DE LA COMPETIŢIE ŞCOLARĂ LA EVENIMENT SPORTIV

Iulian DUMITRU
Universitatea „Al.I.Cuza” Iaşi, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
imsportmarketing@yahoo.com

Rezumat
Competiţiile sportive desfăşurate în cadrul procesului de educaţie fizică şcolară sau în cadrul activităţilor
extra-şcolare sunt privite de cele mai multe ori ca nişte simple acţiuni cu un caracter mai mult sau mai puţin
obligatoriu. Sigur, sunt competiţii „impuse”, adică cele întâlnite în cadrul calendarului naţional pe discipline
sportive. Sunt, însă, şi discipline sportive care nu au programate competiţii ce se regăsesc în mod oficial în acest
calendar. Indiferent despre ce competiţie vorbim este benefic pentru toată lumea ca toate aceste manifestări sportive
şcolare să fie tratate cu seriozitate şi profesionalism. Motivele care susţin această afirmaţie sunt multiple.
Eficientizarea măsurilor organizatorice, motivarea participării elevilor, identificarea unor potenţiali susţinători
financiari sau managementul fluxului comunicaţional cu diverşi parteneri sunt doar câteva dintre acestea.
În contextul acestor afirmaţii, lucrarea prezintă o nouă viziune de abordare a sportului competiţional şi
amator la nivel de şcoală. Noutatea constă într-o analiză orientată pe trei direcţii: completarea şi reordonarea
tipologiei „clasice” de competiţii şcolare; identificarea şi sistematizarea unui nou set de evenimente speciale care
oferă oportunităţi inedite de rezolvare a unor obiective organizaţionale şi identitare ale sportului şcolar; analiza
succintă a problematicii specifice oferită de noua perspectivă a competiţiei şcolare privită ca evenimet sportiv.

Sport, organizaţie, tipologie, eveniment, obiective

INTRODUCERE
Încă din titlu se desprinde o nouă perspectivă de abordare a competiţiilor şcolare din perspectiva
statutului de acţiune-eveniment. Această viziune reprezintă o particularizare a unei tehnici împrumutată
din practica marketingului, unde este cunoscută sub denumirea de „event marketing”. Tehnica reprezintă
o organizare şi un control sistematic de evenimente, folosite ca medii de comunicare în arsenalul de
instrumente al comunicaţiei formale a organizaţii şcolare, instituţionale sau sportive.
Această tehnică aparţine arsenalului de instrumente de comunicaţie promoţională. Erodarea
formelor clasice de promovare şi organizare a competiţiilor şcolare, identificarea tot mai dificilă a unor
sponsori, modificări în câmpul expectativ, intenţional şi de acţiune al elevilor se constituie în tot atâtea
justificări ale utilizării acestei tehnici în efortul de promovare şi organizare a acţiunilor sportive şcolare.
Evenimenţialul pare să aparţină prin reflex câmpului de acţiune al sportului. Se impune însă o
diferenţiere a modului de folosire a acestei tehnici, organizaţia putând apela la una dintre ele: evenimentul
ordinar (sportiv) – spectacole, demonstraţii, evenimente ordinare sau extraordinare ce au loc în viaţa unei
organizaţii sportive; evenimentul de marketing (special) – acţiuni speciale, motivate de atingerea unor
obiective promoţionale specifice. Indiferent la care din cele două forme ale evenimentului apelăm
avantajele obţinute sunt evidente. Managementul stimulilor de factură emoţională contribuie la motivarea
participării printr-o atmosferă emulativă. Formează deprinderi de natură motrică, culturală şi socială
ameliorând astfel procesul de perfecţionare a fiinţei umane. Optimizează fluxului informaţional prin
consolidarea relaţiilor cu partenerii şi eficientizarea procesului de identificare a sponsorilor. Se constituie
într-o platformă utilă acţiunilor de marketing, publicitate şi relaţii publice oferind o creştere a atractivităţii
faţă de potenţialii sponsori şi care creează în acelaşi timp oportunitatea promovării disciplinelor sportive,
a competiţiilor sau a unităţilor şcolare.

