Curs 1 Chirurgie si nursing in chirurgie generala

Lista competenţelor specifice unităţii de competenţa corespunzătoare modulului

2. Identifica problemele de dependenta si stabileste diagnosticele de ingrijire
(nursing) la pacientii cu afectiuni chirurgicale.
3. Elaboreaza planul de ingrijire (nursing).
4. Aplica interventiile proprii si delegate.
5. Evalueaza rezultatele ingrijirilor aplicate.

Plan de ingrijire in chirurgia generala

NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Chirurgia ocupa un rol important in multe unitati care acorda ingrijiri de sanatate,
incluzand spitale, clinici precum si cabinete medicale. Desi majoritatea interventiilor
chirugicale necesita internarea pacientului in spital, un numar destul de mare de pacienti
beneficiaza de interventii chirurgicale in ambulator sau spitalizare de zi, pacientul avand
posibilitatea sa plece acasa in aceeasi zi. Chirurgia ambulatorie reduce considerabil costurile
medicale prin eliminarea cazarii peste noapte a pacientului.
In ceea ce priveste pregatirea pentru operatie, intotdeauna este absolut necesara
acordarea ingrijirilor de nursing specifice: culegerea de date, aplicarea ingrijirilor, educatie si
suport. Desi chirurgia este in cele din urma benefica pentru pacient, o procedura chirurgicala,
chiar si minora, este intotdeauna traumatica pentru o persoana. Chirurgia invadeaza corpul
uman si prezinta deseori o amenintare a starii de bine fiziologic si psihologic.
Personalul din serviciile de specialitate vede chirurgia ca o procedura clara, cu pasi
bine prestabiliti si cu un rezultat predictibil. Dar pacientul nu stie la ce sa se astepte inaintea,
in timpul si dupa actul chirurgical in sine si nici ce asteapta personalul medical de la ei.
Asistentul medical poate ajuta pacientul sa isi controleze anxietatea prin:
- furnizarea de informatii despre pregatirile preoperatorii;
- acordarea de sprijin emotional.
Calitatile necesare asistentului medical in sectia de chirurgie:
 Capacitatea de adaptare la orice situatii;
 Comunicare buna si capacitate de cooperare cu restul echipei;
 Curaj, stabilitate emotionala si promptitudine;
 Rezistenta fizica si psihica;
 Bun tehnician;
 Cunoasterea normelor de etica profesionala.

Scopurile si tipurile de interventii chirurgicale

Chirurgia este indicata ca tratament din multiple motive si poate fi clasificata, in mod
artificial, in functie de:
- scopurile ei;
- gradul de risc pe care il are asupra individului;
- urgenta cu care se impune interventia chirurgicala.
Scopurile chirurgiei includ:
- diagnostic;
- curativ: ablativa; constructiva; reconstructiva; paliativa.
Chirurgia diagnostica furnizeaza chirurgului informatii care il vor ajuta sa stabileasca
sau sa confirme diagnosticul unei boli. Prin indepartarea tesuturilor pentru examinare
microscopica, chirurgia diagnosticheaza un proces patologic. De exemplu, o biopsie de tesut

1
la san este utila in diagnosticarea precoce a cancerului de san.
Chirurgia exploratorie este deasemenea utila in stabilirea unui diagnostic. Prin
explorarea unei cavitati sau zone a corpului, chirurgul este capabil sa determine amplitudinea
unei afectiuni.
Chirurgia curativa are ca scop tratarea bolii sau de a reda functionalitatea unor
tesuturi afectate de diverse afectiuni sau traume. Indepartarea unei tumori maligne sau
repararea unei zone traumatizate sunt exemple de chirurgie curativa. Aceasta poate fi
clasificata dupa cum urmeaza: chirurgie ablativa; reconstructiva; constructiva.
- chirurgia ablativa presupune eliminarea organelor bolnave. Nefrectomia,
mastectomia sunt exemple de chirurgie ablativa.
- Chirurgia reconstructiva presupune proceduri de redare completa sau partiala a
functionalitatii sau aspectului normal a unui tesut anormal sau bolnav.
- Chirurgia constructiva repara malformatiile congenitale cum ar fi de exemplu
deformarile faciale.
Chirurgia paliativa amelioreaza anumite simptome ale bolii dar nu trateaza o
afectiune. Utilizarea chirurgiei paliative este foarte comuna in prezent in cazul afectiunilor
cronice sau terminale. De exemplu, o tumora de dimensiuni mari poate fi eliminata pentru a
evita o obstructie intestinala cauzata de celulele canceroase.
Chirurgia poate fi clasificata deasemenea ca fiind minora sau majora in functie de
gradul de risc al acesteia.
- chirurgia majora implica un grad inalt de risc. Este caracterizata prin:
a) alterari majore ale organelor si structurilor corpului;
b) posibile pierderi majore de sange;
c) durata procedurii;
d) risc de complicatii in timpul si dupa interventia chirurgicala.
Aceste proceduri implica interventii la nivelul cutiei toracice, inima si organe
abdominale majore.
- chirurgia minora implica grade minime de risc. In mod normal chirurgia minora
implica proceduri care:
a) nu sunt complicate;
b) sunt de scurta durata;
c) potential minim de sangerare;
d) implica riscuri minime.
Biopsiile si extractiile dentare sunt exemple de operatii minore.
De retinut!! Interventiile chirurgicale minore nu exclud riscurile chirurgicale.
Interventiile chirurgicale pot fi clasificate si in functie de urgenta si necesitatea
lor.
- chirurgia de urgenta presupune interventia imediata pentru a salva viata unei
persoane, un organ sau un membru.
- Interventia chirugicala de necesitate nu este urgenta dar este necesara pentru starea
de bine a persoanei: de exemplu extirparea unei tumori.
- chirurgia electiva sau optionala nu sunt absolut necesare dar pe termen lung pot
avea rezultate pozitive. De exemplu chirurgia cosmetica faciala poate creste starea de bine
psihologica a persoanei.

