎ de trǎgǎtor.
În momentul în care trasul acceptǎ cambia, el îşi asumǎ o obligaţie cambialǎ faţǎ de
toţi semnatarii titlului, inclusiv faţǎ de trǎgǎtor. În acest sens, legea prevede ca, în caz de neplatǎ,
posesorul, chiar dacǎ este trǎgǎtor, are împotriva acceptantului o acţiune cambialǎ directǎ pentru
tot ce poate fi cerut pe cale de regres.
Trasul acceptant este obligat faţǎ de trǎgǎtor numai în cazul neplǎţii la scadenţǎ şi
dacǎ trǎgǎtorul se aflǎ în posesia titlului. De asemenea, legea prevede cǎ trasul acceptant rǎmâne
obligat chiar dacǎ nu a avut cunoştinţǎ de falimentul trǎgǎtorului.
5.4. Revocarea şi refuzul de a accepta cambia.
Prin lege, trasul are dreptul de a revoca cambia. Aceasta se poate realiza prin
ştergerea menţiunii de acceptare de pe cambie într-o formǎ care atestǎ intenţia de retragere a
acesteia şi ca exemplu, prin cuvântul “anulat” scris pe cambie, însoţit de semnǎtura trasului.
Revocarea se poate face însǎ numai înainte de înapoierea titlului cǎtre posesorul
cambiei, iar pânǎ la proba contrarie se considerǎ cǎ revocarea s-a fǎcut înainte de restituirea
titlului.
În cazul în care trasul refuzǎ acceptarea cambiei, declaraţia de refuz trebuie
constatatǎ, în termenele stabilite pentru prezentare la acceptare, printr-un act întocmit de
executorul judecǎtoresc care poartǎ numele de protest de neacceptare.
În cazul refuzului de acceptare a cambiei, posesorul cambiei poate exercita, chiar
înainte de scadenţǎ, dreptul de regres împotriva giranţilor, trǎgǎtorului şi a celorlalţi obligaţi
cambiali.
5.5. Acceptarea extraordinarǎ a cambiei.
Acceptarea cambiei, în mod normal se face de cǎtre tras. În cazul refuzului acceptǎrii
din partea trasului, pentru a fi protejate interesele posesorului cambiei, legea reglementeazǎ
posibilitatea acceptǎrii cambiei de cǎtre o altǎ persoanǎ decât trasul. Astfel, printr-o acceptare
extraordinarǎ se evitǎ declanşarea acţiunilor în regres.
A. Acceptanţii extraordinari.
 Indicatul la nevoie. Prevǎzând eventualitatea ca trasul sǎ nu accepte cambia, trǎgǎtorul,

avalistul şi girantul pot indica o persoanǎ care sǎ accepte la nevoie cambia. În cazul refuzului
acceptǎrii din partea trasului, posesorul cambiei este obligat sǎ prezinte cambia spre acceptare
39
persoanei menţionate în titlu, care poartǎ denumirea de indicat la nevoie. Desemnarea

indicatului la nevoie se face printr-o menţiune pe cambie.
 Intervenientul pentru onoare. Consecinţele refuzului acceptǎrii cambiei de cǎtre tras, adicǎ
declanşarea acţiunilor de regres, pot fi evitate şi prin acceptarea cambiei de cǎtre o persoanǎ,
care, din proprie iniţiativǎ, îşi manifestǎ voinţa de a accepta cambia în locul trasului. Acestǎ
persoanǎ este numitǎ intervenient de onoare. Intervenientul poate fi un terţ, însuşi trasul sau o
persoanǎ deja obligatǎ prin cambie, cu excepţia acceptantului. Acceptarea prin intervenţie nu
este obligatorie pentru posesorul cambiei, el putând sǎ o refuze.
B. Efectele acceptǎrii extraordinare.
Acceptarea cambiei de cǎtre indicatul la nevoie sau de intervenientul pentru onoare

are aceleaşi efecte ca şi acceptarea trasului.
Indicatul la nevoie sau, dupǎ caz, intervenientul pentru onoare devine obligat cambial
faţǎ de posesorul cambiei şi va rǎspunde la fel ca şi obligatul pentru care a fost desemnat,
respectiv pentru care a intervenit.
În cazul indicatului la nevoie, posesorul cambiei nu poate exercita, înainte de
scadenţǎ, dreptul de regres în contra celui care a fǎcut indicarea şi în contra semnatarilor
urmǎtori.
În cazul acceptǎrii de cǎtre intervenientul pentru onoare, posesorul cambiei poate
refuza acceptarea.
5.6. Reguli generale privind plata cambiei.
Finalitatea oricǎrei creanţe este plata acesteia. Orice obligaţie se naşte pentru a se
stinge dupǎ un interval de timp mai lung sau mai scurt, stabilit între creditor şi debitor.
Legea a acordat o atenţie deosebitǎ plǎţii, reglementând, concret şi cât se poate de
precis: obiectul plǎţii, persoanele care o pot cere, în ce termene şi condiţii plata este liberatorie,
modalitǎţile de platǎ şi mijloacele pentru realizarea silitǎ a plǎţi în caz de refuz.
Prezentarea cambiei la platǎ. În vederea achitǎrii sumei de bani prevǎzutǎ în titlu,
cambia trebuie prezentata la platǎ.
Prezentarea cambiei la platǎ este necesarǎ nu numai pentru ca altfel nu se poate face
plata, ci şi pentru cǎ ea este o condiţie indispensabilǎ pentru dresarea în mod valabil a protestului,
în cazul refuzului de platǎ. Astfel, având în vedere rolul pe care îl îndeplineşte, prezentarea
cambiei la platǎ trebuie sǎ fie realǎ şi efectivǎ.
Cine are dreptul la platǎ. Prezentarea cambiei şi deci dreptul la platǎ îl are
posesorul legitim al titlului. Acesta poate fi beneficiarul indicat de trǎgǎtor în cambie sau
giratarul, care se legitimeazǎ printr-un şir neîntrerupt de giruri, în condiţiile legii. Debitorul are
obligaţia sǎ verifice identitatea posesorului titlului.
Cui se poate cere plata. Legea nu aratǎ cui trebuie sǎ i se prezinte cambia pentru
platǎ, dar soluţia se poate da pe baza principiilor care guverneazǎ cambia.
40
Plata cambiei se poate cere, în primul rând trasului acceptant, care este debitorul
principal al cambiei. Apoi, plata se poate cere domiciliatarului, când acesta a fost indicat în
cambie. Plata cambiei poate fi cerutǎ şi direct de la avalistul trasului, dacǎ existǎ un asemenea
garant.
Data plǎţii. Plata cambiei se poate cere la scadenţǎ, care poate fi determinatǎ la
emiterea titlului sau poate fi determinatǎ ulterior de posesorul cambiei. Când scadenţa este la o zi
fixǎ sau la un anumit termen de la data emisiuni ori la vedere, cambia trebuie prezentatǎ la platǎ ,
fie în ziua scadenţei, fie în una din cele douǎ zile lucrǎtoare care urmeazǎ, iar în cazul scadenţei
“la vedere”, cambia este plǎtibilǎ la prezentare însǎ în termen de un an de la data emiterii.
Locul plǎţii. Cambia trebuie prezentatǎ pentru platǎ la locul şi adresa indicatǎ în titlu.
Potrivit legii, locul plǎţii este localitatea arǎtatǎ în cambie ori, în lipsǎ, cea indicatǎ lângǎ numele
trasului.Dacǎ în cambie nu se indicǎ şi adresa plǎtitorului, cambia trebuie prezentatǎ pentru platǎ,
dupǎ caz, la domiciliul trasului sau al persoanei indicate sǎ plǎteascǎ pentru el.
Condiţiile de valabilitate a plǎţii. Pentru ca plata sǎ fie valabilǎ, trebuie sǎ
îndeplineascǎ anumite condiţii prevǎzute de lege.
Astfel, plata trebuie sǎ se facǎ la scadenţǎ, posesorul cambiei nefiind obligat sǎ
primeascǎ plata înainte de scadenţǎ. Plǎtitorul sǎ fie capabil şi sǎ nu fi fost declarat în faliment.
Potrivit legii, plata parţialǎ este valabilǎ, neputând sǎ fie refuzatǎ, iar în cazul
refuzului unei plǎţi parţiale, posesorul cambiei este decǎzut din acţiunea de regres pentru suma
oferitǎ şi neprimitǎ.
În sfârşit, plata trebuie sǎ se facǎ fǎrǎ fraudǎ sau greşala gravǎ a plǎtitorului.
Plata în monedǎ strǎinǎ. În Regulamentul BNR se prevede cǎ ”plǎţile între
persoanele juridice rezidente şi persoanele fizice rezidente în România se fac numai în lei.
Operaţiunile valutare ca şi plǎţile în valutǎ (prevǎzute în acelaşi Regulament) se fac între
persoanele rezidente şi nerezidente numai prin conturi deschise în România.” *7
Normele-cadru ale BNR prevǎd cǎ ”plata cambiilor trebuie fǎcutǎ , de regulǎ, numai
în lei pentru cambiile plǎtibile în România.” *
Astfel, se admit douǎ excepţii de la aceastǎ regulǎ:
 trǎgǎtorul exprimǎ suma de platǎ în valutǎ şi plata urmeazǎ a se face în valutǎ, numai dacǎ
trǎgǎtorul posedǎ un disponibil bancar în valuta respectivǎ.
 trǎgǎtorul exprimǎ suma de platǎ în valutǎ, dar stipuleazǎ cǎ plata se va face în lei la cursul
zilei.
Dovada plǎţii cambiei. Plata cambiei se dovedeşte în condiţiile legii, iar conform
acesteia, trasul care plǎteşte cambia poate pretinde ca acesta sǎ-i fie predatǎ cu menţiunea de
achitare scrisǎ de cǎtre posesor pe titlu. Astfel, dovada plǎţii se poate face de cǎtre tras cu titlu
cambial chitanţat de posesorul cambiei şi care i-a fost remis în urma efectuǎrii plǎţii.
Deşi legea se referă numai la tras, totuşi soluţia priveşte pe orice debitor cambial care
achită integral suma menţionată în cambie ; oricare debitor care a plǎtit cambia poate pretinde
posesorului remiterea cambiei cu menţiunea de achitare scrisă pe titlu.
Consecinţele neprezentǎrii cambiei pentru platǎ. Deşi cambia a ajuns la scadeţǎ,
sunt cazuri în care aceasta nu este prezentatǎ la platǎ. În scopul eliberǎrii debitorilor de obligaţiile
lor, legea recunoaşte oricǎrui debitor cambial dreptul de a consemna suma menţionatǎ în cambie
la CEC, pe cheltuiala şi pe riscul posesorului cambiei. Recipisa privind consemnarea sumei de
bani se depune la tribunalul sau judecǎtoria locului de platǎ.
7
* B.N.R.- Reglementǎri privind Cambia şi Biletul la Ordin, 1994.
41
5.7. Regulile speciale privind plata prin intervenţie.
În cazul refuzului acceptǎrii cambiei de cǎtre tras, pentru a se evita declanşarea

acţiunilor de regres , legea a consacrat posibilitatea acceptǎrii cambiei de cǎtre o altǎ persoanǎ
decât trasul. Aceastǎ persoanǎ poate fi desemnatǎ de cǎtre trǎgǎtor în cuprinsul cambiei(indicat la
nevoie) sau poate sǎ intervinǎ din proprie iniţiativǎ(intervenient pentru onoare)
Plata prin intervenţie trebuie sǎ cuprindǎ întreaga sumǎ ce ar fi avut sǎ plǎteascǎ acel
pentru care s-a intervenit. Plata trebuie fǎcutǎ cel mai târziu în ziua ce urmeazǎ ultima zi admisǎ
pentru întocmirea protestului de neplatǎ.
Plata cambiei de cǎtre indicatul la nevoie. Dacǎ pe cambie figureazǎ un indicat la
nevoie pentru platǎ sau un acceptant prin intervenţie, posesorul cambiei trebuie sǎ se adreseze
acestora, dacǎ trasul a refuzat plata şi acest lucru s-a constatat prin protest.
Plata cambiei de cǎtre intervenientul de onoare. În cazul în care are loc un refuz
din partea trasului, plata cambiei se poate face, din proprie iniţiativǎ, de o terţǎ persoanǎ sau de
un obligat cambial(trǎgǎtorul, avalişti sau unul dintre giranţi). Intervenientul este obligat sǎ
declare cǎ plata este fǎcutǎ pentru onoare.
5.8. Consecinţele neplǎţii cambiei. Regresul şi protestul.
A. Regresul.
Trǎgǎtorul, giranţii şi avaliştii garanteazǎ acceptarea şi plata cambiei de cǎtre tras.

