Curs TOLERANŢE – Conf.univ.dr.ing. Liliana Popa, S.l.dr.ing.

Livia Lazăr
Curs 2
CAPITOLUL 2.
INTERSCHIMBABILITATEA

Fabricarea diferitelor produse are loc în cadrul diferitelor tipuri de producţie, care sunt :
a) producţie de masă – care are următoarele caracteristici :
- volum mare de fabricaţie a unor piese sau ansambluri de acelaşi tip;
- stabilitate în timp a pieselor sau ansamblurilor;
Ca urmare a acestora, se realizează o specializare a întreprinderilor, la locurile de
muncă executându-se continuu aceleaşi operaţii ; este posibilă introducerea automatizărilor ;
se foloseşte utilaj universal şi specializat dotat cu dispozitive pentru comanda procesului de
lucru, alimentare automată, transport automat ; se folosesc maşini unelte semiautomate de tip
agregat reunit în linie tehnologică sau se folosesc linii automate.
b) producţia de serie – cu următoarele caracteristici :
- fabricarea produselor se realizează în loturi de mărimi diferite ;
- o anumită repetabilitate în timp a produselor ;
Funcţie de mărimea loturilor de produse realizate, producţia în serie poate fi în serie
mare sau în serie mică ; la locurile de muncă se execută succesiv diferite operaţii
corespunzătoare diferitelor loturi de piese sau produse ; se folosesc utilaje şi accesorii care
permit cu cheltuieli minime, reglarea necesară confecţionării diferitelor piese ; se utilizează
maşini cu comandă numerică.
c) producţia individuală (de unicat) cu următoarele caracteristici :
- piesele sau produsele se execută în unu sau câteva exemplare;
- nu există repetabilitate în timp a produselor, din care cauză nu există o specializare
a locurilor de muncă ; se utilizează maşini universale şi maşini cu comandă numerică.
În cadrul aceluiaşi produs sunt piese sau subansambluri care se fabrică în producţie de
masă (ex. ; rulmenţi, roţi dinţate, etc.), în timp ce altele se produc în serie.
De asemenea, se pot întâlni cazuri când, deşi produsul se execută în condiţiile
producţiei de unicat, el poate să cuprindă piese sau subansamble executate în producţie de
masă.
Odată cu apariţia producţiei de serie şi de masă, odată cu exploatarea simultană a unor
utilaje identice, a apărut necesitatea ca unele piese sau subansambluri de acelaşi fel să poată
fi montate fără a se executa operaţii de ajustare sau fără a fi selectate.
Interschimbabilitatea, este proprietatea pe care o au piesele sau subansamblurile
de acelaşi tip, de a putea fi montate sau de a se înlocui , fără a necesita selecţie prealabilă
sau prelucrări de ajustare.
Interschimbabilitatea presupune ca piesele sau subansamblurile să fie identice din punct
de vedere al comportării în exploatare (rezistenţă la diversele solicitări) şi din punct de vedere
al preciziei de execuţie, astfel încât ea impune respectarea tuturor categoriilor de parametri
care caracterizează un reper subansamblu (material, parametrii geometrici, dimensiuni,
tratamente, etc.).
Pentru asigurarea interschimbabilităţii este absolut obligatorie respectarea în fabricare
a tuturor prescripţiilor desenelor de execuţie.
Interschimbabilitatea poate fi :
a) completă – caz în care piesele sau subansamblurile de acelaşi fel pot fi montate în
orice produs ce le necesită, fără ca montarea şi funcţionarea lor să depindă de data şi locul
unde au fost executate sau de data şi locul unde sunt montate ; cazurile de interschimbabilitate
1
 Curs TOLERANŢE – Conf.univ.dr.ing. Liliana Popa, S.l.dr.ing. Livia Lazăr
completă sau totală sunt rare şi cuprind de obicei unele piese (şuruburi, piuliţe, ştifturi, şaibe,
etc.) sau subansambluri (becuri, rulmenţi,) normalizate pe plan internaţional.
b) limitată (parţială) – caz în care piesele sau subansamblele de acelaşi fel sunt
interschimbabile în cadrul unui anumit produs sau a unui grup de produse ; de exemplu,
carburatorul autoturismului Dacia, este interschimbabil pentru orice autoturism de tipul amintit,
dar nu este posibil de utilizat la un autoturism de altă marcă; bujiile sunt subansamble
interschimbabile în cadrul unui grup de produse – acelaşi tip de bujie se poate utiliza la mai
multe mărci de automobile.
Putem considera că interschimbabilitatea se manifestă în două mari domenii :
proiectarea şi fabricarea.
Avantajele prezentate de realizarea interschimbabilităţii sunt incontestabile :
- permite folosirea raţională a maşinilor şi utilajelor în procesul de exploatare al
acestora (se pot repune rapid în stare de funcţionare în caz de avarii);
- asigură condiţiile necesare montajului pe bandă şi de aici avantaje referitoare la
creşterea productivităţii;
- asigură condiţiile pentru specializarea întreprinderilor, deci condiţii de mărire a
volumului de producţie odată cu reducerea ciclului de fabricaţie şi de aici reducerea
costului produselor ;
- creează condiţiile necesare colaborărilor pe plan internaţional în producerea unor
maşini şi utilaje.

