UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ

– DREPT –

REEXAMINARE

LUCRARE SCRISĂ LA

DISCIPLINA: DREPT CIVIL -REALE

TITLUL ESEULUI:

EXERCITAREA ACTIUNILOR POSESORII.

DREPTUL DE UZ SI DREPTUL DE ABIATIE

Data și ora transmiterii eseului:14.09.2020

Data examenului: 14.09.2020

Profesor Coordonator: Prof. Univ. Dr. Cristian Jora

Student,

Paun G

Florentina Madalina

Număr matricol: 19972

Anul de studiu III

Forma de învățământ IFR

Grupa 7

Nr. Chitanță 370280

Page 1|9
CUPRINS

CAP. 1 EXERCITAREA ACTIUNILOR POSESORII.

1. Introducere actiuni posesorii

2. Caractere juridice ale actiunilor posesorii
3. Conditiile de exercitare ale actiunii posesorii
4. Persoanele împotriva cărora se pot introduce acţiunile posesorii

CAP 2. DREPTUL DE UZ SI DREPTUL DE ABIATIE

2.1 Dreptul de uz
2.2 Dreptul de abitatie
2.3 Model de contract de constituire a unui drept de abitaţie

BIBLIOGRAFIE

CAP 1 EXERCITAREA ACTIUNILOR POSESORII

Page 2|9
 Posesia ca stare de fapt presupune puterea materială pe care o exercită o persoană asupra
lucrului și care dă posibilitatea posesorului de a se comporta ca și când el ar fi adevăratul titular al
dreptului asupra lucrului. Art. 916 C. civ. specifică faptul că se aplică atât în cazul posesorului care
se comportă ca un titular de drept real, excepție făcând drepturile reale de garanție, respectiv dreptul
de ipotecă, dreptul de gaj și dreptul de retenție care sunt destinate să asigure îndeplinirea unei
obligații patrimoniale

Domeniu de aplicare a posesiei este important deoarece se referă doar la drepturile reale, nu și
cele de creanță. Posesia privește deopotrivă bunurile mobile cât și imobile. În ceea ce privește
bunurile aflate în afara circuitului civil, posesia este incompatibilă cu bunurile ce aparțin proprietății
publice care au caracter inalienabil, imprescriptibil și insesizabil. Pot fi, de asemenea, supuse posesiei
numai bunurile corporale, individual determinate, nu și universitățile de bunuri precum un fond de
comerț sau o moștenire.

Posesia constă în anumite trăsături care ii oferă identitate proprie. În primul rând are la bază
intenția de a poseda pentru sine, în cazul în care bunul este posedat pentru altcineva suntem în
situația detenției precare dar nu o posesie. În al doilea rând, posesia folosește numai drepturilor reale
nu și drepturilor de creanță, ea se poate exercita asupra fiecărui bun care intră în compunerea unei
universalități numai dacă bunul e posedat individual.

Posesia are o dublă natură juridică ca stare de fapt și ca stare de drept. Din punct de vedere juridic
posesia apare sub mai multe forme, generând efecte distincte: posesia ca element al dreptului de
proprietatea, posesia ca stare de fapt și posesia căpătată prin intermediul unei convenții.

Actiunile posesorii sunt cuprinse in cadrul Cartii a III-a , titlul VIII- Posesia, Capitolul IV- Actiunile
posesorii, respectiv art 949-952.

În cazul posesiei ca stare de fapt trebuie întrunite cumulativ două elemente, și anume:

a) un element material, „corpus”, ce presupune stăpânirea materială a bunului. Corpus presupune

contactul direct, efectiv cu lucrul și care se poate concretiza fie în acte materiale, fie în acte
juridice: deținerea bunului, culegerea fructelor produse de acesta, efectuarea unor transformări,
modificări sau completări ale bunului, închirierea sau înstrăinarea lucrului, contractul de depozit,
de închiriere, de împrumut de folosință. Se consideră că este detentor persoana care are
elementul corpus, dar nu îl deține pe animus.
Elementul material poate fi exercitat direct de către posesor sau indirect prin intermediul unui
reprezentant legal. Art. 917 alin.(1) C. civ. reglementează că ,,posesorul poate exercita
prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie în mod nemijlocit, prin puterea proprie,
fie prin intermediul unei alte persoane”, cum ar fi cazul posesorului care a închiriat bunul.

b) un element psihologic sau intențional - constă în intenția celui care stăpânește bunul de a
efectua această stăpânire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucrul ca un proprietar
adevărat ori ca titular al altui drept real. Nu se poate exercita acest element indirect prin
intermediul altei persoanei, el trebuie să provină direct de la posesor. Elementul animus există
indiferent dacă posesia este de bună-credință sau de rea-credință.