Refuzul trasului de a plǎti trebuie sǎ fie constatat printr-un protest de neplatǎ. Nerespectarea
termenului provoacǎ decǎderea posesorului din dreptul de regres.
Refuzul de platǎ al trasului ca şi exigibilitatea cambiei înainte de scadenţǎ
transformǎ obligaţia de garanţie a trǎgǎtorului, girantului şi avalistului în obligaţia de platǎ.
Posesorul poate acţiona împotriva acestora pe douǎ cǎi:
a.) calea extra judiciarǎ, care constǎ în prezentarea titlului şi predarea lui cu
chitanţǎ celui care plǎteşte.
b.) calea judiciarǎ, care constǎ fie în acţiunea cambialǎ fie în executarea silitǎ pe
baza investirii cambiei cu formula executorie.
Acţiunile cambiale pot fi:
 directe, contra acceptantului şi avaliştilor sǎi.
 de regres, contra trǎgǎtorului, girantului, avalistului sau acceptantului prin intervenţie.
Acţiunea de regres, poate fi exercitatǎ, de regulǎ, numai la scadenţǎ.
Prin excepţie, regresul poate fi exercitat şi înainte de scadenţǎ, dacǎ acceptarea a fost
refuzatǎ de cǎtre tras, în caz de faliment al trasului sau în caz de faliment al trǎgǎtorului unei
cambii care a fost stipulatǎ neacceptabilǎ.
42
B. Protestul.
Pentru exercitarea regresului, posesorul trebuie sǎ îndeplineascǎ formalitatea

denumitǎ protest, care se materializeazǎ în constatarea prin act autentic a refuzului de acceptare
de platǎ.
Protestul de neacceptare, este utilizat în urmǎtoarele situaţii:
 în situaţia în care posesorul opteazǎ pentru exercitarea regresului înainte de scadenţǎ.
 în situaţia în care este obligat sǎ prezinte cambia spre acceptare, scadenţa ei fiind la un anumit
termen de la vedere sau fiind domiciliatǎ la un terţ.
Protestul de neplatǎ poate fi efectuat în ziua urmǎtoare scadenţei sau în ziua
urmǎtoare uneia dintre cele douǎ zile lucrǎtoare care succed scadenţa.
Protestul de neplatǎ nu mai este necesar:
 dacǎ s-a efectuat protest de neacceptare.
 dacǎ trasul sau trǎgǎtorul au fost declaraţi în stare de faliment.
Protestul de neplatǎ este obligatoriu dacǎ posesorul vrea sǎ exercite dreptul de regres,
atunci când:
 trasul este în stare de faliment.
 urmǎrirea bunurilor trasului nu a dat rezultat.
Protestul de neplatǎ se face:
 contra trasului acceptant sau a bǎncii la care a fost domiciliatǎ cambia.
 în subsidiar contra acceptantului prin intervenţie sau a persoanei indicate de acesta.
Posesorul cambiei trebuie sǎ încunoştiinţeze pe girantul sǎu şi pe trǎgǎtor despre
neacceptare sau neplatǎ, în termen de 4 zile. Fiecare girant, la rândul sǎu, trebuie sǎ-şi
încunoştiinţeze propriul girant, în termen de douǎ zile şi acest şir continuǎ pânǎ la trǎgǎtor.
Dupǎ protestarea cambiei posesorul poate exercita regresul faţǎ de trǎgǎtor, girant şi
avalişti, în mod colectiv sau individual, fǎrǎ a fi necesarǎ respectarea ordinii în care s-a obligat.
Pe calea regresului posesorul poate cere:
 suma arǎtatǎ în cambie, neacceptatǎ sau neplǎtitǎ, împreunǎ cu dobânda, dacǎ s-a stipulat.
 dobânda legalǎ de la data scadenţei cambiei.
 cheltuielile ocazionate de protest, de înştiinţǎri şi alte cheltuieli justificate.
În cazul regresului exercitat înainte de scadenţǎ, din suma arǎtatǎ în cambie se va
deduce un scont egal cu scontul practicat de Banca Naţionalǎ a României la data regresului.
La rândul sǎu, cel care a plǎtit prin regres poate cere de la giranţii sǎi întreaga sumǎ
plǎtitǎ, dobânda legalǎ de la data plǎţii şi cheltuielile efectuate.
Formalitatea protestului poate fi omisǎ, dacǎ trǎgǎtorul, girantul sau avalistul înţeleg
sǎ-l scuteascǎ pe posesor, înscriind pe cambie menţiunea semnatǎ” fǎrǎ protest” sau “ fǎrǎ
cheltuieli”. În acest caz posesorul prezintǎ cambia celui faţǎ de care ar fi dresat protestul, la
termenul stabilit şi încunoştiinţeazǎ persoanele vizate ca şi în cazul protestului.
Dacǎ scutirea de protest este acordatǎ de trǎgǎtor, de ea beneficiazǎ toţi ceilalţi
semnatari, iar dacǎ este acordatǎ de un girant sau avalist, produce efecte numai faţǎ de el.
43
C. Executarea cambialǎ şi procesele cambiale.
Executarea cambialǎ se realizeazǎ prin investirea cambiei cu formula executorie de

cǎtre judecǎtorie urmatǎ de somaţia emisǎ de executorul judecǎtoresc. În continuare se urmeazǎ
procedura de executare silitǎ de drept comun.
În termen de 5 zile de la primirea somaţiei, debitorul poate introduce opoziţie la
executare, înregistratǎ la judecǎtoria care a aplicat formula executorie.
Procesul cambial poate fi declanşat atât prin opoziţia la executare descrisǎ mai sus cât
şi prin acţiunea cambialǎ directǎ sau în regres.
Conform prevederilor art.63 alin.1 în procesele cambiale pornite fie pe cale de
opoziţie la somaţie, fie pe cale de acţiune, debitorul va putea opune posesorului excepţiile de
nulitate a titlului dar nu şi excepţiile întemeiate pe raportul personal al debitorului cu trǎgǎtorul
sau cu posesorii anteriori.
Excepţiile care pot fi invocate de cǎtre debitor într-o acţiune cambialǎ pot fi grupate
în patru categorii, şi anume:
1. Excepţii invocabile de orice debitor contra oricǎrui posesor: lipsa unui element
esenţial al titlului.
2. Excepţii care pot fi invocate numai de persoana protejatǎ, dar pot fi opuse oricǎrui
posesor al cambiei: falsitatea unei semnǎturi poate fi invocatǎ numai de victimǎ, incapacitatea
numai de incapabil etc.
3. Excepţii care pot fi invocate de cǎtre oricare dintre debitori cambiali dar sunt
opozabile numai faţǎ de o anumitǎ persoanǎ, ca de exemplu excepţia de nelegitimare ca posesor
al cambiei printr-un şir întrerupt de giruri.
4. Excepţii personale decurgând din raporturile directe între debitor şi posesorul
cambiei.
Acţiunile împotriva acceptantului sau avalistului se prescriu prin trei ani socotiţi de la
data scadenţei.
Acţiunile posesorului împotriva giranţilor şi împotriva trǎgǎtorului se prescriu într-un
an.
Acţiunile giranţilor unii împotriva altora şi împotriva trǎgǎtorului se prescriu prin
şase luni socotite din ziua în care girantul a plǎtit cambia.
Acţiunile de îmbogǎţire fǎrǎ cauzǎ se prescriu în termen de un an de la data pierderii
acţiunii cambiale.
5.9. Centrala Incidentelor de Plǎţi.
În data de 3 februarie 1997 a început sǎ funcţioneze Centrala Incidentelor de Plǎţi

(CIP), proiectatǎ şi administratǎ de Banca Naţionalǎ a României.
44
Centrala Incidentelor de Plăţi, este un centru de intermediere care gestionează

informaţia specifică incidentelor de plǎţi, pentru interesul public, inclusiv pentru scopurile
utilizatorilor.
Datele specifice incidentelor de plǎţi sunt transmise, difuzate şi valorificate pe baza
informaţiilor, chiar anterioare plǎţii, conţinute în evidenţe şi care sunt ocazionate de acte şi fapte
având potenţial fraudulos, litigios şi /sau producând riscuri de neplatǎ, inclusiv dintre cele care
pot afecta finalitatea decontǎrii.
În Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea la Banca Naţională a României
a Centralei Incidentelor de Plăţi, termenii care vor fi prezentaţi în continuare au următoarele
semnificaţii :
Data prezentării la plată - data trensmiterii instrumentului de la unitatea
prezentatoare la unitatea primitoare, conform circuitelor de compensare, în cazul plăţilor
interbancare.
Incidentul de plată – neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor participanţilor,
înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligaţii rezultate prin efectul
legii şi/sau al contractului care le reglementează.
Incidentul de platǎ major - incidentul de plată determinat de înregistrarea uneia
dintre următoarele situaţii, în cazul cambiei :
 cambia a fost scontată fără existenţa în total/în parte a creanţei cedate în momentul
cesiunii acesteia.
 cambia cu scadenţă la vedere a fost refuzată din lipsă totală de disponibil, în cazul
prezentǎrii la plată în termen.
 cambia cu scadenţă de la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii
sau la o dată fixă a fost refuzată din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentǎrii la platǎ
la termen.
 cambia cu scadenţă la un anume timp de la vedere, la un anumit timp de la data emiterii
sau la o dată fixă a fost refuzată din lipsă parţială de disponibil , în cazul prezentǎrii la
platǎ la termen.
Instrumentul - oricare din urmǎtoarele mijloace de plată : cambia, cecul, biletul la
ordin.
Interdicţia bancară – regimul impus de bancă unui titular de cont prin care se
interzice acestuia emiterea de cecuri pe o perioadă de un an.
Nod de acces – persoana declarantă care, ca urmare a asigurării condiţiilor tehnice
corespunzătoare, are posibilitatea accesării în mod direct a sistemului informatic CIP.
Persoana acreditată – angajatul autorizat de conducerea persoanei declarante să
furnizeze, să solicite şi să primească informaţii de la CIP.
Persoane declarante – băncile, persoane juridice române, inclusiv unităţile teritoriale
ale băncilor în condiţiile art.10 alin 2. sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice
străine, denumite în continuare bănci, şi CIP.
Persoane cu risc – acele persoane fizice sau juridice, inclusiv bănci, care au fost
incluse în Fişierul Naţional al persoanelor cu risc, ca urmare a unor incidente de plǎţi majore
înregistrate pe numele lor.
Utilizatori - persoanele declarante, Banca Naţională a României, mass-media,
Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi Ministerul de Interne cu unităţile lor
teritoriale, instanţele judecătoreşti, alte instituţii ale statului cu atribuţii de supraveghere şi
45
control, persoane fizice şi alte persoane juridice, instituţii similare CIP în strǎinǎtate, în condiţiile
art.47, cărora CIP le-a luat în evidenţǎ o cerere de consultare a informaţiilor deţinute.
Valorificarea informaţiei – exploatarea în interes privat sau public a datelor puse la
dispoziţie de CIP din proprie iniţiativǎ sau la cererea utilizatorilor.
Ziua refuzului – ziua compensării instrumentului refuzat la plată parţial sau în
totalitate, în cazul plǎţilor interbancare, respectiv ziua în care instrumentul ajunge la unitatea
plătitoare şi este refuzat, în cazul plăţilor intrabancare.
CIP este în acelaşi timp :
 ” adresa” la care sunt transmise informaţii privind incidentele apǎrute înaintea, în timpul sau
ulterior desfǎşurǎrii operaţiunilor de platǎ cu cecuri, cambii sau bilete la ordin.
 baza de date care conţine informaţie certǎ şi semnificativǎ, organizatǎ conform unor criterii
riguros stabilite.
 un ”prestator” de servicii de informare pentru bǎnci şi clienţii acestora.
 ”cazierul” bancar al celor care au produs fraude cu instrumente de platǎ.
Sau, altfel spus, un sistem naţional de gestionare în interes public a riscului bancar.
Ca principale obiective, CIP şi-a propus sǎ :
 constituie un partener operativ şi de nǎdejde al bǎncilor în cadrul procesului de prevenire,
evaluare sau limitare a riscurilor reprezentate de clienţii rǎu platnici în comerţul cu cecuri,
cambii sau bilete la ordin.
 sprijine respectarea şi aplicarea corectǎ a legilor şi reglementǎrilor privind instrumentele de
platǎ de debit, prin contribuţia la creşterea nivelului de cunoaştere a prevederilor acestora şi
de disciplinǎ în utilizarea unor astfel de ”hârtii de valoare ”
Principiile care stau la baza funcţionǎrii acestui sistem sunt :
 principiul raportǎrii obligatorii a informaţiei de risc bancar de cǎtre persoanele declarante.
 principiul reciprocitǎţii conform cǎruia CIP furnizeazǎ, la cererea bǎncilor sau din proprie
iniţiativǎ, informaţiile de risc bancar pe care le gestioneazǎ.
 principiul operativitǎţii schimbului de informaţii, potrivit cǎruia CIP primeşte şi transmite
informaţii cu rapiditate prin intermediul unei reţele electronice de la/cǎtre întregul sistem
bancar.
1. Gestionarea informaţiei.
Toate informaţiile privind incidentele de plǎţi, colectate în principal din sistemul

bancar , sunt gestionate de CIP, în Fişierul Naţional de Incidente de Plǎţi(FNIP), alcǎtuit, pe
criteriul tipului instrumentului de platǎ de debit care constituie ”suportul” incidentului de platǎ,
din urmǎtoarele componenete :
 Fişierul Naţional de Cecuri (FNC)
 Fişierul Naţional de Cambii(FNCb)
 Fişierul Naţional de Bilete la ordin(FNCO)
Pentru evidenţierea separatǎ şi facilitarea accesului la informaţia cu potenţial de
risc ridicat a fost organizat Fişierul Naţional al Persoanelor cu Risc(FNPR). Acesta este
alimentat automat cu informaţiile din FNIP referitoare la persoanele care au produs incidente de
plǎţi majore.
46
În categoria incidentelor de plǎţi majore intrǎ urmǎtoarele acte sau fapte care sunt
sancţionate de art. 103 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin şi menţionate în
art.13 din Regulamentul BNR nr. 3/1996 privind CIP :
 scontarea cambiei/biletului la ordin fǎrǎ existenţa în total/în parte a creanţei cedate în
momentul cesiunii acesteia sau acestuia.
 cambie/bilet la ordin cu scadenţa la vedere, refuzat(ǎ) din lipsǎ parţialǎ de disponibil, în cazul
prezentǎrii la platǎ în termen.
 cambie/bilet la ordin cu scadenţa la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data
emiterii sau la o datǎ fixǎ, refuzat(ǎ) din lipsǎ totalǎ de disponibil, în cazul prezentǎrii la platǎ
la termen.
 cambie/bilet la ordin cu scadenţa la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data
emiterii sau la o datǎ fixǎ, refuzat(ǎ) din lipsǎ parţialǎ de disponibil, în cazul prezentǎrii la
platǎ la termen.
 cambie/bilet la ordin fals(ǎ).
2.Transmiterea şi înscrierea informaţiei la CIP.