CAPITOLUL 3.
PRECIZIA PRELUCRĂRII ŞI PRECIZIA ASAMBLĂRII PIESELOR ÎN
CONSTRUCŢIA DE MAŞINI

3.1 Consideraţii generale

Activitatea de proiectare are ca scop elaborarea unor proiecte de execuţie fie pentru
produse noi, fie pentru îmbunătăţirea unor produse existente.
După stabilirea pentru întregul ansamblu a dimensiunilor principale şi formelor
funcţionale ale fiecărei piese, proiectantul procedează la prelucrarea formelor funcţionale aşa
fel încât să se poată executa, stabilind toate detaliile şi dimensiunile constructive ; odată
determinate formele constructive şi toate dimensiunile pieselor sepot întocmi desenele de
execuţie.
Piesele maşinilor şi utilajelor, oricât de complicate ar fi se compun din forme geometrice
simple, forme geometrice care pot fi mărginite de suprafeţe plane sau de suprafeţe curbe; cu
cât forma unei piese este mai simplă, cu atât este mai uşoară execuţia ei.
În elaborarea formei constructive din cea funcţională, proiectantul parcurge în concepţie
acelaşi traseu pe care îl va parcurge piesa de la material la piesa finită ; în acest mod se evită
elaborarea unor forme de piese a căror execuţie să fie dificilă sau chiar imposibilă.
Activitatea desfăşurată de proiectant în faza de soluţie constructivă îşi atinge scopul
dacă prin ea se reuşeşte elaborarea unui proiect de execuţie care să reprezinte soluţia
constructivă optimă; se va reuşi astfel crearea unui produs care să corespundă tuturor
condiţiilor cerute de funcţionarea sa, şi care a fost elaborat astfel încât să poată fi executat în
industrie, cu un cost minim, a cărui formă şi aspect să satisfacă şi condiţiile estetice.
Pentru realizarea fizică a produsului proiectat, după elaborarea proiectului de execuţie,
se extrag desenele de execuţie pentru fiecare piesă în parte.
2
 Curs TOLERANŢE – Conf.univ.dr.ing. Liliana Popa, S.l.dr.ing. Livia Lazăr
Desenul de execuţie al unei piese cuprinde :
- forma teoretică a piesei, cu indicarea tuturor dimensiunilor liniare şi unghiulare
necesare pentru ca piesa să poată fi executată;
- indicaţii privind precizia formei diferitelor suprafeţe din care este compusă piesa;
- indicaţii privind precizia poziţiei reciproce a diferitelor suprafeţe;
- indicaţii privind gradul de netezime al suprafeţelor piesei ;
- indicaţii referitoare la materialul din care urmează a fi executată piesa ;
- unde este cazul, indicaţii referitoare la proprietăţi fizico-mecanice ale suprafeţelor
piesei sau de tratamente termice, termochimice, etc., la care trebuie supusă piesa.
Piesele executate după acelaşi desende execuţie nu sunt strict identice între ele şi nici
identice cu piesa teoretică reprezentată în desen decât absolut întâmplător. totuşi, deşi nu au
dimensiuni şi netezimea suprafeţei absolut identice, piesele respective pot funcţiona în bune
condiţii; aceleaşi aspecte se întâlnesc şi la executarea unor ansambluri.
Prin precizia prelucrării sau precizia asamblării este reflectat gradul de asemănare
între piese sau ansamblul realizat fizic şi cele reprezentate teoretic în desenele de execuţie sau
ansamblu.