Fazele ingrijirilor chirurgicale:

Intregul proces chirugical este numit perioada perioperatorie. Este constituit din 3
faze:
- perioada preoperatorie: incepe cand interventia este programata si se termina in
momentul cand pacientul este anesteziat pentru operatie;

2
 - perioada intraoperatorie incepe din momentul anestezierii pacientului si se termina
in momentul in care interventia chirurgicala s-a incheiat;
- perioada postoperatorie este denumita si faza de recuperare. Aceasta etapa se
sfarseste in momentul in care pacientul si-a revenit complet. Aceasta etapa poate
dura saptamani sau chiar luni de zile.
Culegerea datelor, planificarea si interventia din procesul de nursing au loc pe
parcursul intregului proces chirurgical. Cu toate acestea nevoile specifice ale individului si
responsabilitatile asistentului medical sunt diferite in fiecare etapa a procesului chirurgical. De
exemplu in etapa preoperatorie asistentul medical explica pacientului riscurile interventiei
chirurgicale, instruieste si pregateste pacientul din punct de vedere fizic pentru operatie. In
timpul etapei intraoperatorii, asistentul medical asigura preventia impotriva infectarii
pacientului. In etapa postoperatorie asistentul medical asigura prevenirea complicatiilor si
recuperarea pacientului. De asemenea asistentul medical furnizeaza pacientului informatiile
necesare pentru continuarea ingrijirilor la domiciliu si eventual ii recomanda servicii
specializate in ingrijiri la domiciliu.

PLAN DE ÎNGRIJIRE ÎN AFECŢIUNI CHIRURGICALE

1. Culegerea datelor în chirurgie

Analiza amănunţită a proceselor patologice impune o investigaţie minuţioasă a
bolnavului:
- a manifestarilor digestive;
- a nevoii de a elimina;
- a manifestărilor de la nivelul tegumentului și mucoaselor;
- a stării generale;
- a mediului în care trăieşte (domiciliu și loc de muncă).
Camera în care se face examinarea trebuie să aibă o temperatură optimă de 18-20
grade. Factorii termici, frigul și căldura pot influenţa reacţiile fiziologice, de care trebuie să se
ţină seama.
Prin interogarea bolnavului (anamneză), se vor aduna o serie de date importante despre
pacient și afectiunea dermatologică care vor contribui, alături de examenul obiectiv și
explorările de laborator, la stabilirea planului terapeutic corespunzător.

a. Anamneza urmărește ca elemente principale:

 datele biografice
- vârsta:
- sexul bolnavului
- profesia și locul de muncă;
- starea generala de sanatate a persoanei;

 istoricul afecțiunii:
- debutul bolii (acut, brusc sau insidios în afecțiuni cronice);
- circumstanțele și momentul apariției simptomelor (ziua, noaptea, după
alimentație, stres, traumatisme);
- localizarea și intensitatea manifestărilor;
- asocierea altor semne si simptome;
- evoluția simptomatologiei până în momentul prezentării la medic;
- eventualele tratamente făcute precum si şi efectele acestora;
- starea generală actuală.

