UNIVERSITATEA BABEȘ – BOLYAI

FACULTATEA DE DREPT

-Dreptul de dispozitie juridica asupra

titlurilor participative -

Coordonator:
Prof. univ. dr. Sergiu Golub Absolvent:
Buzoianu Denisa

Cluj – Napoca
2019

1
Cuprins
I. Introducere..............................................................................................................................2
II.Consideratii generale...............................................................................................................3
III. Transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor............................................................4
3.1. General.............................................................................................................................4
3.2. Calificarea contractului prin care se realizeaza transferul dreptului de proprietate
asupra titlurilor.......................................................................................................................5
IV. Dispozitia asupra titlurilor in cadrul Societatilor pe actiuni..................................................6
4.1. Consideratii generale privind transferul actiunilor.........................................................6
4.2. Opozabilitatea transferului..............................................................................................7
4.3. Limitari.............................................................................................................................8
4.3.1. Cu privire la clauzele de preemptiune......................................................................8
4.3.2. Cu privire la clauzele de agrement...........................................................................9
4.3.3. Inalienabilitatea conventionala..............................................................................10
4.3.4. Alte considerente privind transmiterea actiunilor existente ori viitoare.
Modalitati..........................................................................................................................11
4.3.5. Coproprietatea asupra titlurilor.............................................................................12
4.3.6. Raspundere contractuala........................................................................................12
V. Transferul titlurilor in cadrul societatilor cu raspundere limitata........................................14
VI. Dezmembrarea dreptului de proprietate asupra titlului....................................................17
VII. Constituirea garantiilor reale mobiliare.............................................................................19
7.1. General...........................................................................................................................19
7.2. Ipoteca...........................................................................................................................19
7.3. Gajul...............................................................................................................................21
VIII. Executarea silita a titlurilor................................................................................................23
IX. Concluzii:..............................................................................................................................25

2
I. Introducere

Lucrarea de fata iti propune analiza principalelor modalitati prin care asociati, respective
actionarii pot dispune din punct de vedere juridic de drepturile detinute asupra titlurilor
participative. In vederea atingerii obiectivului urmarit vom analiza operatiunile de transfer a
dreptului de proprietate, cat si posibilitatea costituirii unor dezmembraminte avand in vedere
particularitatiile pe care le prezinta formele de asociere cele mai intalnite in practica si anume,
societatile pe actiuni si societatile cu raspundere limitata. Mai apoi, urmand a analiza
poasibilitatea grevarii cu sarcini a titlurilor prin constituitrea unor garantii reale mobiliare, iar
in cele din urma vom evalua in ce masura pot apela creditorii garantati la institutia executarii
silite.

II.Consideratii generale

In cadrul oricarei societati comerciale, participantii la capitalul social dobandesc titluri de

participare proportional cu aportul adus in societate, dobandind astfel un drept de proprietate
asupra acestora. Detinand, deci, un drept de proprietate, asociatii/actionarii beneficiaza de cele
trei atribute ale dreptului de proprietate si anume: folosinta, posesie si dispozitie.

Prin dispozitie se intelege atat dispozitia materiala, specifica bunurilor corporale, prerogativa
ce permite titularului dreptului sa modifice, sa distruga sau sa consume substanta bunurilor ce
fac obiectul drepului de proprietate, cat si dispozitia juridica, ce presupne libertatea
proprietarului de a dispune de drepturile sale prin acte juridice incheiate inter vivos sau mortis
causa.1

Dreptul comun in materie societara, il reprezinta Legea nr. 31/1990 privind societatiile
comerciale (in continuare “LSC”), care permite asociatilor si actionarilor sa dispuna juridic,
de principiu, in orice mod de titlurile detinute, instituind restrictii doar in masura in care
specificul societatii o impune. Cum nucleul dreptului profesionistilor il reprezinta vointa
sociala, alte limitari ale drepului de proprietate asupra titlurilor pot fi impuse chiar de asociati
si actonari, prin actul constitutiv.

1
Valeriu Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura C. H. Beck, Bucuresti 2013, p. 100-105.

3
In orice caz, principalul mijloc prin care se poate dispune de titlurile de participare prin acte
juridice este transmiterea proprietatii, care se poate realiza prin diferite operatiuni, fie cu titlu
oneros, fie cu titlu gratuit. Transferul este cu titlu oneros cand detinatorul titlului obtine un
avantaj patrimonial in schimbul dreptului de proprietate cedat. Operatiunuile juridice prin care
se poate realiza transferul difera in functie de scopul urmarit de proprietar; cele mai elocvente
in acest sens sunt cesiunile de actiuni/ parti sociale (vanzare-cumparare), schimb sau transfer
de intreprindere.

In ceea ce priveste transferul cu titlul gratuit, incheiat in beneficiul unei parti, fara a se urmari
procurarea unui avantaj material de catre titularul dreptului, acesta poate imbraca forma
donatiei ori a testamentului.2

Din punct de vedere al valabilitatii actelor prin care se transfera titlul, acestea trebuie sa
indeplineasca conditiile de fond si forma cerute de lege pentru incheierea in mod valabil al
contractului pe care il infatiseaza.

Independent de operatiunile de dispozitie anteprecizate, asociatii sau actionarii pot dispune de

drepturile lor prin constituirea de dezmembraminte asupra titlurilor pe care le detin,
compatibile cu natura acestora, prin transmiterea unora dintre atributele proprii dreptului de
proprietate.

Nu in ultimul rand, mentionam ca, in practica judiciara s-au evidentiat situatii in care asociatii
sau actionarii au constituit garantii reale mobiliare asupra titlurilor detinute in vederea
satisfecerii unor nevoi personale, iar ca urmare a acestor operatiuni creditorii care nu si-au
incasat creantele au apelat la forta coercitiva a statului. Astfel, in procedura executarii silite
creditorii au intampinat dificultati in special in ceea ce privesc garantiile ce au ca obiect parti
sociale.

2
Ionel Reghini, Serban Diaconescu, Paul Vasilescu, Introducere in dreptul civil, Editura Hamangiu, Bucuresti
2013, p.456-458.

4
III. Transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor
3.1. General
Instrainarea dreptului de proprietate asupra titlurilor de participare reprezinta modalitatea prin
care titularii lor isi pot recupera investitia facuta prin aporurile subscrise si varsate in
societate. Aceasta este o aplicatie practica a principiului conform caruia “nimeni nu poate
ramane prizoner al propriilor sale titluri”3

Daca in cazul societatiilor cu raspundere limitata, caracterul intuitu personae justifica

ingreunarea operatiunilor de transmitere a titlurilor datorita existentei unei clauze de
agreement legale, prevazute la art. 202 alin (2) LSC, prin care se cere acordul asociatiilor care
detin cel putin ¾ din capitalul social cu privire la vanzarea titlului; in cazul societatilor pe
actiuni exista o libertate mai mare in ceea ce priveste transmiterea acestora.

Totusi, cand societatile pe actiuni se prezinta sub forma unor societati inchise, procedura
devine una relative asemanatoare cu cea a societatilor cu raspundere limitata. Mai exact, LSC
prin art. 8 lit. f2) permite actionarilor sa prevada in actul constitutiv restrictii in ceea ce
priveste treansferul titlurilor, putand astfel sa instituie clauze conventionale de agrement ori
clauze de preemptiune.