Difuzarea informaţiei din iniţiativa CIP.
Transmiterea informaţiei la CIP se face pe cale electronicǎ, prin utilizarea de cǎtre

persoanele declarante :
 a Reţelei de Comunicaţii Interbancare, care face legǎtura între centrala BNR şi centralele
tuturor bǎncilor, sau
 a Reţelei Intrabancare a BNR, dintre centralǎ şi cele 41 sucursale ale sale.
Fiecare persoanǎ declarantǎ trebuie sǎ desemneze, dintre angajaţii sǎi, persoane
autorizate sǎ transmitǎ, sǎ solicite şi sǎ primeascǎ informaţii la şi de la CIP, acestea purtând
denumirea de persoane acreditate.
Informaţia colectatǎ de la persoanele declarante se referǎ la :
a) refuzurile totale/parţiale la platǎ cu cecuri, cambii şi bilete la ordin.

b) interdicţia bancarǎ.
c) declaraţiile de pierdere/furt/distrugere/anulare a cecurilor, cambiilor sau biletelor la ordin
d) anularea incidentului de platǎ şi/sau a interdicţiei bancare.
Interdicţia bancară.
Interdicţia bancară, notificată de persoanele declarante la CIP, asigură prevenirea

producerii unor noi incidente de plăţi şi sancţionarea titularilor de cont care le generează în
circuitul bancar.
În cazul refuzului la plată a unei cambii ca urmare a producerii unui incident de plată
major asupra unui client banca va lua în aceeaşi zi bancară următoarele măsuri :
 va notifica incidentul de plată la CIP printr-o cerere de înscriere a refuzului bancar în
FNC care va cuprinde şi declaraţia de interdicţie bancară.
 va adresa titularului de cont o somaţie prin care îi va notifica acestuia interdicţia de a
emite cambii pe timp de un an începând cu data înregistrǎrii la CIP a incidentului de plată
47
major şi obligaţia de a restitui bănci (băncilor) al cărei (căror) client este, formularele de
cambii aflate în posesia sa şi/sau mandatarilor sǎi. De asemenea banca are obligaţia să
transmită pe suport electronic în aceeaşi zi bancară tuturor centralelor bǎncilor o
declaraţie prin care li se comunică interdicţia bancară asupra titularului de a mai emite
cambii.
CAPITOLUL VI – STUDIU DE CAZ:
DECONTĂRI FĂRĂ NUMERAR PE BAZĂ DE CAMBII.

CU EXEMPLE PRELUCRATE LA BANC POST S.A BRAŞOV.
6.1. Prezentarea pe scurt a Societǎţii Banc Post S.A. , Braşov.
” Suntem o bancǎ stabilǎ şi puternicǎ, ne bucurǎm de o reputaţie considerabilǎ în

rândul clieţilor şi vom continua sǎ accelerǎm ritmul acumulǎrilor noastre prezente.
Suntem hotǎrâţi sǎ îmbunǎtǎţim în mod constant tot ceea ce facem”.
Banc Post
Banc Post a fost înfiinţatǎ în luna iunie 1991, prin Hotǎrârile de Guvern, ca
societate pe acţiuni cu capiatal de stat, prin preluarea unei pǎrţi din activele companiei publice
Rom Post Telecom, fiind autorizatǎ de Banca Naţionalǎ sǎ funcţioneze ca o bancǎ de tip
universal, comercial şi de economii. Sediul Banc Post este situat în strada M.Kogǎlniceanu nr. 13
În prezent, activitatea bǎncii se axeazǎ pe :
 atragerea de resurse în lei şi în valutǎ din ţarǎ şi din strǎinatate prin depozite la vedere şi la
termen.
 acordarea de credite în lei şi în valutǎ pe termen scurt, mediu şi lung.
 furnizarea întregii game de operaţiuni financiar-bancare pentru companii publice, societǎţi pe
acţiuni, alte companii şi pentru clienţi persoane fizice.
 efectuarea de operaţiuni cu titluri de valoare, acţiuni, obligaţiuni şi valori mobiliare în numele
bǎncii sau al clienţilor sǎi.
 servicii de compensare :Societatea Naţionalǎ de Compensare, Decontare şi Depozitare pentru
Valori Mobiliare şi Bursa de Valori Bucureşti.
 participarea în calitate de membru în organismele financiar-bancare internaţionale.
Principalele produse şi servicii oferite de Banc Post sunt :
 Carnete de economii.Depozite în lei şi valutǎ.
 Credite acordate atât persoanelor fizice cât şi celor juridice.
 Carduri de debit şi de credit.
 Cecuri de cǎlǎtorie în valutǎ.
 Tranzacţii valutare.
 Electronic Banking.
 Internet Banking.
 Încasarea facturilor Romtelecom, Mobifon, Orange, Cosmorom.
 Contul total.
48
 Mobile Banking.
 Plata mandatelor poştale internaţionale.
 Western Union.
 Transferuri de valutǎ din Israel.
 Servicii de depozitare pentru fonduri şi societǎţi de investiţii, servicii de decontare specialǎ
pentru SVM-uri şi servicii de compensare
6.2. Emitere- Mod de completare a cambiei.
Cambia trebuie sǎ îndeplineascǎ toate condiţiile de fond şi formǎ stabilite de

Normele Cadru nr. 6/1994 şi Normele Tehnice nr.10/1994 ale Bǎncii Naţionale a României.
CAMBIA – FAŢĂ / VERSO
49
SCHEMA DE CIRCULAŢIE A CAMBIEI
Livrează marfa
Beneficiar Emite cambia Tras lp

u
n
ite
m
E
ţ
Trăgător
ş
ă
ra
c
g S
tin
e
s
Prezintă cambia la plată

Banca Banca
beneficiarului Se stinge creanţa interbancară emitentului
Banca Naţională a României –

Direcţia de Decontări
50Bancare
Casa de Compensaţie
6.3. Operaţiuni pe care unitǎţile teritoriale Banc Post le efectueazǎ cu

cambia.
Toate condiţiile privind utilizarea, circuitul, termenele şi operaţiunile ce se efectueazǎ

cu cambiile se înscriu în convenţii bilaterale încheiate între unitǎţile teritoriale şi clienţi pe care
acestea îi deservesc.
A. Primirea cambiei în garanţie.
Unitǎţile teritoriale Banc Post S.A pot primi în garanţie pentru creditele acordate
clienţilor, pe lângǎ cele specificate prin normele de creditare (scrisoare de garanţie bancarǎ,
ipotecǎ) şi cambii.
Pentru ca o cambie sǎ fie admisǎ în garanţie, trebuie sǎ se îndeplineascǎ urmǎtoarele
condiţii cumulative:
 Cambia sǎ fie giratǎ în favoarea unitǎţii Banc Post S.A, prin înscrierea formulei “ în
garanţie”, “ valoarea în gaj” sau “valoarea în garanţie”.
 Menţiunea privind gajarea trebuie sǎ fie cuprinsǎ în gir şi sǎ poarte semnǎtura girantului,
gajul bazându-se pe contractul de împrumut dintre pǎrţi şi pe înscrierea în acest mod a girului
pe titlu.
 Împrumutatul-Client al unitǎţii Banc Post S.A sǎ fie posesor legal al cambiei (beneficiarul
iniţial sau ultimul giratar în şirul neîntrerupt de giruri în plin sau în alb).
 Cambia sǎ fie acceptatǎ la platǎ.
Banca în calitate de posesor al cambiei în baza girului “ în garanţie”, poate exercita
toate drepturile rezultate din titlu, chiar dacǎ creaţa garantatǎ prin gaj, respectiv creditul acordat
împrumutatului, nu este exigibilǎ.
51
Banca poate invoca aceste drepturi şi împotriva girantului sǎu, care este faţǎ de ea un
debitor cambial.
De asemenea, banca, are dreptul sǎ se despǎgubeascǎ cu preferinţǎ din suma încasatǎ
în baza titlului, faţǎ de ceilalţi creditori ai girantului (debitor), care a dat cambia în gaj.
Pentru acceptarea drept garanţie pentru credite acordate pe bazǎ de cambie, ofiţerii de
credite trebuie sǎ se asigure dacǎ:
 cambia este acceptatǎ la platǎ.
 obligatul principal din raportul cambial respectiv care a acceptat la platǎ cambia, are
capacitate de platǎ adicǎ, dacǎ este un client solvabil.
 obligatul principal care a acceptat cambia la platǎ este Client al unei unitǎţi teritoriale a Banc
Post, în care caz se vor solicita de la aceasta informaţii emise despre posibilitǎţile de platǎ ale
acestuia de la unitatea Bǎncii care îl deserveşte.
 cambia este avalizatǎ de o societate bancarǎ agreatǎ de Banc Post S.A., în cazul când
obligatul principal are cont deschis la una din unitǎţile acestei societǎţi bancare.
 cambia este depusǎ la Bancǎ, ca garanţie, cu cel putin 6 luni înainte de data scadenţei la platǎ.
 termenul de solicitare a creditului pe baza cambiei acceptatǎ în garanţie se coreleazǎ cu
termenul de scadenţǎ al cambiei.
În toate cazurile în care obligatul principal care a acceptat plata, este client al unei
unitǎţi a altei societǎţi bancare, unitǎţile Banc Post vor urmǎri ca avalul sǎ fie dat, de regulǎ, pe
faţa cambiei, prin semnǎtura avalistului în rubrica special rezervatǎ. Dacǎ avalul este dat pe
spatele titlului este necesar ca pe lângǎ semnǎtura avalistului sǎ se menţioneze formula “pentru
aval”, pentru a nu se confunda cu girul.
Pentru cambiile acceptate în garanţie, unitǎţile teritoriale ale Banc Post S.A vor lua
mǎsuri de evidenţiere a acestora într-un “ Registru al cambiilor primite în garanţie” care se va
organiza şi pǎstra la compartimentul de credite.
Acest registru cuprinde urmǎtoarele rubrici:
 numǎr curent.
 data primirii în Bancǎ.
 denumirea trǎgǎtorului.
 denumirea trasului.
 denumirea posesorului(clientul) care a prezentat titlul în garanţie.
 valoarea.
 scadenţa cambiei.
 numǎr contract de credit.
 data încasǎrii/restituirii.
 observaţii.
Cambiile primite în garanţie se predau, pe bazǎ de proces verbal, la compartimentul
Tezaur-Casierie şi vor fi evidenţiate din punct de vedere contabil într-un cont în afara bilanţului.
Dacǎ beneficiarul împrumutatului ( cel care a girat “în garanţie” în favoarea bǎncii)
ramburseazǎ datoria (credit+dobândǎ) cǎtre bancǎ din surse proprii, banca restituie cambia scoasǎ
din garanţie înscriind menţiunea “scos din garanţie “(pe verso-ul sau un adaos al titlului) aplicând
ştampila şi semnǎtura reprezentantului bǎncii (director sau o altǎ persoanǎ desemnatǎ în acest
scop).
Predarea titlurilor scoase din garanţie cǎtre posesori se face cu proces verbal de
predare-primire întocmit şi semnat din partea Bǎncii de coordonatorul compartimentului de
52
credite, coordonatorul compartimentului Tezaur-Casierie şi conducǎtorul unitǎţii Bancare.

Menţiunea “scos din garanţie” se va face şi în “ Registrul cambiilor primite în garanţie “, în
coloana “Observaţii “- pentru toate cambiile scoase din garanţie.
În baza procesului verbal de predare-primire semnat de posesor (respectiv
reprezentantul autorizat al acestuia) se vor efectua şi înregistrǎrile contabile corespunzǎtoare, în
contul în afara bilanţului şi respectiv se va descǎrca cu valorile în cauzǎ şi compartimentul
Tezaur-Casierie.
ÎNREGISTRAREA CONTABILĂ.
Înregistrarea intrǎrii în gestiune:
999 = 912 10 000 000 lei.

“ Contrapartida” “ Cauţiuni, avaluri şi alte garanţii
primite de la alte bǎnci”
Scoaterea din gestiune:
912 = 999 10 000 000 lei.

“ Cauţiuni, avaluri şi alte “ Contrapartida”
garanţii primite de la
alte bǎncii”
B. Primirea cambiei în vederea remiterii spre acceptare.
Unitǎţile Banc Post nu vor primi în vederea remiterii la acceptare, cambii

neacceptabile, adicǎ acele cambii a cǎror prezentare pentru acceptare a fost interzisǎ.
Posesorul cambiei o prezintǎ spre acceptare, de regulǎ, direct trasului prin postǎ,
curier, etc.
Dacǎ posesorul (beneficiarul) cât şi trasul (acceptantul) sunt Clienţi ai Banc Post
S.A., unitǎţile teritoriale pot primi cambii în scopul remiterii spre acceptare prin circuitul
interbancar.
Beneficiarul titlului are obligaţia de a introduce cambia în unitatea Banc Post S.A.
care îl deserveşte, pentru a fi emisǎ spre acceptare, însotiţǎ de un <<Borderou remitere spre
avizare bilete la ordin/cambii>>( anexa nr.2), întocmit în trei exemplare, cu urmǎtoarea
destinaţie:
 exemplarul nr. 1 al borderourilor se reţine la banca posesorului (beneficiarului) pentru
evidenţǎ şi se arhiveazǎ timp de 5 ani într-un dosar special, cuprinzând “ Borderourile
cambiilor remise spre acceptare”.
53
 exemplarul nr. 2 se remite împreunǎ cu cambia la Banca care-l deserveşte pe tras.