1.2. Caractere juridice ale acțiunilor posesorii

Page 3|9
a) Caracter real - este reprezentat prin faptul că ea se întemeiază pe stăpânirea unui bun corporal
mobil sau imobil, dar și prin faptul că ele pot fi intentate împotriva oricăror persoane care tulbură
prin faptele sale exercitarea posesiei, deci ele protejează. Acțiunile posesorii pot fi îndreptate chiar și
împotriva proprietarului bunului, care tulbură posesia sau îl deposedează pe posesor de bun.

b) Cererea posesorie este o acțiune în realizarea dreptului, prin care reclamantul urmărește
obligarea pârâtului la respectarea dreptului sau la despăgubiri pentru prejudiciul suferit printr-o
hotărâre emisă de instanța competentă. În caz de nevoie, hotărârea judecătorească pronunțată în astfel
de acțiune poate fi pusă la îndeplinire prin executarea silită.

c) Protejează posesia bunurilor imobile și mobile - datorită faptului că prin acțiunea posesorie se
apără posesia asupra unui imobil7 sau mobil. În general, acțiunile posesorii sunt considerate acțiuni
imobiliare întrucât în practică se aplică mai des în cazul tulburării ori deposedării în cazul bunurilor
imobile și, prin excepție, asupra posesiei bunurilor mobile. În cazul bunurilor mobile se utilizează
prezumția de titlu de proprietate, prin urmare, acesta este motivul pentru care acțiunile posesorii nu
sunt aplicate în domeniul bunurilor mobile. Prin invocarea acțiunilor posesorii se urmărește
prevenirea sau înlăturarea deposedării sau tulburării posesiei unui bun.

d) Scopul - acțiunile posesorii au ca scop prevenirea sau înlăturarea tulburării aduse posesiei ca stare
de fapt. În cazul în care posesorul a fost deposedat de elementul corpus, are scop restituirea bunului
corporal.

e) Caracter patrimonial – se identifică în funcție de natura dreptului care se valorifică, și anume, a

unui drept real, acțiunea posesorie este una patrimonială.

f) Caracter urgent – Codul de procedură civilă prevede pentru acțiunile posesorii o procedură rapidă
și simplificată. Reclamantul care a fost tulburat sau deposedat poate obține pe calea unei judecăți
rapide obligarea pârâtului la restituirea bunului sau la încetarea actelor de tulburare asupra posesiei.
După cum am menționat anterior termenul de exercitare a unei acțiuni posesorii este de un an în caz
de deposedare sau tulburare pașnică, când tulburarea sau deposedarea a avut loc prin violență legea
nu prevede un termen expres pentru introducerea cererii, ea poate fi exercitată indiferent de durata
posesiei.

g) Caracter preventiv – Acţiunea posesorie poate fi introdusă înainte să se fi produs distrugerea sau
deteriorarea bunului posedat. Aceasta acţiune se concretizează în posibilitatea posesorului de a
asigura conservarea bunului posedat fără a aştepta producerea unui prejudiciu real, având ca scop
înlăturarea unei tulburări viitoare, nu a unei tulburări deja produse.

1.3 Condiţiile de exercitare ale acţiunii posesorii

Pentru a putea fi exercitată acţiunea posesorie trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii:

– persoana să fi posedat bunul;

– trebuie să fi avut loc o tulburare de posesie;

– posesia bunului să se fi exercitat cel puţin 1 an.

Page 4|9
Este considerat posesor cel ce stăpâneşte bunul, exercită în fapt prerogativele dreptului de proprietate
asupra unui bun, comportându-se, astfel, ca un proprietar.

1.4 Persoanele împotriva cărora se pot introduce acţiunile posesorii

Acţiunile posesorii pot fi introduse şi împotriva proprietarului.

Acţiunea posesorie nu poate fi însă introdusă împotriva persoanei faţă de care există obligaţia de
restituire a bunului.

Actualul Cod Civil instituie la art. 949-952 cele două acţiuni posesorii: acţiunea posesorie generală
denumită şi acţiune în complângere şi acţiunea posesorie specială sau acţiunea în reintegrare.

Prin acţiunea în complângere, posesorul cere încetarea oricărui act de tulburarea a posesiei sau
redobândirea posesiunii, cu excepţia cazului în care deposedarea s-a făcut prin violenţă.