3.2. Calificarea contractului prin care se realizeaza transferul dreptului de

proprietate asupra titlurilor

Calificarea contracutului prin care se realizeaza transferul dreptului de proprietate asupra

titlurilor reprezentative ramane una controversata. Cunoscuta atat in doctrina, cat si in
jurisprudenta sub denumirea de cesiune de actiuni/ parti sociale, operatiune prezinta cele mai
multe asemanari cu contractul de vanzare-cumparare; principalul argument pentru care
cesiunea de parti socale/ actiuni nu este o veritabila vanzare il constituie pretul, care potrivit
regulilor vanzarii trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil la momentul incheierii
actului, in schimb practica societara a evidentiat situatii in care pretul cesiunii nu putea fi
stabilit conform informatiilor detinute la momentul cesionarii, fie datorita faptului ca cedentul
nu detinea la acel moment cunostinte exacte despre situatia societatii, iar contractantii decid

3
Radu N. Catana, Dreptul societatiilor comerciale: probleme actuale privind societatile pe actiuni, Editura
Sfera juridica, Cluj-Napoca 2007, p. 53

5
stabilirea pretului final ulterior transferului dreptului de proprietate, fie datorita unor
impreviziuni survenite anterior vanzarii, dar necunoscute la acel moment de contractanti.4
Putem, deci concluziona ca cesiunile de titluri sunt in fapt contracte de vanzare-cumparare,
care datorita specificului obiectului obligatiilor prezinta unele derogari, ce isi au fundamental
in principile de drept commercial.

IV. Dispozitia asupra titlurilor in cadrul Societatilor pe actiuni

4.1. Consideratii generale privind transferul actiunilor

In materie de societati pe actiuni trebuie facuta distinctia dupa cum actiunile sunt detinute in
cadrul unuor societati deschise, tranzactionate pe piata de captail sau, in cadrul unor societati
inchise.

In ceea ce priveste actiunile nominative emise in forma dematerializate si listate pe piata de

capital, transmiterea se realizeaza doar in interiorul pietei, cu respectarea normelor de
tranzactionre stabilite in cadrul respectivei piete de tranzactionare si cu respectarea
dispozitiilor Legii pietei de capital nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare (in
continuare “LPC”).

Stabilirea unor conditii de tranzactionare privitoare la locul, timpul si pretul vanzarii atiunilor
nominative emise in forma dematerializata poate fi considerat drept o restrangere aparenta a
dreptului de proprietate. Astfel, locul de tranzactionare poate fi doar piata in care sunt listate
actiunile, momentul tranzactiei este hotarat prin decizia sistemului de tranzactinare, iar pretul
se stabileste luand in considerare parametrii de variatie ai pietei. Exista insa si unele exceptii,
care datorita naturii lor sunt acceptate ca transferuri valabile, chiar daca nu au fost
tranzactionate cu respectarea rigorilor specifice pietei de capital, cum ar fi: actiunile dobandite
prin succesiune, actiuniile rascumparate de angajatii societatii sau actiuniile dobandite de
societate ca urmare a retragerii unor asociati care se impotrivesc hotararilor adunarii generale
prin care s-a decis schimbarea obiectului de principal de activitate, mutarea sediului in afara
tarii, schimbarea formei societare sau fuziunea/divizarea societatii.5
4
Lavinia Tec, Consideratii asupra transferului partilor sociale si actiunilor, Revista romana de drept privat 3
din 2017
5
Cristian Dutescu, Drepturile actionarilor, editura C. H. Beck, Bucuresti 2010, p. 39-71

6
In alta ordine de idei, mentionam ca actiunile emise de societatile inchise se transmit in
conditiile dreptului comun si cu aplicare exigentelor specifice reglementate de LSC . Precum
in cazul oricarui transfer de proprietate, cesiunile de actiuni trebuie sa indeplineasca conditiile
generale de valabilitate privitoare la capacitate, consimtamant, obiect si cauza. In functie de
vointa partilor, operatiunea de transfer al titlurilor poate imbraca forma contractului de
vanzare, schimb sau chiar donatie; Fireste, in acest caz, operatiunea va respecta rigorile ad
validitatem impuse de specificul contractului previzonat de parti.

4.2. Opozabilitatea transferului

Pentru efectivitatea operatiunii de transfer si nu pentru validitatea ei sunt necesare si

indeplinirea unor formalitati de publicitate, care difera in functie de tipul de actiune la care ne
referim.6 Astfel, precizam ca, daca actiunile la purtator se transmit prin simpla traditiune, in
schimb, in ceea ce privesc actiunile nominative, pentru a asigura atat opozabilitate fata de
terti, cat si opozabilitatea fata de ceilalti actionari, LSC prevede formalitatiile necesare a fi
indeplinite pentru a da efectivitate titlurilor noilor proprietari. Drept urmare, in cazul
actiunilor nominative dematerializate, se efectueaza mentiuni in Registrul actionarilor de catre
cesionar si cedent, iar pentru cele emise in forma materializata se efectueaza, in plus, si
mentiuni pe titluri, care vor purta semnaturile cedentului si cesionarului.

In acest sens, precizam ca teza finala a art. 98 alin. (1) LSC prevede faptul ca actionarii, prin
actul constitutiv, pot stabili si alte formalitati de publicitate pentru transferul actiunilor (cum
ar fi, de exemplu, ca operatiunea de cesiune sa fie perfectata in forma autentica), ceea ce
denota caracterul supletiv al normei in discutie.

Inscrierea mentiunilor la Registrul comertului nu este obligatorie, dar daca se cere de catre o
persoana interesata (de exemplu, un asociat, tert fata de cesiune sau un creditor al societatii)
inscrierea devine obligatorie, iar in caz in care cesionarul nu se conformeaza, sanctiunea va fi
inopozabilitatea transferului fata de persoana care a cerut-o.

6
Sebastian Bodu, Legea societatilor aomentata si adnotata, editura Rosetti international, Bucuresti 2017, p.
364-368.

7
Contractul de cesiune, ramane sa isi produca efectele intre parti, precum in dreptul comun, dar
daca in dreptul comun inopozabilitatea nu il afecteaza direct pe contractant, in cazul de fata se
poate ajunge pana la imposibilitatea exercitarii drepturilor derivate din calitatea de actionar.
Desigur, in aceasta situatie, cesionarul are la indemana actiunile civile pentru recunoasterea
drepturilor sale ori pentu recuperarea unor beneficii ce nu au fost percepute (in cazul in care s-
au impartit dividende, de exemplu).7

4.3. Limitari

Chiar daca in cazul societatilor inchise nu exista limitari legale cu privire la transmiterea
actiunilor detinute, acestea pot fi prevazute in actul constitutiv, ca efect al vointei sociale.
Astfel, art. 8 lit. f1) LSC ofera actionarilor posibiltatea de a insera in cadrul actului constitutiv
restrictii referitoare la instrainarea titlurilor de proprietate. In acest sens, actionarii ar putea
opta pentru introducerea unor clauze de preemptiune, de agrement sau chiar de
inalienabilitate, cu scopul de a proteja buna functionare a activitatii societare. 8 Actele de
instrainare incheiate cu incalcarea clauzelor agreate de actionari conduc la nulitatea absoluta a
contractului de cesiune.9

4.3.1. Cu privire la clauzele de preemptiune

Printre limitarile conventionale ce pot fi aduse exercitiului dreptului de proprietate asupra

actiunilor se numara preemptiunea, care nu este o veritabila limitare, deoarece nu genereaza in
sarcina proprietarului obligatia de a nu instraina titlul, ci doar de a-l prefera pe preemptor in
conditii egale de pret. Aceasta presupune emiterea unei oferte din partea titularului actiuniilor
sau al pachetului de actiuni catre preemptor, daca si in momentul in care se va hotar sa vanda.
Prin acordarea preemptiunii, proprietarul nu se obliga sa ii ofere preemptorului un pret
preferential, ci doar sa il aleaga cu prioritate in momentul in care va decide instrainarea
titlurilor. Acesta este liber sa stabileasca pretul cesiunii si chiar sa emita oferta catre mai multe
7
Sebastian Bodu, Transferul actiunilor intr-o societate comerciala, Revista romana de drept al afacerilor 3 din
2016
8
Sebastian Bodu, Legea societatilor aomentata si adnotata, editura Rosetti international, Bucuresti 2017, p. 58-
61.
9
Ibidem, p. 60.