 exemplarul nr. 3 datat, semnat şi stampilat de cǎtre ofiţerul de cont, se restituie posesorului
(beneficiarului) ca dovadǎ a depunerii la Bancǎ.
Borderoul depus la Bancǎ de cǎtre beneficiari, se întocmeşte distinct pentru fiecare
tras (acceptant) cǎruia i se remit cambiile la acceptare.
Transmiterea borderourilor (exemplarele 2) împreunǎ cu cambiile se face cu
<<Scrisoare de remitere bilete la ordin/cambii cǎtre unitǎţile Banc Post>>( anexa nr.3 )
pentru fiecare unitate a Banc Post ce deserveşte pe traşi (acceptanţi)
Banca trasului predǎ titlul direct trasului sau delegatului acestuia, prin ofiţerul de cont
din front-office, contra semnǎtura de primire pe faţa exemplarului 2 al borderoului ca dovadǎ de
primire.
Exemplarul nr.2 al borderoului se îndosariazǎ la Bancǎ într-un dosar distinct de restul
actelor.
Evidenţierea primirii, respectiv expedierii cambiilor în/din Bancǎ se efectueazǎ de
cǎtre unitǎţile Banc Post pe baza “Registrului de evidenţǎ a cambiilor/expediate la acceptare”,
registru care cuprinde urmǎtoarele rubrici:
 numǎr curent.
 data depunerii titlului, în Bancǎ de cǎtre posesor (beneficiar).
 data remiterii la acceptare.
 data restituirii cǎtre posesor.
 denumirea posesorului.
 denumirea trasului.
 banca trasului.
 valoarea.
Banca beneficiarului percepe acestuia, speze de remitere a cambiilor la acceptant, în
cuantumul stabilit prin circularele emise de Centrala Banc Post S.A.
Toate cambiile acceptate sau nu de tras, vor fi depuse la Banca care-l deserveşte, în
cel mult 3 zile lucrǎtoare de la data primirii lor, cu ”Condica de predare-primire a documentelor”
întocmitǎ de tras. Pentru cambiile neacceptate trasul (acceptantul) va anexa la titlul în cauzǎ şi o
scrisoare în care justificǎ motivul neacceptǎrii.
Confirmarea depunerii la Bancǎ a cambiilor “acceptate” şi “neacceptate” la platǎ, este
obţinutǎ de tras (delegatul acestuia) prin semnǎtura ofiţerului de cont în condica susmenţionatǎ.
Banca trasului grupeazǎ cambiile pe feluri, (acceptate şi neacceptate) şi respectiv pe
bǎnci, remiţându-le bǎncilor beneficiarilor, în baza <<Scrisorii de restituire bilete la
ordin/cambii cǎtre unitǎţile beneficiare>>( anexa nr.4).
În maximum 3 zile lucrǎtoare de la sosire, titlurile vor fi predate beneficiarilor
(delegaţilor acestora) de cǎtre ofiţerul de cont din front-office, din unitatea Banc Post care îi
deserveşte.
Beneficiarii (delegaţii acestora) vor semna, de primire a titlurilor, în condica de
predare a documentelor, întocmite de Bancǎ.
În ceea ce priveşte remiterea spre acceptare a cambiilor primite de la posesorii cu
cont deschis la alte societǎţi bancare sau remiterea cambiilor pentru acceptanţi (traşi) cu cont
deschis la alte societǎţi bancare decât ale Banc Post, se va putea efectua numai din momentul
încheierii de convenţii bilaterale cu societǎţile bancare în cauzǎ.
ÎNREGISTRAREA CONTABILĂ
54
Înregistrarea remiterii spre acceptare:
2511.11 = 7029.01 30 000 000 lei.

“Conturi curente” “ Comisioane aferente
operaţiunilor cu
clientela”
C. Primirea cambiei în vederea plǎţii sau remiterii la platǎ. Refuzul

la platǎ.
În mod curent, posesorul unei cambii va prezenta titlul la scadenţǎ, în vederea plǎţii,
la locul şi adresa indicatǎ pe titlu, direct trasului.
Dacǎ atât beneficiarul cât şi trasul sunt Clienţi ai Banc Post S.A., unitǎţile teritoriale
pot primi cambii în vederea remiterii la platǎ prin circuit intrabancar.
Unitǎţile teritoriale ale Banc Post vor primi în vederea remiterii la platǎ numai cambii
acceptate în prealabil de cǎtre acceptant.
Posesorul (beneficiarul) unei cambii prezintǎ de regulǎ titlul, la platǎ, la banca care îl
deserveşte, pentru a fi remisǎ la platǎ la banca trasului, prin circuit bancar (cu perceperea spezelor
de remitere).
În aceastǎ situaţie, posesorul introduce cambia în Banca ce îl deserveşte, împreunǎ cu
un borderou întocmit în 4 exemplare (anexa nr.2)
Borderoul se întocmeşte distinct pentru fiecare tras, cǎruia i se remit cambiile la platǎ.
Unitǎţile Banc Post S.A. evidenţiazǎ toate intrǎrile şi ieşirile cambiilor în/din Bancǎ
în “ Registrul de evidenţǎ a cambiilor primite/remise la platǎ”, registrul care cuprinde
urmǎtoarele rubrici:
 numǎr curent.
 data depunerii titlului la Bancǎ.
 data remiterii la platǎ.
 numele (denumirea) posesorului.
 numele (denumirea) trasului.
 banca trasului.
 valoarea.
 scadenţa.
 observaţii.
Destinaţia celor 4 exemplare ale borderoului este urmǎtoarea:
 exemplarul nr.1 este reţinut pentru evidenţǎ, la unitatea Banc Post ce deserveşte posesorul
cambiei.
 exemplarele nr.2 şi 3, împreunǎ cu cambia, se remit la unitatea Banc Post trasului.
Transmiterea borderourilor împreunǎ cu cambia se face cu scrisoare de remitere (model
anexa nr.5), întocmitǎ de ofiţerul de cont, pe bǎnci ale plǎtitorilor.
55
 exemplarul nr.4 se restituie posesorului, dupǎ ce a fost semnat, datat şi ştampilat de cǎtre
ofiţerul de cont din front-office, ca dovadǎ a depunerii acestuia la Bancǎ.
Mecanismul general de decontare al cambiilor constǎ în debitarea contului trasului
(de cǎtre banca care îl deserveşte) şi apoi creditarea contului posesorului (beneficiarului).
Plata propriu-zisǎ a cambiei la banca trasului are loc de regulǎ în ziua scadenţei sau în
urmǎtoarele douǎ zile lucrǎtoare dupǎ scadenţǎ, prin debitarea contului trasului pe baza
exemplarului nr.3 al borderoului, care se predǎ plǎtitorului ca anexǎ la extrasul de cont.
Concomitent, ofiţerul de cont din front-office înscrie pe faţa titlului, cu pix sau cernealǎ de
culoare neagrǎ sau albastrǎ, menţiunea “ ACHITAT “, semneazǎ, aplicǎ ştampila şi înscrie data
efectuǎrii operaţiunii.
Titlurile plǎtite se arhiveazǎ în banca trasului la documentele zilei, ca documente de
debit şi se pǎstreaza timp de 5 ani de la data efectuǎrii plǎţii.
Exemplarul nr.2 al borderoului semnat, ştampilat şi datat de ofiţerul de cont din front-
office al bǎncii trasului, se remite în vederea creditǎrii contului beneficiarului.
La banca beneficiarului, dupǎ înregistrarea sumei în cont, exemplarul 2 al borderoului
se predǎ ca anexa la extrasul de cont al acestuia.
Exemplarul nr.1 al borderoului, reţinut la banca beneficiarului, se arhiveazǎ într-un
dosar separat, care cuprinde “ Borderourile remise la platǎ”, şi care se pǎstreazǎ timp de 5 ani.
Titlurile remise la platǎ prin circuit bancar se deconteazǎ parţial.
Suma de platǎ este înscrisǎ de cǎtre ofiţerul de cont care administreazǎ contul
plǎtitorului, pe faţa titlului şi pe cele douǎ borderouri însoţitoare dupǎ ce a tǎiat cu o linie suma
iniţialǎ.
Cambia refuzatǎ parţial şi cele douǎ borderouri sunt datate, ştampilate şi semnate de
ofiţerul de cont din front-office şi contrasemnate de coordonatorul compartimentului operaţiuni
bancare.
Ofiţerul de cont din front-office debiteazǎ contul plǎtitorului cu suma acceptatǎ, iar
titlul remis prin circuit intrabancar, cu aviz OIS de creditare, unitǎţii Banc Post a beneficiarului
care, la rândul ei îl înmâneazǎ clientului sǎu, în vederea încasǎrii diferenţei.
În acelaşi timp, comunicǎ persoanei autorizate din unitatea Banc Post, datele necesare
întocmirii “ Cererii de înscriere a refuzului bancar în F.N.C.b”
Titlul parţial decontat este predat beneficiarului, contra semnǎturii de primire a
acestuia în condica de predare a documentelor. O datǎ cu titlul, se remite unitǎţii Banc Post
beneficiare şi exemplarul 2 al borderoului.
Cambiile plǎtibile la vedere sau la un anumit timp de la vedere (în care trǎgǎtorul a
inclus menţiunea “ suma este purtǎtoare de dobândǎ”, indicându-se procentul acesteia pe an
precum şi data de la care începe calculul dobânzii) vor fi decontate de cǎtre unitǎţile Banc Post
numai în limita sumei de platǎ prevǎzutǎ în rubrica special rezervatǎ de pe faţa titlului, care
trebuie sǎ corespundǎ cu suma din borderou.
Dobânda corespunzǎtoare procentului şi în raport cu data stipulatǎ pe cambie se
calculeazǎ şi se deconteazǎ direct între beneficiar şi tras, prin ordin de platǎ, cec.
Nerespectarea cel puţin al uneia din condiţiile sau elementele obligatorii prezentate în
Normele cadru ale Bǎncii Naţionale a României nr.6/1994 şi Normele Tehnice nr.10/1994
privind cambia şi biletul la ordin, atrage obligaţia bǎncii trasului de a refuza cambia la platǎ şi
de a restitui beneficiarulu(bǎncii acestuia)-dupǎ caz, cambia refuzatǎ.
Motivul refuzului unei cambii primitǎ prin circuit bancar, va fi înscris de ofiţerul de
cont din front-office, pe faţa cambiei şi pe cele douǎ borderouri însoţitoare la rubrica
56
“Observaţii”. Cele douǎ borderouri şi cambia refuzatǎ, datate şi ştampilate, se prezintǎ

coordonatorului compartimentului operaţiuni bancare pentru contrasemnare.
Unul din borderourile însoţitoare, împreunǎ cu cambia refuzatǎ se returneazǎ bǎncii
beneficiarului cu <<Scrisoare de restituire bilete la ordin/cambii refuzate>>( anexa nr.6 ).
Cel de-al doilea borderou este arhivat la banca trasului pe o perioadǎ de 5 ani, într-un
dosar separat.
Cambia returnatǎ este predatǎ beneficiarului, de banca acestuia, contra semnǎturii de
primire în condica de predare a documentelor, întocmitǎ de bancǎ, borderoul urmând a se arhiva
în dosar separat, timp de 5 ani.
Evidenţa cambiilor refuzate la platǎ se ţine într-un registru pǎstrat de cǎtre
coordonatorul compartimentului operaţiuni bancare, registru care conţine urmǎtoarele elemente.
 numǎr curent.
 contul trasului.
 numele (denumirea) beneficiarului.
 banca beneficiarului.
 valoare.
 motivul refuzului.
Înregistrarea remiterii la platǎ:
2511.11 = 7029.01 30 000 lei

“Conturi curente” “ Comisioane eferente
operaţiunilor cu clientela”
3712 = 3716 10 000 000 lei

“ Valori primite la “ Conturi indisponibile
încasare privind valori la încasare”
3712 = 3716 20 000 000 lei

“Valori primite la “ Conturi indisponibile
încasare” privind valori la încasare”
6.4. Decontarea cambiei în sistem local.
57
A. Clientul beneficiar şi clientul plǎtitor au conturi deschise la

aceeaşi unitate.
Cambia este depusǎ de cǎtre beneficiar, la unitatea Banc Post care îl deserveşte,
însoţitǎ de borderoul de încasare, care se întocmeşte în 4 exemplare, distinct pentru fiecare
emitent cǎruia i se remite titlul în vederea plǎţii. Dupǎ semnarea, datarea şi ştampilarea tuturor
exemplarelor borderoului, ofiţerul de cont care administreazǎ contul beneficiarului evidenţiazǎ
cambia în “ Registrul de evidenţǎ a cambiilor primite/remise la platǎ”, reţinând exemplarul nr.1 al
borderoului pe care îl arhiveazǎ pe timp de 5 ani într-un dosar care cuprinde “Borderourile
cambiilor remise la platǎ”.
Exemplarul nr.4 este eliberat beneficiarului, ca dovadǎ a depunerii la Bancǎ.
Exemplarele nr.2 şi 3, împreunǎ cu titlul, sunt predate ofiţerului de cont care gestioneazǎ contul
plǎtitorului şi care, înainte de a executa titlul respevtiv, verificǎ dacǎ cambia nu a fost declaratǎ
pierdutǎ, sustrasǎ sau distrusǎ, dupǎ care debiteazǎ contul plǎtitorului (în ziua scadenţei sau în
urmǎtoarele douǎ zile lucrǎtoare-când este cazul), în baza exemplarului nr.3 al borderoului.
În acelaşi timp, înscrie pe faţa titlului (cu pix sau cernealǎ de culoare albastrǎ sau
neagrǎ) menţiunea “ACHTAT”, dupǎ care semneazǎ, aplicǎ data şi ştampila şi arhiveazǎ cambia
pe o perioadǎ de 5 ani. Exemplarul nr.3 al borderoului se predǎ emitentului, ca anexǎ la extrasul
de cont, iar exemplarul nr.2 al borderoului este remis ofiţerului de cont care gestioneazǎ contul
beneficiarului şi care, în baza borderoului primit, crediteazǎ contul acestuia, predându-l apoi
beneficiarului ca anexǎ la extrasul de cont.
În situaţia decontǎrii parţiale, suma este înscrisǎ de cǎtre ofiţerul de cont care
administreazǎ contul plǎtitorului, atât pe faţa titlului, cât şi pe cele douǎ borderouri însoţitoare,
dupǎ ce a tǎiat cu o linie suma iniţialǎ.
În acelaşi timp, debiteazǎ contul plǎtitorului cu suma acceptatǎ şi comunicǎ persoanei
autorizate din unitatea Banc Post, toate datele necesare întocmirii “Cererii de înscriere a refuzului
bancar în F.N.C.b”
Titlul împreunǎ cu exemplarul nr.2 al borderoului este predat ofiţerului de cont care
administreazǎ contul beneficiarului. Acesta va credita contul beneficiarului şi va preda acestuia
cambia, contra semnǎtura de primire în condica de predare a documentelor.
În cazul înregistrǎrii unui refuz la platǎ, motivul refuzului este înscris de cǎtre
ofiţerul de cont care administreazǎ contul trasului (plǎtitorului), atât pe faţa titlului, cât şi pe cele
douǎ borderouri însoţitoare (la rubrica observaţii), comunicând în acelaşi timp acest fapt şi
persoanei autorizate din respectiva unitate Banc Post, în vederea întocmirii de cǎtre aceasta a
“Cererii de înscriere a refuzului bancar în F.N.C.b.
Borderourile, împreunǎ cu titlul refuzat (semnate, datate şi ştampilate de ofiţerul de
cont) sunt prezentate coordonatorului compartimentului operaţiuni bancare pentru contrasemnare,
dupǎ care unul din borderouri împreunǎ cu cambia refuzatǎ sunt returnate ofiţerului de cont care
gestioneazǎ contul beneficiarului, iar celǎlalt exemplar este arhivat într-un dosar separat, pe o
perioadǎ de 5 ani.
Evidenţa cambiilor refuzate la platǎ se ţine într-un registru pǎstrat în cadrul
compartimentului operaţiuni bancare, de coordonatorul compartimentului.
Titlul refuzat este predat beneficiarului, care semneazǎ de primire în condica de
predare a documentelor, iar borderoul primit este arhivat pe timp de 5 ani, într-un dosar separat,
de cǎtre ofiţerul de cont care administreazǎ contul beneficiarului.
58
ÎNREGISTRAREA CONTABILĂ.
2511.12 = 2511.11 10 000 000 lei

