Informatii Octav Bancila

Octav Băncilă (n. 4 februarie 1872,Botoșani, România – d. 3 aprilie 1944,București,

România) a fost un pictor realist român. Datorită influențelor pe care le-a avut din copilărie
din partea deputatului socialist Ion Nădejde, a feministei marxiste jurnalista Sofia Nădejde
(sora lui) și a lui Nicolae Beldiceanu care au înființat revista Contemporanul, principiile care
l-au călăuzit în viață precum și întreaga carieră plastică a lui Octav Băncilă au fost tributare
ideilor socialiste, fapt pentru care a fost și un fervent activist politic de stânga. Ca urmare, a
înființat în anul 1919 împreună cu Constantin Ion Parhon și cu Paul Bujor Partidul
Muncitor, care a avut o viață scurtă, deoarece a fuzionat în scurt timp de la înființare cu
Partidul Țărănesc. Cu toate că la sfârșitul vieții a fost un simpatizant al ideilor comuniste, el
nu a fost niciodată membru al Partidului Comunist Român.
Octav Băncilă a realizat pe parcursul întregii lui cariere artistice circa 1.500 de lucrări în ulei,
acuarele, guașe și desene. Toate aceste lucrări au fost create în diferite genuri artistice
pornind de la portret la peisaj, de la flori la naturile moarte. El a pus în mijlocul
preocupărilor lui pictura cu caracter social care i-a și dat măsura talentului și muncii sale
creative. Se poate constata studiind opera pe care a lăsat-o Octav Băncilă, o raritate în ceea ce
privește lipsa personajelor umane în pictura sa. Mai rar de atât, oamenii pe care i-a pictat să
nu fie la muncă sau foarte preocupați de către aceasta. Se poate concluziona că această
abordare reprezintă înnoirea pe care Băncilă a adus-o față de înaintașii săi. El a ajuns să
înfățișeze o critică socială mult mai incisivă decât ce au realizat Theodor Aman, Nicolae
Grigorescu, Ion Andreescu și Ștefan Luchian. Înaintașii, enumerați mai înainte, au avut o
măiestrie artistică deosebită în crearea de opere care au inspirat un patriotism înalt, și care în
final au avut o importantă influență asupra lui Băncilă. După analiza monografică pe care
Anton Coman i-a făcut-o, întreaga operă a pictorului se împarte în trei faze artistice distincte:
Faza căutărilor și a începutului de dumerire (1892 - 1907) - este perioada în care pictorul s-a
lăsat influențat de pictura müncheneză, lucrările sale reprezentând tematici alegorice
idealizante și în care nu a ținut cont de realitățile românești ale timpului. El s-a rezumat în
această fază la înfățișarea unor stări sufletești cum sunt dorurile nedefinite, melancolia și a
evocat un umanitarism care nu avea nimic concret și dinamic. Chiar și în acei ani, 1893 -
1905, a executat și picturi de critică socială peste care a aruncat în schimb, un val de reverie
peste realitățile adânci ale oamenilor. A pictat nimfe, fete melancolice, fauni și portrete mai
puțin importante, dar tot acum a dat startul tematicii evreiești pictând evreii săraci din Târgu
Cucului.
Faza maturității artistice (1907 - 1916) - ea este caracterizată de spirit combativ cu un
conținut revoluționar. Băncilă a ilustrat în operele acestei perioade nu numai răscoalele
țărănești din 1907, ci și condițiile mizere ale răsculaților. El a adus pe pânze, imagini
semnificative ale țărănimii muncitoare dar și lupta proletariatului în reprezentări pline de tâlc
ca Revoluția, Muncitorul (1911), Întrunirea (1914), Grevistul (1915) și Dreptatea.
Caracteristica măiestriei artistice din această perioadă este variația tehnicii, a procedeelor, a
meșteșugului.
Faza de lentă eclipsare a avântului creator (1916 - 1944) - ea este caracterizată de un conținut
nu tocmai unitar, de o combativitate mai scăzută și împreună cu picturile realizate pe linia
realismului critic, artistul a readus tematici mai apropiate sau mai depărtate de frământările
mulțimii. Constrâns de realitățile financiare cu care se confrunta, el a făcut o seamă de
concesii în opera sa și a realizat o serie de lucrări comandate de către cei cu dare de mână.
Perioada interbelică a fost una în care se acreditau tot felul de opinii referitoare la sfârșitul
războaielor în lume și drumul spre o fericire mondială. Influențat de o asemenea retorică,
Băncilă și-a pierdut o parte din combativitatea perioadei de maturitate și nu a mai reușit să-și
înnoiască tematica. A repetat subiectele vechi, fără originalitate și expozițiile sale erau din ce
în ce mai pline de lucrări cu flori, fructe și capete de expresie.
Octav Băncilă a fost considerat un deschizător de drumuri în pictura românească, drept
pentru care multe din lucrările lui iau parte la numeroase licitații din România. Tocmai din
această cauză multe dintre ele au fost falsificate pe piața de artă. Majoritatea colecționarilor
apreciază naturile statice și florile create de Băncilă. Tablourile cu flori realizate de către
artist emană prospețime, viață și frumusețe, sunt decorative și satisfac gustul estetic al
colecționarilor, chiar dacă sunt falsuri sau originale.
Până în anul 2010, tabloul cel mai bine vândut a fost un Autoportret (1942) pe care Băncilă l-
a făcut înaintea decesului său și care făcea parte din colecția familiei.Investiția în picturile lui
Octav Băncilă a adus în anul 2011 un randament de circa 41%. Tablourile cele mai bine
vândute au avut preț în creștere permanentă după cum urmează: Autoportret (2010),
Țărăncuță (2010), Evrei în Târgu Cucu (2010) și O afacere bună (2011).
Mai multe picturi realizate de către Octav Băncilă au fost falsificate încă din timpul vieții
artistului.Există mențiuni documentare care amintesc de faptul că pictorul Băncilă a acționat
în justiție pe Iosif D. Iscovitsch, proprietarul din pasajul Comedia a magazinului Galeria
artistică, pentru vânzarea de picturi falsificate semnate Octav Băncilă. Mai târziu, în anul
1936, același Băncilă a făcut din nou apel în justiție pentru rezolvarea unor probleme cauzate
de falsificatorii operei sale. Mai mult, în prima parte a anilor '50 ai secolului XX, autoritățile
comuniste au comandat copii după picturile unor artiști de notorietate (precum Grigorescu,
Luchian și Octav Băncilă), pentru a fi trimise muzeelor din România si instituțiilor publice.
 Lucrari
Lucrarea Mergem inainte a fost scoasa la licitatie iar ulterior a fost vanduta pentru suma de
11000 euro

Lucrarea Crini imperiali a fost scoasa la licitatie si a fost vanduta pentru suma de 3500 euro

Lucrarea Ghicitoarea a fost scoasa la licitatie si a fost vanduta pentru suma de 9000 de euro