8
personae, insa daca preemptorul isi exercita dreptul in termen de 10 de zile (fiind vorba
despre bunuri mobile, art. 1730 alin (3) NCC) de la primirea ofertei, contractul se va incheia
cu acesta.

In eventualitatea in care, ulterior refuzului exprimat de catre preemptor, proprietarul emite o

noua oferta la un alt pret, obligatia de preferinta nu se stinge, deoarece preemptorul refuzase o
alta oferta, emisa in alte conditi. Drept urmare, preemptorul poate sa il notifice pe vanzator
din momentul in care ia cunostiinta de noua oferta tot intr-un termen de 10 de zile, iar
notificarea pentru a putea produce efectele dorite va trebui insotita de consemnarea pretului la
dispozitia vanzatorului.

In cazul in care, proprietarul instraineza titlul sau prin nescotirea dreptului de preferinta,
preemptorul poate sa isi exercite dreptul si post rem venditam, printr-o simpla notificare a
preemptorului; in cuprinsul notificarii mentionandu-se ca beneficiarul dreptului de
preemptiune intelege sa isi exercite dreptul de preferinta, moment in care se considera
perfectat contractul intre vanzator si preemptor, desfintandu-se, astfel, contractul anterior
incheiat cu tertul. Preemptorul nu se substituie in drepturile tertului, dar contractual va fi
incheiat in aceleasi conditii in care a fost incheiat cel dintai contract si va produce efecte din
momentul in care vanzatorul a receptionat notificarea.10

Dreptul de preemtiune instituit prin actul costitutiv confera celorlalti actionari preferinta la
vanzarea titlurilor, in detrimentul tertilor. Notificare emisa catre coactionari in momentul in
care se hotaraste scoaterea la vanzare a titlurilor trebuie sa contina numarul actiunilor ofertate
spre instrainare si pretul acestora, pentru ca obiectul sa fie suficient de determinat.11

4.3.2. Cu privire la clauzele de agrement

Clauza de agrement, spre deosebire de societatile cu raspundere limitata, in cazul societatilor

pe actiuni nu reprezinta o ingerinta legala, dar poate fi si ea inclusa in cadrul actului costitutiv.

10
Dan Chirica, Dreptul de preemptiune in noul cod civil, Revista romana de drept privat 4 din 2015.
11
Cristian Dutescu, Drepturile actionarilor, editura C. H. Beck, Bucuresti 2010, p. 71-72.

9
Prin impunera unei clauze de agremet se doreste aprobarea cesionarului de catre coasociati,
societatea dobandind, astfel, un pronuntat caracter intuitu personae, ceea ce le apropie
considerabil de societatile cu raspundere limitata.

Obligatia de informare cu privier la cesiune si de obtinere a aprobarii organului statutar cu

privier la persoana cesionarului, ce ii incuba cedentului prin clauza de agrement are ca scop
verificarea cerintelor statutare in masura in care se prevede in actul constitutive criteriile de
determinare a persoanelor ce pot dobandi calitatea de asociat, dar daca acestea nu exista
coasociatii pot refuza in mod discretionar intrarea in societate a cesionarului. Aceasta situatie
poate duce la exercitarea in mod abuziv de dreptul la agrement cu intentia de a impiedica
perfectarea cesiunii si retragra actionarului de societate, asociatul ramanand un “prizonier al
titlului sau”.12

Exercitarea cu rea-credinta a dreptului de vot poate aparea sub forma unui abuz de majoritate
sau chiar de minoritate. Exista abuz de majoritate cand un actionar care detine numarul total
de voturi necesare pentru obtinerea agrementului refuza in mod repetat intrarea in societate a
cesionarilor propusi de actionarul cedent. Pe de alta parte, ar putea aparea si un abuz de
minoritate, daca prin actul constitutiv se cere unanimitate voturilor pentru instrainarea
titlurilor, iar unul sau mai multi minoritari refuza sa isi dea agrementul in scop sicanator.
Cazurile expuse mai sus sunt exemple ce pot aparea, fara a reprezenta o enumerare
exhaustiva.

In aceste situatie, nu exista posibilitatea exercitarii unui control judiciar al refuzului

nejustificat, dar ramane deschisa posibilitatea invocarii abulzului de drept, in temeiul
dreptului comun.

4.3.3. Inalienabilitatea conventionala

Inalienabilitatea conventionala este o limitare esentialmente temporara prin care se interzice

instrainarea dreptului de proprietate pentru o anumita perioada de timp. Aceasta poate fi
introdusa sub forma unei clauze in actul constitutiv sau poate fi prevazuta in cuprinsul
contractului de cesiune actiuni, neexistand o interdictie legala in acest sens.

12
Cristian Dutescu, Drepturile actionarilor, editura C. H. Beck, Bucuresti 2010, p. 73-74.

10
Prin instituirea unei asemenea clauze se urmareste blocarea unor tranzactii pe o anumita
perioada de timp determinata, care nu poate fi mai mare de 49 ani, conform art. 627 alin. (1)
NCC. De regula, aceste clauze sunt utilizate in perioada imediat ulterioara constituirii
societatii sau a cesionarii unui pachet de actiuni pentru a nu ingreuna activitatea societara si
pentru a conferi o garantie in ceea ce priveste indeplinirea obligatiilor statutare sau asumate
prin cesiune.13

In masura in care clauza a fost determinanta pentru transmiterea actiunilor nulitatea ei va

atrage nulitatea intregului contract. In acest sens, clauza este nula daca nu a fost stipuulata
pentru un anumit termen sau in cazul incalcarii unor prevederi de ordin public.

4.3.4. Alte considerente privind transmiterea actiunilor existente ori viitoare. Modalitati.

Transmiterea actiunilor, nu se rezuma doar la actiunile emise de o societate constituita, ele

putand fi instrainate chiar si inainte de acest moment, fiind aplicabile dispozitile 1658 NCC cu
privirea la vanzarile de bunuri viitoare.

La fel ca in cazul vanzarilor clasice, transferul dreptului de proprietate asupra actiunilor se

produce la momentul realizarii bunului; in cazul de fata, prin realizarea bunului se intelege
inmatricularea societatii vizate, deoarece in sensul alin (5) al art. 1658 NCC, bunul se
considera realizat in momentul in care devine “apt de a fi folosit potrivit destinatiei in vederea
careia a fost incheiat contractul”.