TIPOLOGIA COMPETIŢIILOR ŞCOLARE

Argumentarea afirmaţiei enunţată încă din titlu impune o înţelegere cvasi exhaustivă a diversităţii
şi dinamicii tipologice a claselor de evenimente sportive. Completarea arsenalului de manifestări sportive
„clasice” precum şi crearea de evenimente sportive speciale, s-a transformat într-o adevărată provocare.

1
 Evenimente sportive şcolare
O lucrare care tratează o astfel de tematică impune în acest moment o sistematizare a tipurilor de
competiţii sportive desfăşurate în mediul şcolar. Ele sunt grupate pe câteva categorii principale în funcţie
de elementele comune ce le caracterizează sau principiile care le diferenţiază. O astfel de încercare este
aproape întotdeauna supusă unei anumite uzuri morale, organizatorice sau evolutive. La momentul
realizării ei poate constitui o condensare a realităţii sistemelor competiţionale şcolare, realitate ce poate
suferi diverse modificări în viitor. Cu toate acestea, sistematizarea competiţiilor este justificată de nevoia
de a ordona multitudinea şi diversitatea tipologică a acestora la un anumit moment istoric. Transformările
ulterioare pot avea ca reper trecutul sau prezentul astfel încât, acolo unde se impune, să apară forme noi
de organizare şi desfăşurare a competiţiilor sportive şcolare după tendinţele şi orientările de viitor.
Este greu să prindem, între anumite borne, totalitatea formelor de întrecere sportivă. Sportul şcolar
are o organizare care pleacă de la modelul sportului profesionist dar care a adaptat întreaga problematică
metodologică la cerinţele specifice domeniului. Într-o măsură importantă au fost împrumutate elemente
organizatorice şi din alte subsisteme ale sportului. Aici putem aminti importul cel mai masiv realizat din
zona competiţiilor de tipul „sportul pentru toţi”. Evenimentele sportive desfăşurate în mediul şcolar
prezintă într-o măsură semnificativă şi un nucleu de manifestări sportive proprii domeniului.
O primă ordonare o reprezintă criteriul de finanţare.
Evoluţia sportului românesc în general şi a sportului şcolar în particular a impus în ultimii 20 de ani
o diversificare a direcţiilor de finanţare. Această realitate a fost impusă de un evantai de cauze. Migraţia
elevilor spre oraş, abandonul şcolar, slaba susţinere şi reprezentare a sportului în mediul rural, desele
modificări legislative şi structurale ale învăţământului românesc aflat într-o reformă perpetuă, modificări
ale statului educaţiei fizice în raport cu celelalte discipline curriculare sunt doar câteva dintre aspectele
negative de ordin sistemic. La acestea putem adăuga mutaţiile de ordin social, modificările în planul
intenţional al indivizilor privind angrenarea într-o formă oarecare de practicare a exerciţiului fizic şi
modificările comportamentale privind participarea sporadică, migrarea şi chiar abandonul sportiv.
Această realitate a indus nevoia de a organiza o gamă mai largă de forme de întrecere sportivă
şcolară. Însă organizarea tuturor acestor evenimente nu avea acoperire în susţinerea bugetară. Acest lucru
a condus spre identificarea unor noi direcţii de finanţare complementare. Deosebim următoarele tipuri de
competiţii: bugetare (Olimpiada Sportului Şcolar); public-private (evenimente derulate printr-o bugetare
dublă între instituţiile guvernamentale, şi organizaţii private – Cupa McDonald’s); competiţii private
(susţinute integral din resurse private - competiţii pentru diverse sporturi neconvenţionale cum ar fi
fotbal-tenis, streetball, beach volley, etc); competiţii interne sau la decizia şcolii (se pot realiza şi la
sporturi care nu se regăsesc în programa şcolară).
Un alt criteriu de clasificare îl reprezintă genul participanţilor. Acest tip de clasificare oferă
posibilitatea unei exploatări pozitive a potenţialului maximal pe care participanţii separaţi pe sexe pot să îl
manifeste în competiţii specifice. Deosebim competiţii masculine, feminine şi mixte.
Diversitatea tipologică a disciplinelor sportive impun o clasificare şi după forma de participare în
competiţie. Elevii pot concura la probe individuale (atletism, gimnastică, înot, sporturi extreme, etc, pe
perechi (discipline sportive cu caracter artistic), pe grupe (constituite pe criterii valorice, de vârstă,
greutate etc.), pe echipe (jocuri sportive). Organizatorii unei competiţii sportive şcolare trebuie să aibă
toate datele privitoare la formele de participare în concurs. Managementul unei competiţii cu participare
individuală va fi diferit faţă de un concurs cu participare pe grupe, pe perechi sau pe echipe. De la măsuri
organizatorice privind masa, cazarea şi transportul până la măsuri privind desfăşurarea competiţiei,
amenajarea spaţiilor de concurs, arbitraj, asistenţă medicală şi securitate.
Subdomeniul sportului şcolar oferă o serie de întreceri sportive specifice, ce nu se regăsesc în
totalitate în sportul de performanţă. Această diferenţiere este realizată în funcţie de obiectivele urmărite.
Deosebim astfel următoarele tipuri de competiţii: cu caracter formativ-educativ (de motivare, pregătire,
verificare, selecţie, popularizare, modelare, trans-diciplinare etc); cu caracter sportiv (îndeplinirea unor
obiective de performanţă la nivel şcolar); cu caracter festiv sau aniversar (sunt organizate cu ocazia
derulării unor acţiuni aniversare, comemorative, de premiere sau de celebrare a unor personalităţi,
evenimente sau instituţii); întreceri de loisir (angrenarea tinerilor în practicarea diverselor discipline