Cauzele care conduc la obţinerea unor piese sau produse care sunt uşor diferite de
cele teoretice sunt legate de :
- imperfecţiunile mijloacelor de lucru: ale maşinilor unelte, ale sculelor, ale dispozitivelor
pentru orientarea şi fixarea semifabricatelor etc.;
- imperfecţiunile mijloacelor de control;
- subiectivismul muncitorului.
Prin perfecţionarea mijloacelor de lucru şi de control, ca şi prin ridicarea calificării
muncitorilor se poate obţine o diminuare a imperfecţiunilor menţionate şi implicit o precizie mai
mare la realizarea pieselor şi subansamblurilor. Precizia de prelucrare sau precizia de
asamblare poate fi mai mare sau mai mică în funcţie de condiţiile în care s-a desfăşurat
prelucrarea sau asamblarea considerate. Mărimea preciziei de prelucrare şi de asamblare
necesară este însă stabilită de rolul funcţional al piesei sau ansamblului respectiv.
Presupunând că materialul din care sunt executate piesele este identic, că tratamentele
la care sunt supuse sunt identice, luând în considerare executarea pieselor sau a
ansamblurilor, precizia prelucrării şi precizia asamblării trebuie tratate sub următoarele
aspecte : precizia dimensiunilor liniare şi unghiulare, precizia formei geometrice a suprafeţelor,
precizia poziţiei reciproce a suprafeţelor şi gradul de netezime al suprafeţelor, respectiv
rugozitatea.

A. TOLERANŢE INDEPENDENTE
3.2. Precizia dimensională

Dimensiunea este valoarea numerică, exprimată în unitatea de măsură aleasă care

determină mărimea unei suprafeţe, poziţia unei suprafeţe faţă de o alta pentru aceeaşi piesă,
poziţia unei suprafeţe faţă de o alta pentru aceeaşi piesă, poziţia unei piese faţă de alta într-un
ansamblu considerat.
Dimensiunea nominală, notată de obicei cu N, este dimensiunea care se stabileşte la
proiectare, prin calcul sau constructiv, astfel încât piesa să reziste solicitărilor la care este
supusă; ea este valoarea de referinţă în caracterizarea tuturor valorilor pe care le poate avea
dimensiunea considerată.

3
 Curs TOLERANŢE – Conf.univ.dr.ing. Liliana Popa, S.l.dr.ing. Livia Lazăr
Dimensiunea efectivă, notată cu E, este dimensiunea care se obţine în urma prelucrării
sau asamblării şi este cunoscută prin măsurare.
Pentru piesele executate după aceleaşi desene de execuţie dimensiunea nominală este
aceeaşi (cea înscrisă pe desenul de execuţie), în timp ce dimensiunile efective sunt diferite, ele
reprezentând mărimi aleatoare.
Pentru ca piesa să poată fi utilizează în scopul pentru care a fost proiectată,
dimensiunea efectivă nu poate avea orice valoare; ea trebuie să fie cuprinsă între două
dimensiuni limită stabilite din considerate funcţionale şi prevăzute pe desenul de execuţie.
Se deosebesc astfel :
- dimensiunea limită maximă sau dimensiunea maximă, notată Lmax;
- dimensiunea limită minimă sau dimensiunea minimă, notată Lmin.
O piesă este corespunzătoare când dimensiunea ei efectivă îndeplineşte următoarea
condiţie:
L min  E  L max (3.1)
În cazul în care E > Lmax sau E < Lmin, piesa nu–şi poate îndeplini rolul funcţional şi este
considerată rebut.
Între dimensiunile menţionate există relaţiile:

N > Lmax; N = Lmax; N < Lmax (3.2)

respectiv,

N > Lmin; N = Lmin; N < Lmin (3.3)

Intervalul de variaţie al dimensiunii efective este deci determinat de cele două dimensiuni
limită ; acest interval se numeşte toleranţă şi se calculează ca diferenţă între dimensiunea
maximă şi dimensiunea minimă.
T = Lmax – Lmin (3.4)
Toleranţa este întotdeauna pozitivă (deoarece Lmax >Lmin).
Pe desenele de execuţie se înscrie dimensiunea nominală (N) şi toleranţa ei (T),
respectiv intervalul în care se poate afla dimensiunea considerată pentru ca piesa să-şi
îndeplinească rolul funcţional ; după fabricare piesa s-a obţinut cu dimensiunea efectivă (E),
care trebuie să fie cuprinsă în câmpul de toleranţă.
Diferenţa dintre dimensiunea efectivă şi cea nominală se numeşte abatere efectivă.
E ef = E − N (3.5)
În general, se numeşte abatere diferenţa dintre o valoare oarecare şi valoarea de
referinţă de acelaşi fel.
Deoarece dimensiunea efectivă este cuprinsă între cele două dimensiuni limită (L max şi
Lmin), rezultă că şi abaterea efectivă este cuprinsă între două abateri limită care sunt :
- abaterea limită superioară sau abaterea superioară, Es:

E s = L max − N (3.6)

- abaterea limită inferioară sau abaterea inferioară ,Ei:

E i = L min − N (3.7)

4
 Curs TOLERANŢE – Conf.univ.dr.ing. Liliana Popa, S.l.dr.ing. Livia Lazăr
Rezultă că, pentru abaterea efectivă a unei dimensiuni, pentru ca dimensiunea să fie
corespunzătoare, trebuie să fie respectată relaţia:

E i  E ef  E s (3.8)

Abaterile efective, limitate de abaterile limită, sunt mărimi aleatoare continui.

Ţinând seama de relaţiile (3.1 şi 3.2), rezultă că abaterile sunt mărimi algebrice, putând
avea semnul plus (+) sau minus (-).
Din relaţiile (3.6) şi (3.7) rezultă că:

L max = N + E s
(3.9)
L min = N + E i

Fig. 3.1 Dimensiuni şi abateri limită

a – pentru arbori; b – pentru alezaje

Din fig.3.1 se constată că abaterile sunt nişte cote situate deasupra sau dedesubtul unei
linii fixată de dimensiunea nominală (N), numită linie de referinţă sau linie zero şi se notează
prin 0+ − .

Înlocuind valorile dimensiunilor limită date de relaţiile (3.7) în relaţia (3.2), rezultă
valoarea toleranţei, calculată cu valorile abaterilor limită.

T = L max − L min =( N + E s )−( N + E i ) = E s − E i (3.10)

Câmpul de toleranţă se reprezintă grafic sub forma unui dreptunghi, poziţionat prin
abateri faţă de linia de referinţă 0+− fixată de dimensiunea nominală. Înălţimea dreptunghiului
reprezintă mărimea câmpului de toleranţă. Numeric, dimensiunea cu toleranţă se notează prin
valoarea dimensiunii nominale şi a abaterilor aşezate cu semnul lor la un nivel superior,
respectiv inferior faţă de dimensiunea nominală.
Deoarece în cele ce urmează se vor folosi noţiunile de alezaj şi arbore, se vor prezenta
definiţiile acestpra conform SR EN 20286-1/97.
Alezaj: „termen utilizat, convenţional, pentru a descrie o caracteristică interioară a unei
piese, inclusiv pentru piesele care nu sunt cilindrice”.