Or, prin inmatriculare, societatea vizata dobandeste personalitate juridica, deci, acesta este si
momentul de la care titularii actiuniilor isi pot valorifica drepturile detinute cu privire la
respectiva entitate.

Altfel spus, cesionarul dobandeste o proprietare sub conditie suspensiva marcata de

inmatricularea societatii, iar in caz de nerealizare poate cere rezolutiunea contractului in
temeiul dreptului comun, cu conditia ca, cesionarul sa nu-si fi asumat posibilitatea nerealizarii

13
Ibidem, p. 75-76.

11
bunului; In aceasta din urma situatie, cesionarul ramane obligat la contraprestatie prin contract
(art. 1658 alin. (4) NCC).14

4.3.5. Coproprietatea asupra titlurilor

In situatia in care, mai multi proprietari detin o singura actiune sau exista mai multi
coproprietari asupra unui pachet de actiuni indivizibil, acestia vor fi nevoiti sa desemneze un
reprezentant care sa exercite in numele tuturor drepturile aferente titlului.15 Asemanatoare este
si situatia sotilor, in care unul din acesta aduce ca aport intr-o societate un bun comun, bunul
devenind proprietatea societatii, dar drepturile ce rezulta din titlu pot fi exercitate doar de
sotul care a efectuat varsamintele. In schimb, dreptul de proprietate comuna se stramuta
asupra pretului obtinut prin instrainarea titlurilor detinute ca urmare a aportului bunului
comun al sotilor.16

4.3.6. Raspundere contractuala

Raspunderea cedentului fata de cesionar se poate antrena in baza dreptului comun. Acesta
datoreaza garantia pentru evictiune, respectiv garantia pentru vicii ascunse.

Garantia pentru evictiune

Prin evictiune se intelege o tulburare in stapanirea bunului, care poate sa fie de drept,
provocata de un tert ce ar avea un drept anterior cesiunii sau de fapt, prin actiunea cedentului,
ulterioara transmiterii dreptului.

In cee ace priveste tulburarile de fapt, dat fiind ca actiunile sunt bunuri incorporale este dificil
de imaginat o asemenea ipoteza practica concreta. Pe de alta parte, in cazul tulburarilor
provenite de la terti pot fi identificate unele cazuri. Un exemplu in acest sens il poate constitui
situatia in care cedentul nu efectueaza varsamintele la care s-a oblige prin contractual de
societate, in conditiile in care cesionarul nu si-a asumat el efectuarea varsamintelor prin
cesiune.
14
Sebastian Bodu, Legea societatilor aomentata si adnotata, editura Rosetti international, Bucuresti 2017, p.
360-363.
15
Cristian Dutescu, Drepturile actionarilor, editura C. H. Beck, Bucuresti 2010, p. 86-87.
16
Sebastian Bodu, Legea societatilor aomentata si adnotata, editura Rosetti international, Bucuresti 2017, p.
362.

12
Astfel, chiar daca aparent tulburarea ar proveni de la cedent, in fapt ea este o tulburare de
drept provenita de la un tert, si anume, societatea. In baza art 100 alin (2) LSC, organele de
conducere ale societatii pot proceda la anularea actiunilor in caz de neplata a varsamintelor
datorate catre societate. Totodata, pentru indeplinirea coditiilor evictiunii, dreptul tertului
trebuie sa fie anterior; aceasta este anterior in masura in care varsamintele trebuiau efectuate
anterior cesionarii titlului.17

In cazul enuntat mai sus, cesionarul evins poate cere rezolutiunea contractului si obligarea
cesionarului la restituirea pretului cesiunii. Acesta datoreaza pretul cesiunii, iar in masura in
care valoarea actiunilor au crescut, cedentul datoreaza si diferenta de valoare adusa titlului. La
toate acestea, se adauga daunele-interese care, in speta, pot consta in contravaloarea
actualizata a dividendelor impartite in societate, dar neincasate de actionarul cesionar, precum
si eventuale cheltuieli ocazionate de incheierea cesiunii etc.18

Garantia pentru vicii ascunse

Pentru a beneficia de garantia pentru vicii ascunse, cesionarul trebuie sa se asigure ca acestea
nu au facut obiectul unei scapari ale investigatiei sale de due diligence (obligatorii anterior
perfectarii cesiunii).

In orice caz, pentru a opera garantia, vicile trebuie sa fii existat la momentul incheierii
contractului si sa nu fi fost cunoscute de cesionar.

Reglemetarea generala prevede in art. 1707 ca garantia se datoreaza daca bunul, in speta
actiunile, sunt improprii intrebuintarii lor conform destinatiei sau daca intrebuintarea este
diminuata intr-o masura considerabila, astfel incat daca ar fi cunoscut-o, cesionarul nu ar fi
cumparat sau ar fi oferit un pret mai mic in contrapartida.

Data fiind natura bunurilor, prima ipoteza are o aplicabilitate practica restransa. In schimb, pot
exista situatii, in care valoarea titlurilor se diminueaza considerabil datorita unor fapte
anterioare cesiunii, dar care isi produc efectele ulterior. Asemenea situatii pot fi rezultatul
unor amenzi necunoscute de contractant, o garantie reala nefacuta opozabila, o conventie mult
17
Sebastian Bodu, Legea societatilor aomentata si adnotata, editura Rosetti international, Bucuresti 2017,
p.370-374.
18
Ibidem.

13
prea oneroasa pentru societate etc. Esential este ca acestea sa nu rezulte din situatia contabila,
a investigatiei due-dilligence sau din date publice.19

Ca efect al garantiei pentru vicii ascunse, cesionarul are un drept de optiune in vederea
antrenarii raspunderi cedentului. Acesta poate cere fie reducerea pretului cesiunii,
proportional cu valoarea pe care ar fi avut-o titlurile daca viciile nu ar fi existat, fata de pretul
achitat, fie rezolutiune contractului, obtinand restituirea integrala a pretului, cheltuielile
efectuate in vederea incheierii cesiunii, cat si daune-interese, in temeiul dreptului comun.

Actiunea in contra cedentului se prescrie intr-un an de la data predarii bunului. Prin data
predarii bunului se intelege data efectuarii mentiunilor in registrele societare referitoare la
cesiune sau pe titlu in cazul actiunilor emise in forma materializata.20

V. Transferul titlurilor in cadrul societatilor cu raspundere limitata

Societatile cu raspundere limitata au fost clasificate in doctrina drept societati mixte, in care
atat persoana asociatului cat si capitalul sunt definitiorii pentru asociere.

Caracterul personal al asocierii este si motivul pentru care LSC prevede un numar maxim de
asociati care pot constitui o astfel de societate. Desi un numar destul de mare, 50 de asociati,
asocierea presupune o relatie apropiata intre acestia pentru o dezvoltare armonioasa a
activitatii sociale. Tocmai din considerentele antementionate, legiuitorul a instituit restricii in
ceea ce priveste transmiterea partilor sociale in afara societatii.

Astfel, art. 202 alin. (2) LSC prevede o clauza legala de agrement prin care este necesar
concursul asociatilor detinand cel putin ¾ din capitalul social pentru validarea tranzactiilor cu
tertii. In vederea intrunirii majoritatii calificate, cerute de lege, se va avea in vedere capitalul
social fara cota de participare a asociatului cedent.

19
Sebastian Bodu, Legea societatilor aomentata si adnotata, editura Rosetti international, Bucuresti 2017,
p.374-378.
20
Ibidem.