2
 p
te
ra
v
o
ţiu
c
sm
b
z
lg
n
sportive; formarea obişnuinţei de practicare a exerciţiului fizic în cadru organizat sau independent;
popularizarea unor discipline sau probe sportive neolimpice, inedite sau care se bucură de o anumită
apreciere din partea publicului tânăr); competiţii ad-hoc (stabilite mutual între şcoli cu diverse ocazii;
pentru sporturi sezoniere – patinaj, schi, săniuş).
O ultimă clasificare prezintă ordonarea tipurilor de competiţii sportive şcolare după modelul
sportului profesionist. Acest sistem cu mici adaptări de ordin particular respectă metodologia clasică de
organizare a sportului de performanţă. După forma de organizare şi desfăşurare deosebim, astfel,
următoarele tipuri de sisteme competiţionale la nivel şcolar: turneu, eliminatoriu, cu adiţionare de puncte,
de calificare, după sistemul locurilor de ordine sau rangurilor.

Evenimente speciale
Organizatorii îşi pot orienta atenţia asupra acţiunilor desfăşurate în spaţiul comunitar unde au loc o
serie de evenimente cu caracter social, umanitar, educaţional sau de interes public. Aceste evenimente
oferă tot atâtea oportunităţi de-a realiza proiecte sportive care să implice şi să adune elevii sub diverse
forme de întreceri sportive.
Important de reţinut este faptul că aceste acţiuni sunt organizate de persoane şi instituţii din afara
zonei de responsabilitate a ministerului de resort. Ele beneficiază de un buget prestabilit, urmărind
atingerea unor obiective specifice în condiţii impuse. Pentru ca o manifestare sportivă rezervată elevilor
să-şi găsească loc în calendarul unor astfel de manifestări este nevoie ca responsabilii sportului şcolar să-
şi modeleze propria manifestare sportivă după modelul şi limitările impuse de principalii organizatori.
Astfel, aceste evenimente publice sau private vin să completeze tipologia acţiunilor sportive
prezentată în paginile anterioare cu o suită de evenimente care pot include în programul acţiunilor
derulate şi manifestări sportive şcolare (vezi Figura nr. 1).
Toate aceste evenimente sunt utilizate de sportul şcolar din perspectiva unei motivaţii
organizaţionale. Promovarea anumitor ramuri, discipline sau probe sportive, cosmetizarea imaginii
publice a sportului şcolar, construirea unei identităţi puternice în spaţiul educaţional, cultural şi sportiv,
oportunitatea manifestării plenipotente a valorilor autentice în domeniul sportului pot fi doar câteva
obiective operaţionale urmărite. Sportul şcolar se foloseşte de oportunitatea acestor medii de comunicare
pentru a-şi face cunoscut specificul său, valorile formativ-educative şi potenţialul uman valoros.