“ Conturi curente” “ Conturi curente”
B. Clientul beneficiar şi clientul plǎtitor au conturi deschise la

unitǎţi diferite ale Banc Post situate în aceeaşi localitate.
Cambia este depusǎ de cǎtre beneficiar la unitatea Banc Post care îl deserveşte,
însoţitǎ de borderoul de încasare întocmit în 4 exemplare, distinct pentru fiecare emitent cǎruia i
se emite cambia în vederea plǎţii.
Dupǎ semnarea, ştampilarea şi datarea tuturor exemplarelor borderoului, ofiţerul de
cont care administreazǎ contul beneficiarului evidenţiazǎ titlul în cauzǎ în “ Registrul de evidenţǎ
a cambiilor primite/remise la platǎ”, reţinând exemplarul nr.1 al borderoului ( pe care îl arhiveazǎ
pe o perioadǎ de 5 ani într-un dosar care cuprinde “Borderourile cambiilor remise la platǎ”).
Exemplarul nr.4 este eliberat beneficiarului, ca dovadǎ a depunerii la Bancǎ.
Exemplarele nr.2 si 3, împreunǎ cu titlul sunt expediate prin delegat sau poştǎ unitǎţii Banc Post
care îl deserveşte pe Clientul plǎtitor şi care le preia prin ofiţerul de cont care administreazǎ
contul trasului (plǎtitorului).
Dupǎ verificarea faptului cǎ titlul în cauzǎ nu a fost declarat pierdut, furat, distrus,
ofiţerul de cont care gestioneazǎ contul plǎtitorului, debiteazǎ contul plǎtitorului ( în ziua
scadenţei sau în urmǎtoarele douǎ zile lucrǎtoare, când este cazul) în baza exemplarului nr.3 al
borderoului.
În acelaşi timp, înscrie pe faţa titlului (cu pix sau cu cernealǎ de culoare albastrǎ sau
neagrǎ) menţiunea “ACHITAT”, dupǎ care semneazǎ, aplicǎ data şi ştampila şi arhiveazǎ cambia
pe o perioadǎ de 5 ani.
Exemplarul nr.3 al borderoului se predǎ plǎtitorului ca anexǎ la extrasul de cont.
Exemplarul nr.2, însoţit de o bandǎ de control este predat împreunǎ cu titlul, grupei
operative “operaţiuni între sedii” (OIS), nu înainte de a fi cuprins într-o scrisoare de remitere
(întocmitǎ de ofiţerul de cont pe bǎnci ale beneficiarilor).
La grupa OIS, în baza borderoului şi a benzii de control, se întocmeşte un aviz OIS de
creditare (în douǎ exemplare), în vederea transmiterii sumei cǎtre unitatea Banc Post unde
beneficiarul are cont deschis.
Exemplarul nr.2 al borderoului este transmis prin postǎ, fax, modem sau delegat,
bǎncii beneficiarului.
Grupa OIS din cadrul unitǎţii Banc Post a beneficiarului confirmǎ primirea avizului şi
predǎ exemplarul nr.2 al borderoului ofiţerului de cont care gestioneazǎ contul beneficiarului.
Ofiţerul de cont crediteazǎ contul beneficiarului, ataşând exemplarul nr.2 al
borderoului la extrasul de cont.
În situaţia decontǎrii parţiale a cambiei, suma acceptatǎ este înscrisǎ de cǎtre
ofiţerul de cont care administreazǎ contul plǎtitorului atât pe faţa titlului, cât şi pe cele douǎ
borderouri însoţitoare dupǎ ce a tǎiat cu o linie suma iniţialǎ.
59
În acelaşi timp, debiteazǎ contul plǎtitorului cu suma acceptatǎ şi comunicǎ persoanei

autorizate din unitatea Banc Post datele necesare întocmirii “Cererii de înscriere a refuzului
bancar în F.N.C.b”.
Titlul împreunǎ cu exemplarul nr.2 al borderoului sunt remise unitǎţii Banc Post
beneficiare.
Ofiţerul de cont care administreazǎ contul beneficiarului, crediteazǎ contul acestuia şi
îi predǎ cambia, contra semnǎtura de primire în condica de predare a documentelor.
În cazul înregistrǎrii unui refuz la platǎ, motivul refuzului este înscris de cǎtre
ofiţerul de cont care administreazǎ contul plǎtitorului, atât pe faţa titlului cât şi pe cele douǎ
borderouri însoţitoare la rubrica “Observaţii” şi transmite persoanei autorizate datele necesare
întocmirii “Cererii de înscriere a refuzului bancar în F.N.C.b”.
Borderourile, împreunǎ cu titlul refuzat (semnate, datate şi ştampilate de ofiţerul de
cont) sunt prezentate şefului de serviciu pentru contrasemnare, dupǎ care unul din borderouri
împreunǎ cu cambia refuzatǎ sunt returnate în baza scrisorii de restituire bǎncii plǎtitorului, prin
poştǎ sau delegat.
Celǎlalt exemplar al borderoului este arhivat într-un dosar separat, pe o perioadǎ de 5
ani.
Evidenţa cambiilor refuzate se ţine într-un registru pǎstrat în cadrul compartimentului
operaţiuni bancare de coordonatorul compartimentului.
La unitatea bancarǎ a beneficiarului, ofiţerul de cont care administreazǎ contul
acestuia arhiveazǎ borderoul primit pe o perioadǎ de 5 ani, iar titlul refuzat este restituit
beneficiarului, contra semnǎturii acestuia de primire în condica de predare a documentelor.
La încasare:
34102 = 3712 10 000 000 lei.

“Decontǎri “ Valori primite
intrabancare” la încasare”
3716 = 2511.11 10 000 000 lei.

“Conturi indisponibile “ Conturi curente”
privind valori la
încasare”
La refuz:
3716 = 3712 20 000 000 lei.

“Conturi indisponibile “ Valori primite
privind valori încasare”
la încasare”
60
6.5. Decontarea cambiei în sistem intrajudeţean.
Clientul beneficiar şi cel plǎtitor au conturi deschise la unitǎţi Banc Post

situate în localitǎţi din judeţe diferite.
În acest caz ,modul de lucru este similar celui prezentat la punctul B (Decontarea
cambiei în sistem local ).
Banca plǎtitoare OIS iniţiat:
2511.11 = 34102 10 000 000 lei

“Conturi curente” “ Decontǎri intrabancare”
Banca beneficiarǎ OIS confirmat:
34102 = 2511.11 10 000 000 lei

“Decontǎri “Conturi curente”
intrabancare”
6.6. Decontarea cambiei în sistem interjudeţean.
A. Clientul beneficiar şi cel plǎtitor au conturi deschise la unitǎţi ale

Banc Post situate în localitǎţi din judeţe diferite.
Şi în acest caz modul de lucru este similar celui prezentat la punctul B (Decontarea
cambiei în sistem local).
Banca plǎtitoare OIS iniţiat:
2511.11 = 34102 10 000 000 lei

“Conturi curente” “Decontǎri intrabancare”
Banca beneficiarǎ OIS confirmat:
34102 = 2511.11 10 000 000 lei

“Decontǎri “Conturi curente”
intrabancare”
61
B. Decontarea cambiei prezentatǎ la platǎ de cǎtre beneficiar direct

la banca trasului.
Existǎ posibilitatea ca, în cadrul decontǎrii intrabancare a cambiei, aceasta sǎ fie

prezentatǎ la platǎ de cǎtre beneficiar, direct la banca trasului(plǎtitorului). Într-o asemenea
situaţie, titlul este însoţit de un borderou de încasare întocmit de beneficiar în 4 exemplare, cu o
destinaţie similarǎ celei prezentate la remiterea la platǎ prin circuit bancar, cu excepţia
exemplarului nr.1 al borderoului, a cǎrui arhivare se face la banca trasului pe o perioadǎ de 5 ani,
într-un dosar cuprinzând “ Borderourile cambiilor primite direct la platǎ”.
În cazul unor disponibilitǎţi bǎneşti insuficiente în contul trasului, se efectueazǎ o
platǎ parţialǎ a titlului.
Cambia se restituie posesorului (beneficiarului), ca dovadǎ ca acesta este valabilǎ
numai pentru restul sumei dupa ce, în prealabil s-a tǎiat cu o linie suma iniţialǎ şi s-a înscris suma
ce se plǎteşte, atât pe titlu, cât şi pe cele patru exemplare ale borderoului.
Exemplarul nr. 2 al borderoului (modificat cu suma acceptatǎ), se remite unitǎţii Banc
Post a beneficiarului cu menţiunea cǎ titlul a fost predat direct beneficiarului. Dupǎ primirea
titlului la banca plǎtitorului, beneficiarul semneazǎ în condica de predare a documentelor.
În ceea ce priveşte refuzul la platǎ al unei cambii depuse de beneficiar direct la
unitatea Banc Post a trasului, ofiţerul de cont din front-office are obligaţia de a înscrie pe faţa
titlului şi pe cele douǎ exemplare ale borderoului (în rubrica “Observaţii), menţiunea
“REFUZAT”. Cele douǎ borderouri şi titlul refuzat, datate, semnate şi ştampilate de ofiţerul de
cont, se prezintǎ coordonatorului compartimentului operaţiuni bancare pentru contrasemnare.
Cambia, împreunǎ cu exemplarele 1, 2 şi 3 ale borderoului se restituie beneficiarului,
care semneazǎ de primire pe exemplarul nr.4 al borderoului, exemplar ce se arhiveazǎ la banca
plǎtitorului, într-un dosar separat, timp de 5 ani.
Ofiţerul de cont procedeazǎ în ambele cazuri (disponibil insuficient sau refuz total) la
punerea la dispoziţia persoanei autorizate din unitatea Banc Post respectivǎ, a tuturor acestor date
pe care, la rândul ei, le va comunica Centralei Incidentelor de Plǎţi din cadrul Bǎncii Naţionale a
României.
6.7. Primirea cambiilor la bancǎ în vederea scontǎrii.
Beneficiarul unei cambii care doreşte sǎ intre în posesia contravalorii cambiei înainte
de data scadenţei se adreseazǎ unitǎţii teritoriale Banc Post unde are deschis contul – în vederea
scontǎrii, la compartimentul de credite.
Beneficiarul titlului îl prezintǎ Bǎncii împreunǎ cu o “Cerere de scontare bilete la
ordin/cambii”, întocmitǎ în douǎ exemplare, (conform modelului din anexa nr.8).
Titlul, împreunǎ cu cererea de scontare sunt primite în Bancǎ pentru analizǎ în
vederea scontǎrii, de ofiţerul de credite, numai dacǎ în urma verificǎrilor efectuate rezultǎ cǎ sunt
îndeplinite urmǎtoarele condiţii:
 posesorul (beneficiarul) cambiei este Client al Banc Post.
62
 titlul este acceptat legal la platǎ.

 intervalul de timp dintre momentul prezentǎrii la scont şi scadenţa titlului nu depǎşeşte 6 luni.
 cambia este avalizatǎ de unitatea societǎţii bancare care îl deserveşte pe tras, indiferent dacǎ
avalizarea se face de cǎtre o unitate a altei societǎţi bancare sau chiar o unitate Banc Post. În
cazul în care emitentul este client al altei societǎţi bancare se verifica dacǎ respectiva
societate bancarǎ este agreatǎ de Banc Post printr-o convenţie bilateralǎ.
Titlul care nu îndeplineşte condiţiile susmenţionate nu se acceptǎ la scontare.
În cazul îndeplinirii cerinţelor de mai sus, titlurile se pǎstreazǎ la compartimentul de
credite, ofiţerul de credite având sarcina de a semna pe exemplarul 2 al cererii de scontare, care
se restituie posesorului(beneficiarului) titlului ca dovadǎ a depunerii la bancǎ.
Evidenţa tuturor titlurilor acceptate la scont se organizeazǎ prin înscrierea fiecǎruia
într-un “ Registru cuprinzând evidenţa titlurilor prezentate la scont”, care se pǎstreazǎ împreunǎ
cu titlurile înregistrate, la compartimentul de credite şi cuprinde urmǎtoarele rubrici:
 numǎr curent.
 data primirii (depunerii ) în Bancǎ.
 numele (denumirea) beneficiarului.
 valoarea nominalǎ a titlului.
 scadenţa.
 banca trasului.
 data scontǎrii/restituirii.
 valoarea (suma) ce se acordǎ de Bancǎ ca urmare a scontǎrii titlului.
 valoarea scontului.
 observaţii.
Termenul limitǎ pânǎ la care se poate admite prezentarea titlului în vederea scontǎrii
este de cel puţin 20 zile lucrǎtoare înaintea datei scadenţei.
Acest interval de timp este necesar pentru a da posibilitatea Bǎncii (ofiţerul de
credite) sǎ efectueze o analizǎ a capacitǎţii de platǎ a trasului (plǎtitorului), precum şi ca în caz de
neacceptare la scont, beneficiarul sǎ-şi poatǎ manifesta drepturile sale pentru recuperarea sumei.
Pentru a se pronunţa asupra scontǎrii unui titlu, ofiţerul de credite va analiza situaţia
economico-financiarǎ a plǎtitorului (trasului) respectând metodologia de analizǎ a bonitǎţii şi
riscul creditelor, reglementatǎ prin normele de lucru ale Banc Post, în domeniul creditǎrii, având
în vedere urmǎtoarele cazuri:
 dacǎ trasul este un Client al Banc Post S.A. analiza se efectueazǎ de ofiţerul de credite al
unitǎţii Bancare care îl deserveşte pe tras, urmare a cererii scrise a unitǎţii Bǎncii care a primit
titlul în vederea scontǎrii. Rezultatul verificǎrilor se transmite de Banca trasului, în scris,
unitǎţii Banc Post S.A. cǎreia i s-a prezentat titlul în vederea scontǎrii.
 dacǎ trasul nu este Client al Banc Post S.A., vor fi primite în vederea scontǎrii numai titlurile
avalizate (garantate) de banca care îl deserveşte pe plǎtitor, şi numai dacǎ respectiva bancǎ
este agreatǎ de Banc Post S.A. printr-o convenţie bilateralǎ.
Concluziile cu privire la analiza capacitǎţii de platǎ a trasului vor fi stabilite în 10 zile
lucrǎtoare de la depunerea cererii de scontare la banca beneficiarului.
În momentul în care se constatǎ capacitatea de platǎ la scadenţa trasului (plǎtitorului)
prin acceptare pe cambie, ofiţerul de credite prezintǎ titlu în cauza beneficiarului, pentru ca acesta
sǎ-l gireze în favoarea Bǎncii.
63
Operaţiunea de scontare a titlului se efectueazǎ în cadrul “plafoanelor de credite