14
Acordul coasociatilor este cerut de lege pentru agrearea persoanei tertului, elementele
privitoare la cesiune, cum ar fi pretul, nu intereseaza societatea/co-asociatii. Acestea raman a
fi negociate de catre cedent si cesionar.21

In orice caz, cesiunile incheiate cu nesocotirea dispozitilor legale nu pot fi opuse societatii,
chiar daca ar fi valabile intre parti.

In interiorul societatii titlurile se pot transmite fara ca asociatii sa se poate impotrivi, avand in
vedere ca persoana asociatului cesionar a fost deja agreata prin constituirea societatii.

Asociatii isi exercita votul asupra agrementului in cadrul adunarii generale si pot refuza
substituirea pe orice criteriu, cu exceptia situatiei in care actul constitutiv prevede expres
criteriile in baza carora se accepta teri in societate.

Cu toate ca asociatii au un drept discretionar cu referire la cooptarea unui nou asociat (tert),
acestia nu il pot tine captiv pe asociatul ce doreste sa isi faca exit-ul din societate. In acest
sens, asociatul vizat se poate retrage din societate in conditiile art 226 LSC. Retragerea poate
opera in temeiul actului constitutiv, daca acesta prevede clauze referitoare la retragere; prin
acordul partilor sau daca actul constitutiv prevede acordul unanim al asociatilor pentru
cesionarea titlurilor (legea cere majoritatea calificata, insa prin vointa partilor in actul
constitutive se poate stipula o majoritate mai mare, dar nu si una mai mica 22) pe cale
judecatoreasca, refuzul acordului la cesiune constituind un motiv suficient de intemeiat pentru
a solicita iesirea din societate. Drepturile ce ii revin asociatului prin retragere se vor stabili
prin acordul asociatilor sau prin desemnarea unui expert ales de acestia pentru a le determina,
iar in caz de neintelegere, acestea vor fi stabilite pe cale judecatoreasca.

De asemenea, asociatul poate cere iesirea din societate, la fel ca in cazul societatilor pe
actiuni, in ipoteza in care printr-o hotarare AGA se decide mutarea sediului in strainatate,
schimbarea formei societare, schimbarea obiectului principal de activitate sau fuziunea/
divizarea societatii, iar asociatul in cauza voteaza impotriva acestor schimbari. Societatea va

21
Sebastian Bodu, Legea societatilor aomentata si adnotata, editura Rosetti international, Bucuresti 2017, p.
999-1007.
22
Ibidem

15
fi obligata, in acest caz, sa cumpere partile sociale ale asociatului ce solicita parasirea
societatii.

Drepturile cuvenite, indiferent de calea prin care sunt stabilite vor fi raportate la valoarea
partilor sociale de la momentul retragerii.23

In fine, mentionam ca hotararea prin care se aproba cesiunea este supusa inregistrarii la
Registrul Comertului pentru a permite creditorilor societatii sau tertilor interesati sa formuleze
opozitie. Conform art. 62 LSC opozitia se introduce la instanta competenta in termen de 30 de
zile, termen care incepe sa curga de la data publicarii hotararii in Monitorul Oficial, partea a
IV-a.24

In alta ordine de idei, in ceea ce priveste transferul mortis causa, precizam ca nu este necesar
agrementul asociatilor, daca prin actul constitutiv se prevede ca societatea poate continua cu
mostenitori. Prin instituirea unei astfel de clauze, asociatii isi dau acordul anticipat la aderarea
succesorilor in societate, socotind ca, in acest caz, caracterul intuitu personae nu este afectat,
dat fiind faptul ca mostenitorii continua persoana antecesorului lor. In caz contrar, succesorii
in drepturi vor putea cere contravaloarea partilor sociale cuvenite.

Daca succesorii continua persoana autorului lor si prin transferul proprietatii asupra titlului se
depaseste numarul maxim de asociati permis de lege, succesorii sunt nevoiti sa desemneze un
reprezentant in vederea exercitarii drepturilor lor societare.25

Aceeasi solutie se impune si in cazul in care sotul unui asociat dobandeste titluri de
participare in cadrul societatii prin partaj, ca efect al desfacerii casatoriei. Tot astfel, in cazul
in care la mostenirea unui asociat unic vin mai multi mostenitori, societatea cu raspundere
limitata cu un singur asociat se transforma intr-o societate pluripersonala.26

23
Ioan Schiau, Titus Prescure, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990. Analiza si comentarii pe articole,
editura Hamangiu, Bucuresti 2009, p. 602-606.
24
Sebastian Bodu, Legea societatilor aomentata si adnotata, editura Rosetti international, Bucuresti 2017, p.
999-1007.
25
Ioan Schiau, Titus Prescure, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990. Analiza si comentarii pe articole,
editura Hamangiu, Bucuresti 2009, p. 547.
26
Sebastian Bodu, Legea societatilor aomentata si adnotata, editura Rosetti international, Bucuresti 2017, p.
999-1007.

16
Daca in cazul societatilor pe actiuni inregistrarea cesiunii la Registrul Comertului este o
cerinta de publicitate a dreptului, prntru societatile cu raspundere limitate aceasta este o
conditie de eficacitate a dreptului. Mai mult, efectele cesiunii vor fi amanate pana la scurgerea
termenului de formulare a opozitiilor sau pana la data respingerii cererilor de opozitie.27

Opozabilitatea fata de terti se asigura prin inscrierea facuta la Registrul Comertului, astfel
cum prevede art. 203 NCC. La fel ca in cazul societatilor pe actiuni, cesionarea partilor
sociale se mentioneaza si in registrul asociatilor, care, insa, nu produce un efect atat de
semnificativ precum in cazul celor dintai, datorita faptului ca anterior inscrierii cesiunii in
registrul asociatilor agrearea asociatului a fost supusa la vot in cadrul adunarii generale. Drept
urmare, asociatii au luat la cunostiinta de transferul partilor sociale, mai mult decat atat l-au
agreat, si nu pot invoca inopozabilitatea acestuia fata de ei, chiar in absenta mentiunilor din
registrul asociatilor.

VI. Dezmembrarea dreptului de proprietate asupra titlului

Prin dezmembrarea dreptului de proprietate se intelege cedarea unor atribute ale dreptului de
proprietate catre o alta persoana, care dobandeste, astfel, drepturi reale asupra bunului altuia.

Ca urmare a constituirii unui dezmembramant, titularul dreptului de proprietate cedeaza

atributul folosintei, inteles atat ca si drept de a utiliza bunul, cat si dreptul de a culege fructele
(usus si fructus).

In ceea ce priveste posesia, acest atribut se divide intre cei doi, proprietarul pastrand dreptul
de a apropria bunul, cat si stapanirea acstuia cu privire la nuda proprietate, iar beneficiarul
dezmembramantului dobandeste o stapanire specifica dreptului dobandit. Dispozitia materiala
ramane la nudul proprietar, insa acesta are obligatia sa o exercita fara a-i ingradi drepturile
titularului dezmembramantului. Dispozitia juridica se poate exercita, de fiecare dintre acestia,
raportat la drepturile obtinute prin dezmembrarea titlului de proprietate. 28

27
Ibidem.
28
Valeriu Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura C. H. Beck, Bucuresti 2013, p. 224-229.

17
Legea societatilor nu exclude posibilitatea constituirii unor dezmembraminte, deci, aceasta
optiune este deschisa pentru asociati si actionari. Art. 124 LSC face referire la actiuni grevate
de un drept de uzufruct, ceea ce intareste concluzia ca asemenea operatiuni sunt acceptate in
dreptul societar. Cum insa modalitatile de constituire si regimul dezmembramintelor nu sunt
reglementate, articolul antementionat dispunand doar asupa dreptului de vot al
uzufructuarului, raman aplicabile prevederile dreptului comun, ca norma completatoare.