Figura nr. 1 Tipologia evenimentelor speciale

Acest lucru este cu atât mai important cu MECTS (Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului) prin structurile sale centrale şi locale alocă fonduri minimale publicităţii sportive şcolare,
organizaţiile sportive la nivel de unitate şcolară fiind obligate să găsească metode de a-şi îndeplini
obiectivele promoţionale cu obligaţii financiare minimale sau chiar gratuit. Mai mult decât atât, lansarea

3
unei invitaţii de a organiza o competiţie sportivă sau un spectacol sportiv în cadrul unui astfel de
eveniment poate aduce fonduri organizaţiei sportive.
În rândurile de mai jos este prezentată o radiografiere succintă a problematicii specifice
principalelor tipuri de evenimente de care poate profita sportul şcolar.
 spectacole: show-uri, demonstraţii în aer liber sau în sală, concerte, emisiuni TV
Specificul de tip „entertainment” oferit de caracteristicile vizuale şi auditive ale spectacolului
sportiv constituie o atracţie evidentă pentru orice fel de spectacol. O atenţie diferenţiată trebuie acordată
celor două tipuri de spectacole: spectacole care pot contribui la promovarea imaginii sportului în rândul
elevilor dar şi al marelui public; spectacole care atrag beneficii materiale sau financiare organizaţiei
sportive şcolare.
 evenimente de prezentare (târguri, workshop-uri, seminarii, prezentări)
Există de câţiva ani buni şi în România o tendinţă tot mai evidentă, atât în zona de interes al IMM-
urilor cât şi în zona de competenţă instituţională, de a organiza târguri de prezentare, seminarii deschise
publicului larg, workshop-uri interactive. Desfăşurarea unor astfel de evenimente oferă oportunitatea
organizării unor demonstraţii sportive extrem de apreciate de public. Ansambluri de majorete, programe
artistice de dans, demonstraţii sportive de gimnastică aerobică sau ritmică, mini competiţii de stree-ball
sau beach-volley aduc un plus de dinamism, atractivitate şi interactivitate, contribuind într-o măsură
substanţială la garantarea succesul de public.
 evenimente de firmă: aniversări, lansarea unui nou produs, inaugurarea unei filiale
Dorinţa organizatorilor unor astfel de acţiunii este de a face dintr-un eveniment rece, oficial, cu un
bombardament de date tehnice şi cu un protocol rigid un eveniment caracterizat printr-o atmosferă non-
formală de comunicare. Crearea unei stări de emoţie participativă şi sensibilitate individuală pot facilita
fluxul informaţional ce este orientat spre participanţi. Aceste stări pot fi induse şi prin derularea unui
spectacol sportiv la care să participe atât elevii talentaţi cât şi cei mai mici sau mai neexperimentaţi.
 evenimente publice
Un astfel exemplu îl constituie „Marşul absolvenţilor”, un eveniment cu caracter festiv organizat la
finele anului universitar şi adresat tuturor absolvenţilor de învăţământ superior din centrul universitar Iaşi.
Încă de la prima ediţie s-au regăsit în programul acţiunilor derulate şi momente demonstrative oferite de
ansambluri sportive. Aceste acţiuni au demonstrat încă o dată plusul pe care îl aduce sportul prin
spectacol scenic oferit, emoţiile declanşate şi capacitatea unică de a asimila şi amplifica energii umane
nebănuite.
 acţiuni cu caracter umanitar şi social
Aceste acţiuni au un obiectiv foarte bine conturat. Ele pot fi folosite de către diverse organizaţii sau
instituţii în scopul sensibilizării opiniei publice prin de proiectele sociale în care sunt implicate, obţinând
astfel un foarte bun capital de imagine. Un exemplu îl constituie schema simplă a unui triumvirat: sponsor
 fundaţie umanitară  asociaţie sportivă şcolară. Asociaţia sportivă şcolară prin intermediul sportivilor
săi şi al spectacolului sportiv pus în scenă se va erija într-un agent de atracţie, furnizor de calitate şi
interes public pentru un astfel de parteneriat.