3
  antecedentele personale patologice (boli anterioare sau actuale, sistemice care se pot
manifesta chirurgical)
 antecedente heredo-colaterale:
- starea de sănătate a membrilor familiei și ,,zestrea genetică,, ;
- dacă membrii familiei atât pe ramură ascendentă, cât şi descendentă au suferit
de o boală asemănătoare;
 factori psihici si educationali:
- nivelul cunostintelor in ceea ce priveste interventia chirurgicala;
- abilitatile de implicare in procesul de ingrijire;
- atitudinea;
- nevoi spirituale: religie, preocupari privind moartea,
- sistemul de sprijin: familie, prieteni;
- deprinderi culturale asociate cu boala sau chirurgia
 condițiile sociale și de muncă:
- condițiile de trai și igiena locuinței;
- starea materială;
- expunerea la noxe externe ( profesia, mijloace de îngrijire,
cosmetice, îmbrăcăminte) sau la alţi factori (animale, frig, căldură),
medicamente;
- dacă mediul în care bolnavul trăieşte sau lucrează, există şi altii care suferă de
aceeaşi boala;
 factori de risc și date epidemiologice:
- alimentația;
- alcoolismul, tabagismul, consumul de droguri;
- statutul hidric si electrolitic;
- factori de risc majori: sdr coronariene majore, infarct miocardic recent, angina
pectorala severa instabila, insuficienta cardiaca cr decompensata., aritmii,
valvulopatii severe
- factori de risc medii: angina pectorala stabila, IMA antecedente, diabet zaharat,
varsta, imobilizare prelungita, tromboembolism in antecedente, cancere,
varice, fracture, obezitate, chirurgia mare abdomen, pelvis sau membre
inferioare
- factori de risc minori: virsta inaintata, eck modificari minore, avc la distanta,
hta sub tratament
Toate aceste elemente contribuie la stabilirea corectă a diagnosticului. De multe ori
este necesar să se studieze amănunţit :
 personalitatea bolnavului;
 alte boli care pot compromite starea generală.
După ce s-au stabilit aceste informaţii, se poate trece la examenul obiectiv.

b. Examenul obiectiv
Examenul clinic obiectiv:
- examenul pe aparate si sisteme
- examenul clinic pe segmente
- tehnica de examinare ( inspectie, palpare, percutie, ascultatie)
c. Examenul loco – regional:
 specific FO chirugicale
 precizarea caracterelor clinice obiective ale afectiunii chirurgicale
 se adreseaza zonei de maxima intensitate a simptomatologiei dar si zonelor ce pot fi
interesate secundar ( ex.: cancer, infectii, traumatisme)

4
  poate preciza caracterul de urgenta al afectiunii ce impune interventia chirugicala ( ex.
Hemoragia interna, abdomenul acut)

d. Examinări complementare
Evaluarea rezervei functionale respiratorii, cardiocirculatorii, renale, metabolice:
 obiective: determinarea tarelor organice preexistenta sau /si produse de afectiunea
chirurgicala
 compensarea preoperatorie – diminuarea riscului operator
 aprecierea rezervelor functionale organice
 aprecierea riscului operator si anestezic.
1. evaluarea respiratorie:
 anamneza
 ex clinic
 explorari paraclinice: - rx toracic, ct toracic, teste ventilatorii, determinarea gazelor
sangvine
 implicatii in : indicatia si amploarea actului operator, indicatia tipului de anestezie
2. evaluarea cardio circulatorie:
 anamneza, tratamenta anterioare
 ex clinic : puls artere periferice, puls la carotide
 expl paraclinice: ekg, ecocardiografie, angiografie, angiormn, eco doppler, ct,
ecografie in anevrisme
3. Evaluarea functionala hepatica: clinic si paraclinic: biologic ( biochimie, ag virale),
imagistic ( ecografie, ct, rmn)
4. Evaluarea functiei renale
 monitorizarea diurezei
 sumar urina
 ex calitativ al urinei - eliminari urinare
 ex biochimic singe – uree, creatinina
 insuficienta renala : acuta si cronica
 modificari metabolice:
 metabolism proteic – bolnavul denutrit
 diabetul zaharat – restabilirea echilibrului glicemic
 pacientul cu tare endocrine.
5. Evaluarea evetualelor tulburari de coagulare:
 sdr hipocaogulabilitate: trombocitopenii, afectiuni hepatice, hemofilia, tratamente
anticoagulante
 sdr hipercoagulabilitate

Risc 1 Bolnav cu stare de sanate normala

Bolnav cu boli sistemice mici si moderate
Risc 2
fara limitare funtionala
Bolnav cu boli sistemice severe cu
Risc 3
limitarea activitatii dar fara incapacitate
Bolnav cu boli sistemice severe care
Risc 4 determina incapaciate si pune viata in
pericol
Bolnav muribund la care nu se poate
Risc 5 prevedea supravietuirea la mai mult de 24
ore
Risc 6 Pacient donator de organe

5
 ( decerebrat)

Semne si simptome in chirurgia generala:

Abdomenul acut – în care simptomul principal este durerea abdominală, cu debut
brusc, însoţit sau nu de alte tulburări cum ar fi: inapetenţă, ercutaţii, vărsături, tulburări de
tranzit.
Caracterul durerii poate fi:
- continuă progresivă – în apendicite, colecistite, pancreatite, ulcer penetrant;
- colicativă, cu perioade nedurereoase – în colică litiazică biliară sau renală;
- durerea din perforaţie – cu debut supraacut, însoţită de semne de peritonită;
- durerea ischemică intestinală, cu debut supraacut, apoi cu o ameliorare a
durerii, ulterior asociindu-se cu semne de peritonită;
Sediul durerii ne poate ajuta la localizarea leziunii, astfel:
- în epigastu – stomac, duoden, căi biliare, pancreas, colon;
- în hipocondrul drept – căi biliare, ficat, duoden, pancreas;
- în hipocondrul stâng – stomac, pancreas, splină;
- în fosa iliacă dreaptă – apendice, cec, mezenter, anexa dreaptă;
- în fosa iliacă stângă – tract urinar stâng, anexa stângă, colon descendent;
- regiunea ombilicală – duoden, jejun, ileon;
- hipogastru – intestin subţire, stomac, vezică urinară;
Durerea poate iradia în :
- spate – întâlnită în pancreatită sau anevrism de aortă abdominală;
- umărul drept – în colecistite şi sarcină extrauterină;
- în scrot sau labii – în litiaza ureterală.
Durerea poate prezenta o anumită ritmicitate sau periodicitate, ca cea din ulcerul
gastroduodenal.
Durerea poate fi calmată de mâncare ( în ulcerul gastroduodenal), de vărsătură ( în
stenoza pilorică), prin administrarea de medicamente sau prin anumite poziţii antalgice.

Probleme posibile Posibile manifestari de dependenta

Scaderea apararii impotriva Infectii ale plagii operatorii
infectiilor
Activarea raspunsului la stress Raspuns exagerat la stress, esecul mecanismelor
homeostatice, modificari ale activitatii cardiovasculare si
endocrine
Afectarea sistemului vascular Sangerare excesiva, hemoragie la nivelul plagii operatorii.
Disturbarea functionarii Depinde de organul afectat, de exemplu motilitatea gastrica
organelor interne poate fi afectata temporar, functia colecistului poate fi
suspendata.
Alterarea oxigenarii Depresia sistemului nervos central prin anestezie/analgezie
tesuturilor altereaza functia respiratorie.
Alterarea echilibrului hidro- In timpul interventiei chirurgicale se pierd fluide si
electrolitic electroliti. Pot sa apara acidoza sau alcaloza.
Alterarea starii de nutritie Reducerea ingerarii de alimente si lichide, posibile greturi si
varsaturi.
Alterarea eliminarilor Tractul gastrointestinal este gol, diminuarea presiunii
sangelui la nivel renal si modificarile hormonale determina
afectarea eliminarilor urinare.
Reglarea temperaturii Vasodilatatia determinata de anestezie, pierderea caldurii

6

Afectarea mobilitatii
Afectarea somnului
confortului
Alterarea senzatiilor
Alterarea imaginii corporale
Alterarea identitatii si stimei Interferenta cu rolul social, interferenta cu performanta
de sine.
Siguranta si securitate
corpului in timpul interventiei chirurgicale; febra datorata
infectiilor.
Suprimarea activitatii musculare determinata de depresia
SNC, imobilitate determinata de durere si slabiciune
musculara.
si Alterarea bioritmului; depresia SNC; durere si disconfort.
Alterarea receptionarii informatiilor externe; depresia SNC
Pierderea unor functii sau parti ale corpului; invazia asupra
corpului; distorsiunea imaginii corporale.
sexuala; reducerea stimei de sine.
Necunoasterea mediului spitalicesc; intreruperea rutinei
zilnice si a autoingrijirii

Planificarea îngrijirilor:
Cuprinde obiectivele de îngrijire.
Obiective:
- Ameliorarea durerii;
- Prevenirea infectiilor;
- Prevenirea complicaţiilor,
- Recuperarea fizica si psihica;
- Redobândirea unei imagini de sine pozitivă;
- Reintegrarea socio-profesională.

Realizarea intervenţiilor (aplicarea îngrijirilor):

Intervenţii:
a) Interventii autonome
 Comunicarea cu bolnavul
 Tratarea si hidratarea bolnavului pe cale orala
 Asigurarea igienei
 Mobilizarea pacientului
 Educatia sanitara a bolnavului
 Psihoterapie
b) Interventii delegate
 Pregatirea bolnavului pentru investigatii
 Recoltarea produselor patologice si biologice pentru analize de laborator
 Pregatirea preoperatorie
 Ingrijiri intraoperatorii
 Ingrijirea postoperatorie

EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE CUPRINDE

 Identificarea şi eliminarea factorilor favorizanţi
 Măsuri de igienă:
 Măsuri de prevenire a infecţiei:
- prezentarea la medic imediat ce apar semnele unei afectiuni;
- evitarea autotratării.