Desigur, titlurile de participare nu pot face obiectul oricarui tip de dezmembramant, dat fiind
faptul ca sunt bunuri mobile incorporale. Dreptul de uzufruct sau dreptul de uz sunt
compatibile cu natura bunurilor in discutie.29

Dreptul de uzufruct constituie un drept temporar prin natura lui, care ofera titularului
dreptului prerogativele atributului de folosinta, in intregime, si o parte din atributul posesiei,
dispozitia ramanand la nudul proprietar. Desigur, uzufructuarul poate la randul lui sa exercite
dispozitia juridica prin instrainarea dreptului sau, insa dobanditorul va beneficia tot de un
drept de uzufruct si nu de dreptul de proprietate in ansamblul sau.30

Obligatia principala pusa in sarcina uzufructuarului este de a conserva substanta bunului, iar,
in speta, prin conservarea substantei se intelege efectuarea unor actiuni ori inactiuni, in
vederea unei bune desfasurari a activitatii societare, fapt ce se evidentiaza prin dispoziitilt art.
740-742 NCC. Dat fiind ca, prevederinele din LSC privitoare la dreptul de vot al
uzufructuarului au fost abrogate, noul cod civil vine in completare cu norme ce instituie
limitele in care uzufructuarul isi poate exercita drepturile in cadrul societatii. Astfel, dreptul
de vot pe perioda existentei uzufructului revine uzufructuarul, cu exceptia voturilor ce au ca
efect modificarea substantei bunului, cum ar fi in cazul cazul micsorarii sau majorarii
capitalului social, ori decizia asupra reorganizarii societatii. Drept urmare, se poate sustine ca,
cei doi, exercita in comun dreptul de control asupra societatii. 31 In acelasi sens, art. 740 NCC
mentioneaza faptul ca nudul proprietar este cel care are dreptul de a solicita majorarea
capitalului, iar uzufructuarul profita de majorare prin valorificarea aportului adus.Tot
uzufructuarul beneficiaza de dividendele distribuite pe perioada existentei dreptului de
uzufruct, in masura in care distribuirea acestora este hotarata in cadrul adunarilor generale de
pe parcursul perioadei in care dreptul de uzufruct producea efecte.
29
Valeriu Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura C. H. Beck, Bucuresti 2013, p. 233.
30
Ibidem, p. 229-244.
31
Cristian Dutescu, Drepturile actionarilor, editura C. H. Beck, Bucuresti 2010, p. 90.

18
VII. Constituirea garantiilor reale mobiliare
7.1. General

O alta prerogativa a dreptului de dispozitie este constituirea unor garantii reale mobiliare
asupra titlurilor de participare. Acestea pot fi de doua feluri, respectiv: (i) constituite sub
forma de ipoteci mobiliare, care presupun o grevarea cu sarcini fara deposedarea de titlu si
,totodata, ofera creditorului ipotecar un rang preferential in raport cu ceilalti creditori ai
constituitorului si (ii) constituite sub forma gajului, care se diferentiaza de ipoteca prin
deposedarea constituitorului de bunul sau, astfel grevat, motiv pentru care, nu pot face
obiectul gajului actiunile emise sub forma dematerializate si partile sociale.32

7.2. Ipoteca
Conform art. 2390 alin. (2). C.civ. constituira ipotecilor asupra partior sociale si actiunilor
este reglementata prin lege speciala. Astfel, privitor la societatile pe actiuni de tip inchis si
societatile cu raspundere limitata trebuie avute in vedere prevederile LSC, iar in ceea ce
priveste societatile tranzactionate pe piata de capital sau intr-un sistem alternativ de
tranzactionare vor fi aplicate dispozitiile LPC.

Legea pietei de capital prevede, in materie de garantii, ca pentru a fi asigurata opozabilitatea

fata de terti si fata de societate este necesara inscrierea garantiei in depozitarul central. Pe de
alta parte, in legatura cu modul de constituire al acestora si efectele pe care le produc nu
exista dispozitii speciale, ceea ce inseamna ca vor fi incidente dispozitiile generale ale
dreptului comun.

In schimb, pentru constituirea ipotecilor asupra titlurilor reprezentative, ce cad sub incidenta
LSC, art. 991 stabileste reperele necesare pentru constituirea garantiei. Mentionam, pentru
inceput, ca articolul este cuprins in capitolul referitor la societati pe actiuni; totusi, neexistand
o reglementare similara privitoare la partile sociale, acesta va putea fi aplicat prin analogie si
societatilor cu raspundere limitata.

32
Liviu Pop, Ionut-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Curs de drept civil. Obligatiile, editura Universul juridic,
Bucuresti 2015, p. 603-647.

19
In fine, in toate cazurile, contractele de ipoteca asupra titlurilor de participare se incheie in
forma scrisa, ad validitatem; in caz de incalcare, actul este lovit de nulitate absoluta.

Spre deosebire de dreptul comun, unde este reglementata posibilitatea partilor de a alege intre
forma autentica si cea a inscrisului sub semnatura privata, legea speciala prevede doar forma
inscrisului sub semnatura privata; in mod evident nimic nu impiedica partile sa incheie
contractul de ipoteca asupra titlurilor in forma autentica, obtinand astfel un grad aparent sporit
de protectie.33

In orice caz, contractul de ipoteca mobilara, pentru a fi incheiat in mod valabil trebuie sa
indeplineasca, pe langa conditiile generale de validitate si conditiile speciale prevazute pentru
ipoteca din codul civil si legea societatilor.

Astfel, Codul civil prevede mentiunile ce trebuie cuprinse in contractul de ipoteca cu titlu
general, si anume: suma pentru care se constituie ipoteca, partile contractante, cauza obligatiei
si “o descriere suficient de precisa a bunului ipotecat”. Prin ultima cerinta se evoca principiul
specializarii ipotecii, ceea ce inseamna ca nu este suficient ca titlurile sa fie identificate in
mod general sau prin aratarea procentului detinut de titularul dreptului raportat la capitalul
social, ci acestea trebuie individualizate prin aratarea exacta a actiunilor sau partilor sociale la
care se refera si valoarea lor, deoarece acestea pot suferi modificari pe perioada de executare a
contractului. De exemplu, actionarul poate subscrie noi actiuni.

De principiu, ipoteca constituita asupra unor titluri reprezentative ramane costituita asupra
aceluiasi numar de actiuni sau parti sociale, chiar daca ulterior procentul se modifica raportat
la capitalul social.34

Nu in ultimul rand, precizam ca LSC impune necesitatea efectuarii unor mentiuni pe spatele
titlurilor semnate de actionar si creditorulul ipotecar. Cerinta se refera doar la actiunile emise
in forma materiala, iar aceasta dispozitie nu se va putea aplica in cazul partilor sociale, dat
fiind faptul ca acestea nu exista in forma materiala. Mentiunile de pe spatele titlurilor au rolul
de a asigura publicitatea fata de socitate si fata de tertii, marcand faptul ca, actiunile in

33
Sebastian Bodu, Legea societatilor aomentata si adnotata, editura Rosetti international, Bucuresti 2017, p.
404-415.
34
Ibidem.