REPERE CONCEPTUALE ALE EVENIMENTULUI SPORTIV ŞCOLAR

Organizarea unui eveniment sportiv special necesită o proiectare atentă din perspectiva menţinerii
interesului participanţilor, a partenerilor şi a sponsorilor pe toată durata acestuia. Evenimentul trebuie să
fie captivant, util şi amuzant astfel încât potenţialii participanţi să fie motivaţi de a participa, partenerii să
fie mulţumiţi de calitatea competiţiei iar sponsorii să fie convinşi de potenţialul promoţional şi
comunicaţional pe care îl oferă respectivul eveniment sportiv.
Până acum am explicat ce reprezintă conceptul de „eveniment special” sau „eveniment de
marketing”, am văzut care sunt justificările primare pentru o astfel de abordare a competiţiilor sportive şi
am prezentat succint tipurile principale de evenimente. În rândurile care urmează ne vom îndrepta atenţia
asupra locului pe care îl ocupă competiţia sportivă alături de celelalte evenimente, vom analiza modul în
care poate fi organizată o competiţie sportivă şcolară ca un eveniment provocat şi controlat şi care sunt
finalităţile urmărite sau beneficiile obţinute în urma unei astfel de abordări.

4
 De ce ar trebui organizată o competiţie sportivă şcolară ca un eveniment special şi nu doar ca o
simplă manifestare sportivă? Răspunsul vine foarte prompt. Pe de o parte, datorită potenţialului
emoţional declanşat şi, pe de altă parte, graţie posibilităţii îndeplinirii unor obiective promoţionale
stabilite în prealabil.
Privind dimensiunea emoţională, este cunoscut că sentimentele au efecte mai puternice decât
orice argument raţional. Managementul inteligent al factorului de emoţionare pe care-l reprezintă o
întrecere sportivă, contribuie la potenţarea obiectivelor propuse: promovarea întrecerii propriu-zise,
popularizarea unei disciplinei sportive, cosmetizarea imaginii unei instituţii organizatoare sau a
partenerului economic.
Arsenalul de tehnici şi instrumente de promovare oferite de inteligenţa marketingului este
suficient de generos. Privind lucrurile din perspectiva potenţialului de identificare emoţională ce este
specific sportului putem afirma că o întrecere sportivă se află deasupra celorlalte acţiuni promoţionale.
Inducerea reacţiei dorite din partea publicului, este o muncă ce impune iscusinţă şi sensibilitate de
ordin dramatic. Tehnica de lucru împrumută elemente din regia unui spectacol de teatru. Astfel, există
câţiva vectori esenţiali ce trebuie avuţi în vedere.

Utilizarea efectivă a potenţialului scenic impune o cunoaştere atentă a întregului pachet de

elemente componente specifice. Virtuozitatea tehnică, lupta sportivă, echipamentul, caracterul ludic,
fondul sonor, ritualurile sportive şi organizatorice trebuie utilizate şi combinate în mod echilibrat.
Valorizarea imagistică trebuie susţinută prin măsuri organizatorice adaptate caracterului inedit şi
captivant al specificului fiecărei competiţii sportive. Acest lucru se realizează prin jocuri de lumini,
programe artistice pe durata pauzelor, scenografie, proiectarea unor imagini specifice pe ecrane gigant.
Prin manipularea iscusită a tensiunii cu ajutorul regiei şi a coregrafiei scenice, se va doza nivelul dorit de
intensitate emoţională. Stabilirea modului de începere al spectacolului, de intrare în scenă a performerilor,
relaţia muzică-mişcare, derularea succesivă a unor momente speciale sunt doar câteva tehnici specifice de
management al emoţiei „sportive”.