Tulburările în posesie pot fi de fapt (constând în săvârşirea oricărui act material prin care se încalcă
posesia (ex. trecerea pe terenul altuia fără aprobarea proprietarului) sau de drept constând în orice act
judiciar ori extrajudiciar prin care o persoană are pretenţii contra posesorului (ex. somaţia trimisă
unui chiriaş de către terţ prin care solicită să i se facă lui plata chiriei şi nu locatorului).

Pentru a putea fi exercitată acţiunea posesorie generală (acţiune în complângere) trebuie îndeplinite
cumulativ următoarele condiţii:

- posesia să fi durat cel puţin un an, adică posesorul reclamat să facă dovada că înainte de tulburare
sau deposedare a stăpânit bunul cel puţin un an;

- să nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare;

- posesia reclamantului să fie utilă, adică să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 922 alin. 1 Cod
Civil.

CAP 2. DREPTUL DE UZ SI DE ABITATIE

2.1 DREPTUL DE UZ

Dreptul de uz este acel drept real principal, care confera titularului sau atributele de posesie
si folosinta asupra unui bun aflat in proprietatea altuia, dar numai in limitele satisfaceri trebuintelor
lui si ale familiei sale.

Dreptul de uz de defineste in Codul Civil ca fiind dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia si de
a-i culege fructele naturale si industirale numai pentru nevoile proprii si ale familiei sale.

a) Constituire

Page 5|9
 Noul Cod civil prevede că : uzul se constituie în temeiul unui act juridic sau prin alte moduri
prevăzute de lege.
b) Efecte

Efectele acestui drept se răsfrâng asupra uzuarului si nudului proprietar. Uzuarul are dreptul de a
culege fructele necesare lui si familiei sale. Asupra fructelor culege uzuarul are dreptul de
proprietate.

a) Stingerea uzului

În art 565. Din Codul civil de la 1864 se precizează că uzul se stinge “ în același timp ca și
uzufructul”. Deși acestea sunt precizate, între cele două dezmembremăminte ale dreptului de
proprietate pot fi reținute unele deosebiri

2.2 DREPTUL DE ABITATIE

Abitaţia este dreptul unei persoane de a locui în locuinţa nudului proprietar împreună cu soţul şi
copiii săi, chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitaţia, precum
şi cu părinţii ori alte persoane aflate în întreținere.

b) Constituire

Noul Cod civil prevede expres ca abitația se constituie în temeiul unui act juridic sau prin alte
moduri, stabilite de lege.

În legislația anterioară existau două modalități de constituire a dreptului de abitație : prin voința
omului și prin efectul legii

Dreptul de abitație stabilit prin voința omului poate avea izvor o convenție (donație, vânzare-
cumpărare), un testament sau prescripția achizitivă.
Obligațiile titularului dreptului de abitație sunt:
-de a folosi imobilul ca un bun proprietar
-de a da cauțiune(dacă nu a fost scutit de nudul proprietar)
-de a constata starea imobilului(la intrarea în posesie)
-de a suporta sarcinile folosinței locuinței(dacă parțial este închiriată, va suporta parțial
și obligațiile sau sarcinile)
Stingerea dreptului de abitație stabilit prin voința omului
Dreptul de abitație se stinge la fel ca uzufructul .
Dreptul de abitație legal
În cazul decesului unuia dintre soți, celălalt soț dispune de un drept de abitație asupra locuinței care a
aparținut soțului decedat, cu respectarea următoarelor condiții:

Page 6|9
  casa de locuit să facă parte din moștenire;
 soțul supraviețuitor să nu aibă o locuință proprie;
 dreptul poate fi menținut până la ieșirea din indiviziune și, în orice caz, cel
puțin un an de zile de la decesul soțului;
 dreptul de abitație încetează dacă soțul supraviețuitor se recăsătorește înainte
de ieșirea din indiviziune.

2.3 Model de contract de constituire a unui drept de abitaţie

 

Subsemnaţii:

          1................., domiciliat în............. CNP..............,în calitate de proprietar al terenului situat în  ..
.........  înscris în Cartea Funciară nr .........  a localităţii ..........cu număr cadastral ....., denumit in
continuare PROPRIETARUL 

şi

          2. .................... domiciliat în............. CNP..............,în calitate de  beneficiar al dreptului de

uzufruct, denumit in continuare BENEFICIARUL

          am convenit încheierea prezentului contract de constituire a unui drept de abitaţie in

următoarele condiţii :

          Eu, Proprietarul, constitui cu titlu gratuit/oneros un drept de abitaţie pe un termen de ............../

viager [1] asupra imobilului [2]situat în .......... înscris in Cartea Funciară nr........., cu număr cadastral
(descriere imobil) in favoarea beneficiarului dreptului de abitaţie.                   