20
discutie sunt grevate cu sarcini.35 In cazul titlurilor dematerializate, mentiunile aferente
privind instituirea garantiilor se va realiza in cuprinsul Registrul actionarilor/actiunilor.

Avand in vedere ca ipoteca este o garantie reala ce poarta asupra bunului si nu asupra
persoanei, acesta va putea fi urmarit in orice patrimoniu s-ar afla, iar un eventual tert interesat
nu va fi liberat de obligatiile asumate de titluarul actiuniilor prin dobandirea titlului.

7.3. Gajul

Pentru constituirea gajului, neexistand dispozitii in LSC vor fi aplicabile prevederile din
dreptul civil; NCC nu prevede sub ce forma se poate incheia, de unde se poate trage concluzia
ca acesta se poate perfecta in orice modalitate, fiind un contract consensual.

De esenta gajului, la fel cum am mentionat mai sus, este deposedarea constituitorului de bunul
gajat, astfel ca ascesta nu poate purta decat asupra actiunilor nominative materializate si
actiuniilor la purtator. O problema delicata o ridica actiunile la purtator, deoarece transferul
proprietatii se realizeaza prin simpla traditiune a titlului, iar prin deposedarea constituitorului,
creditorul gajist dobandeste chiar titlul de proprietate asupra actiunii. Deci, fata de societate,
acesta poate exercita toate drepturile conferite prin titlu, inclusiv dreptul de vot in cadrul
adunarilor generale. De altfel, art. 2488 NCC teza finala prevede dreptul creditorului de a
culege fructele civile ale bunului si de a le imputa asupra dobanzilor si capitalului, in speta se
permite debitorului sa incaseze dividende, care se vor deduce din valoarea gajului si al
dobanzilor. Pentru considerentele mai sus enuntate, contractul de gaj trebuie sa contina
prevederi cat mai clare si precise pentru determinarea titlurilor ce fac obiectul garantiei.36

Publicitatea garantiilor mobiliare se realizeaza conform dispozitiilor in materie de ipoteca. In

primul rand, atat legea civila cat si cea societara prevad necesitatea inregistratii garantiei in
Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare (abreviat “AEGRM”), care are rolul de a
conferi rang de preferinta si, totodata, ofera eficacitate garantiei in caz de executare.

35
Sebastian Bodu, Legea societatilor aomentata si adnotata, editura Rosetti international, Bucuresti 2017, p.
404-415.
36
Ibidem

21
Inscrierea garantiei se efectueaza de catre creditorul ipotecar sau gajist, el avand cel mai mare
interes in dobandirea rangului preferential al garantiei sale, ce i-ar da prioritate in
eventualitatea unei executarei silite.37

Cat priveste opozabilitatea fata de societate, aceasta se realizeaza prin inscrierea garantiei in
registrele actonarilor, respectiv a asociatilor.

Art. 198 LSC contine elementele asupra carora se realizeaza evidenta in registrele societare,
iar prin sintagma “orice alta modificare privitoare la aceasta” se intelege si grevarea cu sarcini
a titlurilor actionarilor, statutul acestora fiind afectat. Inscrierea garantiilor in registrele
societare este justificata si recomandata pentru a se asigura o evidenta clara asupra actiunilor,
respectiv a partilor sociale (a garantiilor asociate), precum si a titularilor acestora.

In cazul in care o garantie a fost facuta opozabila prin inscrierea in registru, dar nu si in
AEGRM, aceasta nu poate fi opusa tertilor si nici nu dobandeste rang de preferinta in raport
cu alti creditori ai cosnstituitorului. Insa, in masura in care tertii au luat la cunostinta de
existenta garantiei pe alta cale, ori din inscrierea facuta in registrul societatii, garantia devine
opozabila fata de acestia, in temeiul art. 22 alin. (1) NCC. In baza aceluiasi principiu, in
situatia in care exista o garantie mobiliara inscrisa in registrul societatii si o alta garantie
ulterioara incrisa in AEGRM, va fi preferata cea din urma, cu conditia ca creditorul sa nu fi
cunoscut pe alta cale existenta garantiei anterioare.38

Daca opozabilitatea gajului se asigura prin efectuarea de mentiuni pe spatele titlului, iar a
ipotecii prin inscrieri in AEGRM, in eventualitatea ivirii unui concurs intre cele doua tipuri de
garantii va prevala cea din urma, chiar daca se poate proba anterioritatea celei dintai.
Prioritatea ipotecii in fata gajului este jstificata prin dobandirea unei date certe ca efect al
inscrierii inrt-un registru public de evidenta. In schimb, gajul facut opozabil tertilor va avea
intaietate in fata unei ipoteci care nu a fost inregistrata in AEGRM.39

Chiar daca din punct de vedere legal constituirea de garantii reale mobiliare este posibila
pentru societatile cu raspundere limitata si societatile pe actiuni inchise, unde actul constitutiv
37
Ioan Schiau, Titus Prescure, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990. Analiza si comentarii pe articole,
editura Hamangiu, Bucuresti 2009, p. 264-269.
38
Sebastian Bodu, Legea societatilor comentata si adnotata, editura Rosetti international, Bucuresti 2017, p.
404-415
39
Ibidem

22
prevede agrementul co-actionarilor pentru vanzarea titlurilor reprezentative aceasta devine
problematica in masura declansarii unei executari silite. Prin necesitatea acordului unui numar
de asociati detinand ¾ din capitalul social, adjudecarea vanzarii titlurilor de catre terti poate
fi, pe alocuri, impiedicata. Datorita caracterului intuitu personae specific soceietatilor cu
raspunere limitata si introdus conventional in societatile pe actiuni, creditorul garantat nu
poate forta agrearea unui cumparator de catre societate, acesta putand fi refuzat in mod
continu.40 Instanta nu poate cenzura votul adunarii generala societatii, insa asociatul poate
cere retragerea din societate si plata contravalorii drepturilor sale.

VIII. Executarea silita a titlurilor

Asa cum am mentionat mai sus, constituirea unor garanti reale mobiliare asupra titlurilor
participative este posibila, dand nastere unor obligatii juridice ce trebuie duse la indeplinire.

Inainte de a face apel la forta coercitiva a statului se doreste executarea de buna voie a
obligatiilor, conform principiilor dreptului procesual civil. Insa in masura in care aceasta nu se
realizeaza, creditorul garantat isi poate indestula creanta prin intermediul executarii silite.

Precizam ca, contractul de garantie incheiat in mod legal valoreaza titlu executoriu, deci nu
este necesara recunoasterea dreptului de catre o instanta printr-o hotarare judecatoreasca.

Procedura de executare silita isi propune sa asigure satisfacerea unor creante certe, lichide si
exigibile prin toate mijloacele prevazute de lege, exercitate succesiv sau concomitent.41

In aceasta materie LSC cuprine cateva dispoziti speciale in cuprinsul art. 66 cu referire la
titlurile emise de societati, urmand ca acestea sa fie completate cu prevederile dreptului
comun din cadrul Codului de procedura civila.