Precizam în rândurile de mai sus că prin organizarea unui eveniment sportiv ca o acţiune
provocată şi controlată se pot îndeplini o serie de obiective punctuale ce conduc la realizarea unor
finalităţi precise. Prin spectacolul sportiv fie el şi la nivel şcolar, se pot stabili o serie de obiective în
funcţie de interesul de moment sau cel de lungă durată. Aceste interese sunt manifestate de toţi actorii
evenimentului: organizatori, sportivi, spectatori, parteneri economici, colaboratori şi mass-media.
Conştientizare – „Sportul bate violenţa”
Acestui obiectiv îi sunt specifice: manifestaţiile în scopul informării; acţiuni organizate la
începutul unei competiţii. Astfel de acţiuni, urmăresc, din partea adresanţilor, o reflecţie sau o schimbare
a modului de gândire şi comportare.
Sensibilizare şi activare – „Şi profii fac sport …”
Pentru aceste obiective putem folosi: acţiuni de motivare. Acţiunile în scopul motivării, utilizate
la scară redusă în interiorul firmelor private şi a instituţiilor de stat din România, sunt tot mai des
apreciate şi utilizate în organizaţiile de peste hotare. Participarea angajaţilor unei şcoli la o sesiune de
iniţiere în tehnica unui joc de echipă, va conduce cu siguranţă spre o creştere a gradului de apreciere a
sportului, înţelegerea problemelor cu care se confruntă organizarea unei competiţii şcolare şi, nu în
ultimul rând, o sensibilizare a conducerii unităţii şcolare faţă de susţinerea sportului şcolar.
Comunicare cu privire la produs
Informarea asupra caracteristicilor unor competiţii mai puţin cunoscute sau a unor discipline
sportive inedite se poate realiza prin: festivaluri naţionale şi internaţionale pe diverse discipline sportive
(Festivalul dansului popular); întâlniri ale practicanţilor sau specialiştilor domeniului (I-a ediţie a
Turneului Interşcolar de rugby tag).
Comunicare cu privire la organizaţie
O serie de evenimente specifice sportului şcolar oferă posibilitatea de a se pune în practică
politica de comunicare cu privire la unitatea şcolară. Acest lucru se realizează prin susţinerea unor

5
evenimente sportive cu participare numeroasă prin care o unitate şcolară îşi poate promova imaginea,
profesorii, oferta de şcolarizare, facilităţi de cazare şi masă, dotări complementare, rezultate obţinute în
diverse domenii, etc. Dintre acţiunile specifice utilizate în acest scop putem aminti: cupe sau campionate
găzduite în mod tradiţional de o anumită unitate şcolară – Cupa Liceului Naţional la Badminton;
spectacole de dans sportiv, aerobic, majorete sau alte sporturi artistice oferite în scopuri sociale,
educaţionale sau cultural-sportive; demonstraţii organizate în spaţii publice.

CONCLUZII
Există o permanentă obligaţie, cel puţin morală, de a motiva copiii pentru practicarea exerciţiului
fizic indiferent de felul acestora. Majoritatea elevilor sunt sportivi amatori iar problema principală o
reprezintă demotivarea lor dată de accesul greu la câştigarea vreunui titlul sportiv. Pentru a le menţine un
interes viu şi pentru a le oferi un set de satisfacţii în plan personal, responsabilii sportului şcolar trebuie să
vadă şi dincolo de „curtea şcolii”. Pentru a implica un număr cât mai mare de elevi în viaţa sportivă ei
trebuie să profite de tot ce poate oferi societatea în plan sportiv şi să transforme aceste ocazii în
oportunităţi sportive pentru manifestarea şi modelarea elevilor aflaţi în proces de formare a caracterului şi
a identităţii personale.
În egală măsură organizaţiile sportive trebuie să dezvolte programe sportive inedite pentru a
ameliora relaţia de parteneriat cu potenţiali susţinători financiari, lucru impus de subfinanţarea cronică a
acestui sector.
Această nouă abordare a sportului şcolar din perspectiva unei acţiuni-eveniment oferă posibilitatea
inducerii unui un comportament pro-sport elevilor, oferindu-le în acelaşi timp spaţiu pentru manifestarea
spiritului creator şi competitiv. Organizarea unei manifestări competiţionale în spiritul celor prezentate
atrage fonduri suplimentare pentru punerea în scenă a unor proiecte sportive inedite şi atractive,
promovarea disciplinelor sportive mai puţin cunoscute şi îndeplinirea unor obiective organizaţionale
privind sistemul sportului şcolar.

BIBLIOGRAFIE

Gratton, C., Taylor, P., Economics of Sport and Recreation, E & FN Spon, London, 2000.
Mastermann, G., Strategic Sports Event Management, ButterWorth-Heinemann, Great Britain,
2001.
Mihăilescu, N., Management, marketing, legislaţie în activitatea sportivă, Editura Universităţii din
Piteşti, Piteşti, 2006.
Moise, Z., Marketingul prin intermediul târgurilor şi expoziţiilor, Editura All Educaţional,
Bucureşti, 1997.
Schäfer-Mehdi, St., Organizarea evenimentelor, Editura All, Bucureşti, 2008.
Vlăsceanu, M., Organizaţiile şi cultura organizării, Editura Trei, Bucureşti, 1999.