Eu, PROPRIETARUL am dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în baza ………………,

înscris în Cartea Funciară conform încheierii nr...........din ..... .

Imobilul ce face obiectul prezentului contract de constituire de abitaţie este/nu este liber de sarcini,
aşa cum rezulta  din ..........[3]

Condiţiile constituirii dreptului de abitaţie:[4]

          - dreptul beneficiarului abitaţiei poate fi doar de a locui în locuinţa nudului proprietar împreună
cu soţul şi copii săi, precum şi cu părinţii ori alte persoane aflate în întreţinere. (art.750 Cod civ.)

Page 7|9
          - termenul constituirii abitaţiei. ( art. 708 C civ)

          - in cazul constituirii cu titlu oneros se va menţiona cuantumul prestaţiei, modalitatea de plata
si termenele de plata, 

          - efectele nerespectării obligaţiei de plată. 

          - modalitatea de stingere a abitaţiei  (art. 746, 747, 748 C civ)

          - beneficiarul nu poate cesiona integral sau parţial dreptul de abitaţie, iar bunul ce face obiectul
contractului de abitaţie nu poate fi închiriat .(art.752 C civ.)

          Noi, părţile contractante solicitam întabularea dreptului de abitaţie în  Partea a III-A C, a Cărţii
Funciare nr..........a imobilului[5].

          Impozitul şi taxele ocazionate de autentificarea prezentului contract au fost calculate având în
vedere valoarea de evaluare de ......... lei stabilită conform Ghidului privind preţurile orientative ale
proprietăţilor imobiliare (localitatea) Ediţia.......                        

          Tehnoredactat la .............., în ...... exemplare, din care un exemplar pentru arhiva biroului
notarial,  un exemplar pentru Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară, ..... exemplare s-au eliberat
părţilor.

[1]Dreptul de abitaţie poate fi constituit doar în favoarea unei persoane fizice şi poate fi cel mult
viager.

[2]Dreptul de abitaţie poate avea drept obiect doar un imobil – construcţie cu destinaţia de locuinţă.

[3]În cazul în care imobilul asupra căruia se constituie dreptul de abitaţie este grevat de sarcini se va
avea în vedere ca drepturile terţilor să nu fie lezate şi să nu fie instituite clauze de inalienabilitate sau
insesizabilitate. În cazul în care asupra imobilului este constituit un drept de ipotecă se vor pune în
vedere părţilor prevederile art. 2376 Cod civil.

[4]  Constituie clauze generale ce urmează a fi inserate şi detaliate în funcţie de voinţa parţilor
contractante.

[5]Aşa cum rezultă din prevederile art. 96 din Regulamentul de organizare si funcţionare al birourilor
de cadastru şi publicitate imobiliara aprobat prin Ordinul nr.633/2006 al directorului general al
ANCPI cu modificările şi completările ulterioare, dreptul de abitaţie se va înscrie în partea C a Cărţii
Funciare în care este înscris imobilul asupra căruia se constituie. Conform art. 97 din regulament,

Page 8|9
dacă abitaţia are ca obiect doar o parte dintr-un imobil, se vor întocmi schiţe care să ilustreze această
situaţie. Schiţele vor fi întocmite şi vizate de biroul teritorial.

BIBLIOGRAFIE

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/avocatul-poporului-ce-sunt-actiunile-posesorii-si-cand-pot-fi-
utilizate--106408.html

https://www.codulcivil.ro/art-750-dreptul-de-abitatie/

Bojincă M., Acțiunile posesorii și procedura lor de soluționare, Ed. Lumina Lex, București, 2002

Boroi G., Anghelescu C. A., Nazat B., Curs de Drept Civil. Drepturile Reale Principale 1, Ed. Hamangiu,
București, 2015.

Călinescu I.O., Posesia și efectele sale juridice, Editura Universul Juridic, București, 2013.

Filipescu I.P., Filipescu A.I., Dreptul de proprietate și alte drepturi reale, Editura Universul Juridic, București,
2006.

Florea B., Drept civil. Drepturile reale principale, Editura Universul Juridic, București, 2011

Page 9|9