40
Radu N. Catana, Dreptul societatiilor comerciale: probleme actuale privind societatile pe actiuni, Editura
Sfera juridica, Cluj-Napoca 2007, p. 58-61.
41
Gabriel Boroi, Mirela Stancu, drept procesual civil. Editia a 4-a, revizuita si adaugita, Editura Hamangiu,
Bucuresti 2017, p. 1003-1008.

23
Primul alineat al articolului 66 prevede ca pe durata societatii, creditorii personali pot urmari
doar partile ce-i revin asociatului dupa bilantul contabil sau partile cuvenite prin lichidare
dupa dizolvarea societatii. Partile datorate de catre societate asociatului dupa bilantul contabil
sunt dividendele, care fiind fructe ale dreptului debitorului pot fi liber urmarite de creditorul
acestuia. Ratiunea pentru care legea nu permite urmarirea directa a bunurilor sau activelor
societatii este faptul ca odata constituita persoana juridica dobandeste o calitate juridica
distincta de cea a titularilor titlurilor de participare. In schimb dividendele sunt drepturi
proprii asociatului, iar urmarirea lor nu afecteaza societatea. In momentul in care societatea
inceteaza sa mai existe, iar asociatul dobandeste un drept personal in urma lichidarii este
normal ca acestea sa poata fi urmarite si executate de creditori. In vederea incasarii
dividendelor, creditorul ipotecar poate proceda direct la notificarea societatii; societate care va
fi obligata sa distribuie beneficiile direct acestuia fara trecerea lor prin patrimoniul debitorului
asociat, chiar daca creanta nu este ajunsa la scadenta.42

Aliniatul al doilea al art. 66 LSC instituie un drept de optiune in favoarea creditorilor

personali ai asociatilor, de care pot beneficia cat timp societatea este in fiinta. Asadar, acestia
pot alege intre proprirea partilor ce s-ar datora prin lichidare asociatului, modalitate prin care
dobandesc o vocatie, in ipoteza lichidarii societatii sau sechestrarea si vinderea actiunilor si
partilor sociale asupra carora poarta garantia prin care dobandesc insasi dreptul ce confera
posibilitatea stingerii creantei.43

Chiar daca se admite sechestrarea si vinderea partilor sociale, acest lucru nu este posibil decat
cu indeplinirea cinditiilor art. 202 alin. (2) LSC, si anume prin agrearea de catre societate a
tertului dobanditor. Legiuitorul a introdus prin alin. (5), al aceluiasi articol o dispozitie prin
care se cere acordul asociatilor doar in ceea ce priveste constituirea ipotecii, insa acestea nu
pot fi aplicabile decat in situatia in care chiar creditorul ipotecar ar fi cumparatorul titlurilor,
altfel, nu se intelege de ce creditorul ar trebui aprobat de societate, deoarece el nu exercita
drepturile conferite prin titlu in cadrul societatii. Deci, chiar daca asociatii si-au dat acordul la
constituirea garantiei, nu inseamna ca au agreat intrarea in societate a oricarei persoane care
va dobandi partile sociale prin licitatie publica; asociatii vor supune la vot si in acest caz

42
Sebastian Bodu, Legea societatilor aomentata si adnotata, editura Rosetti international, Bucuresti 2017, p.
248-256.
43
Ioan Schiau, Titus Prescure, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990. Analiza si comentarii pe articole,
editura Hamangiu, Bucuresti 2009, p. 199.

24
intrarea in societate a dobanditorului titlurilor. Aceeasi solutie se impune si in cazul
societatilor pe actiuni inchise al caror act constitutiv prevede clauza de agrement.44

Valorificarea actiunilor nu prezinta obstacole precum in cazul partilor sociale. Cu toate

acestea, exista o diferenta in functie de cum societatile emitente sunt sau nu tranzactinate pe
piata de capital sau intr-un sistem alternativ de tranzactionare. Primele, chiar daca se
instraineaza, dreptul de ipoteca se stramuta asupra pretului primit sau dreptului dobandit in
schimb, in pofida caracterului real al garantiei. Ipoteca constituita asupra actiunilor emise de
societati inchise urmareste actiunea in orice patrimoniu s-ar afla si nu pe titularul acesteia.45

IX. Concluzii:

Titularii drepturilor asupra titlurilor participative pot dispune in mod liber de acestea,
limitarile legale fiind intr-un numar mic si de stricta interpretare. Scopul acestora este de a
asigura o buna desfasurare a activitatilor comerciale in raport cu forma de asociere sub care se
prezinta societatile.

Asociatii si actionarii beneficiaza de toate atributele dreptului de proprietate, drept urmare pot
dispune prin acte juridice de acestea. Astfel, cu mentiunea ca nu toate formele de
dezmembrare a dreptului de proprietate sunt compatibile cu natura bunurilor in discutie se pot
instraina si doar o parte din atribute.

Se pot constitui garantiile reale mobiiare asupra titlurilor tinand cont de forma in care
actiunile au fot emise si de particularitatile pe care le prezinta cele doua tipuri de garantii.

In cazul societatilor cu raspundere limitata constituirea ipotecilor asupra partilor sociala nu

este interzisa de lege, dar nu credem ca se vor putea valorifica drepturile creditorilor prin
intermediul procedurii de executare silita.

44
Sebastian Bodu, Legea societatilor aomentata si adnotata, editura Rosetti international, Bucuresti 2017, p.
248-256.
45
Ibidem.

25
BIBLIOGRAFIE

1. Contract de vanzare-cumparare de actiuni. Transferul dreptului de proprietate asupra

pachetului majoritar. Obligatia de garantare a cumparatorului. Rezolutiune, revista
Jurisprudenta pandectele romane 9 din 2009.
2. Cristian Dutescu, Drepturile actionarilor, Editura C. H. Beck, Bucuresti 2010,
3. Dan Chirica, Dreptul de preemptiune in noul cod civil, Revista romana de drept privat 4
din 2015.
4. Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Drept procesual civil. Editia a 4-a, revizuita si adaugita,
Editura Hamangiu, Bucuresti 2017
5. Ioan Schiau, Titus Prescure, Legea societatilor comerciale nr. 31/1990. Analiza si
comentarii pe articole, editura Hamangiu, Bucuresti 2009
6. Ionel Reghini, Serban Diaconescu, Paul Vasilescu, Introducere in dreptul civil, Editura
Hamangiu, Bucuresti 2013.
7. Lavinia Tec, Consideratii asupra transferului partilor sociale si actiunilor, Revista romana
de drept privat 3 din 2017
8. Liviu Pop, Ionut-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Curs de drept civil. Obligatiile, editura
Universul juridic, Bucuresti 2015
9. Radu N. Catana, Dreptul societatiilor comerciale: probleme actuale privind societatile pe
actiuni, Editura Sfera juridica, Cluj-Napoca 2007
10. Sebastian Bodu, Aspecte teoretice si practice privind cesiunea actiunilor, Revista romana
de drept al afacerilor 7-8 din 2014.
11. Sebastian Bodu, Legea societatilor aomentata si adnotata, editura Rosetti international,
Bucuresti 2017
12. Sebastian Bodu, Transferul actiunilor intr-o societate comerciala, Revista romana de drept
al afacerilor 3 din 2016
13. St. D. Carpenaru, Gh. Pipera, S. David, Legea societatilor. Comentariu pe articole. Editia
5, editura C.H. Beck, Bucuresti 2014.

26
14. Valeriu Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura C. H. Beck, Bucuresti 2013.

27