5
 Curs TOLERANŢE – Conf.univ.dr.ing. Liliana Popa, S.l.dr.ing. Livia Lazăr
Arbore: „termen utilizat, convenţional, pentru a descrie o caracteristică exterioară a unei
piese, inclusiv pentru piesele care nu sunt cilindrice.
În figura 3.2 se indică grafic dimensiunile cu abateri şi toleranţe pentru arbore, respectiv
alezaj.
Câmpul de toleranţă, atât pentru arbore cât şi pentru alezaj, este situat în interiorul
piesei, în sensul de prelucrare. La prelucrarea arborilor, dimensiunea maximă reprezintă
începutul câmpului de toleranţă, iar dimensiunea minimă, sfârşitul câmpului de toleranţă. Dacă
la prelucrare Ed > dmax, prin continuarea prelucrării, dimensiunea arborelui se micşorează până
ce ajunge în câmpul de toleranţă (dmin < Ed < dmax). Dacă se continuă prelucrarea, se poate ca
Ed < dmin, când piesa este rebutată. În cazul alezajului, situaţia se desfăşoară în sens invers,
când dimensiunea minimă corespunde începutului câmpului de toleranţă, iar cea maximă,
sfârşitului câmpului de toleranţă.

a.

b.

fig.3.2 Reprezentări grafice convenţionale pentru toleranţe

a – pentru arbori; b- pentru alezaje

Abaterile limită pot fi pozitive, zero sau negative în funcţie de valorile dimensiunilor limită
faţă de dimensiunea nominală (fig. 3.2 – pentru arbori şi fig.3.3 – pentru alezaje).

6
 Curs TOLERANŢE – Conf.univ.dr.ing. Liliana Popa, S.l.dr.ing. Livia Lazăr
m
Td 2
+ 3
Td 4
0 Td
- Td 5

N Td

Fig.3.3 Reprezentare grafică simplificată pentru toleranţele arborilor

1
m
TD 2
+ 3
TD 4 0
0 TD
- TD 5
N TD
m

1. ES , EI  0 60 ++00..035
012 TD = 35 − 12 TD = 23 m
2. ES  0; EI = 0  600+0.035 TD = 35 − 0 TD = 35 m

3.

4. ES = 0; EI  0  600− 0.017 TD = 0 − (−17) TD = 17 m

5. ES, EI  0  60 −−00..012
038 TD = −12 − (−38) TD = 26 m

Fig.3.3 Reprezentare grafică simplificată pentru toleranţele alezajelor şi exemple de calcul

Notarea pe desen a cotelor se face în formă generală NEs Ei , abaterile notându-se cu

semnul lor.
Pe desene, toleranţele se înscriu numai pentru acele dimensiuni care necesită să fie
prelucrate cu precizie mai ridicată decât întreaga piesă.
În fig.3.2 şi 3.3 sunt marcate două câmpuri de toleranţă, unul pentru arbori (poz.4), iar
celălalt pentru alezaje (poz.2), care au o poziţie specială în raport cu linia zero. Ele corespund
arborelui unitar, respectiv alezajului unitar, având caracteristicile prezentate în fig. 3.4.
Detalierea semnificaţiei acestor noţiuni se va face ulterior în cadrul capitolului referitor la
sistemul de toleranţe şi ajustaje.

7
Curs TOLERANŢE – Conf.univ.dr.ing. Liliana Popa, S.l.dr.ing. Livia Lazăr

Fig.3.4 Reprezentări pentru alezajul şi arborele unitar