pentru titluri scontate” care se stabilesc şi comunicǎ lunar de Centrala Bǎncii pe fiecare sucursalǎ.
Sucursalele judeţene pot defalca plafoanele atât pentru activitatea proprie, cât şi pentru unitǎţile
din subordine.
Beneficiarul titlului, în urma girǎrii cǎtre Bancǎ a cambiei acceptǎ, potrivit
contractului bilateral încheiat între Bancǎ cu Clienţii sǎi( anexa nr.9 ), în schimbul titlului
depus o sumǎ diminuatǎ faţǎ de valoarea înscrisǎ pe faţa titlului, cu contravaloarea taxei de scont,
conform circularei în vigoare emisǎ de Centrala Banc Post S.A.
În aceeaşi zi sau cel mai târziu în ziua lucrǎtoare, imediat urmǎtoare celei în care s-a
efectuat operaţiunea de girare, în baza unei note contabile întocmitǎ de ofiţerul de credite vizatǎ
de cordonatorul compartimentului, banca crediteazǎ contul curent al beneficiarului, cu valoarea
nominalǎ a titlului şi îl debiteazǎ cu taxa scontului şi valoarea comisionului perceput de bancǎ.
Taxa de scont se evidenţiazǎ în contul “Creanţe ataşate”, care lunar (pe perioada scontǎrii) se
descarcǎ prin “Dobânzi de la operaţiuni de scont, asimilate şi alte creanţe comerciale”.
Calculul taxei scontului (T.S) se face conform urmǎtoarei formule:
Vn*Db*N
T.S. = unde
Bc*100
Vn = valoarea nominalǎ a titlului, înscrisǎ în rubrica rezervatǎ pe faţa titlului.

Db = procentul de dobânda aferent creditului curent pe termen scurt.
N = numǎrul de zile calendaristice cuprinse între data scontǎrii şi
data scadenţei.
Bc = baza de calcul stabilitǎ prin circularele bǎncii, la numitorul
formulei pentru calculul dobânzii (360 zile/an).
În ceea ce priveşte cambiile pǎtibile la vedere sau la un anumit timp de la vedere, care
cuprind menţiunea “ suma este purtǎtoare de dobândǎ”, cu indicarea nivelului acesteia ( % pe an)
şi a datei de la care curge, unitǎţile Banc Post S.A. vor sconta numai suma de platǎ înscrisǎ pe
faţa titlului în rubrica rezervatǎ.
Dobânda cuvenitǎ conform celor specificate în titlu, urmeazǎ sǎ se calculeze şi sǎ se
deconteze direct între parteneri, prin OPH, cec, etc.
Sarcina încasǎrii la scadenţǎ a valorii titlului revine unitǎţii Banc Post S.A. care a
primit titlul la scont, în care scop întreprinde mǎsuri de remitere la platǎ la banca trasului,
conform metodologiei prezentate anterior prin circuit intrabancar sau interbancar, în timp util,
pentru ca titlul sǎ fie achitat în ziua scadenţei.
În momentul efectuǎrii plǎţii din contul plǎtitorului, Banca beneficiarului ( dacǎ este
în acelaşi timp şi banca trasului) crediteazǎ contul “ Scont şi operaţiuni asimilate” ( cu suma
scontatǎ) prin debitarea contului plǎtitorului, respectiv contul “ Decontǎri intrabancare” în cazul
confirmǎrii avizului OIS de la Banca emitentului, alta decât Banca beneficiarului, cu valoarea
nominalǎ a titlului înscrisǎ în rubrica rezervatǎ pe faţa acestuia.
64
În cazul unui refuz de platǎ unitǎţii Banc Post S.A. care a scontat titlul îi revine
sarcina sǎ întreprindǎ toate demersurile legale privind dresarea în termen a protestului de neplatǎ,
pentru recuperarea efectivǎ a sumelor plǎtite, inclusiv taxa de scont de la debitorii principali (tras-
acceptant), (emitent-subscriitor) sau de la trǎgǎtor, giranţi, avalist sau ceilalţi obligaţi cambiali.
Având în vedere cǎ termenul de dresare a protestului este în ziua scadenţei sau în cel
mult douǎ zile lucrǎtoare urmǎtoare datei scadenţei, în cazul titlurilor scontate de unitǎţile Banc
Post, remise la platǎ la plǎtitori (traşi) cu conturi deschise la unitǎţi ale altor societǎţi bancare
( agreate de Banc Post), se va solicita unitǎţilor Banc Post din aceeaşi localitate sau cât mai
apropiatǎ de localitatea în care funcţioneazǎ unitatea societǎţii bancare ce deserveşte pe tras
(plǎtitor), sǎ dreseze protest în numele oricǎrei unitǎţi a Banc Post.
Titlurile protestate se evidenţiazǎ într-un registru denumit “Registrul titlurilor
protestate” care se ţine de consilierul juridic al fiecǎrei unitǎţi teritoriale sau de coordonatorul
compartimentului credite când unitatea nu are prevǎzutǎ în schema de organizare funcţia de
consilier juridic.
Dacǎ în urma analizei bonitǎţii trasului existǎ incertitudini referitoare la efectuarea
plǎţii la scadenţǎ de cǎtre plǎtitor, banca beneficiarului restituie acestuia, titlul în cauzǎ, contra
semnǎturǎ pe exemplarul 1 al cererii de scontare care se pǎstreazǎ în Bancǎ, la serviciul (biroul)
de credite.
Restituirea titlurilor neacceptate la scontare se face cu cel puţin 10 zile lucrǎtoare
înaintea scadenţei pentru a da posibilitatea beneficiarului sǎ acţioneze în timp util împotriva
obligaţiilor cambiali.
În raport cu situaţia rezultatǎ, ca urmare a analizei titlurilor depuse la bancǎ în
vederea scontǎrii, în rubrica “Observaţii” din “Registrul cuprinzând evidenţa titlurilor prezentate
la scont” ofiţerii de credite vor menţiona “admis la scont” sau “restituit” dupǎ caz.
CALCULUL ŞI ÎNREGISTRAREA CONTABILĂ A SCONTULUI.
Vn = 100 000 000 lei

Db = 30%
N = 40 zile
Bc = 360 zile/an
Ts = ( 100 000 000*30*10) / (360*100)=3 333 333 lei
20.111 = % 100 000 000 lei

“ Scont şi operaţiuni 2511.11 96 666 667 lei
asimilate” “ Conturi curente”
376 3 333 333 lei
“Venituri înregistrate
în avans”
Prima lunǎ: 25 zile
376 = 70211 2 083 333 lei
65
“Venituri înregistrate “Dobânzi de la operaţiunile

în avans” de scont,asimilate şi alte
creanţe comerciale”
A doua lunǎ: 15 zile
376 = 70211 1 250 000 lei

“ Venituri înregistrate “ Dobânzi de la operaţiunile
în avans” de scont, asimilate şi alte
creanţe comerciale“
Încasarea creanţei: beneficiar banca.
34102 = 20111 100 000 000 lei

“Decontǎri intrabancare” “ Scont şi operaţiuni
asimilate”
CAPITOLUL VII.
PROPUNERI. CONCLUZII
7.1 PROPUNERI.
INFORMATIZAREA CAMBIEI ŞI MODERNIZĂRI ÎN

CIRCUITUL CAMBIAL.
Volumul considerabil al cambiilor care sunt emise şi se aflǎ în circulaţie în ţǎrile

dezvoltate a obligat bǎncile sǎ recurgǎ la informaticǎ pentru a diminua costul lucrǎrilor de
gestiune. În vederea prelucrǎrii automate a cambiilor, în Franţa a fost introdus cu caracter
experimental şi limitat, prin decret, modul de platǎ denumit “La lettre de change releve”(L.C.R.).
Sistemul se bazeazǎ pe menţinerea cambiei şi completarea ei cu documente care se
preteazǎ la prelucrarea automatǎ pe calculator. Între bǎnci circulǎ numai aceste documente, astfel
cǎ nu mai este necesarǎ transmiterea cambiei din mâna unui posesor în mâna celuilalt iar plata se
poate efectua fǎrǎ ca titlul sǎ fie remis debitorului.
Sistemul L.C.R. are urmǎtorul mecanism. Beneficiarul predǎ cambia bǎncii sale.
Aceasta o transpune pe suport magnetic, care poate circula între bǎnci fǎrǎ formalitǎţi.Toate
operaţiunile cu cambia se efectueazǎ pe suportul magnetic şi numai acest suport circulǎ. Într-un
66
calculator “de compensǎri” sunt clasate toate informaţiile primite de la bǎnci. De aici se trimite
bǎncii trasului suportul magnetic care conţine informaţiile privind cambiile pe care clienţii ei
trebuie sǎ le plǎteascǎ la scadenţǎ. La rândul ei, banca trasului prelucreazǎ informaţiile pentru
toate cambiile care trebuie sǎ fie plǎtite de fiecare tras, client al bǎncii. Banca trimite apoi
clientului un extras care cuprinde douǎ pǎrţi cu conţinut identic:cambiile care trebuie sǎ fie plǎtite
şi autorizarea bǎncii de a efectua plǎţile. Clientul examineazǎ extrasul şi îl semneazǎ pe ambele
pǎrţi. Apoi detaşeazǎ partea din stânga pe care o restituie bǎncii iar pe cea din dreapta o
pǎstreazǎ.
Prin acest procedeu banca şi-a uşurat misiunea pentru cǎ nu mai verificǎ regularitatea
titlului. Toatǎ sarcina verificǎrii apasǎ pe umerii clientului. Banca se rezumǎ şi efectuezǎ plata pe
baza semnǎturii clientului.
Manipularea efectelor de comerţ ajunse în mare majoritate în circuitul bancar,
necesitǎ o activitate laborioasǎ şi reprezintǎ pentru bǎnci costuri foarte mari, în condiţiile în care
peste 170 milioane de cambii se emit anual în Franţa.
În vederea simplificǎrii şi includerii în circuitul informatic s-a creat cambia
informatizatǎ sau cambia rezumat, în cadrul cǎreia se înregistreazǎ sub formǎ de cod
caracteristicile cambiei (identitǎţile debitorului şi a bǎncii, suma, scadenţa.etc.)
Sistemul diminueazǎ cheltuielile bǎncilor şi prezintǎ deosebite avantaje pentru
întreprinderile mici(încasatoare) pe care le scuteşte de un costisitor aparat propriu.
În acelaşi scop, de simplificare a circuitului cambial, acţioneazǎ şi efectul de
mobilizare creat prin legea Dailly în Franţa în 1981.
Efectul de mobilizare este o formǎ a cambiei ce se creazǎ pe temeiul existenţei altor
cambii. Astfel, beneficiarul unor cambii, în care sunt obligate diverse persoane, dar care au
scadenţe relativ apropiate, este îndreptǎţit sǎ emitǎ o altǎ cambie prin care se obligǎ sǎ plǎteascǎ
suma aferentǎ acestor cambii. Prin aceasta, angajamentele terţilor faţǎ de beneficiar sunt
transpuse într-un angajament al acestuia. Cambiile de origine rǎmân blocate la beneficiar pânǎ la
scadenţǎ iar noua cambie va circula mai uşor, investitǎ cu garanţia potenţialului economic şi al
solvabilitǎţii acestuia.
7.2. CONCLUZII
În urma studierii materialului şi prin întocmirea acestui proiect am încercat sǎ

prezint cât mai succint –Cambia-, iar principalele concluzii sunt:
1. Cambia poate fi consideratǎ ca titlu de credit prin excelenţǎ şi luatǎ ca model
pentru construcţia teoreticǎ a tuturor titlurilor de credit, nu numai pe consideraţia cǎ posedǎ
trǎsǎturile comune al acestora, dar şi pentru faptul cǎ le duce la un grad mazim de eficacitate,
caracteristicile cambiei fiind în concordanţǎ perfectǎ cu funcţiunea ei economicǎ.
2. Datoritǎ faptului cǎ girul a devenit cu timpul şi un instrument de garanţie a creanţei
transmise, acesta a conferit cambiei un plus de credibilitate, cea ce a contribuit la creşterea
creditului comercial.
3. Cambia este un titlu”dotat cu o anumitǎ forţǎ procesualǎ”, în sensul cǎ existând o
legislaţie în materie, mǎsurile procedurale de judecatǎ şi executare sunt simplificate şi
reglementate mai riguros comparativ cu dreptul comun.
67
4. Calitatea fermǎ a obligaţiilor cambiale, gradul de siguranţǎ în realizarea sumelor de

încasat pe care îl prezintǎ legislaţia în materie cambialǎ, sunt elemente care au determinat ca
aceste titluri de platǎ şi credit sǎ fie utilizate şi ca instrument de garantare în relaţiile comerciale
pe plan internaţional. Astfel, cambia poate fi utilizatǎ ca instrument de garantare în cadrul unor
modalitǎţi de platǎ nesigure (incaso documentar) sau ca mijloc de garantare a îndeplinirii
întocmai a unor obligaţii contractuale, în cazul în care legislaţia din ţara partenerǎ nu permite
utilizarea garanţiilor bancare.
5. Prin aceste funcţii: de schimb, de platǎ, de credit şi de garanţie a creanţei, cambia
modernǎ a devenit cel mai utilizat titlu de credit la ordin, indispensabil în reglarea celor mai
diverse şi complicate raporturi dintre comercianţi şi nu numai. Viaţa comercialǎ contemporanǎ
este de neconceput fǎrǎ existenţa cambiei.
Anexa nr.1
Numele beneficiarului Cont beneficiar 2511.12

S.C. OMEGA S.R.L. Data depunerii cambiei la banca
beneficiarǎ: 05.09.2003
Banca beneficiarǎ:Banc Post Brasov
L.S.
Semnǎtura
BORDEROU DE ÎNCASARE A CAMBIEI
Seria şi nr Numele(denumirea) Contul Banca Suma cambie

trǎgǎtorului trǎgǎtorului trasǎ
68
1 S.C. ALFA 2511.12 Banc Post 10 000 000
Cluj
TOTAL 10 000 000
Semnǎtura Data primirii cambiei Data remiterii cambiei de cǎtre

Beneficiar la unitatea bancarǎ banca prezentatoare bǎncii
Omega prezentatoare primitoare.
05.09.2003 05.09.2003
Semnǎtura, Semnǎtura unitatea bǎncii,
Anexa nr.2
OMEGA S.R.L.
(titular/beneficiar cambie) Cont nr. 2511.11

Banc Post Brasov
Borderou nr.3
Din data 05.09.2003 conţinând cambii depuse(remise) la Banca Banc Post Cluj în
vederea acceptǎrii.
N Denumirea trasului Contul Valoarea titlului Observaţiile

Nr.crt trasului bǎncii
69
ALFA SRL CLUJ 2511.2 10 000 000
TOTAL X X
Semnǎturi autorizate,
Data şi semnǎturile bǎncii,

05.09.2003
Anexa nr.3
“ Scrisoare remitere bilete la ordin/cambii cǎtre unitǎţile Banc Post.
BANC POST
Sucursala Brasov
Nr. 3
CĂTRE
BANC POST SUCURSALA CLUJ
Vǎ trimitem anexat borderoul nr. 2 din 05.09.2003 împreunǎ cu 2 cambii, în vederea

prezentǎrii lor la acceptare, potrivit prevederilor Normelor Cadru nr.6/1994 privind comerţul
fǎcut de societǎţile bancare şi celelalte societǎţi de credit cu cambii şi bilete la ordin, emise de
Banca Naţionalǎ a României.
70
Data şi semnǎtura bǎncii.
05.09.2003.
Anexa nr.4
“ Scrisoare de remitere bilete la ordin/cambii cǎtre unitǎţile

beneficiare”
BANC POST S.A.

Sucursala Cluj
Nr.4
CĂTRE
BANC POST BRASOV
Vǎ restituim anexat, un numǎr de 2 cambii în valoare totalǎ de 30.000.000 lei, din

care un numǎr de 1 cambii neacceptate de tras (plǎtitor) în valoare de 20.000.000 lei, potrivit
prevederilor Normelor Cadru nr.6/1994 privind comerţul fǎcut de societǎţi de credit cu cambii şi
bilete la ordin, emise de Banca Naţionalǎ a României.
71
Motivul neacceptǎrii este menţionat în scrisoarea emisǎ de tras, anexatǎ la titlul în

cauzǎ.
Data şi semnǎtura bǎncii,

09.09.2003
Anexa nr.5
“Scrisoare de remitere.”
BANC POST
SUCURSALA BRASOV
Nr. 5
CĂTRE
BANC POST CLUJ
Vǎ trimitem anexat borderoul nr. 6 din data de 05.09.2003. împreunǎ cu 2 cambii, în

vederea decontǎrii din contul trasului (plǎtitorului), potrivit prevederilor Normelor Cadru
nr.6/1994 privind comerţul fǎcut de societǎţile şi celelalte societǎţi de credit cu cambii şi bilete la
ordin, emise de Banca Naţionalǎ a României.
72
17.10.2003
Anexa nr.6
“Scrisoare de restituire bilete la ordin/cambii refuzate”
BANC POST S.A.

Sucursala Cluj
Nr. 6
CĂTRE
BANC POST BRASOV
Vǎ restituim anexat un numǎr de 1 cambii în valoare de 20.000.000 lei, nedecontate

din contul trasului (plǎtitorului), potrivit prevederilor Normelor Cadru nr.6/1994 privind comerţul
fǎcut de societǎţile bancare şi celelalte societǎţi de credit cu cambii şi bilete la ordin, emise de
Banca Naţionalǎ a României.
73
Motivul restituirii este menţionat pe titlu.
20.10.2003.
Anexa nr. 7
Convenţie încheiatǎ între Banc Post şi un agent economic care
urmeazǎ sǎ efectueze operaţiuni cu cambie.
CONVENŢIE
Încheiatǎ azi 28.10.2003
Între Banc Post S.A. înmatriculatǎ la Registrul Comerţului cu nr.

J06/4534/27.07.1991 Sucursala Brasov cu sediul în localitatea Braşov str. M. Kogǎlniceanu nr.13
reprezentatǎ prin Popescu Ioan în calitate de director şi prin Damian Mariana în calitate de
contabil şef, denumitǎ în continuare BANCĂ, pe de o parte şi
S.C. Omega S.R.L. înmatriculatǎ la Registrul Comerţului sub nr.
J08/3240/05.03.1996 cod fiscal /cod unic de înregistrare R657645 cu sediul în Braşov str. Lungǎ
nr. 88 reprezentatǎ prin Langa Iosif în calitate de director şi prin Dinu Ana în calitate de contabil
şef denumitǎ în continuare CLIENT, a intervenit urmǎtoarea convenţie:
Banc Post S.A. organizeazǎ în baza prevederilor H.G. nr. 448/1991 care îşi desfǎşoarǎ
activitatea conform Statutului propriu de funcţionare, se obligǎ sǎ presteze servicii bancare
specifice pentru clienţii sǎi, cu respectarea legilor în vigoare, a normelor elaborate de Banca
Naţionala a României privind cambia şi biletul la ordin, precum şi a propriilor reglementǎri de
74
lucru în acest domeniu, luându-şi toate mǎsurile pentru eliminarea riscurilor care pot sǎ aparǎ pe
parcursul derulǎrii unor astfel de operaţiuni.
Pentru a beneficia de operaţiunile menţionate în prezenta Convenţie, S.C. Omega
S.R.L., se obligǎ:
-sǎ completeze cambia în rubricile prevǎzute de formular, astfel încât sǎ
îndeplineascǎ toate condiţiile de fond şi de formǎ impuse de lege şi normele în vigoare;
-sǎ depunǎ specimenele semnǎturilor persoanelor autorizate sǎ dispunǎ de cont,
precum şi amprenta ştampilei ;
Cambiile, ca formulare tipizate, vor putea fi achiziţionate de S.C. Omega S.R.L. de la
unitǎţile special desemnate sǎ tipǎreascǎ şi sǎ vândǎ aceste formulare.
Necesarul de formulare pentru primele trei luni de aplicare şi eventual în continuare
va fi asigurat contra cost, pe bazǎ de comandǎ de la unitǎţile teritoriale ale Banc Post.
Banc Post efectueazǎ pentru S.C. Omega S.R.L. urmǎtoarele operaţiuni în legǎturǎ cu cambia :
-primirea ca garanţie pentru creditele pe care le acordǎ;
-primirea cambiei în vederea remiterii spre acceptare/avizare prin circuitul bancar;
-primirea cambiei în vederea remiterii la platǎ;
-primirea la platǎ a cambiei ;
-primirea cambiei în vederea scontǎrii;
Unitǎţile Banc Post S.A. primesc în vederea scontǎrii numai cambii care îndeplinesc
urmǎtoarele condiţii:
-beneficiarul cambiei este client al Banc Post S.A. şi este de acord cu achitarea
contravalorii titlului, diminuatǎ cu taxa de scont care reprezintǎ echivalentul dobânzii creditului
pe termen scurt în vigoare la data scontǎrii titlului;
-cambia a fost acceptatǎ legal la platǎ;
-intervalul de timp dintre momentul prezentǎrii la scont şi scadenţa titlului sǎ fie de
maximum 6 luni şi minim 20 zile;
-pentru cazurile în care trasul, respectiv emitentul este client al unei unitǎţi al altei
societǎţi bancare cambiile sunt admise la scont numai dacǎ sunt avalizate de societatea bancarǎ
care-l deserveşte pe tras, respectiv subscriitor, iar respectiva societate bancarǎ este agreatǎ de
Banc Post S.A.
Unitǎţile teritoriale ale Banc Post care au primit la scontare cambii acceptate la platǎ,
recupereazǎ la scadenţa titlurilor scontate suma plǎtitǎ, de la debitorii principali (tras-acceptant,
emitent-subscriitor) sau de la trǎgǎtor, giranţi, avalişti sau ceilalţi obligaţi cambiali.
Cambiile acceptate la scontare se achitǎ de bancǎ, la o valoare diminuatǎ (faţǎ de cea
nominalǎ înscrisǎ pe faţa titlului) cu taxa scontului care este echivalentǎ cu dobânda creditelor
curente acordate pe termen scurt.
Obligatul principal plǎteşte cambia cu scadenţa la o zi fixǎ, la un anume termen de la
data emiterii sau la un anumit termen de la vedere, în ziua scadenţei ori în una din urmǎtoarele
douǎ zile lucrǎtoare care urmeazǎ scadenţei.
La modul general, decontarea cambiei constǎ în debitarea contului
plǎtitorului(trasului, respectiv subscriitorului) de cǎtre banca acestuia şi apoi, creditarea contului
beneficiarului.
Dacǎ se solicitǎ de cǎtre posesor ca banca ce-l deserveşte sǎ remitǎ titlul la platǎ
bǎncii trasului, prin circuit bancar, atunci acesta se obligǎ sǎ depunǎ cambiile în timp util aşa
încât ele sǎ ajungǎ la banca trasului cel mai târziu în ziua scadenţei pentru a putea fi plǎtite sau
cel mult douǎ zile lucrǎtoare dupǎ data scadenţei.
75
Posesorul introduce titlurile în banca care îl deserveşte, în vederea remiterii spre

acceptare/avizare prin circuit bancar însoţite de un borderou întocmit în 3 exemplare, conform
modelului din anexa nr2 la prezenta convenţie.
Borderoul se întocmeşte distinct pentru fiecare tras/subscriitor cǎruia i se remit
titlurile la acceptare sau avizare.
Banca beneficiarului remite titlurile la banca trasului/subscriitor, contra unor speze de
remitere la acceptare/avizare, pe care le percepe de la beneficiarul acestora.
Trasul (delegatul acestuia) are obligaţia sǎ depunǎ în cel mult trei zile lucrǎtoare de la
primire, cambiile la bancǎ, acceptate sau neacceptate la platǎ. Depunerea titlurilor la bancǎ, va fi
confirmatǎ prin semnǎtura operatorului de ghişeu al bǎncii, în condica de predare-primire, a
documentelor.
Posesorul introduce titlurile acceptate (respectiv avizate) în banca ce îl deserveşte,
pentru a fi remise la platǎ, însoţite de un borderou întocmit de posesor în patru exemplare,
conform modelului din anexa nr2.
Borderoul se întocmeşte distinct pentru fiecare tras/subscriitor din contul cǎruia
urmeazǎ sǎ se facǎ plata.
Banca beneficiarului remite cambia la tras /subscriitor împreunǎ cu borderourile în
cauzǎ, contra spezelor de remitere la platǎ, pe care le percepe de la beneficiar.
Dacǎ titlurile plǎtibile la vedere sau la un anumit timp de la vedere poartǎ menţiunea
“suma este purtǎtoare de dobândǎ” cu indicarea nivelului(%pe an) şi respectiv a datei de la care
se calculeazǎ dobânda, unitǎţile Banc Post vor deconta întreaga sumǎ înscrisǎ pe faţa titlului, care
corespunde cu suma din borderou. Dobânda cuvenitǎ se calculeazǎ şi deconteazǎ direct între
parteneri, cu ordin de platǎ, cec, etc.
Nerespectarea cel puţin a uneia din condiţiile sau elementele obligatorii prezentate în
Normele Cadru nr.6/1994 ale Bǎncii Naţionale a României şi Normele tehnice nr.10/1994 privind
cambia şi biletul la ordin (în ceea ce priveşte utilizarea unor titluri care nu corespund standardelor
stabilite sau completarea acestora fǎrǎ respectarea condiţiilor impuse) atrage dupǎ sine obligaţia
bǎncii trasului/subscriitorului de a refuza cambia, restituind beneficiarului ori bǎncii acestuia
(dupa caz), titlurile refuzate.
Unitǎţile Banc Post vor sesiza organele penale competente asupra tuturor situaţiilor
de încalcare a prevederilor Legii asupra cambiei şi biletului la ordin, descoperite în cadrul
activitǎţii lor.
În cazul în care am produce prejudicii bǎncii prin nerespectarea legilor şi normelor
privind noile instrumente de platǎ şi titluri de credit, ne angajǎm necondiţionat şi irevocabil ca, la
simpla cerere a bǎncii Banc Post S.A. Brasov sǎ plǎtim sumele datorate şi dobânzile aferente din
conturile noastre, precum şi prin valorificarea creanţelor, bunurilor mobile şi imobile din
patrimoniul nostru.
Prezenta constituie angajament de platǎ şi titlu executoriu.
BANC POST S.A BRASOV S.C OMEGA S.R.L.
Director: Popescu Ioan Director: Langa Iosif
Contabil Şef: Damian Mariana Contabil Şef: Dinu Ana.
76
AVIZAT AVIZAT
Consilier Juridic:Ganea Mihai Consilier juridic: Panǎ Ion
Cazul mai sus este pur exemplificativ, pǎrţile prezentate fiind fictive.
Anexa nr.8
Cerere de scontare bilete la ordin/cambii.
BANC POST S.A.

Sucursala Brasov
CERERE DE SCONTARE
S.C. OMEGA înmatriculatǎ la Registrul Comerţului sub nr. J08/4534/27.07.1991,

cod fiscal / cod unic de înregistrare R657645 reprezentatǎ prin Langa Iosif în calitate de director
şi prin Dinu Ana în calitate de contabil şef având cont de disponibilitǎţi nr. 2511.11 posesoare a
cambiei emisǎ la data de 5.09.2003 pentru suma de 10.000.000 lei, scadentǎ la data de
20.10.2003 solicit plata contravalorii titlului în cauzǎ înainte de scadenţǎ (scontarea cambiei).
Plǎtitorul este ALFA SRL cu contul de disponibilitǎţi nr.2511.12 deschis la BANC
POST CLUJ
77
Sunt de acord cu deducerea (reţinerea) de cǎtre BANC POST BRASOV a taxei de

scont calculate asupra valorii titlului şi totodatǎ pun la dispoziţia bǎncii titlul.
S.C. OMEGA BANC POST
Director, Langa Iosif Semnǎtura ofiţerului de credit :Sas Dan
Director economic, Dinu Ana Data primirii în bancǎ:15.09.2003
Anexa nr.9
Contract de scontare.
CONTRACT DE SCONTARE
În cadrul unei cambii.
Între,
Societatea OMEGA , cu sediul în Brasov, str. Lungǎ nr.88 reprezentatǎ prin:

- Langa Iosif- Director General.
- Dinu Ana- Contabil Şef.
Înregistratǎ la Registrul Comerţului cu nr. J08/4534/27.07.1991, cod fiscal R657645
şi
Banc Post S.A. Brasov cu sediul în Brasov, str. Mihail Kogǎlniceanu nr.13,
reprezentatǎ prin:
- Popescu Ioan- Director General
- Damian Mariana- Contabil Şef
78
a intervenit urmǎtoarea înţelegere:
1. Obiectul Contractului.
Banca sconteazǎ cambia, emisǎ de firma S.C Alfa având contul deschis la Banc Post
Cluj, efectuând plata cambiei cǎtre firma S.C. Omega numai dupǎ primirea de la Banc Post Cluj a
confirmǎrii de platǎ la scadenţǎ. Plata efectuatǎ de bancǎ reprezintǎ aşadar un mijloc de creditare
pe termen scurt.
S.C.Omega cesioneazǎ creanţele sale rezultate din cambia emisǎ de S.C. Alfa cu
scadenţa la data de 20.10.2003 care confirmǎ plata sumei de 100.000.000 lei cu scadenţa în
20.10.2003.
2. Preţul Contractului.
Valoarea contractului încheiat între cele douǎ pǎrţi este de 100.000.000 lei ,
reprezentând valoarea cambiei.
3. Drepturile şi obligaţiile Pǎrţilor.

A. Drepturile şi Obligaţiile firmei S.C.Omega.
a) sǎ garanteze existenţa valabilǎ şi actualǎ a creanţei în folosul sau la momentul

încheierii prezentului Contract şi sǎ remitǎ bǎncii urmǎtoarele documente:
- contractul încheiat cu trǎgǎtorul.
- cambia irevocabilǎ, emisǎ în favoarea sa, cu confirmarea plǎţii la scadenţa de
20.10.2003(copie)
b) sǎ cesioneze în favoarea Banc Post Brasov toate drepturile de creanţǎ rezultate
din cambie în valoare de 100.000.000 lei scadenţa la 20.10.2003.
c) sǎ execute obligaţiile contractuale asumate faţǎ de trǎgǎtor în termenele şi
condiţiile cuvenite.
d) sǎ informeze Banca despre orice modificare intervenitǎ în relaţiile sale cu
trǎgǎtorul.
B. Drepturile şi Obligaţiile Bǎncii.
a) sǎ cumpere cu drept de regres cambia

b) sǎ crediteze contul 2511.1 deschis la Banc Post Brasov cu suma de lei în maxim
3 zile lucrǎtoare de la semnarea prezentului Contract.
c) sǎ debiteze automat toate conturile în lei deschise la Banc Post S.A. cu toate
sumele datorate de S.C. Omega, bǎncii.
79
d) sǎ primeascǎ toate documentele solicitate, în forma şi termenele convenite.
4. Garanţii:
S.C. Omega autorizeazǎ Banca în mod irevocabil şi necondiţionat sǎ îi debiteze

automat contul cu orice sumǎ şi cu toate sumele datorate Bǎncii ca urmare a scontǎrii, pânǎ când
aceste sume vor fi plǎtite integral, constituindu-se un gaj asupra disponibilitǎţilor din acest cont ,
respectiv:
 contul curent nr. 2511.11 deschis Banc Post S.A Brasov.
S.C Omega cesioneazǎ în favoarea Banc Post S.A. drepturile de creanţǎ rezultate din
cambie, emisǎ la Banc Post S.A Cluj, în valoare de 100.000.000.lei scadentǎ la 20.10.2003.
5. Regresul Bǎncii
În situaţia în care banca confirmatoare din cadrul cambiei nu îşi va onora obligaţia de
platǎ la scadenţǎ, S.C. Omega se obligǎ ca de îndatǎ sǎ ramburseze întreaga valoare a
documentelor scontate de Bancǎ, adicǎ suma de 100.000.000. lei, la care se va calcula şi adauga
dobânda practicatǎ de Banc Post S.A.la împrumuturile pe termen scurt, în funcţie de perioada de
timp scursǎ de la data scontǎrii şi pânǎ la data restituirii integrale a sumei scontate, plus taxele şi
spezele bancare aferente
În cazul în care parte din preţul scontǎrii a fost deja recuperat de Bancǎ, dispoziţia de
la aliniatul precedent se aplicǎ pentru diferenţa rǎmasǎ de recuperat.
6. Dreptul Aplicabil.
Prezentul Contract de Scontare este guvernat de legea românǎ, şi este titlu executoriu.
Prezentul Contract a fost semnat astǎzi 15.09.2003 şi este redactat în 2(douǎ)
exemplare.
S.C. OMEGA BANC POST S.A.
Director general: Langa Iosif Director: Popescu Ioan
Contabil Şef: Dinu Ana Contabil Şef: Damian Mariana
VIZAT,
Direcţia Juridicǎ
Cazul de mai sus , este pur exemplificativ, pǎrţile prezente fiind fictive.
80
Anexa nr. 10
BNR-CIP
Fişierul Naţional de Cambii.
DECLARAŢIE A CIP PRIVIND INTERDICŢIA BANCARĂ
Nr. 12 Data 12.06.2003
Cǎtre BANC POST BRASOV,
Vǎ informǎm cǎ ALFA S.R.L. CLUJ

Cod fiscal : R754658.
având cont deschis la Banc Post Cluj,
Cod 3333333
81
în perioada 10.06.2003/10.06.2004 se afla notificat la CIP ca fiind în INTERDICŢIE

BANCARĂ.
Aveţi obligaţia distribuirii acestei informaţii în propriul sistem intrabancar în scopul

evitǎrii producerii riscului ca respectivul client sǎ genereze un nou incident de platǎ asupra unui
alt cont al sǎu.
În eventualitatea în care o unitate din propriul sistem intrabancar a distribuit

formulare de cambii respectivului titular de cont, are obligaţia sǎ le recupereze de la acesta.
În cazul în care nu recupereazǎ toate formularele de cambii distribuite pe numele

respectivului titular de cont, unitatea bancarǎ teritorialǎ are obligaţia completǎrii unei :
DECLARAŢIE DE PIERDERE/FURTDISTRUGERE/ANULARE A CAMBIILOR, pe care o
va transmite la CIP într-un interval de 10 zile bancare de la data emiterii prezentei declaraţii, prin
care se declarǎ nule aceste formulare.
Cazul de mai sus, este pur exemplificativ, pǎrţile prezente fiind fictive.
BIBLIOGRAFIE
1. Basno C., Dardac N., Floricel C., - Monedǎ, credit, bǎnci, Editura Didacticǎ şi
Pedagogicǎ, Bucureşti, 1994.
2. Basno C., Dardac N., - Operţiuni Bancare, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ,
Bucureşti, 1994
3. B.N.R. – Reglementǎri privind Cambia şi Biletul la Ordin, 1994
4. B.N.R. – Instrumente de platǎ, octombrie, 1994.
5. Cǎrpenaru D. Stanciu- Drept Comercial Român, Editura All, Bucureşti, 1995.
6. Economu R.,- Manual practic de Drept Cambial, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
1996
7. *** - Legea numǎrul 59/1934 asupra Cambiei şi Biletului la Ordin, modificatǎ
prin legea numǎrul 83/1994.
8. Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 120/9.03.2001.
9. Pǎtrǎşcanu V. Petru – Drept Comercial- Cambia şi Biletul la Ordin, Editura All,
Bucureşti, 1994.
82
10. ***- Revista de Drept Comercial numǎrul 1/1998, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 1998.
11. Turcu Ion- Operaţiuni şi Contracte Bancare, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
1994.
83

Acceptarea Cambiei PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Acceptarea Cambiei PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

CAPITOLUL I- Evoluţia instituţiilor bancare din antichitate pânǎ în sec. XIX.

1.1.Evoluţia instituţiilor bancare în Orientul Antic, Grecia şi Roma Anticǎ............2

CAPITOLUL II- Istoricul Cambiei....................................................................12

2.1. Originea şi fazele de evoluţie a cambiei............................................................12

CAPITOLUL III- Cambia- definiţie, funcţii, caracteristici...............................19

3.1. Definiţia Cambiei...............................................................................................19

CAPITOLUL IV- Girul şi Avalul......................................................................31

4.1. Noţiunea girului. Definiţie.................................................................................32

4.6. Condiţiile de valabilitate ale avalului................................................................35

CAPITOLUL V- Acceptarea şi Plata Cambiei...................................................37

5.1. Acceptarea ordinarǎ a cambiei. Caracteristici, definiţie şi forma acceptǎrii.....37

CAPITOLUL VI- Studiu de caz: Decontǎri fǎrǎ numerar pe baza de cambii cu

6.1. Prezentare pe scurt a Societǎţii Banc Post Braşov.............................................48

. CAPITOLULVII- Propuneri. Concluzii.............................................................66

În contextul trecerii la economia de piaţǎ din România, intensificarea activitǎţii

,,Bancherul dumneavoastrǎ este prietenul dumneavoastrǎ. Bǎncile intervin în afaceri

Napoleon Hill, W. Clement Stone,

EVOLUŢIA INSTITUŢIILOR BANCARE DIN ANTICHITATATE PÂNĂ

1.1. Evoluţia instituţiilor bancare în

1.2. Evul Mediu Creştin şi Perioada Modernǎ (sec XIX)

a) Instiţutiile bancare de emisiune.

Dupǎ ce şi-a reconstituit rezervele de aur, în 1821, Banca Angliei a reintrodus

b)Casele bancare( bǎnci private)

Denumirea de bǎnci “ comerciale” se justificǎ pe de o parte prin concurenţa pe care

1.3. Noţiuni generale asupra titlurilor de credit.

A. Distincţia faţǎ de titlurile de creanţǎ civile.Conturarea distincţiei.

În dreptul civil, prin titlu de creanţǎ se înţelege înscrisul doveditor al datoriei

1. Încorporeazǎ dreptul de creanţǎ.

2. Conferǎ certitudinea dreptului de creanţǎ.

Atât existenţa cât şi întinderea drepturilor posesorului legitim al titlului sunt

3. Conferǎ autonomia creaţei faţǎ de raportul juridic fundamental.

Aceastǎ autonomie se poate exprima pe douǎ planuri şi anume:

titlurile “ de complezenţǎ” semnate fǎrǎ ca emitentul sǎ aibǎ o datorie preexistentǎ faţǎ de

B. Utilitatea bancarǎ a titlurilor de credit.

3.Deosebirile între titlurile de credit şi biletele de bancǎ.

Principalele deosebiri între titlurile de credit şi biletele de bancǎ sunt:

1.4.Clasificarea titlurilor de credit.

A. Clasificarea titlurilor de credit dupǎ modul lor de circulaţie.

Din acest punct de vedere se deosebesc:

Titlurile nominative, la fel ca titlurile la ordin trebuie sǎ cuprindǎ şi ele indicarea

B. Clasificarea titlurilor de credit dupǎ conţinut.

Din punctul de vedere al conţinutului, titlurile de credit se împart în:

Titlurile de credit propriu-zise, cunoscute sub denumirea de efecte de comerţ

Titlurile de credit reprezentative, sunt acelea prin care se conferǎ titularului un

Titlurile de credit de participaţie, nu cuprind o promisiune de prestaţii viitoare şi

C. Titlurile de credit improprii.

2.1. Originea şi fazele de evoluţie a cambiei.

2.2. Autonomia şi originalitatea dreptului cambial.

2.3. Tendinţele de unificare a dreptului cambial.

În secolul al XIX-lea progresul dreptului, realizat prin marile codificǎri, a însemnat o

2.4 Conferinţele de la Haga.

În anul 1908 guvernele german şi italian au cerut guvernului olandez sǎ convoace o

Izbucnirea primului rǎzboi mondial a împiedicat punerea în aplicare a regulamentului

1.”Convenţia adoptând legea uniformǎ asupra cambiilor şi biletelor la ordin”

2.6. Legea românǎ din 1934 asupra cambiei şi biletului la ordin.

2.7. Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Cambiile şi Biletele

Titlurile de credit –efecte de comerţ- în special cambiile şi biletele la ordin au

”noile exigenţe ale comerţului internaţional şi a practicilor bancare şi ale pieţelor

Caracteristici principale ale Convenţiei.

În esenţǎ, prin Convenţie se stabilesc definiţiile, titulatura şi, în genere, condiţiile de

Convenţia prezintǎ o soluţie interesantǎ, de compromis, în sensul cǎ recunoaşte, în

2.7. Diversitatea sistemelor de drept cambial.